Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2606/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2606/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 1888/281/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2606
Ședința publică din data de 13.07.2015
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. R.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții reclamanți B. Ș., domiciliat în București, Șoseaua M. B., nr. 317, ., ., B. I., domiciliat în ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.5936/08.05.2015 și a tuturor încheierilor premergătoare pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâta B. A., domiciliată în comuna Balta Doamnei, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantii reclamanți reprezentați de avocat D. C. și intimata pârâtă personal și asistată de avocat S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru in cuantum de 50,00 lei conform chitanței . nr._/12.06.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța privind achitarea onorariului si acte care atestă ca intimata locuiește in Italia si a suportat costul deplasării pentru aceste termen de judecată.
Totodată, arată că cererea existentă la fila 25 dosar a fost formulată in raport de sentința instanței de fond, solicită scoaterea cererii de pe rolul instanței si înaintarea acesteia la Judecătoria Ploiești, întrucât este adresata Președintelui instanței de fond, există mențiuni exprese cu privire la dispozițiile legale in baza cărora a fost formulată, disp.art.444 C.pr.civ., la care s-a atașat copie de pe sentința instanței de fond.
Apărătorul apelanților reclamanți, având cuvântul, apreciază că este o vădită încercare de tergiversare a soluționării prezentei cauze; cererea respectivă are viza de primire a Tribunalului Prahova; a fost depusă fie de parte, fie de către reprezentantul convențional al acesteia; nu poate fi invocată vreo eventuală culpă a instanței de fond chiar dacă in textul redactării acestei cereri s-a făcut referire la Judecătoria Ploiești. Fapta in sine de a o depune la altă instanță este culpa persoanei care o depune și nu a instituției care o primește.
Totodată, arată că situația acestor cheltuieli de judecata neacordate de prima instanță poate fi lămurită, cheltuieli care pot fi acordate de instanța de apel in măsura in care apelul declarat în cauză ar fi respins, iar instanța de control judiciar se poate referi inclusiv la cheltuielile de la prima instanță.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, arată că, nu a solicitat acordarea unui nou termen în vederea soluționării cererii respective, ci doar înaintarea acesteia instanței de fond.Arata că nu a declarat apel in prezenta cauză in vederea acordării cheltuielilor de judecata si in lipsa unei asemenea căi de atac instanța de apel nu se poate pronunța cu privire la cheltuielile de judecata suportate de intimată, existând posibilitatea ca instanța de apel să se pronunțe asupra cererii după soluționarea căii de atac a apelului.
Tribunalul constată ca din eroare s-a depus la dosarul cauzei de către intimată o cerere formulată in baza disp.art.444 C.pr.civilă, privind completarea sentinței civile nr.5936/2015 care este de competenta instanței de fond, motiv pentru care dispune înaintarea acestei cereri din punct de vedere administrativ la Judecătoria Ploiești împreună cu copia atașată de coperta dosarului, în vederea soluționării cererii cu respectarea normelor de competentă materiala, urmând să se renumeroteze dosarul începând cu fila 24.
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul apelanților reclamanți, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii apelate, apreciind că în mod greșit a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de către partea adversă, respectiv făcând trimitere la art.480 al.3 C.pr.civilă solicită judecarea procesului si, pe fondul cererii de emitere a ordonanței președințiale solicită a se constata că este pe deplin întemeiată, urmând fi admisă ca atare.
Consideră că instanța de fond ori a reținut in mod greșit situația de fapt, ori a ignorat-o, ori nu a înțeles ceea ce s-a solicitat, întrucât în motivare s-a arătat faptul că reclamanții ar fi intenționat să suspende o executare silită pe calea acestei ordonanței președințiale;ori petitele erau clare, priveau accesul la un imobil construcție si la alte bunuri mobile situate fie pe loturile părții adverse fie in acele construcții, nu era vorba de o eventuală suspendare provizorie a unei executări silite.
Totodată, arată că, chiar dacă apelanții-reclamanți din prezenta cauză ar fi intenționat sa promoveze o suspendare provizorie a unei executări silite Codul de procedura civile ar fi permis acest lucru, o atare cerere daca intră pe o asemenea motivare este pe deplin admisibilă, urmând a se avea in vedere disp. art.450 al.5 C.pr.civ. și la dispozițiile art.996 alin.1 care permit utilizarea acestei proceduri speciale pe calea ordonanței președințiale. Dar nu este o speță de acest gen ci solicitarea reclamanților ca pe calea ordonanței președințiale să li se permită accesul la imobilele construcție care le aparțin si la bunurile mobile situate pe terenul proprietatea pârâtei sau in acele construcții la care nu mai au acces; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Totodată, solicită a se avea in vedere că la aceasta situație s-a ajuns ca urmare a unei executării silite, iar in situația admiterii ordonanței președințiale ar conduce la măsuri vremelnice si provizorii până la soluționarea definitivă a acelei contestații la executare care formează obiectul dosarului nr._/281/2014; s-a ajuns la aceasta situație deoarece executorul judecătoresc a operat in mod greșit si a pus in executare in mod greșit titlul executoriu in baza căruia a fost declanșata executarea silită.
Astfel, arată că executarea silită viza delimitarea a doua terenuri care aparțin părților litigante din prezenta cauză; titlul executoriu era reprezentat de o sentință de partaj, de ieșire din indiviziune care avea anexată o schiță de plan ce a fost întocmită in mod greșit pentru că situația de fapt la momentul pronunțării acelui titlu executoriu nu a fost bine surprinsă pe schița de plan, magistratul nu a avut de unde să o cunoască, lucrurile au mers mai departe până ce acel titlu a rămas definitiv si irevocabil. Eroarea expertului când a întocmit schița de plan a constat in faptul că nu a poziționat pe schița de plan si nu a individualizat toate construcțiile existente la momentul pronunțării partajului, la momentul ieșirii din indiviziune, astfel încât cu ocazia executării silite s-a ajuns la vădite impedimente la executare pe care atât părțile cât si executorul judecătoresc le-au surprins si le-au avut in vedere in procesul verbal menționat în cuprinsul cererii introductive si in motivele de apel, proces verbal încheiat ca urmare a două deplasări in teren a executorului însoțit de un expert si de părți, prin care s-a constatat că, . de hotar dintre cele două proprietăți sunt suprapuse construcții, construcții care așa cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de exp. A. F. la cererea reclamanților, in luna ianuarie 2015, surprinde cu exactitate situația de fapt si poziționarea construcțiilor din teren, arătând că într-adevăr sunt anumite construcții proprietatea reclamanților care se suprapun parțial pe terenul acordat prin acel titlu executoriu, construcții care nu au fost văzute la momentul pronunțării titlului.
In aceste condiții, arată că, părțile au decis ca ulterior să se întâlnească astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit in cadrul executării silite, si au decis ca pe cale amiabilă sau pe orice ală cale, să decidă cum anume va avea loc delimitarea suprafețelor de teren dintre dumnealor.
Intre timp parata a dobândit dreptul de proprietate cu privire la acele suprafețe de teren, au procedat la împrejmuirea totală a suprafețelor de teren ce le reveneau, împiedicând accesul reclamanților la imobilele construcții si la bunurile mobile aflate atât pe teren cât si in interiorul acelor construcții, in mod nelegal.
Practic, solicită a se avea in vedere aparența de drept care operează in persoana reclamanților, dreptul lor de a ocupa acele imobile construcții nu a fost stins niciodată; mai mult decât atât exercitarea acestui drept este împiedicată prin fapta de a pune in executare in aceasta modalitate eronată, fapta pârtilor.
Câtă vreme cu privire la această modalitate de executare silită urmează ca instanța competentă a soluționa contestația la executare menționata in precedent, care vizează inclusiv lămurirea titlului executoriu si respectiv modalitatea corectă în care se va finaliza această executare silită si in care se va pune practic in fapt dispozițiile titlului executoriu, apreciază că până la acel moment dreptul reclamanților este pe deplin justificat si condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, sunt pe deplin dovedite de a obține pe cale provizorie, pe calea acestei cereri, dreptul la acces la acele imobile construcții si la bunurile mobile.
Arată că a invocat aici jurisprudența CEDO raportată la dreptul la domiciliu prevăzut de art.8 CEDO, pe care in acest moment reclamantul V. I. nu și-l poate exercita; din luna ianuarie 2015 acesta deși are domiciliul în construcția C3 nu are acces la locuința sa.
Acest motiv justifică pe deplin atât vremelnicia cât si urgenta prezentei cereri cât si aparența dreptului.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, urmând a se constata că, în mod corect si legal instanța de fond a considerat ca dispozițiile art.997 nu sunt îndeplinite in cauză si s-a referit cu prioritate la aparența si mai ales la legătura cu pretinsul dosar care ar fi pe rolul aceleiași instanțe, respectiv contestația la executare, a făcut motivarea care se impunea si a considerat că ordonanța președințiala nu este întemeiată.
Părțile adverse au prezentat din situația de fapt, numai ceea ce au dorit acestea să se spună; aceștia au forțat într-un fel legătura dintre ordonanța președințiala prezentă cu obiectul la care am să fac referire pentru că este foarte important, si contestația la executare. Una din condițiile cumulative dintre cele trei care trebuie îndeplinite in orice ordonanță președințială si anume: să evoce, să dea posibilitatea doar de pipăire a fondului, dar in cauza prezentă nici vremelnicia si nici urgenta nu sunt îndeplinite.
In continuare, arată că părțile din prezenta cauză se judecă din 2007, . indiviziune, existând la dosarul cauzei hotărârea judecătorească. S-a dispus cu privire la mai multe părți, dar cu privire la părțile implicate in această cauză reclamanții au dobândit locul unu, iar pârâtele din modalitatea in care a fost formulata ordonanța președințială, locurile alăturate 3 și 4.
Pe aceste suprafețe de teren fiecare dintre părți, respectiv C. care exista la data când a fost introdusă, si primii dintre pârați si B. M. care ulterior si-au vândut drepturile in favoarea intimatei de astăzi, cu aceasta nu s-a modificat absolut nimic situația a rămas aceeași; fiecare dintre aceste părți si in special reclamanții au pe lotul atribuit o casă de locuit si o anexă. Aceste bunuri au fost reținute la ieșirea din indiviziune si expertul a cărui expertiză a fost omologată, a poziționat pe schița de plan nu numai terenul dar si anexele; este vorba de o locuință i o anexă în favoarea reclamanților.
De asemenea, arată că, pe parcursul soluționării cauzei, fără niciun fel de autorizație, cei doi reclamanți si-au mai ridicat câte o anexă atunci când au dorit aceștia; acele așa zise anexe au fost edificate fără nici un fel de autorizație si nici un moment reclamanții nu au putut să facă dovada că ar fi proprietari pe aceste bunuri. Motiv pentru care nici la masa de împărțit si niciodată în procesul de ieșire din indiviziune nu au solicitat cumva să le fie atribuite aceste anexe. Se spune de apărătorul reclamanților că s-a strecurat o eroare, insă acel dosar din anul 2007 a fost supus cenzurii atât apelului cât si recursului; iar în situația în care s-ar fi făcut greșeli si suprapuneri de teren, sau altceva, aceasta solicitare ar fi trebuit să fie făcuta de reclamanți si aceasta solicitare trebuia să i se dea curs fie in apel sau in recurs; instanțele de control ar fi trebuit să sesizeze acest aspect.
Arată că reclamantul B. Ș. locuiește la București, nefiind interesat în ordonanța președințiala, nefăcând dovada interesului, iar celălalt apelant, B. I., locuiește in casa de locuit care este poziționată pe terenul care le-a fost atribuit fraților B.. Această situație de fapt existentă încă din anul 2015, astfel încât nu justifică urgența pentru ordonanța președințială.
In ceea ce privește vremelnicia, solicită a se avea in vedere cererea reclamanților, respectiv să fie permis accesul nelimitat al acestora la toate imobilele construcție ce aparțin acestora, să le fie permis accesul nelimitat la toate bunurile mobile. Insă dacă in ordonanța președințiala se folosește exact termenul care este contrar uneia dintre dispozițiile prevăzute la ordonanță cu privire la vremelnicie, deci pe o perioadă limitată, in condițiile in care reclamanții doresc nelimitat.
De asemenea, solicită a ase avea în vedere că, pe parcursul executării, reclamanții au fost de acord cu executarea, au semnat procesul verbal existent la dosarul cauzei, fiind adevărat că in limita noilor dispoziții ale art.997 sunt situații in care nu trebuie neapărat să existe un dosar de fond pe rol, dar nu orice speță se pretează la inexistenta unui dosar pe rol;
In prezenta cauză trebuie să se menționeze pană când doresc reclamanții să folosească terenul pentru a-și folosit sau a ajunge la anumite anexe. Ori, in nici un caz contestația la executare nu este dosarul de fond care ar răspunde cerințelor acestei ordonanțe președințiale. De fapt, sub acest obiect al ordonanței se solicită judecarea pe fond a unei situații si anume aceea că doresc să primească o servitute de trecere, nu au numit-o servitute de trecere insă acesta este obiectul dacă se dorește nelimitat să se treacă pe terenul intimatei, să ajungă la niște anexe, nu ai făcut dovada in ce condiții, dacă le deține, dacă este proprietar.
Solicită a se avea în vedere, că cele două terenuri sunt limitrofe, lotul 1, urmează după aceea lotul pârâtei și, atâta vreme cât aceste anexe sunt poziționate chiar pe lotul 1, de ce să fie folosit terenul pârâtei când reclamanții au posibilitatea să-și folosească propriul teren. Anexele care există pe terenurile pentru care părțile s-au împărțit, sunt doar două, este vorba de locuința si anexa pentru că în plus de poziționarea expertului a acestor construcții pe teren, a depus acte de la primărie in care s-a arătat ce dețin reclamanții urmare a decesului tatălui acestora, respectiv o locuință si o anexă.
In aceste condiții, arată că este evident că interesul reclamanților din tinde la rezolvarea unei probleme de fond, respectiv parata să le permită nelimitat să se ducă când doresc la niște construcții care se află pe terenul acestora. Daca doresc să ajungă la niște anexe care le-au făcut pe terenul pârâtei si fără autorizație atunci este o problemă gravă de încălcare a dreptului in sensul că au construit fără autorizație si nu exista decât o singură sancțiunea aceea de ridicare a construcției.
Astfel, arată că inexistenta unei legături cauzale care, în speță, este absolut obligatorie, fată de obiectul ordonanței președințiale, impune cenzura instanței cu privire la legătura dintre ordonanță si contestație la executare, pentru că nu s-a spus pana acum că există pe rolul instanței o acțiune de servitute de trecere și, până se judeca servitutea de trecere care este de durată, solicită posibilitatea să folosească terenul pârâtei deoarece nu doresc să-și folosească propriul teren.
Practica CEDO la care a făcut referire apărătorul părții adverse, reiterată și în motivele de apel, nu are nicio legătură cu prezenta cauză. Apelantul B. locuiește în casa in care a locuit tot timpul si nimeni nu l-a dat afară, nu a spus că nu are o altă locuință sau unde să locuiască, nu s-a făcut aceasta dovada, nu are nicio incidentă in cauză practica CEDO.
Solicită obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat si biletul de avion pentru că intimata pârâtă a venit din Italia special pentru această cauză.
In replică, apărătorul apelanților reclamanți, având cuvântul, solicită a se avea in vedere faptul că este făcută cu rea credință interpretarea intimatei cu privire la sintagma de „nelimitat”, câtă vreme s-a invocat atât in fața instanței de fond cât si in fața instanței de apel, că acel caracter vremelnic este pe deplin dovedit si susținut; s-a solicitat permiterea accesului nelimitat până la soluționarea definitiva a acelei contestații la executare care vizează inclusiv lămurirea titlului, nefiind o contestație la executare vizând actele de executare, ci inclusiv modalitatea de punere in executare a acelui titlu executoriu, ce urmează să fie lămurită de instanța competentă; măsurile provizorii care ar fi urmat dacă această cerere, sau care ar urma să fie permise, ar subzista pana la pronunțarea in mod definitiv a acelei cauze.
Sintagma aceea de nelimitat viza modalitatea în care acest acces provizoriu, temporar, urmează să fie acordat, pentru că acolo sunt multiple bunuri si nu dorește ca odată oferită această posibilitate să aibă un acces temporar, să-i fie limitat parțial acest acces. Sintagma de nelimitat nu este în opoziție cu caracterul vremelnic evidențiat si susținut. Limitarea in timp a cererii este clar stabilită de reclamanți, si motivată.
Apelantul reclamant B. Ș. a locuit in acea construcție, anexa C3, potrivit raportului de expertiza A. (filele 97-99), expertul menționând ca în construcția C3 care se suprapune parțial pe terenul părților adverse, este exclusiv locuința lui B. I., ajungându-se la o evacuare fără titlu.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul în replică, arată că partea adversă face trimitere permanent la un expert, A., insă solicită a se avea în vedere că acest expert nu a fost niciodată numit in cauză, nici măcar nu a fost expertul consilier al reclamanților, iar părțile adverse au apelat la acest expert pentru a efectua o lucrare astfel cum au dorit aceștia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ /03.02.2015 la Judecătoria Ploiești, reclamanții B. Ș., B. I. au chemat în judecată pe pârâții B. M., C. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună prin intermediul ordonanței președințiale, obligarea pârâților să le permită accesul nelimitat la toate imobilele-construcții proprietatea lor, situate în comuna Balta Doamnei, ., jud. Prahova amplasate pe loturile de teren nr. 3, 4 atribuite pârâtelor potrivit sentinței civile nr._/28.09.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, la toate bunurile mobile aflate pe loturile de teren 3 și 4, în incinta acestor construcții.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că in baza sentinței civile nr._/28.09.2010 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților potrivit variantei nr. 3 de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. N. N., variantă in urma căreia s-au atribuit in lotul pârâtelor construcțiile proprietatea lor, motiv pentru care au formulat contestație la executare având ca obiect lămurirea titlului executoriu, aplicarea acestuia, astfel încât se impune luarea măsurilor solicitate in vederea asigurării accesului la aceste construcții si la bunurile mobile aflate in incinta acestora până la clarificarea raporturilor dintre părți in cadrul contestației la executare, mai ales că pârâtele au împrejmuit terenurile pe care se află construcțiile respective, împiedicându-i să aibă acces la bunurile respective, să beneficieze de acestea, deși reprezintă proprietatea lor.
La data de 12.02.2015 pârâtele au formulat o întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive in condițiile in care au înstrăinat terenurile pe care se află construcțiile in litigiu numitei B. A., solicitându-se si respingerea cererii in condițiile in care aceasta nu îndeplinește cerințele prev. de disp. art. 997 c. pr. civ.
La data de 05.03.2015 reclamanții si-au precizat cererea, solicitând introducerea in cauză a numitei B. A., motivându-se că in mod nelegal li se încalcă dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile in litigiu, impunându-se obligarea actualei proprietare a terenurilor să le permită accesul nelimitat la bunurile respective.
Prin încheierea din data de 06.03.2015 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor B. M., C. V. si s-a dispus introducerea in cauză in calitate de pârâtă a numitei B. A., in urma excluderii din cauză a celor două pârâte.
La data de 16.04.2015 pârâta B. A. a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a inadmisibilității cererii in condițiile in care s-a dispus anularea pe cale judecătorească a unui certificat de moștenitor in ceea ce privește calitatea de moștenitori a reclamanților în raport de defunctul B. C., iar in speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 997 c pr civ în ceea ce privește ordonanța președințială, neexistând urgența, caracterul vremelnic si neprejudecarea fondului.
La data de 07.05.2015 reclamanții au formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând respingerea excepțiilor invocate, înlăturarea susținerilor acesteia, deoarece au calitate procesuală activă atât timp cât urmăresc prin promovarea prezentei cereri păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente cu privire la bunurile in litigiu si că măsurile solicitate îndeplinesc cerințele prev. de disp. art. 997 c. pr. civ. respectiv urgența, caracterul vremelnic raportate la momentul soluționării definitive a contestației la executare, neprejudecarea fondului.
După administrarea probelor cu acte prin sentința civilă nr. 5936/08.05.2015 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă excepția lipsei calității procesul active si a fost admisă excepția inadmisibilității cererii, fiind respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanți împotriva pârâtei, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza sentinței civile nr._/28.09.2010 rămasă definitivă si irevocabilă s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei nr. 3 de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. N. N., variantă in urma căreia s-a atribuit in lotul autorului reclamanților terenul de 608 mp, in timp ce autoarelor pârâtei li s-au atribuit diferite suprafețe de teren reprezentând loturile 3, 4, astfel încât măsurile solicitate de către reclamanți nu au un caracter admisibil atât timp cât acestea trebuie să se soluționeze in strânsă legătură cu o acțiune de drept comun având ca obiect crearea unui drum de servitute de trecere la imobilele in litigiu, urmărindu-se stabilirea unui asemenea drept fără să existe o acțiune de drept comun, iar disp. art. 712 C pr. civ. stabilesc condițiile in care se poate dispune suspendarea executării silite, mai ales că ordonanța președințială nu se poate substitui prevederilor exprese reglementate de procedura specială a contestației la executare, caz în care a fost admisă excepția inadmisibilității si a fost respinsă cererea ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 997 c. pr. civ.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților in condițiile in care aceștia pretind obligarea pârâtei să le permită accesul la imobilele in litigiu, la bunurile mobile aflate pe terenurile aparținând pârâtei, motiv pentru care reclamanții sunt titularii dreptului in raportul juridic dedus judecății.
Împotriva acestei sentințe și a tuturor încheierilor premergătoare au declarat apel reclamanții, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și rejudecarea cererii în sensul admiterii ordonanței președințiale, motivându-se că eronat a fost admisă excepția inadmisibilității fără să se țină seama de dispozitivul sentinței civile nr._/28.09.2010 prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune potrivit variantei nr. 3 de la expertiza topo, însoțită de o schiță de plan întocmită cu neobservarea situației reale din teren, fără poziționarea pe plan a tuturor construcțiilor existente pe terenul supus partajării, având loc o suprapunere parțială a loturilor nr. 1, 3, 4 și că în cadrul procedurii de executare silită executorul a confirmat la data de 28.01.2015 împrejurările sus-menționate conform cărora anumite construcții aparținând reclamanților în calitate de moștenitori ai defunctului B. C., se află edificate pe terenurile atribuite loturilor 3 și 4, respectiv o locuință, o magazie și o anexă, mai ales că locuința este folosită în exclusivitate de reclamantul B. I., în incinta căreia se află o cămară destinată asigurării celor necesare traiului zilnic, în timp ce magazia servește ca loc de depozitare a unor bunuri mobile (unelte agricole, aparate, scule electrice etc.) aparținând reclamantului B. Ș..
În continuare, reclamanții au arătat că în cadrul procesului-verbal de executare părțile au convenit să decidă ulterior cu privire la păstrarea, desființarea construcțiilor existente pe loturile atribuite creditoarelor, delimitarea proprietăților aferente loturilor 1, 3, 4 într-o altă modalitate decât cea înscrisă în schița de plan de la expertiza topo, întocmirea unei alte convenții, proces-verbal nerespectat de către creditoare care după două zile au procedat fără notificare la împrejmuirea integrală cu gard a suprafețelor de teren atribuite, împiedicându-le accesul la terenul aferent lotului 1 și că această împrejmuire îi împiedică să aibă acces la locuință, anexe, blocându-le accesul și la celelalte imobile folosite în comun, ajungându-se în realitate la evacuarea lor fără să existe un titlu executoriu, caz în care, cererea de ordonanță îndeplinește cumulativ condițiile prev. de disp. art. 996 C. pr.civ.
De asemenea, reclamanții au precizat că măsura solicitată are un caracter urgent determinat de prejudiciul pe care îl suportă în urma împiedicării de a avea acces la bunurile mobile, imobile care le aparțin, pierderea locuinței fiind o ingerință în dreptul la respectarea domiciliului reglementat de art. 8 din CEDO, jurisprudența stabilind că orice persoane care riscă o restrângere atât de gravă să aibă posibilitatea ca o instanță de judecată să analizeze, să stabilească proporționalitatea, rezonabilitatea măsurii, chiar dacă potrivit dreptului intern, dreptul său de a ocupa un imobil s-a stins și că dreptul lor de a ocupa construcțiile aflate total sau parțial pe terenul pârâtei nu s-a stins, pierzându-și accesul la aceste imobile în mod efectiv, mai ales că măsura solicitată are un caracter vremelnic, atât timp cât vizează menținerea acesteia până la soluționarea definitivă a contestației la executare, neprejudecând fondul, în condițiile în care nu implică o respectare a condițiilor legale ale executării silite, o apreciere cu privire la temeinicia punerii în aplicare a titlului executoriu.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 05.06.2015.
La data de 28.05.2015 reclamanții și-au completat motivele de apel în sensul că nu au fost analizate condițiile de admisibilitate ale cererii prev. de disp. art. 996 C.pr.civ., nu s-a ținut seama de obiectul cererii, atât timp cât există referiri la un scop al demersului judiciar pe care reclamanții nu l-au avut niciodată – suspendarea executării silite și că potrivit disp. art. 997 C.pr.civ. nu există necesitatea unui litigiu pendinte între părțile din cadrul prezentei cereri, ordonanța președințială nevizând suspendarea executării silite care nu putea face obiectul prezentei cereri atât timp cât executarea silită a avut loc, fiind determinată de modalitatea de punere în executare a titlului executoriu, mai ales că în cazul în care s-ar considera că reclamanții ar fi încercat să se substituie prevederilor reglementate de contestația la executare, o asemenea împrejurare nu determină inadmisibilitatea cererii, fiind posibilă suspendarea provizorie a executării și prin intermediul ordonanței președințiale în temeiul disp. art. 450 alin. 5 C.pr.civ., dispoziții reglementate și de disp. art. 997 C.pr.civ.
La data de 15.06.2015 pârâta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, atât timp cât, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a respins cererea ca inadmisibilă, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 997 C.pr.civ.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr._/28.09.2010 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă în parte acțiunea formulată de autorul reclamanților, B. C., împotriva unor terțe persoane și a pârâtei și s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor potrivit încheierii interlocutorii din data de 21.09.2007 și variantei nr. 3 de la raportul de expertiză topo ing. N. N., în sensul că s-au atribuit în lotul autorului reclamanților terenurile de 608 mp, 974 mp, 2337 mp, 83 mp indiviz și construcții, în timp ce pârâtei i s-a atribuit în lot terenurile de 191 mp, 974 mp, 2336 mp, 83 mp indiviz, ocazie cu care li s-au atribuit numitelor B. M. și C. V. diferite suprafețe de teren, inclusiv la pct. „Acasă”, respectiv parcelele de teren de 177 mp și 1561 mp.
În cuprinsul procesului-verbal nr. 579/28.01.2015 întocmit de către executorul judecătoresc s-a menționat că în urma măsurătorilor efectuate în vederea punerii în executare silită a sentinței civile nr._/28.09.2010 s-a constatat că anumite construcții aparținând moștenitorilor defunctului B. C. se află edificate, într-o măsură mai mică sau mai mare, pe diferite suprafețe din terenurile atribuite loturilor 3 și 4, și anume: pe suprafața de 59,42 mp atribuită lotului 4 se află edificată o construcție din cărămidă cu destinația de locuință care ocupă o parcelă de circa 9 mp din această suprafață, pe terenul atribuit lotului 3 se află un magazin în suprafață de circa 21 mp, iar pe terenul atribuit lotului 1 se află o anexă care ocupă o parcelă de circa 5 mp din terenul atribuit lotului 4, astfel încât, au fost declarate puse în posesie creditoarele B. M., C. V. asupra bunurilor care compun loturile 3 și 4, dată la care părțile ar fi convenit să decidă ulterior cu privire la păstrarea, desființarea construcțiilor existente pe loturile atribuite, delimitarea proprietăților aferente loturilor 1, 3, 4 într-o altă modalitate decât cea inserată în schița de plan sau să încheie o convenție în acest sens.
În conformitate cu certificatul depus la dosar, între părți există în curs de soluționare dosarul nr._/281/2014 al Judecătoriei Ploiești având ca obiect contestație la executare formulată de reclamanți împotriva numitelor B. M., C. V. privind anularea tuturor procedurilor de executare efectuate, inclusiv punerea în posesie, a tuturor actelor, formelor de executare silită efectuate de organul de executare în cadrul dosarului nr. 579/2014 al B. M. S., suspendarea integrală a procedurii de executare silită până la soluționarea contestației la executare.
În temeiul contractului de donație nr. 332/03.02.2015 numita C. V. a donat numitei B. M. imobilul situat în .. Prahova, având un teren de 1561 mp T 47 P 503/1, teren pe care la rândul său B. M. l-a înstrăinat pârâtei în baza contractului de vânzare-cumpărare 334/03.02.2015 în schimbul sumei de 2000 lei.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 336/03.02.2015 numita C. V. a vândut pârâtei imobilele situate în . constând în terenurile de 177 mp T 47 P 503/1, 1163 mp T 7 P 510, 511.
Din raportul de expertiză extrajudiciară topometrică ing. A. F. reiese că în urma efectuării unor măsurători în raport de schița anexă întocmită de către expertul N. N. care face parte integrantă din sentința civilă nr._/28.09.2010 s-a constatat că lotul nr. 4 atribuit numitei B. M. de 152 mp se suprapune parțial cu . C3 locuință folosită de reclamanți și că lotul nr. 3 în suprafață de 455 mp atribuit numitei C. V. se suprapune parțial cu . C 5 magazie aparținând reclamanților.
Disp.art. 997 c.pr.civ. modificat stipuleaza ca se pot dispune măsuri provizorii pe calea ordonantei presedintiale, atunci când instanța de judecată stabilește existența aparenței de drept în favoarea reclamantului, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, motiv pentru care trebuie sa fie îndeplinite cumulativ, urmatoarele conditii: urgenta apreciata in mod concret de la un caz la altul in functie de situatia de fapt invocata, caracterul vremelnic in sensul ca nu se pot lua masuri cu caracter definitiv, ci limitate in timp, neprejudecarea fondului adica, se va cerceta aparenta dreptului si nicidecum însusi fondul dreptului invocat.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că prin sentința civilă nr._/28.09.2010 a Judecătoriei Ploiești rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămasă de pe urma defunctului B. G. potrivit variantei nr. 3 de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. N. N., variantă în urma căreia s-au atribuit autorului reclamanților, B. C., pârâtei, numitelor C. V., B. M. diferite suprafețe de teren, inclusiv la pct. „Acasă”, astfel încât, în urma punerii în executare silită a sentinței sus-menționată, s-a constatat, în baza procesului-verbal nr. 579/28.01.2015, că pe terenurile atribuite numitelor B. M. și C. V., respectiv parcelele de 152 mp și 455 mp se află amplasate parțial construcțiile C 3 și C 5 reprezentând locuință și magazie aparținând reclamanților, ocazie cu care au fost declarate puse în posesie cele două creditoare care au înstrăinat parcelele de teren sus-menționate pârâtei prin contractele de vânzare-cumpărare existente la dosar.
Ca atare, atât timp cât în baza sentinței civile nr._/28.09.2010 s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la anumite imobile, potrivit variantei nr. 3 de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. N. N., variantă în urma căreia s-au atribuit în loturile autorului reclamanților și autoarelor pârâtei diferite parcele de teren, printre care și parcelele de 152 mp, 455 mp, parcele pe care s-ar afla amplasate parțial sau total o locuință, o magazie aparținând reclamanților, înseamnă că în realitate, între părți se pun în discuție anumite raporturi juridice reglementate de dispozițiile Codului civil constând în dreptul reclamanților de a deține sau nu diferite construcții pe terenurile pârâtei, în ce condiții, consecințele existenței unor asemenea construcții, modalitatea de edificare a acestora (cu bună sau rea-credință), data edificării acestor construcții și deci existența sau inexistența unor drepturi de superficie, de trecere asupra terenurilor pârâtei, în raport de aceste construcții.
De altfel, în condițiile în care între părți se pun în discuție anumite raporturi juridice care cad sub incidența dreptului comun privind existența sau inexistența unui drept de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor în litigiu, a unor drepturi de servitute de trecere, de superficie, în raport de aceste construcții pe terenurile aparținând pârâtei, înseamnă că măsurile solicitate de către reclamanți privind obligarea pârâtei de a le permite accesul nelimitat la construcțiile respective, la bunurile mobile aflate în incinta acestora nu au prin însăși natura lor un caracter urgent deoarece reclamanții aveau obligația în momentul în care s-a procedat la punerea în executare silită a titlului executoriu să-și ridice bunurile mobile respective până la clarificarea situației juridice a construcțiilor în litigiu.
De fapt, cei doi reclamanți, ca și autorul lor, au cunoscut încă din momentul pronunțării titlului executoriu, respectiv 28.09.2010 modalitatea de amplasare a construcțiilor, aflându-se deci în imposibilitate obiectivă să invoce o situație de fapt existentă de circa 5 ani de zile pentru a justifica pro causa pur și simplu urgența în scopul de a avea acces la cele două construcții și, respectiv de a pătrunde cu orice preț pe terenurile aparținând pârâtei.
În realitate, atât timp cât autorul reclamanților, reclamanții înșiși au cunoscut de circa 5 ani de zile, în raport de data pronunțării titlului executoriu și rămânerii irevocabile a acestuia- 06.11.2012, modalitatea de amplasare a construcțiilor în litigiu pe terenurile aparținând pârâtei, atribuite autoarelor acesteia, C. V., B. M., înseamnă că aceștia și-au asumat riscul privind imposibilitatea folosirii construcțiilor respective în cazul punerii în executare silită a titlului executoriu, acceptând amplasamentul construcțiilor respective pe terenurile pârâtei, motiv pentru care o asemenea împrejurare nu face parte din categoria situațiilor de fapt cu caracter urgent, întrucât nu există niciun risc ca reclamanții să suporte un prejudiciu în condițiile în care aceștia au cunoscut dintotdeauna situația existentă la fața locului, modalitatea de amplasare a construcțiilor, asumându-și riscul de a nu mai avea acces la un moment dat la construcțiile respective, de a se pune în discuție necesitatea clarificării acestei situații care putea fi valorificată, printre altele, prin intermediul căilor de atac ale apelului și recursului, în raport de sentința civilă nr._/28.09.2010 sau pe cale separată, prin intermediul dreptului comun.
În speță, măsurile solicitate de către reclamanți privind obligarea pârâtei de a le permite accesul la construcțiile în litigiu și la bunurile mobile existente în incinta acestora nu au un caracter vremelnic, deoarece în realitate instituirea unei asemenea obligații în sarcina pârâtei cu privire la construcțiile în litigiu implică exercitarea unui asemenea drept pe o perioadă de timp nedeterminată, dispunându-se luarea acestei măsuri pentru totdeauna, ceea ce este inadmisibil, iar reclamanții se află în imposibilitate legală să-i pretindă pârâtei să aibă acces la bunurile mobile existente în incinta acestor construcții, în condițiile în care aceștia au posibilitatea să-i solicite pârâtei să le predea bunurile respective, să le ridice din interiorul construcțiilor prin intermediul unor cereri formulate în baza dreptului comun cu condiția dovedirii dreptului de proprietate asupra bunurilor respective.
Mai mult chiar, prin luarea măsurilor solicitate de către reclamanți se prejudecă în realitate fondul dreptului dedus judecății, întrucât se pune în discuție în ce măsură reclamanții au calitatea sau nu de proprietari ai construcțiilor respective, ai bunurilor mobile în litigiu, data edificării construcțiilor, modalitatea de edificare, raporturile juridice existente între reclamanți și pârâtă cu privire la amplasarea construcțiilor pe terenurile în litigiu, aspecte reglementate de dreptul comun și care nu pot face obiectul unei analize în cadrul unei ordonanțe președințiale, fiind imposibilă examinarea aparenței de drept, adică cercetarea din punct de vedere formal a modalității de amplasare a construcțiilor, a existenței sau inexistenței unor obligații în sarcina pârâtei, a unor drepturi în favoarea reclamanților, mai ales că acestea pun în discuție, dimpotrivă, însuși dreptul reclamanților de a avea acces sau nu pe terenurile pârâtei, în ce condiții, modalitatea de exercitare a unui asemenea drept, existența sau inexistența unei obligații în sarcina pârâtei de a le permite accesul pe terenurile sale.
Faptul că între părți există în curs de soluționare o contestație la executare înregistrată cu nr._/281/2014 având ca obiect anularea formelor de executare și că în cuprinsul procesului-verbal din data de 28.01.2015 s-a menționat existența unor construcții, total sau parțial, pe terenurile de 455 mp, 155 mp atribuite autoarelor pârâtei, a căror situație juridică urma să fie clarificată de către părți, nu înseamnă în mod automat că se impune obligarea pârâtei de a le permite reclamanților să aibă acces la construcțiile în litigiu, la bunurile mobile existente în incinta acestora prin intermediul prezentei cereri, întrucât, în realitate, nu există între părți o acțiune de drept comun privind recunoașterea în favoarea reclamanților a unui asemenea drept de trecere pe terenurile pârâtei, reclamanții urmărind pe cale ocolită, instituirea în favoarea lor a unui asemenea drept, ceea ce este inadmisibil, iar existența procesului-verbal sus-menționat confirmă modalitatea de amplasare a unor construcții al căror regim juridic poate fi clarificat numai prin intermediul unor cereri de drept comun și nicidecum prin intermediul unei cereri de ordonanță președințială.
Existența în curs de soluționare a contestației la executare înregistrată cu nr._/281/2014 nu instituie în favoarea reclamanților dreptul de a solicita prin intermediul prezentei cereri obligația în sarcina pârâtei de a le permite accesul la bunurile mobile, imobile în litigiu și nu conferă măsurilor solicitate de către reclamanți un caracter vremelnic constând în dispunerea acestor măsuri până la soluționarea definitivă a contestației la executare, deoarece contestația la executare vizează pur și simplu modalitatea de punere în executare a titlului executoriu, clarificarea raporturilor juridice între părți cu privire la acest titlu, lămurirea titlului executoriu și nicidecum drepturile reclamanților de a avea acces pe terenurile pârâtei la anumite bunuri asupra cărora pretind un drept de proprietate, mai ales că nu este posibilă luarea măsurilor solicitate în condițiile în care nu există o acțiune de drept comun cu privire la existența sau inexistența în favoarea reclamanților a unor servituți de trecere asupra terenurilor aparținând pârâtei.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins cererea ca inadmisibilă, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 997 C.pr.civ. și anume urgența, caracterul vremelnic, neprejudecarea fondului, ținându-se seama de inexistența unei acțiuni de drept comun având ca obiect o servitute de trecere, a unui drept de superficie asupra terenurilor pârâtei în favoarea reclamanților.
Susținerile reclamanților în sensul că eronat a fost admisă excepția inadmisibilității fără să se țină seama de dispozitivul sentinței civile nr._/28.09.2010 prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune potrivit variantei nr. 3 de le expertiza topo, însoțită de o schiță de plan întocmită cu neobservarea situației reale din teren, fără poziționarea pe plan a tuturor construcțiilor existente pe terenul supus partajării, existând o suprapunere parțială a loturilor nr. 1, 3, 4, nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea caracterului admisibil sau inadmisibil al cererii nu se ține seama de modalitatea de întocmire a schiței de plan, de existența unor suprapuneri, ci, dimpotrivă, dacă măsurile solicitate pot face obiectul unei cereri de ordonanță președințială, în ce condiții, în raport de cerințele prev. de disp. art. 997 C.pr.civ.
Apărările reclamanților conform cărora în cadrul procedurii de executare silită s-a constatat existența unor construcții aparținând reclamanților pe anumite parcele din terenurile atribuite loturilor 3, 4, respectiv o locuință, o magazie, o anexă, locuința fiind folosită exclusiv de reclamantul B. I., în incinta căreia se află o cămară destinată asigurării celor necesare traiului zilnic, magazia constituind loc de depozitare a unor bunuri mobile aparținând celuilalt reclamant sunt nejustificate întrucât pun în discuție existența sau inexistența unor raporturi juridice de drept comun privind modalitatea de edificare a construcțiilor în litigiu, consecințele unei asemenea edificări, existența sau inexistența unor drepturi, obligații ale părților din prezenta cauză, în raport de aceste construcții, aspecte care nu pot face obiectul unei analize în cadrul ordonanței președințiale.
Pe de altă parte, împrejurările sus-menționate referitoare la necesitățile reclamanților de a folosi bunurile mobile aflate în incinta construcțiilor exced cauzei în condițiile în care reclamanții au posibilitatea prin intermediul unor cereri de drept comun să-și valorifice drepturile cu privire la aceste bunuri față de pârâtă, fiind inadmisibil să se recunoască în favoarea acestora dreptul de a avea acces la bunurile mobile respective, atât timp cât aceste bunuri constituie prin însăși natura lor bunuri mobile susceptibile de a fi ridicate oricând, de a fi depozitate în alte spații aparținând reclamanților.
Afirmațiile reclamanților potrivit cărora în baza procesului-verbal din data de 28.01.2015 părțile au convenit să decidă ulterior cu privire la păstrarea, desființarea construcțiilor existente pe loturile atribuite creditoarelor, delimitarea proprietăților aferente loturilor 1, 3, 4 într-o altă modalitate decât cea înscrisă în schița de plan de la expertiza topo,încheierea unei convenții, proces-verbal nerespectat de către creditoare care au împrejmuit terenurile, împiedicându-le accesul la bunurile lor, nu au relevanță în cauză, deoarece la stabilirea situațiilor de fapt deduse judecății nu se ține seama de mențiunile înserate în procesul-verbal din data de 28.01.2015 în ceea ce privește înțelegerea care ar fi putut interveni la un moment dat între reclamanți și autoarele pârâtei, ci pur și simplu dacă măsurile solicitate îndeplinesc cerințele prev. de disp. art. 997 C.pr.civ., mai ales că pârâta în calitate de proprietară are dreptul până la proba contrarie să-și împrejmuiască terenurile, fiind un atribut conferit exclusiv de dreptul de proprietate dobândit de către pârâtă asupra acestor terenuri.
Împrejurările invocate de către reclamanți privind imposibilitatea de a avea acces la bunurilor lor datorită gardului edificat de către pârâtă, ajungându-se la evacuarea lor fără să existe un titlu executoriu, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de disp. art. 997 C. pr.civ, măsura având un caracter urgent determinat de prejudiciul pe care îl suportă în urma împiedicării de a avea acces la bunurile lor, pierderea locuinței fiind o ingerință în dreptul la respectarea domiciliului reglementat de art. 8 din CEDO, constituie prin însăși natura lor aprecieri pur subiective ale reclamanților, în condițiile în care aceștia nu dețin un titlu executoriu care să le confere dreptul de a avea acces pe terenurile pârâtei, care are dreptul, până la proba contrarie, să efectueze acte de administrare, de conservare, cu privire la terenurile sale, fiind imposibil ca reclamanții să încalce dreptul de proprietate al pârâtei și să pretindă pe cale ocolită prin prezenta cerere recunoașterea unui drept de a avea acces nestingherit pe terenurile pârâtei, prevalându-se de amplasarea unor construcții, de existența unor bunuri mobile în incinta construcțiilor respective.
De altfel, construcțiile în litigiu nu reprezintă în realitate domiciliile propriu-zise ale celor doi reclamanți, reprezentând pur și simplu o magazie și o încăpere aflată în locuința unuia dintre cei doi pârâți, caz în care, nu devin incidente disp. art. 8 din CEDO și nu se pune în discuție pierderea unei locuințe în condițiile în care unul dintre reclamanți domiciliază în București, iar celălalt locuiește efectiv în construcția C 2 care constituie locuința propriu-zisă a acestuia, neexistând niciun prejudiciu iminent care nu s-ar putea repara, suportat de către reclamanți prin împrejmuirea terenurilor de către pârâtă.
Motivele invocate de către reclamanți potrivit cărora jurisprudența CEDO a stabilit dreptul oricărei persoane care riscă o restrângere gravă să aibă posibilitatea ca o instanță să analizeze, să stabilească proporționalitatea, rezonabilitatea măsurii, chiar dacă conform dreptului intern, dreptul de a ocupa un imobil s-a stins și că dreptul lor de a ocupa construcțiile în litigiu nu s-a stins, pierzându-și accesul la acestea efectiv, măsura având un caracter vremelnic, neprejudecând fondul, sunt neîntemeiate deoarece în speță nu se pune în discuție dreptul reclamanților de a ocupa anumite spații de locuit, drept care poate face obiectul unei analize doar prin intermediul unei cereri formulată în baza dreptului comun, neavând incidență în cauză jurisprudența CEDO, iar instanța de fond a analizat cererea prin prisma situațiilor de fapt deduse judecății, dispozițiilor reglementate de art. 997 C.pr.civ. și nicidecum în funcție de opțiunile reclamanților de a folosi cu orice preț anumite suprafețe de teren aparținând pârâtei.
În realitate, măsurile solicitate de către reclamanți nu au un caracter vremelnic în raport de obiectul contestației la executare în condițiile în care nu există o acțiune de drept comun cu privire la un drept de trecere în favoarea reclamanților asupra terenurilor pârâtei, prejudecându-se fondul unor asemenea pretenții, iar în speță nu se pune în discuție modalitatea de punere în aplicare a titlului executoriu, ci, dimpotrivă, în ce măsură reclamanții au dreptul să solicite sau nu să li se permită accesul pe terenurile pârâtei la construcțiile amplasate pe acestea.
Criticile reclamanților privind neanalizarea condițiilor de admisibilitate ale cererii prev. de disp. art. 997 C.pr.civ., a obiectului cererii, neurmărindu-se suspendarea executării silite și că potrivit disp. art. 997 C.pr.civ. nu există necesitatea unui litigiu pendinte între părțile din cadrul prezentei cereri, sunt nefondate întrucât au fost analizate în raport de situațiile de fapt invocate, cerințele reglementate de dispozițiile sus-menționate, constatându-se inadmisibilitatea cererii prin prisma obiectului propriu-zis al acesteia, în raport de inexistența unei acțiuni de drept comun privind o eventuală servitute de trecere, iar în speță era imposibil să se dispună prin intermediul prezentei cereri recunoașterea unui drept de trecere în favoarea reclamanților pe terenurile pârâtei fără să existe o acțiune de drept comun în acest sens, în raport de care se analizează existența sau inexistența urgenței, a caracterului vremelnic al măsurilor solicitate, neprejudecarea fondului.
Aspectele invocate de către reclamanți în sensul că obiectul cererii nu a vizat suspendarea executării silite atât timp cât executarea silită a avut loc, fiind determinată de modalitatea de punere în executare a titlului executoriu, împrejurare care nu determină inadmisibilitatea cererii, fiind posibilă suspendarea provizorie a executării prin intermediul ordonanței președințiale în temeiul disp. art. 450 alin. 5 C.pr.civ., dispoziții reglementate și de disp. art. 997 C.pr.civ., nu au niciun temei legal, deoarece este atributul instanței de fond să releve anumite situații de fapt în raport de existența unei contestații la executare, de împrejurările invocate de către reclamanți, situații care presupun analizarea cerințelor prev. de disp. art. 997 C.pr.civ., prin prisma contestației la executare, neavând relevanță finalizarea la un moment dat a executării silite în raport de obiectul prezentei cereri, iar atât timp cât cererea nu a vizat suspendarea executării silite, pretențiile deduse judecății se analizează prin prima disp. art. 997 C.pr.civ. și nicidecum în raport de disp. art. 450 alin. 5 C.pr.civ.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
În baza disp. art. 451 – 453 C.pr.civ., vor fi obligați, în solidar, apelanții la 1733 lei către intimată reprezentând cheltuieli de judecată, constând în cheltuieli de deplasare pe ruta B. (Italia) – București și retur și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți B. Ș., domiciliat în București, Șoseaua M. B., nr. 317, ., ., B. I., domiciliat în comuna Balta Doamnei, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.5936/08.05.2015 și a tuturor încheierilor premergătoare pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâta B. A., domiciliată în comuna Balta Doamnei, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă, în solidar, apelanții la 1733 lei către intimată cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. R.
Fiind în CO, semnează
Președintele completului de judecată
GREFIER,
M. Ș.
Fiind în CO, semnează
P. Grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat M.C./Tehnored. B.M.D.
5 ex./03.08.2015
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. D. F. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2600/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2569/2015.... → |
|---|
