Obligaţie de a face. Decizia nr. 3209/2015. Tribunalul PRAHOVA

Decizia nr. 3209/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 3209/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 3209

Ședința publică din data de 26.11.2015

PREȘEDINTE – M. N.

JUDECĂTOR – N. A.

GREFIER – L. E. A.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant Ț. C., CNP_, domiciliat în București, .-31, ., cu domiciliul ales în com. Izvoarele, . A, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 812/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. G., domiciliat în București, .. 49, .. C1, . .. 1, ., . și M. C., domiciliată în București, .. 49, ., .. 1, ..

Cerere de apel timbrată cu taxa judiciară de timbru de 100 lei, conform factura nr._/16.03.2015, anulată și atașată la dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-pârâtă M. C. reprezentată de avocat C. C., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură, note de ședință formulate de apelant; cerere formulată de apelant, prin care solicită suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Vălenii de M., cu termen la 10.11.2015.

Tribunalul pune în discuție cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, formulată de apelant.

Apărătorul intimatei,a vând cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare, obiectul cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. fiind cerere de ordonanță președințială.

Tribunalul respinge cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, formulată de apelant, această cerere nefiind dovedită cu acte din care să rezulte obiectul, cauza ce se pretinde a avea legătură cu prezenta cauză.

Apărătorul intimatei arată că nu are alte cereri de formulat.

Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.

Apărătorul intimatei-pârâte M. C., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică, pretențiile apelantului fiind satisfăcute. Nu solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Vălenii de M., la data de 16 aprilie 2015 reclamantul Tuguiu C., domiciliat in comuna Izvoarele, ., jud. Prahova, a chemat in judecată pe pârâții M. G. si M. C., domiciliați in mun. Bucuresti, .. 49, ., . sau mun. București, .. 1, ., ., solicitand instantei ca prin hotărârea ce va pronunța să-i oblige pe aceștia sa taie cei doi pomi nefructiferi si cei 5 pomi fructiferi aflați pe linia gardului despărțitor, cat si a celor de la mai puțin de 2 m de gard; să taie crengile (pomii) ce depășesc gardul dintre proprietăți; pârâții să fie obligați la plata echivalentă in lei a unei daune materiale de 2715 euro reprezentând valoarea anexei – magazie – depozit – bucătărie de vară distruse din vina acestora; obligarea paratilor la curățirea pomilor ce ating fire electrice, telefon, cablu TV; să fie obligați la construcția a 30 m gard despărțitor valorând 3000 lei; obligarea paraților la plata daunelor morale de_ lei.

In motivarea acțiunii reclamantul arată că paratii refuza sa taie cei doi arbori naturali de pe răzoare si cei 5 pomi fructiferi, precizand că in ultimii 3 ani, pomii acestora i-au deteriorat acoperisul locuintei in proportie de 15%, a sarpantei in proportie de 20% si completat (100%) depozitul-magazie-bucatarie de vară, ce era conectată la energie electrică, gaze, apă curentă, fapt ce a condus la deteriorarea completă si in final la demolarea acesteia.

Parata M. C. a formulat întâmpinare, solicitand, in principal, respingerea cererii reclamantului, ca inadmisibilă si in subsidiar, respingerea cererii ca nefondată.

Parata arată că, in ceea ce priveste pretentia reclamantului privind obligarea taierii celor 2 pomi nefructiferi si a celor 5 fructiferi aflati la mai putin de 2 m de gard, reclamantul indice in eroare facand referire la doi pomi nefructiferi pe care-i doreste taiati, cand in fapt este vorba de un artar si un cires.

Se mai precizează că arborii aflati in proprietatea paratilor existau de cand au cumpărat proprietatea, reclamantul nesesizand la momentul respectiv „pericolul iminent” pe care-l presupune existenta acestor arbori.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si a fost audiat martorul Z. C..

Prin sentința civilă nr.812/08.06.2015, Judecătoria Vălenii de M. a admis in parte cererea formulată de reclamant împotriva pârâților M. G. si M. C., a obligat pe pârâti sa taie crengile pomilor ce depășesc gardul dintre proprietăți, a obligat pe pârâți sa curețe pomii ce ating firele electrice, telefon – cablu TV și a obligat pe pârâți, in solidar, la 150 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond constată următoarele:

Proprietatea reclamantului se învecinează cu cea a pârâților, intre cele doua proprietati existând gard despărțitor construit din plasa bordurată, așa cum menționează martorul susmenționat.

Același martor arată că in curtea pârâtilor exista un cireș mare, ale cărui crengi trec dincolo de hotar, inspre proprietatea reclamantului, precizand că intre reclamant si parati au existat discutii, cu privire la taierea acelui cires.

In continuare, martorul mentionează că in apropierea liniei de hotar reclamantul a avut o anexă gospodarească, care ulterior a fost demolată de reclamant.

Mai precizează martorul că, in prezent, cablul Romtelecom trece pe deasupra proprietatii paratilor, aratand ca există si o altă posibilitatea ca acest cablu sa fie tras prin altă parte.

Avand in vedere cele mai sus mentionate, instanta va admite in parte actiunea si va obliga pe parati sa taie crengile pomilor ce depăsesc gardul dintre proprietati.

Totodată, instanta va obliga pe parati sa curete pomii ce ating firele electrice, telefon – cablu TV.

In baza art. 249 cod procedură civilă, instanta va respinge celelalte capete de cerere.

In baza art. 453 alin. 2 cod procedura civila, instanta va obliga pe parati in solidar, la 150 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamantul Țuguiu C.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, iar în temeiul art. 476 alin. 1 și urm. NCPC casarea sentinței civile nr. 812/08.06.2015 și admiterea cererii formulate pe fondul cauzei, obligând parații in solidar la plata daunelor materiale si morale solicitate si a cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că înțelege să critice soluția instanței de fond, întrucât aceasta nu s-a pronunțat si nu a analizat sub nici un aspect probele indubitabile prezentate la primul capăt de cerere privind paguba produsa din vina reclamanților in valoare construcție de 2715 Euro conform unui expert autorizat si stabilita la 26.06.2014 la 1466 Euro când inca aceasta construcție nu era deteriorate(distrusa).

De asemenea, apelantul a înțeles să critice, ca fiind nelegala soluția instanței de fond care nu a făcut o judecata dreapta, fiind o judecata cu foarte multa superficialitate si neglijenta, instanței de fond, concluzionând numai într-un rând soluția.

Astfel, in preambul nu se face absolut nici o referire la analiza juridica a conținutului cererii de chemare in judecata, ci numai se transcrie aproape cuvânt cu cuvânt cele relatate de reclamant, nepronunțându-se asupra probatoriului propus in cererea de chemare in judecata sau a analizării legalității înscrisurilor aflate in dosar, nu a arătat martorului fotografiile atunci când acesta a spus ca nu a distrus anexa acest pom (vișin de 7 m.) deși erau in dosarul de fond 3 fotografii.

Totodată, apelantul a arătat că soluția de fond este criticabilă întrucât prin hotărârea pronunțata nu s-a făcut nici o referire la art. 996 si urm., privind calea ordonanței președințiale întrucât paguba produsa s-a petrecut într-o fracțiune de secunda datorita fenomenelor naturale (meteorologice) si o noua paguba si mai mare se poate produce oricând, legea - art.996 NCPC fiind evident, reclamantul dovedind existenta dreptului, necesitatea luării masurilor grabnice, dovedind ca sunt necesare si anumite preveniri ale unor eventuale viitoare pagube ce se pot produce oricând, de aceea legiuitorul a instituit posibilitatea unor masuri grabnice prin art.996 NCPC privind ordonanța președințială.

Apelantul a apreciat că prin soluția instanței de fond nu s-a analizat si nici menționat valoarea pagubei, daca într-adevăr aceasta s-a produs sau nu așa cum a fost dovedită foarte clar cu raportul expertizat a unui expert autorizat in construcții (Raportul nr.657/27.5.2014)

Apelantul a învederat instanței de control că nu a fost avută în vedere adresa Primăriei M., nr. 7778 din 22.07.2013, referitoare la existența acelorași aspecte meteorologice, locuința fiind intre cele doua localități.

O altă critică adusă sentinței de fond vizează faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra autenticității probatoriului propus si susținut cu fotografii, ce dovedesc reaua credința si minciuna martorului precum si neadevărul din conținutul întâmpinării, fotografiile anexate având puterea unei cercetări la fata locului, astfel in apel înțelegând să adauge si fotografii recente, după pronunțarea sentinței atacate.

Apelantul a învederat și conținutul adresei Primăriei Izvoarele nr. 3724 din data de 12.06.2014 semnata de Primarul comunei Izvoarele si un agent al Politiei comunitare care s-au deplasat in teren (deci la fata locului) si au constatat personal existența pe limita de vecinătate a „câțiva pomi foarte mari, care in timpul vijeliilor pun in pericol construcția locuinței principale si a anexelor numitului Ț. C.”. Din acest înscris oficial si constatările personale ale primarului localității si ale agentului de politie reiese clar si fara putere de tăgada ca „sunt crengi care ating locuința sa”, nu ca numai depășesc gardul asa cum eronat se susține in hotărârea de fond.

Primăria comunei Izvoarele a acționat in limita legii autorităților publice locale, respectiv a art. 61 si 62 din lg. 215/2001 nu a făcut altceva decât sa apere drepturile si libertățile unui locuitor, respectiv T. C., prin formularea unei adrese conciliante.

Apelantul a mai arătat că acoperișul locuinței principale in valoare de 445.953 de lei (101.482 euro evaluata la 26.06.2014) se afla permanent in pericol de distrugere totala sau deteriorare (dar si toate bunurile din locuința), precizând că acest acoperiș este din Placi bituminoase (-Placi ondulate bituminoase aqualine-) tip carton presat, fiind deja parțial deteriorate, perforat in proporție de circa 15 % de crengile copacilor, copaci despre care, însăși Primăria Izvoarele susține ca sunt „foarte mari si in timpul vijeliilor puternice cum au fost in ultimii ani pun in pericol construcțiile casei si anexelor vecine”.

De asemenea, apelantul a indicat că din același acoperiș aqualine a fost învelita si anexa (bucătăria de vara-magazie care a fost distrusa de un vișinul pârâților, vișin de circa 7 m înălțime, din care jumătate a căzut in perioada iernii 2013.

A mai susținut apelantul că reclamanții sunt persoane în vârstă și datorită bolilor (conform actelor de identitate și respectiv certificatelor medicale depuse) nu pot interveni grabnic pentru remedierea eventualelor degradări ce pot fi produse prin ploi, furtuni și zăpadă de 1 – 2 m. A mai precizat apelantul că nu are altă locuință decât acest imobil, în timp ce pârâții locuiesc aici numai ocazional.

Privitor la martorul Z. C. a precizat apelantul că acesta este omul de casă al pârâților și fiind plătit de pârâți a avut interes să îi susțină pe aceștia. Având în vedere că apelantul a depus și fotografii la dosar, solicită reaudierea sa.

Apelantul a menționat că în temeiul art. 312 N.c.p.c. poate aduce trei din cei cinci martori care au văzut că vișinul de 7- 8 m. înălțime a fost doborât peste anexă pe care a distrus-o iremediabil, complet, inclusiv bunurile aflate în interior.

În temeiul art. 480, alin. 2, N.c p.c. a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii și judecând pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 17.08.2015.

Legal citată, intimata M. C. a formulatîntâmpinareprin care a solicitat in principal, respingerea apelului ca tardiv introdus; in subsidiar, respingerea apelului ca nefondat, precum și obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a învederat dispozițiile art. 1000 Cod Procedura Civila, conform cărora „daca prin legi speciale nu se prevede altfel ordonanța este supusa apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, daca s-a data cu citarea părților, si de la comunicare daca s-a dat fără citarea lor". Ordonanța președințiala in prezenta cauza a fost data conform art. 999 indice 1 Cod Procedura Civila, care stipulează ca: in vederea judecării cererii, părțile vor fi citate conform normelor privind citarea in procesele urgente. Faptul ca, reclamantul apelant, desi fiind citat in mod legal pentru termenele care au avut loc in fata instanței de fond, a recurs la dispozițiile legale si a cerut judecarea in lipsa, nu atrage raportarea curgerii termenului de apel la art. 999 alin. 2 Cod Procedura Civilă, care spune ca ordonanța poate sa fie data si fara citarea părților. Astfel, dintre partite legal citate pentru termenele de judecata, parata M. C. a fost reprezentata la toate termenele prin reprezentant ales, iar reclamantul apelant a solicitat judecarea in lipsa a cauzei. Prin urmare, intimata a apreciat că termenul de 5 zile pentru exercitarea caii de atac, a curs din momentul pronunțării ordonanței președințiale, respectiv 08.06.2015, ordonanța fiind data cu citarea părților.

Pe cale de consecința, instanța, conform art. 248 Cod Procedura Civila, trebuie sa admită excepția tardivității introducerii cererii de apel, acesta fiind declarat la 21.07.2015, adică cu mult peste 5 zile cat era prevăzut in dispozițiile acestei proceduri speciale, dispoziții ce deroga de la termenul stabilit de NCPC in materie . atac a apelului (termen de 30 de zile ce curge de la comunicare.

Intimata a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică întrucât s-au respectat dispozițiile legale in ceea ce privește judecarea cauzei in prima instanța in procedura speciala, părțile fiind legal citate, judecătorul de fond apreciind ca fiind fondate si probate doar acele pretenții ce îndeplineau condițiile cumulative prevăzute de art. 997 NCPC. Mai mult decât atât, cauza a fost o data repusa pe rolul instanței pentru completarea probatoriului, apelantul putând sa propună din nou mijloacele de proba pe care le considera necesare în vederea susținerii pretențiilor sale.

Intimata a mai arătat că susținerile apelantului sunt neîntemeiate deoarece acesta, in motivarea cererii de apel reia aceleași motive invocate prin cererea de chemare in judecata, făcând abstracție de faptul că aceste pretenții i-au fost soluționate, deși pentru a se putea admite cererea de chemare în judecata si se fi emis o ordonanța președințiala, pe lângă celelalte condiții ce trebuiau îndeplinite cumulativ, reclamantul trebuia sa dovedească o urgenta, măsura sa fie provizorie (vremelnica), iar datorita faptului ca ordonanța presupune urgenta si adoptarea unor masuri vremelnice, instanța nu avea căderea sa prejudece fondul dreptului. Aceste exigente, nefiind îndeplinite de reclamant.

Mai mult decât atât, invocarea reparării unui eventual prejudiciu (prejudiciul pe care instanța de fond, in mod corect si legal, nu l-a reținut), implica o obligație de a face, iar in esența, o obligație de a face nu poate fi dispusa printr-o ordonanța președințiala decât in cazurile in care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic ai masurilor luate. In caz contrar, s-ar ajunge la rezolvarea fondului procesului, trecând peste caracterul provizoriu si de protecție a dreptului pe care ii are aceasta procedura speciala.

Răspunderea pentru presupusul prejudiciu cauzat de lucrurile avute in proprietate nu se poate angaja prin intermediul procedurii ordonanței președințiale, nefiind îndeplinita nici o condiție de admisibilitate dintre cele prevăzute la art. 997 NCPC.

Cu privire la solicitarea de către reclamant prin cererea de chemare in judecata, a unei daune materiale in cuantum de 2715 euro, intimata a apreciat că frizează ridicolul, din moment ce chiar raportul de evaluare (raport de evaluare întocmii pentru proprietar, deci neavând valoare probatorie, nefiind dispusa efectuarea acestuia de către instanța de fond) anexat cererii de chemare in judecata, întocmit de expertul tehnic ing. C. Pentru, in data de 29-04-2014, indica o valoare existenta la acea data a acelui depozit anexa (bucătărie de vara după cum o numește reclamantul, deși era. racordata doar la curent, neavând destinație de bucătărie, si neavând autorizație de construcție) de 1466 euro.

In raportul ele evaluare întocmit, se specifica faptul ca anexa este construita in 2012, informații ce nu sunt adevărate, din moment ce atunci când parații au cumpărat proprietatea vecina, exista acea anexa construita pe proprietatea reclamantului apelant.

In obiectul acțiunii introduse in fata primei instanțe, reclamantul indica o deteriorare a acoperișului locuinței de 5%, a șarpantei de 25% si 100% a anexei, afirmațiile reclamantului apelant fiind mincinoase si intra in contradicție cu informațiile transmise Primăriei Izvoarele, județul Prahova, prin adresa pe care acesta a înaintat-o si a primit numărul de intrare 4633 din 06-07-2014, susținând ca șarpanta casei de locuit este distrusa in proporție de 70%.

Intimata a menționat și faptul că acoperișul este compus din șarpanta (elementul de rezistenta ai acoperișului) si învelitoare (elementul care asigura izolarea termica si hidrofuga). Șarpanta nu poate sa fie distrusa de un copac decât in cazul unui impact direct rezultat in urma căderii copacului. Reclamantul apelant nu a emis nicio pretenție însoțita de dovezi ale unui impact asupra locuinței care sa duca la un astfel de eveniment. Nu a executat vreo înlocuire a învelitorii de la cumpărarea proprietății.

Deteriorarea șarpantei in proporție de 25% (sau 70%, conform notificării din 16-07-2014 Primăria "Izvoarele, județul Prahova) înseamnă un soc major, care ar însemna practic distrugerea completa a acoperișului (daca șarpanta ar fi fost distrusa 70%, invelitoarea ar fi fost distrusa 80-90%), adică tot acoperișul ar fi fost prăbușit. Evident, acestea sunt minciuni, deoarece șarpanta nu poate fi afectata de frunze sau atingerea unei crengi. In cazul în care într-adevăr ar fi fost deteriorata șarpanta si acoperișului casei, firma de asigurări trebuia informată (a reclamantului sau a paraților), pentru a se prezenta la fata locului, și a evalua pagubele produse (ceea ce nu s-a întâmplat, reclamantul dărâmându-și singur anexa).

Intimata a precizat că reclamantul apelant nu a informat firma de asigurări despre eventualele pagube provocate anexei, nu s-a facul o constatare de către un evaluator autorizat care sa constate si sa ateste faptul ca nu mai este utilizabila si degradata complet (asa cum susține partea adversa). Cu rea-credința, s-a mulțumit doar sa inducă in eroare Primăria, Izvoarele (pentru a-i elibera autorizația de demolare si reconstrucție), singurul scop al reclamantului apelant fiind acela de a obține despăgubiri necuvenite prin mijloace viclene, frauduloase.

Intimata apreciind că evitarea acestor pași in constatarea daunei, nu este pur întâmplătoare. Reclamantul apelam a recurs la aceasta varianta, deoarece anticipa faptul ca nicio persoana nu o sa faca o asemenea constatare (de inutilitate si degradare completa), si in plus fata de asta, chiar daca ar fi avut o asigurare de locuința, aceasta asigurare nu s-ar fi extins asupra acelei anexe din lemn, neavând autorizație de construcție, si nefiind înscrisa in Cartea funciara. Așadar, pentru a putea emite pretenții de o asemenea valoare (valoarea însemnând 1466 euro, la cat a fost evaluata anexa) ar fi trebuit ca cineva autorizat sa constate deteriorarea completa a acelei anexe cauzare de copacii aflați pe proprietatea paraților, ceea ce nu s-a întâmplat, reclamantul distrugând orice posibilitatea de a verificare a asa ziselor „daune", de către un expert tehnic.

Un exemplu elocvent, care dovedește tentativa sa de obținere a unor sume de bani nedatorate, este starea foișorului si a casei paraților, care in aceleași condiții de expunere ca si locuința si anexa reclamantului apelant (ba chiar mai severe - un pom fructifer ce produce pere având crengi direct pe acoperișul paraților) atât șarpanta cat si învelitoarea se află . buna, fara nicio intervenție sau dauna in perioada de când aceștia simt proprietari, fapt ce poate fi dovedit prin lipsa oricărei daune pretinse firmei de asigurări Allianz.

Prin urmare, intimata a apreciat că nu este posibil ca în condiții similare de expunere, pentru case executate din materiale similare, efectul sa fie diferit. Ba mai mult, precizând că din fotografii, se poate observa faptul ca anexa la care face referire reclamantul apelant nu este întreținuta (izolația hidrofuga neetanșa, elemente de închidere laterale crăpate care permit pătrunderea apei si a umezelii in interiorul clădirii, depozitarea lemnelor direct pe peretele anexei ceea ce duce la menținerea umidității si dezvoltarea ciupercilor si a mucegaiului, lipsa de întreținere prin neaplicarea unor vopsitorii exterioare care sa asigure

Intimata a considerat că reclamantul nu a respectat prevederile art. 25 din Legea 10/1995 privind calitatea in construcții, care prevede ca proprietarii construcțiilor au următoarele obligații principale: de efectuare la timp a lucrărilor de întreținere si de reparații ce le revin, de efectuare, dupa caz, de lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desființare parțiala, precum si lucrări de reparații ale construcției numai pe baza de proiecte întocmite de către persoane fizice sau juridice autorizate si verificate.

Tot referitor la Legea 10/1995 privind calitatea in construcții, anexa la care face referire reclamantul apelant a fost construita fara autorizație de construcție, nu se afla înscrisa la Cartea Funciara, iar materiale folosite la construcție nu sunt dovedite îndeplinite condițiile de calitate certe de standardele in vigoare (nu exista proiect tehnic care sa ateste îndeplinirea condițiilor esențiale prevăzute de lege, nu exista carte a construcției etc).

Față de cele expuse intimata a apreciat că, criticile aduse hotărârii primei instanțe prin cererea de apel, sunt complet nejustificate si absurde, instanța de fond analizând toate mijloacele de proba existente la dosar si pronunțând o hotărârea legala si temeinica.

Apelantul, in expunerea motivelor pentru care declara apel, tace referire la niște înscrisuri care deja au fost avute in vedere de către instanța de fond, ele fiind depuse odată cu cererea de chemare in judecata, prin urmare, nu este necesara o noua cercetare a acestor înscrisuri (adresa Primăriei Izvoarele nr. 4288/17.07,2013, adresa Primăriei Maneciu, adresa Primăriei Izvoarele 3724 din 12.06.2014) ele fiind întocmite anterior evenimentului invocat si nedovedind vreo fapta ilicita ce a cauzat un prejudiciu, care sa justifice pretențiile financiare fantasmagorice ale apelantului,

În plus, intimata a apreciat că instanța de fond a făcut o analiza temeinica a înscrisurilor si fotografiilor depuse de parți la dosar.

Propunerea audierii celor 5 martori indicați in cererea de apel (primarul localității Izvoarele M. D., agentul de politie Morosrmu C., inspector cadastru, localnicii P. S. si P. Filica), este cu atat mai suspecta, deoarece apelantul nu făcut nici o referire la existenta vreunei alte probe/alt martor în decursul judecații in prima instanța. Daca aceștia ar fi avut vreo cunoștința despre producerea unui prejudiciu apelantului, ca siguranța ar fi fost indicați in cererea de chemare in judecata.

În drept intimata a invocat dispozițiile pe art. 471 raportat la art. 205 Cod de Procedura Civila.

Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată următoarele:

Prin acțiunea cu care a investit instanța de fond, apelantul reclamant Tuguiu C., a chemat in judecată pe pârâții M. G. si M. C., solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să fie aceștia obligați pe aceștia sa taie cei doi pomi nefructiferi si cei 5 pomi fructiferi aflați pe linia gardului despărțitor, cat si a celor de la mai puțin de 2 m de gard; să taie crengile (pomii) ce depășesc gardul dintre proprietăți; pârâții să fie obligați la plata echivalentă in lei a unei daune materiale de 2715 euro reprezentând valoarea anexei – magazie – depozit – bucătărie de vară distruse din vina acestora; obligarea paratilor la curățirea pomilor ce ating fire electrice, telefon, cablu TV; să fie obligați la construcția a 30 m gard despărțitor valorând 3000 lei; obligarea paraților la plata daunelor morale de_ lei, cu cheltuieli de judecată.

A precizat reclamantul că solicită judecarea în procedura de urgență conform art. 998, alin. 1 și 3 N.c. p.c.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si proba testimonială cu martorul Z. C..

Prin sentința civilă nr.812/08.06.2015, Judecătoria Vălenii de M. a admis in parte cererea formulată de reclamant împotriva pârâților M. G. si M. C., a obligat pe pârâți sa taie crengile pomilor ce depășesc gardul dintre proprietăți, a obligat pe pârâți sa curețe pomii ce ating firele electrice, telefon – cablu TV și a obligat pe pârâți, in solidar, la 150 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Tribunalul constată că în motivarea sentinței nu s-a făcut nici o referite la dispozițiile legale care au constituit temeiul legal al admiterii acestor două capete de cerere și nici al respingerii celorlalte capete de cerere. În realitate, instanța de fond a tratat cererea reclamantului ca o acțiune de drept comun, nefăcând nici o distincție, analiză privind condițiile de admisibilitate a cererilor pe calea ordonanței președințiale.

În plus, instanța de fond nu a procedat la punerea în discuție în prealabil a schimbării calificării acțiunii din ordonanță președințială, așa cum a solicitat reclamantul, în acțiune de drept comun, în condițiile în care reclamantul nu a făcut nici o precizare a acțiunii pe parcursul procesului, înseamnă că în realitate sentința atacată a fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin.1, 5, art.22 alin.1, 2, 6 c.pr.civ. modificat și deci a dreptului la apărare al pârâtului, a principiilor disponibilității și contradictorialității, fiind lovită de nulitate.

Motivarea incompletă a soluției de admitere a unora dintre capetele de cerere și nemotivarea respingerii altor capete de cerere echivalează cu o nesoluționare pe fond a tuturor pretențiilor formulate de către reclamant în cadrul cererii cu care a investit instanța. Nemotivarea soluției în întregul său este în fond o nepronunțare asupra cererii cu care a fost investită instanța, situație în care tribunalul neputându-se pronunța asupra criticilor formulate de către apelantul reclamant în condițiile în care nu se cunosc motivele de fapt și de drept ce au stat la baza formării convingerii judecătorului fondului.

Așadar, în aceste condiții, se impune anularea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, măsură solicitată expres de către apelant în ședința publică de la data de 29.10.2015, deoarece instanța de apel are obligația să stabilească în ce măsura au fost încalcate drepturile procesuale ale tuturor părtilor din prezenta cauză, daca au fost respectate sau nu anumite principii de drept aplicabile cu caracter general, în ce măsura toate părtile implicate în prezenta cauza și-au exercitat sau nu dreptul la apărare, dacă instanța de fond a respectat sau nu normele procedurale ce reglementează modalitatea de soluționare a cererilor formulate în primă instanță.

Faptul ca în cuprinsul dispozitivului sentinței atacate s-a specificat ca a fost admisă în parte acțiunea, în condițiile în care în cadrul considerentelor sentinței nu s-a menționat, nici un motiv de fapt sau de drept ce a stat la baza respingerii celorlalte capete de cerere, înseamnă că instanța de fond nu a respectat dispozițiile procedurale potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele pe care se întemeiază iar faptul că instanța de fond nu a analizat acțiunea reclamantului sub toate capetele de cerere fără a se raporta la dispozițiile art. 998 și urm. expres invocate de reclamnat, echivalează cu o nepronunțare asupra cererii cu care a fost investită și o încălcarea gravă a principiului disponibilității.

Având în vedere că, în speță, instanța a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, față de solicitarea expresă a apelantului de a se trimite cauza spre rejudecare, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție și pentru a nu se încălca accesul liber la justiție ca drept fundamental, consacrat atât prin art.6 pct.1 din Convenție, cât și de art.21 din Constituția României, tribunalul în baza art.480 alin.3 N.C.P.C., va admite apelul, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în vederea judecării cererii reclamantului, cuprinzând toate capetele de cerere astfel cum au fost evidențiate în acțiunea inițială, pe calea procedurii ordonanței președințiale, așa cum reclamantul a solicitat, potrivit principiului disponibilității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul-reclamant Ț. C., CNP_, domiciliat în București, .-31, ., cu domiciliul ales în com. Izvoarele, . A, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 812/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți M. G., domiciliat în București, .. 49, .. C1, . .. 1, ., . și M. C., domiciliată în București, .. 49, .. C1, ., .. 1, ., ..

Anulează sentința apelata si trimite cauza la aceeași instanța potrivit considerentelor prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2015.

Președinte, Judecător,

M. N. N. A.

Grefier,

L. E. A.

operator de date cu caracter personal 5595

red. N.M./tehnored. A.I.A.

4 ex./04.02. 2016

d.f. nr._ – Judecătoria Vălenii de M.

j.f. V. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 3209/2015. Tribunalul PRAHOVA