Pretenţii. Decizia nr. 187/2015. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 187/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3541/204/2012*

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 187

Ședința publică din data de 02 Aprilie 2015

PREȘEDINTE - N. A.

JUDECĂTORI - C.-A. M.

- M. N.

GREFIER - M. - D. B.

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul - reclamant D. D., domiciliat în Câmpina, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3900/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. P., domiciliat în Câmpina, ., . și în Câmpina, Orizontului la Căminul de Nefamiliști, nr. 2, județ Prahova, . - PENNY MARKET CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, . și cu sediul central în ., ., județ Ilfov și ., cu sediul în București, ., nr. 30, Cod poștal_, sector 6.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 02 aprilie 2015, când a dat următoarea decizie:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Câmpina și înregistrată la data de 12.07.2012 sub nr._, reclamantul D. D. a chemat în judecată pe pârâții .-Penny Market, N. P. și ., solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând daune morale ca urmare a prejudiciului ce i-a fost creat prin lezarea onoarei, reputației și demnității.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin rezoluția nr. 2245/P/2009 pronunțata de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, la data de 28.12.2011, a fost scos de sub urmărire penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, având ca obiect furtul a trei ciocolate din supermarketul Penny Câmpina, întrucât s-a constatat existența unei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei - eroarea de fapt, deși, arată reclamantul, anterior fusese găsit vinovat de furt și sancționat administrativ, Tribunalul Prahova admițând plângerea formulată în baza art. 278 Cpp împotriva rezoluțiilor procurorilor.

Reclamantul a mai susținut că aceste cercetări, ce l-au catalogat drept infractor și hoț, întrucât ar fi fost numit hoț și, în prezența cumpărătorilor existenți în magazin la acea dată și luat de poliție, sunt fapte prevăzute ca temei pentru răspundere delictuală civilă.

Potrivit reclamantului, a fost lovit, amenințat și împins în geamurile supermarketului Penny, așa cum reiese din actele medicale. De asemenea, în raport de modul în care au fost proferate amenințările, cuvintele folosite ca insulte și calomnii la adresa sa, prin intensitatea acestora si îndeosebi raportat la locul unde s-au petrecut faptele, reclamantul susține că i-au fost produse serioase temeri și tulburări, creându-i un sentiment de panică și lezându-i profund onoarea, reputația si demnitatea ca persoana și om, fiind supus disprețului public, astfel că, apreciază reclamantul, se impune repararea acestor lezări - daune morale. Cele petrecute, susține reclamantul, i-au tensionat și mai mult starea de sănătate, panica, rușinea, umilința, cuvintele ce i-au fost adresate cu acea ocazie fiind de natură a-i crea o stări de disconfort moral, de insomnii, de stres, care au condus, susține reclamantul, la deteriorarea stării de sănătate.

Reclamantul a mai precizat că are probleme de sănătate, inclusiv de natură psihică, fiind nevoit a consuma tranchilizante și a apela la consult de specialitate.

În raport de cele învederate, reclamantul a apreciat că daunele solicitate se justifică pe deplin, cu atât mai mult cu cât și ulterior comiterii faptelor și în prezent pârâții adoptă o poziție abuzivă, îl șicanează, îl traumatizează și-i lezează drepturile și interesele legitime. Astfel, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1381 – 1395, art. 1357 – 1371, art. 70 – 77 și art. 998 C. Civ, pe disp. art. 1 al. 3, art. 4 al. 2, art. 16, art. 21 al. 3, art. 22 al, 1 și 2 și art. 23 al. 1 și 2 din Constituția României și pe art. 1, art. 6 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriul, cu înscrisuri și proba testimonială și a depus în susținerea cererii, în copie, rezoluția numărul 2245/P/2009 din data de 28.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.

La data de 01.08.2012, pârâta . a depus întâmpinare (f. 6), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului, susținând că acesta se află în eroare cu privire la autorul faptei, întrucât numitul N. P. nu a fost și nu este angajat al . și totodată . nu ar fi avut relații contractuale cu ., motiv pentru care, la data de 31.05.2013, prin cererea depusă la dosarul cauzei (f. 61) a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive .

La data de 10.10.2012, pârâta . a depus la dosar întâmpinare (f. 16 - 19) prin care a solicitat respingerea în tot a pretențiilor reclamantului.

În motivarea cererii, pârâta a arătat că acuzațiile reclamantului sunt nefondate, neexistând vreun indiciu că angajații pârâtei i-ar fi adresat injurii sau l-ar fi agresat și, totodată, reclamantul ar fi trebuit sa prezinte un certificat medico-legal din care sa rezulte numărul de zile de îngrijiri medicale. Totodată, se susține că reclamantul nu a făcut dovada că în cauza ar fi incident vreunul din cazurile enumerate de art. 70-77 C.Civ .

În opinia pârâtei, solicitarea reclamantului de obligarea la plata sumei de 100.000de lei este vădit nefondată și reprezintă o încercare a reclamantului de îmbogățire ilicită, acesta nefăcând dovada vreunui prejudiciu si nici a îndeplinirii celorlalte condiții pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicita a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu

Pârâta a mai arătat că reclamantul nu a indicat nici măcar în mod orientativ criteriile de evaluare a cuantumului prejudiciilor morale pretinse a fi fost suferite și, totodată, nu a făcut dovada concreta a prejudiciului, iar simpla formulare a unei plângeri penale cu consecința demarării unei anchete din partea organelor de3 cercetare penala nu echivalează cu o lezare a demnității .

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 C.., iar in combaterea acțiunii parata a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului si martori .

Prin încheierea din data de 21.11.2012 în temeiul art. 155 ind. 1 Cod pr. civ., instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei întrucât reclamantul nu s-a conformat obligației de a indica domiciliul pârâtului N. P., în vederea citarii acestuia .

Cauza a fost repusa pe rol la data de 06.02.2013 ca urmare a indicării de către pârât a domiciliului pârâtului N. P..

Prin cererea formulată la termenul din 12.06.2013 (f.61) pârâta . a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că aceasta nu a avut și nu are relații contractuale cu . - Penny Market pe linia pazei bunurilor sau valorilor, iar N. P. nu a fost și nu este angajat al ..

În ședința publica din 18.09.2013 au fost încuviințate la solicitarea reclamantului probele cu înscrisuri, interogatoriu și depozițiile a doi martori, iar la solicitarea pârâtei . - Penny Market probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și depozițiile a doi martori.

În cadrul probei cu înscrisuri reclamantul a depus in copie la dosar: Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina pronunțata la data de 21.12.2010 în dosarul nr.3193/P/2009 și plângerea formulată de pârâta .(f.32-32) .

Au fost atașate la prezenta cauză dosarele nr.3194/P/2009 și 2245/P/2009 .

La termenul din data de 30.10.2013 s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantului.

Tot la acest termen instanța de fond a dispus decăderea reclamantului din proba testimonială, având în vedere disp. art. 112 pct. 5, alineat final C., potrivit cărora reclamantul este obligat să indice în cererea de chemare în judecată numele și domiciliul martorilor și văzând disp. art. 170 al. 3 C., conform cărora neîndeplinirea obligației de a indica numele și domiciliul martorilor in termen de 5 zile de la încuviințare atrage decăderea din probă și din proba cu interogatoriul pârâților, față de disp. art.103 Cod pr. civ pentru neîndeplinirea unui act de procedura în termenul legal, respectiv neformularea interogatoriului până la acel termen.

Prin sentința civilă nr. 2647/06.11.2013, Judecătoria Câmpina a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . București și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. D..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Ordonanța nr. 2245/P/2009 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, la data de 04.09.2009, reclamantul Daneasa D. a fost scos de sub urmărire penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin 1 lit. e C.p. și sancționat cu amenda cu caracter administrativ in cuantum de 50 lei, fiind aplicabile disp. art 10 lit b ind. 1 C.pr.pen.

Soluția a fost atacată de reclamant, iar ulterior, prin Decizia nr.288/31.03.2010 Tribunalul Prahova a admis recursul declarat de acesta, desființând Ordonanța nr.2245/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina trimițând cauza Parchetului în vederea redeschiderii urmăririi penale și efectuării in cauza a unei expertize medico-legale psihiatrice .

Prin rezoluția pronunțata de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, la data de 28.12.2011 reclamantul Daneasa D. a fost scos de sub urmărire penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin 1 lit. e C.p, apreciindu-se ca exista una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei – eroarea de fapt.

S-a reținut in cuprinsul acestei rezoluții ca în ziua de 16.07. 2009 in jurul orei 14 învinuitul Daneasa D. a sustras din incinta Penny Market Câmpina trei ciocolate in valoare de 5,9 lei, însă acesta nu a acționat cu intenția de a sustrage bunurile ci a omis să le așeze pe banda de marcat, fiind amestecate involuntar printre bunurile voluminoase cumpărate (ce sunt de obicei marcate din cos de casieră) .

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . București, aceasta va fi respinsă, întrucât din copia plângerii penale (f.32 dosar) formulata de . rezulta ca la data de 16.07.2009 agentul N. P. era angajat al . București și asigura servicii de paza la magazinul Penny Market Câmpina.

Totodată și din declarația data în fața organelor de politie de către pârâtul N. P. (f.8 dosar 3194/P/2009), rezultă că acesta se afla de serviciu la Penny Market Câmpina la data de 16.07.2009 și la un moment dat, verificând bonul de casa al reclamantului, a constatat ca pe lângă produsele cumpărate, nu erau trecute pe bon ca fiind achitate, 3 ciocolate care se aflau in căruciorul de cumpărături, fiind sesizate organele de politie . De asemenea la f.11 din același dosar este depusa Fisa postului acestui agent de pază, emisa de . București.

În ceea ce privește legea (de drept material ) aplicabila prezentului litigiu se retine că potrivit disp. art. 6 alin 2 din NCC actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

Așadar fapta fiind petrecută la data de 16.07.2009, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, atât răspunderea pentru fapta proprie cât și răspunderea pentru fapta altei persoane, se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și prezența vinovăției.

Instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții în persoana niciunuia dintre pârâții chemați în judecată.

Astfel, reclamantul nu a dovedit că pârâtul N. P. sau vreun angajat al celorlalte două pârâte l-ar fi amenințat, lovit sau i-ar fi lezat în vreun fel demnitatea și onoarea.

De asemenea nu a făcut dovada concretă a prejudiciului pretins și nu a indicat nici criteriile de evaluare a prejudiciilor morale suferite, nefăcând dovada, în concret, a acestora .

Instanța de fond a mai reținut că, așa cum a arătat și pârâta . în întâmpinare, simpla formulare a unei plângeri penale cu consecința demarării unei anchete din partea organelor de cercetare penala nu echivalează cu o lezare a demnității persoanei cercetate .

Față de aceste considerente, reținând că în cauză nu sunt întrunite cumulativ elementele prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, în temeiul art. 998, 999, art. 100 alin 3 Codul civil de la 1864, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Daneasa D., criticând-o pentru nelegalitate

În motivarea cererii, recurentul-reclamant a invocat în cauză nulitățile prevăzute de art.304, pct.8 Cod pr. civilă, în sensul că instanța a interpretat în mod greșit, raporturile juridice dintre ei, părțile, precum și cele prevăzute de art.304, pct.9 Cod pr. civilă în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.

De asemenea, recurentul-reclamant a susținut că, în opinia sa, instanța nu a dovedit rolul activ la care era obligată în temeiul art.129, pct.5, Cod pr. civilă.

Mai mult, recurentul-reclamant a susținut că a fost lipsit de dreptul la apărare, în condițiile în care avea apărător angajat, dar îndeosebi, pentru faptul că potrivit actelor medicale depuse ulterior la dosar cu privire la amânarea pronunțării, a făcut dovada că este persoană încadrată cu handicap psihic, pensionat de boală psihic, nerevizuibil și definitiv, cu rapoarte expertiză medico-legală a discernământului pierdut, cu acte curator în alte cauze, etc. și, cu toate astea, existând dubii asupra discernământului conform actelor, instanța nu s-a pronunțat pe acest aspect, pentru a invoca anumite temeiuri de drept măcar pentru a nu mai exista suspiciuni și că poate sau nu, să se apare și singur.

În continuare, recurentul-reclamant a susținut că a arătat în acțiunea depusă că înțelege să se servească de proba testimonială, iar mai mult, aceasta a și fost admisă prin încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2013.

În acest sens, recurentul-reclamant a susținut că prin aceeași încheiere s-a admis și proba cu interogatoriul și înscrisuri.

Recurentul-reclamant a susținut în continuare că la termenul din data de 18 septembrie 2013 a depus cerere de strigare după orele 13.00, aflându-se la Tribunalul Prahova, fiind dovedită și justificată lipsa, așa cum și instanța a motivat, însă în lipsa sa și a avocatului, instanța a dispus încuviințarea de probe fără a fi supus sancțiunii decăderii din proba testimonială și nici nu i s-a pus in vedere așa cum a procedat cu pârâta să indice numele și adresele martorilor și, cu toate acestea, instanța a dispus stabilirea probelor în lipsa sa sau a avocatului angajat, admițând proba testimonială cu doi martori, fără a se prevedea în mod expres decăderea din proba testimonială în cazul în care nu indică numele și adresele martorilor până la o anumită dată, asta cu atât mai mult cu cât nu era el sau avocatul în sala de judecata, avocat ce se afla și dânsul la alte procese, inclusiv la Ploiești, și știa că sunt probleme de procedură, de atașarea altor dosare, iar asta le-a motivat că la termenul respectiv, nu se va trece la probe, cu atât mai mult în lipsa unei părți, dacă nu s-a cerut în scris .

Mai mult, recurentul-reclamant a susținut că prin încheierea din 21.11.2012, când s-a și luat măsura suspendării cauzei, deși s-a luat act de cererea apărătorului său în persoana d-nului avocat Ț. P., de strigare a cauzei după ora 13.00, s-a dispus luarea cauzei, iar mai mult, aceasta s-a suspendat.

De altfel, recurentul-reclamant a susținut că verificând cauza a constatat că nu se afla la dosar împuternicirea avocațională, deși aceasta fusese depusă de apărătorul ales să-i reprezinte interesele la data judecății, instanță care nu ar fi permis ca un avocat să asiste o parte din dosar până nu depune împuternicirea.

Totodată, recurentul-reclamant a susținut că la termenul din 30.10.2012 cauza a fost apelata în jurul orei 18,00, fiind ultimul într-un moment când, apărătorul său ce era prezent în sala de judecată, în cauza civilă nr._, așa cum va dovedi cu înscris, a fost nevoit a se deplasa la o farmacie, nesimțindu-se bine, s-a profitat mai degrabă de lipsa acestuia, s-a luat cauza în lipsa dânsului, deși a informat instanța de situația creată, că are apărător, că nu se poate apăra singur datorită problemelor medicale și s-a soluționat pe fond pricina.

Mai mult, recurentul-reclamant a susținut că mai esențial este faptul că a fost decăzut din proba testimoniala, cu interogatoriile care erau absolut necesare soluționării pricinii și care fusese demise de instanța, împotriva voinței lor, neputând să aibă dreptul la un proces echitabil.

Or, în condițiile în care erau aplicate dispozițiile vechiului cod civil și de procedură civilă și în temeiul art.129 pct. 5 Cod pr. civilă, privind rolul activ al instanței era pe deplin justificată și întemeiată, adoptarea unei poziții mai permisibile, la care normele procedurale dădea dreptul, permiteau.

Mai mult, recurentul-reclamant a susținut că și din cuprinsul soluției penale la care instanța face referire, respectiv Rezoluția 28.12.2011 a Parchetului, s-a reținut scoaterea sa de sub urmărire penală, având în vedere eroarea de fapt, dar și discernământul abolit, chiar dacă fapta ulterior s-a dovedit că nu exista săvârșita.

În acest sens, recurentul-reclamant a susținut că această ultimă împrejurare constituie un temei deosebit pentru instanță de a administra probe concrete, pentru stabilirea adevărului, mai ales că în mod repetat a invocat imposibilitatea sa de a se apară singur, neavând cunoștințe juridice, dar și datorită discernământului afectat și, mai mult, întrucât s-a amânat pronunțarea, a depus actele medicale oficiale de care făcuse vorbire în sala de judecată, care atestă lipsa discernământului și a faptului că în alte cauze s-a numit curator, unde nu era asistat de apărător ales, în sensul că alte instanțe respectă dreptul la apărare și altele nu.

De asemenea, recurentul-reclamant a susținut că instanța nici măcar nu s-a pronunțat cu privire la repunerea pe rol a dosarului prezent, respingând acțiunea, iar în motivarea respingerii se reține ca unic fapt împrejurarea că nu a făcut dovada răspunderii delictuale (prejudiciu, culpa, raport de cauzalitate), omițându-se a se reține că a fost împiedicat a face aceasta dovadă, deși instanța admisese probele.

Totodată, recurentul-reclamant a solicitat a se constata că și în răspunsul la interogatoriul luat de pârâtă a precizat că poate face dovada răspunderii delictuale - prejudiciilor fizice și morale aduse cu martori, acte medicale și juridice, prin apărător.

În raport de toate aceste împrejurări, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere, pentru ca instanța de fond să administreze probele admise în prezenta unui apărător ales sau din oficiu, pentru stabilirea adevărului și adevăratei situații de fapt și ca ambele parți să beneficieze de același tratament echitabil.

Intimata-pârâtă . în baza art. 115 C.pr.civ. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului formulat de către d-l Daneasa D., iar în subsidiar, respingerea recursului declarat de acesta și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 2647/06.11.2013 a Judecătoriei Câmpina pronunțată în dosarul nr._ .

Astfel, cu titlu prealabil, intimata-pârâtă a învederat că până la acea dată Sentința civilă nr. 2647/2013 nu le-a fost comunicată, întâmpinarea rezumându-se la apărările lor raportat la recursul formulat de recurent, rezervându-și dreptul de a completa corespunzător întâmpinarea, după comunicarea hotărârii.

În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul D. Daneasa, intimata-pârâtă a considerat că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a le învedera.

Astfel, intimata-pârâtă a susținut că prima instanța în mod corect a apreciat că cererea formulată de Daneasa este neîntemeiată, având în vedere că la termenul din data de 30.10.2013 recurentul nu și-a probat în niciun fel pretențiile solicitate prin cererea de chemare în judecată, fiind în opina sa, fără echivoc că cererea este neîntemeiată.

În ceea ce privește afirmația recurentului că acesta a fost lipsit de apărare, intimata-pârâtă a susținut că aceasta este total eronată deoarece acest drept nu i s-a îngrădit nicio clipă, iar simplele supoziții ale acestuia cum că avocatului i s-a făcut rău consideră că nu poate fi reținută din considerente lesne de înțeles.

În ceea ce privește admiterea probelor și administrarea acestora, respectiv la faptul că recurentul a considerat că „nu se va trece la probe la termenul din 18.09.2013" intimata-pârâtă a susținut că nu poate fi un motiv pentru care recursul să fie admis.

Mai mult, intimata-pârâtă a susținut că prima instanța i-a admis recurentului probele solicitate, probe pe care acesta a înțeles să nu le administreze la termenul din 30.10.2013, când nu a prezentat nici înscrisuri, nici martorii și nici interogatoriul.

În acest sens, intimata-pârâtă a susținut că, împrejurarea că la termenul din data de 30.10.2013, nu 2012 astfel cum în mod eronat afirma recurentul, cauza s-a strigat la ora 18:00, în opinia sa, nu are nicio relevanță din perspectiva dreptului la apărare.

Mai mult, intimata-pârâtă a susținut că acesta este contradictoriu în afirmații, precizând că avocatul era la dosarul nr._, apoi că i s-a făcut rău, iar în ceea ce privește administrarea probelor la termenul din data de 30.10.2013, recurentul considerând că instanța ar fi trebuit să adopte o poziție "mai permisibilă", apreciază că astfel de susțineri nu se pot considera ca fiind motive de recurs.

De asemenea, intimata-pârâtă a susținut că în prima instanța recurentul nu și-a dovedit niciuna din pretenții, înțelegând să nu administreze niciuna dintre probele care îi fuseseră încuviințate la termenul anterior și consideră că era în sarcina exclusivă a recurentului să își administreze probele.

Având în vedere că recurentul nu și-a dovedit nicio pretenție, intimata-pârâtă a considerat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

Mai mult, intimata-pârâtă a susținut că recursul formulat nu este motivat, solicitând totodată a se observa că nu sunt respectate prevederile art. 302 indice 1 vechiul Cod de proc. Civ lit. a) și c) și, de aceea, în principal a solicitat anularea acestuia și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 2647/06.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina.

De asemenea, intimata-pârâtă a reiterat faptul că își rezervă dreptul de a completa întâmpinarea, după comunicarea sentinței civile nr. 2647/06.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Prin decizia nr. 637/29.04.2014 Tribunalul Prahova admis recursul declarat de recurentul-reclamant D. D., împotriva sentinței civile nr. 2647/06.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți ., . și N. P. și, în consecință, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către reclamant, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304¹ Cod procedură civilă, tribunalul a reținut că motivele sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Procesul civil este guvernat de numeroase principii fundamentale pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanța de judecată, părțile litigante și ceilalți participanți la proces legat de activitatea lor procesuală.

Nerespectarea acestor principii este sancționată cu nulitatea actelor de procedură și atrage casarea hotărârii judecătorești. Nulitățile decurgând din nesocotirea acestor principii sunt nulități virtuale și operează fără ca partea care le invocă să fie obligată a face dovada vătămării.

Unul dintre cele mai importante principii este principiul dreptului la apărare, consacrat cu valoare constituțională.

În sens formal prin drept la apărare se desemnează posibilitatea recunoscută de lege părților litigante de a-și angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată. Distinct de aceasta, sub aspectul material dreptul la apărare include în conținutul său posibilitatea părților de a lua cunoștință de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură, de a exercita căile legale de atac, precum și alte prerogative recunoscute de lege părților în scopul susținerii intereselor lor.

Sub aspect material dreptul la apărare include în conținutul său posibilitatea părților de a lua cunoștință de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură, de a exercita căile legale de atac, precum și alte prerogative recunoscute părților în scopul susținerii intereselor lor.

În speță, Tribunalul constată că dreptul recurentului la apărare a fost încălcat.

Tribunalul reține că la termenul de jucată din 30.10.2013 cu ocazia administrării probelor încuviințate ambelor părți, recurentul reclamant a învederat instanței de fond că nu își poate face singur apărare întrucât suferă de un handicap psihic și a solicitat acordarea unui nou termen de judecată.

Instanța de fond a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată, a decăzut reclamantul din proba testimonială și din proba cu interogatoriul pârâtelor persoane juridice.

La același termen instanța a constatat cauza în stare de judecată și acordat cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei. Recurentul-reclamant a învederat că nu poate pune concluzii în lipa unui apărător calificat, solicitând un nou termen pentru a depune la dosar înscrisuri care să dovedească lipsa discernământului.

Instanța de fond a respins cererea de acordare a unui nou termen solicitată de recurentul reclamant în vederea depunerii raportului de expertiză medicală privind discernământul abolit al reclamantului.

La data de 04.11.2013, după rămânerea în pronunțare, recurentul-reclamant a solicitat repunerea pe rol a cauzei, cerere însoțită de o . înscrisuri, respectiv raportul psihiatric întocmit în anul 2000 prin care s-a concluzionat că reclamantul prezintă tulburări de personalitate de aspect paranoid cu decompensări reactive, fapta săvârșită la data de 17.08.1999 fiind posibil săvârșită fără discernământ; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 138/28.II.2011 unde s-a constatat că reclamantul are discernământul abolit, medicii apreciind că se impune instituirea măsurilor de siguranță prevăzute de art. 114 CP; sentința civilă nr. 267/17.01.1997 prin care s-a admis plângerea formulată de către reclamant cu motivarea că fapta săvârșită constând în tulburarea liniștii publice, nu a fost săvârșită cu vinovăție întrucât suferă de decompensare depresivă anxioasă cu elemente paranoide pe fond diz-armonic; decizia penală nr. 288/31.03.2010 pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a admis recursul declarat de recurentul D. D., s-a casat cu trimitere la P. de pe lângă Judecătoria Câmpina în vederea redeschiderii urmăririi penale și a efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice prin care să se stabilească dacă acesta a avut discernământ sau nu la data comiterii faptei din 16.07.2009, certificatul de încadrare în grad de handicap, decizia asupra capacității de muncă unde se menționează diagnosticul de tulburare-afectivă depresiv paranoidă, capacitatea de muncă fiind pierdută în totalitate, dispoziția nr. 199/19.06.2001 prin care a fost instituită curatela majorului D. D., dispoziția nr. 241/18.09.2000 prin care a fost instituită curatela majorului D. D., certificatul medical nr. 901/27.10.2005 privind lipsa discernământului în momentul examinării, bilet ieșire din spital unde se menționează că în perioada 03.04._12 a fost internat cu diagnosticul de tulburare de personalitate polimorfă, decompensare reactivă cu elemente interpretative.

Tribunalul reține că față de documentele depuse la dosarul cauzei, instanța de fond trebuia să procedeze la repunerea cauzei pe rol și să le pună în discuția contradictorie a părților, cu atât mai mult cu cât față de susținerile recurentului-reclamant existau dubii cu privire la capacitatea sa procesuală de exercițiu, iar acesta a afirmat că nu se poate apăra și nu poate formula concluzii, în lipsa unui apărător calificat, invocând boala psihică.

Tribunalul reține de asemenea că argumentele instanței de fond potrivit cărora întrucât nu există o hotărâre judecătorească de punere sub interdicție, se prezumă că reclamantul are discernământ și capacitate deplină de exercițiu nu sunt temeinice și legale, întrucât această prezumție trebuie să opereze în favoarea reclamantului și nu în defavoarea sa. Mai mult, instanța de fond, în virtutea rolului activ trebuia să cerceteze dacă pe rolul instanțelor judecătorești există o cerere de punere sub interdicție, și în caz afirmativ să stabilească dacă sunt aplicabile dispozițiile art. 167 Cod civil, referitoare la numirea unui curator special.

Având în vedere toate considerentele de mai sus, Tribunalul va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare, pentru salvgardarea principiului dublului grad de jurisdicție, neputându-se aprecia că s-a realizat o temeinică cercetare a fondului de către judecătorie, atâta timp cât dreptul la apărare al uneia dintre părți a fost încălcat.

Primindu-se dosarul la Judecătoria Câmpina, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Procedând potrivit indicațiilor instanței de control, la termenul din data de 17.09.2014, instanța a pus în discuție necesitate a numirii unui curator special pentru reclamantul D. D. și a procedat la interogarea aplicației Ecris. Prin încheierea din aceeași dată instanța a reținut că nu se impune numirea unui curator special pentru D. Dniel în condițiile în care acesta beneficiază de serviciile unui apărător ales.

În cauză au fost admise și administrate probe cu înscrisuri, interogatoriul R. R. SRL f 39-43,interogatoriul reclamantului f 47-48, 3 martori S. F., B. A., D. M. O.. Deși a fost admisă proba cu interogatoriul lui N. P. f f.44-45, acesta, deși citat cu menținea personal la interogatoriu nu s-a prezentat în instanță.

Prin sentința civilă nr. 3900/10.12.2014, judecătoria Câmpina a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . București și a respings ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. D..

În motivarea acestei soluții, s-au reținut următoarele:

Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezulta din raportul de drept material dedus judecații. Calitatea procesuala pasivă presupune existenta unei identități intre persoana paratului si cel obligat in același raport juridic.

Potrivit plângerii penale (f.32 dosar_ ) formulata de . rezulta ca la data de 16.07.2009 agentul N. P. era angajat al . București si asigura servicii de paza la magazinul Penny Market Campina .

Din declarația data in fata organelor de politie, de către paratul N. P. (f.8 dosar 3194/P/2009), rezulta ca acesta se afla de serviciu la Penny Market Câmpina la data de 16.07.2009 si la un moment dat, verificând bonul de casa al reclamantului, a constatat ca pe lângă produsele cumpărate, nu erau trecute pe bon ca fiind achitate, 3 ciocolate care se aflau in căruciorul de cumpărături, fiind sesizate organele de politie. De asemenea la f.11 din același dosar este depusa Fisa postului acestui agent de paza emisa de . București.

Ca atare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . .

Pe fondul cauzei, s-a arătat că în ceea ce privește normele de drept material aplicabile în cauza de față, instanța are în vedere disp art 3 din Legea 71/2011 conform căruia actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.Întrucât fapta s-a petrecut la data de 16.07.2009, in cauza sunt aplicabile dispozitiile Codului civil de la 1864.

Prin ordonanța nr. 2245/P/2009 pronunțata de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, la data de 04.09.2009 reclamantul Daneasa D. a fost scos de sub urmărire penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat,prev. de art 208, 209 alin 1 lit e C.p. si sancționat cu amenda cu caracter administrativ in cuantum de 50 lei, fiind aplicabile disp. art 10 lit b ind. 1 C.pr.pen.

Soluția a fost atacata de reclamant iar ulterior, prin decizia nr.288/31.03.2010 Tribunalul Prahova a admis recursul declarat de acesta, desființând ordonanța nr.2245/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, trimițând cauza Parchetului in vederea redeschiderii urmaririi penale si efectuării in cauza a unei expertize medico-legale psihiatrice .

Prin rezoluția pronunțata de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, la data de 28.12.2011 reclamantul Daneasa D. a fost scos de sub urmărire penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin 1 lit e C.p, apreciindu-se ca exista una din cauzele care înlătura caracterul penal al faptei –eroarea de fapt.

S-a reținut in cuprinsul acestei rezoluții ca in ziua de 16.07. 2009 in jurul orei 14 învinuitul Daneasa D. a sustras din incinta Penny Market Câmpina trei ciocolate in valoare de 5,9 lei, insa acesta nu a acționat cu intenția de a sustrage bunurile ci a omis sa le așeze pe banda de marcat, fiind amestecate involuntar printre bunurile voluminoase cumpărate (ce sunt de obicei marcate din cos de casiera ).

Potrivit plângerii penale formulate de D. D. la data de 27.10.2009, f 1 din dosarul 3194/p/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina acesta a reclamat faptul că la data de 16.07._ a fost agresat de un agent de pază al super – market- ului PENNY CÂMPINA, precum și de un agent al firmei MONDIAL P., iar datorită agresiunii a primit îngrijiri medicale la unitatea primiri urgențe a Spitalului municipal CÂMPINA.

La data de 26.01.2010 reclamantul a dat în cadrul dosarului penal menționat o declarație în fața organelor de urmărire penală unde a arătat că după ce agentul de pază a constatat că reclamantul avea în coșul de cumpărături trei ciocolate care nu fuseseră achitate întrucât nu figurau pe bonul de casă, a fost condus la poliție, iar ceea ce l-a contrariat și determinat să se întoarcă la magazinul PENNY ulterior a fost atitudinea agentului de pază și felul în care acesta a procedat. A mai precizat faptul că deși agentul de pază i-a promis că va fi primit în audiență de un reprezentat al conducerii magazinului și a așteptat aproximativ o oră, acest lucru nu s-a întâmplat. Ulterior i s-a cerut să părăsească magazinul pe un ton agresiv de către agentul de pază și întrucât a refuzat a fost împins de către agentul de pază, lovit cu palmele și pumnul și apoi fiind împins s-a lovit cu capul de geamul de la intrare ceea ce a determinat acordarea de îngrijiri la spitalul Câmpina.

Instanța apreciază că declarațiile martorilor S. F. și B. A. referitoare la faptul că reclamantului i-ar fi fost adresate de către o persoană de sex feminin care ar fi avut funcția de sef de magazin jigniri atât imediat după ce agentul de pază a descoperit ciocolatele în coș cât și după revenirea reclamantului în magazin după venirea de la sediul Poliției nu se coroborează cu declarația anterior menționată a reclamantului care prezenta punctul acestuia de vedere cu privire la cele întâmplate în data de 16.07,2009 și ca atare vor fi înlăturate de către instanță. De asemenea instanța are în vedere și faptul că de la data incidentului și până la data declarației martorilor în fața instanței -26.11.2014 au trecut mai mult de 5 ani de zile.

Referitor la declarația martorei D. M. O., instanța reține că aceasta se află în legături de interes cu ., fiind angajata acesteia, motiv pentru care va înlătura declarația acesteia.

Un alt aspect important îl constituie faptul că, potrivit declarației reclamantului dată în dosarul 3194/p/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina la data de 21.12.2010 acesta s-a împăcat cu N. P., iar prin rezoluția din data de 21.12.2010, s-a dispus neînceperea urmării penale față de N. P. ȘI L. L. cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin 3 C.pen pentru că a intervenit împăcarea părților.

Potrivit dispozițiilor art. 132 Cod penal vechi, în vigoare la momentul producerii incidentului și la cel al emiterii rezoluției din 21.12.2010, Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.

Ca atare, reclamantul nu mai poate solicita pârâtului N. P. daune morale prevalându-se de faptul că a fost lovit de acesta.

În ceea ce privește pretinsele amenințări, jigniri, insulte și expresii calomnioase aduse de către același pârât, instanța are în vedere că în plângerea sus menționată așa cum s-a reținut anterior reclamantul nu s-a plâns în legătură cu acestea și nici nu le-a menționat în cadrul declarației date în fața organelor de urmărire penală în dosarul 3194/p/2009. Declarațiile martorilor S. F. și B. A. referitoare la faptul că reclamantului i-ar fi fost adresate de către agentul de pază N. P. cuvinte jignitoare și amenințări nu se coroborează cu declarația anterior menționată a reclamantului, motiv pentru care nu vor fi avute în vedere de către instanță.

Așa cum s-a arătat anterior, nu s-a făcut de către reclamant dovada faptului că vreun reprezentant al . i-ar fi lezat onoarea, reputația sau demnitatea, întrucât așa cum însuși reclamantul a susținut în fața organelor de poliție, nici un reprezentant al . a dorit să discute cu el deși a solicitat acest lucru.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, atât răspunderea pentru fapta proprie cat si răspunderea pentru fapta altei persoane, se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și prezența vinovăției.

Instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții in persoana nici unuia dintre pârâții chemați in judecata .

Raportat la pârâtul N. P. instanța apreciază că în ceea ce privește lovirea reclamantului există o cauză de exonerare a acestuia de răspundere civilă determinată de incidența art. 132 Cod penal vechi, iar în ceea ce privește amenințarea și adresarea de cuvinte jignitoare de către același pârât nu s-a făcut de către reclamant dovada în condițiile 1169 C.civil a acestora și ca atare a unei fapte ilicite.

Potrivit art. 1000 alin 3 C. Civ vechi răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat de prepusul sau, in funcția ce i s-a încredințat intervine numai daca in persoana prepusului sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzuta de art. 998 si art. 999 Cod civil, victima trebuind sa facă dovada existentei prejudiciului, a faptei ilicite a prepusului, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si a vinei prepusului in comiterea faptei ilicite.

În ceea ce o privește pe pârâta ., instanța reține că nu s-a făcut de către reclamant dovada unei fapte ilicite a unui prepus al acesteia și aceeași situație și în ceea ce o privește pe pârâta . .

Pentru considerentele mai sus expuse instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. D. în contradictoriu cu ., N. P. și ..

Împotriva sentinței civile nr. 3900/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina a declarat recurs reclamantul D. D., invocând nulitățile prevăzute de art.304,pct.8 si 9 Cod pr.civila, in sensul ca instanța de fond a interpretat greșit raporturile juridice dintre recurent si intimații pârâți, precum si faptul ca s-a aplicat in mod greșit Legea.

A susținut recurentul că s-a făcut dovada concreta cu martorii Bratoiu A. si S. F., persoane care nu se afla in grad de rudenie cu recurentul reclamant si care au văzut in mod concret tot incidentul și care au declarat rituos ca la data respectiva, recurentul reclamant a fost violentat, agresat fizic si verbal, inițial de agentul de paza N. P., dar si de responsabila acestei unități Penny Câmpina.

Acest incident s-a petrecut atât in incinta societății comerciale cat si in afara magazinului, recurentul reclamant fiind bruscat, îndepărtat cu forța, lovit de tocul metalic al ușii de la ., iar prin aceasta, cauzându-se leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale la camera de garda, conform actelor medicale depuse in dosar.

Agresiunile fizice si verbale, s-au petrecut in prezenta unui număr însemnat de mare de cumpărători, mulți dintre ei arătându-se indignați conform reacțiilor, lezând demnitatea si onoarea recurentului reclamant si aducându-i serioase umiliri, jigniri, insulte, calomnii, înjosiri si predispus disprețului public, prin expresiile folosite ca hot, escroc, nespălat, împuțit, jegos, sărăntoc.

De menționat ca prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala recurentului reclamant pentru pretinsa sustragere de bunuri ce a constituit motivul incidentului.

S-au depus totodată acte potrivit cărora recurentul reclamant este cu handicap accentuat definitiv nerevizuibil, suferința somatica psihic si ca in temeiul Legii nr.448 / 2006 cu modificările ulterioare in 2008, beneficiază de o deplina protecție din partea autorității dar si a legii.

Complexul comercial era si este prevăzut cu camere de supraveghere video, iar totodată se putea apela la organele de politie daca societatea se considera lezata de conduita mea si nu ar mai fi existat atâtea suspiciuni si incertitudini.

A solicitat să se constate insa ca cei in cauza au înțeles sa reacționeze discreționar si abuziv, sa se substituie organelor in drept, încâlcindu-i prezumția de nevinovăție si sa-mi lezeze fizic, psihic si moral persoana, iar in acest fel sa îl traumatizeze.

Cu privire la fapta de lovire, se retine ca recurentul s-a împăcat cu făptuitorul parat N. P., potrivit declarației date, trăgând concluzia greșita ca in acest fel, ar fi renunțat la pretențiile civile. In realitate, a precizat recurentul că la insistentele repetate ale intimatului parat N. P., a înțeles sa-l ierte pe acesta cu privire numai la fapta penala, pentru a nu-si pierde serviciul, insa cu claritate a declarat că ca nu renunță la pretențiile civile pe care înțelege sa le exercite pe calea unei acțiuni civile.

A menționat ca aceasta opinie este pe deplin legala cu normele de procedura penala pe care instanța de fond le-a încălcat, având in vedere ca poți renunța la plângere pe latura penala, menținându-se pretențiile pe latura civila.

A mai precizat recurentul că exista si contradicții intre motivările celor doua instanțe de fond ( prima instanța si in rejudecare a doua instanța ), prima instanța spune ca nu a dovedit faptele de lovire, insulte, nefiindu-i permis ca sa administreze probele solicitate, de acea s-a dispus rejudecarea cauzei, pe când a doua instanța, nu motivează ca faptele nu sunt dovedite, doar ca nu se coroborează declarațiile martorilor cu declarația subsemnatului, (care declarație ca nu este o singura declarație) declarația recurentului in faza de cercetări penale referindu-se sumar mai mult pe aspectul așa zisului furt si adăugate unele aspecte si acte cu violenta exercitate asupra mea, dar făcând obiectul" furtului", de ce nu se afla plângerea formulata împotriva agresorilor care ar lamuri cu totul împrejurările, pe de alta parte, instanța de fond trebuia sa tina cont de cererea de pretenții ( acțiunea ) ce face obiectul prezentului dosar.

In concluzie, instanța de fond a greșit confundând împăcarea in latura penala cu latura civila, ce poate fi soluționata pe cale separata, urmând sa invoce ulterior si temeiul de drept.

Cat privește infracțiunea de amenințări dar si insultele, este cert ca incidentul de lovire si violentare nu putea avea loc efectiv in tăcere, muțenie, ca acestea au fost multiple cu martorii audiați.

Așa cum a statuat practica judiciara, lezarea onoarei, demnității umane unei-persoane, se poate realiza atât fizic, dar si moral, iar expresiile cu caracter insultător de a amenința si insulta, vulgarități proferate, sunt de natura a-i leza persoana, a-l expune oprobriului public, ceea ce conduce si l-a îndeplinirea răspunderii delictuale de prejudiciu, fapta ilicita si raport de cauzalitate intre acestea.

Daca s-ar adopta o poziție de indulgenta, ar însemna ca valorile sociale pe care normele legale si europene le protejează, sa fie sfidate si încălcate, încurajate chiar, iar pe aceste temeiuri, consider ca hotărârea instanței de fond, le încalcă grav, fără a ști sa aprecieze suferințele omului.

Față de cele menționate, a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii instanței de fond, in sensul obligării intimaților parați, la plata daunelor solicitate.

A mai solicitat cheltuieli de judecata atât la fond cat si la recurs pe cale separată.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova la data de 06.02.2015, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

La data de 02.04._ . in calitate de intimată parata in dosarul nr._ a depus concluzii scrise, solicitând în principal, respingerea recursului formulat de recurent ca nefundat iar in subsidiar, reducerea cuantumului daunelor proporțional cu prejudiciul efectiv suferit de acesta, urmând a se stabili in concret cuantumul daunelor morale pentru fiecare dintre cele trei parate din prezentul dosar, raportat la gradul de vinovăție al fiecăreia.

În motivarea acestor solicitări s-au invocat următoarele:

Prin recursul formulat de către recurent acesta si-a motivat cererea pe faptul ca instanța de fond, in mod eronat, a aplicat si interpelat legea, neargumentând in nici un fel prin ce a încălcat instanța prevederile legale in ceea ce privește capătul de cerere privind-o pe subscrisa, ..

Așa cum in mod temeinic si legal a apreciat instanța de fond, recurentul nu a făcut dovada ca R. România i-ar fi lezat onoarea, reputația sau demnitatea cu atat mai mult cu cat însuși reclamantul a susținut in fata instanței de judecata ca nici un reprezentant al societății nu a dorit sa discute cu el. Mai mult, in ceea ce privește săvârșirea faptei de lovire, a menționat că nici un reprezentant de-al intimatei nu l-a lovit pe recurent, afirmație confirmata prin răspunsul la interogatoriul administrat in fond. Întreaga motivare a recursului se refera la un alt parat si anume la dl. N. P., care nu a fost niciodată salariatul intimatei deci in ceea ce privește soluția pronunțata de instanța de fond cu privire la răspunderea societății R. România SRL este fara echivoc ca aceasta este legala si temeinica, recursul fiind nemotivat in ceea ce ne privește.

In mod corect prima instanța a apreciat ca in speța dedusa judecații nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale.

Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite in mod cumulativ 3 condiții:

a)Existenta faptei ilicite;

b)Existenta unui prejudiciu

c)Legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, care, in ceea ce privește atragerea răspunderii civile delictuale in sarcina intimatei, niciuna dintre condiții nu este îndeplinita.

(i)In ceea ce privește existenta unei pretinse fapte ilicite, constând in adresarea de cuvinte triviale, amenințări si fapte de violenta, din materialul probator reiese fara echivoc ca intimata nu a săvârșit niciuna dintre acțiunile menționate de către reclamant.

Mai mult, reclamantul însuși a afirmat ca nimeni din magazin nu a dorit sa stea de vorba cu el, afirmația care evident a venit in contradictoriu cu declarațiile martorilor care ist aminteau cu lux de amănunte discuții purtate in 2009, dar nu isi mai aminteau nici un semnalment al șefei de magazin.

A mai precizat că a procedat la formulate unei plângeri penale ca urmare a găsirii de către agentul de paza N. P. in coșul de cumpărături al reclamantului a trei ciocolate care nu fuseseră achitate de către acesta, deci exista clar prezumția ca acestea au fost sustrase de către acesta.

(ii)De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada concreta a prejudiciului care i-ar fi fost cauzat de către societatea intimată.

Simpla afirmare a unui așa zis prejudiciu nu este suficienta pentru a fi antrenata răspunderea societății, ci persoana care pretinde daune morale trebuie sa aibă probe din care sa rezulte atât existenta prejudiciului moral cat si întinderea acestuia întrucât nu se poate prezuma nici existenta, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial doar pentru ca reclamantul a fost scos de sub urmărire penala. Mai mult, a precizat că împotriva societății si nici împotriva vreunui angajat al acesteia reclamantul nu a formulat vreo plângere penala pentru nici o fapta. Cu toate acestea, in cuprinsul cererii de chemare in judecata reclamantul precizează ca s-au săvârșit infracțiunile de amenințare si insulta, fara a preciza de către cine si mai mult in ce circumstanțe a tras aceste concluzii.

A menționat ca reclamantul a rectificat afirmația din cuprinsul cererii de chemare in judecata cum ca si "in prezent parații adopta o poziție abuziva, mai mult, ma șicanează, ma traumatizează si ma lezează in drepturile mele legitime" afirmând ca se referea doar la ziua asa zisului incident.

Faptul ca recurentul suferă de anumite afecțiuni nu înseamnă ca este mai protejat de legea penala si ca exista o prezumție absoluta a faptului ca a suferit un prejudiciu de natura umana. Asa zisele suferințe pretins a fi suferite de către recurent trebuie dovedite.

In plus, considera ca daca in urma formulării unei plângeri penale se constata de către autoritățile statului ca nu se poate dispune începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului sau se dispune scoaterea de sub urmărire penala a acestuia, aceasta nu da naștere automat dreptului la plata unor despăgubiri in sarcina celui care a formulat plângerea, atâta timp cat nu sunt afectate valori personale importante, nu sunt cauzate suferințe deosebite, ce nu se justifica in mod rezonabil, pentru ca, in caz contrar, s-ar ajunge la angajarea răspunderii pentru prejudiciul moral doar in baza afirmațiilor celui interesat.

Cu referire la cuantumul exorbitant al daunelor morale solicitate, a menționat ca in ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial doctrina si practica judecătoreasca au in vedere o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate; măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care i-a fost afectata situația familiala, profesionala si sociala.

Având în vedere ca, in prezenta cauza, recurentul nu a făcut dovada existentei si întinderii prejudiciului moral pretins a fi suferit, obligație care ii incumba acestuia, considera ca solicitarea de acordare de daune morale trebuie respinsa, in speța nefiind suficienta simpla susținere a reclamantului referitoare la cauzarea unui vătămări.

Mai mult, solicită a se constata că din depozițiile martorilor reiese fara echivoc in primul rând ca societatea intimată nu i-a provocat reclamantului nici o suferința fizica si morala acestuia. Este de remarcat faptul ca la termenul din 26 noiembrie 2014 in momentul in care martora D. O. M. a declarat ca este sefa de magazin, atat reclamantul, cat si apărătorul s-au opus audierii. Doamna Președinte, este fara echivoc ca pe langa faptul ea martorii propuși de reclamant nu isi amintesc cum arata sefa de magazin, nici măcar un detaliu, nici reclamantul nu stie cum arata sefa de magazin, ceea ce este cei puțin surprinzător, tinand cont ca pretinde ca aceasta persoana i-a adresat cuvinte jignitoare, afirmând in fata instanței ca a fost jignit si calomniat, ceea ce ne facem sa susținem ca de t fapt cei doi, reclamantul si dna. D. nu s-au văzut niciodată, fapt susținut si de martora prin depoziția acesteia.

(iii) Pentru a fi angajata răspunderea societății intimate, nu este suficient sa existe, pur si simplu, fara legătura intre ele, o fapta ilicita si un prejudiciu suferit de reclamant, ci este necesar ca intre fapta si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.

Astfel, având in vedere scopul reparator moral al acordării daunelor solicitate de reclamant, aceasta acțiune trebuie sa se întemeieze pe o legătura de cauzalitate dovedita intre vătămarea pretinsa de către persoana care le solicita si fapta care ar fi fost de natura a produce pretinsa vătămare.

Or, in speța, reclamantul nu a făcut dovada vreunei legaturi de cauzalitate intre afecțiunea pretins a fi suferita, respectiv traume, panica, tensiune si acțiunea intimatei, care nu a făcut altceva decât sa formuleze o plângere penala.

Simpla depunere la dosarul cauzei de documente medicale, care nu atesta niciuna dintre așa zisele afecțiuni ale reclamantului, ci doar le confirma pe cele preexistente, nu înseamnă automat ca aceasta condiție este îndeplinita, din cuprinsul acestor documente nerezultând in nici un caz ca rezultatele acestor acte medicale au fost consecința incidentului din magazinul Penny Market sau din cauza formulării plângerii penale.

Mai mult, in ceea ce privește afirmațiile recurentului cum ca i s-a lezat demnitatea, ca a fost supus oprobriului public nu sunt decât simple supoziții necorelate cu nici o proba administrata in acest dosar.

In consecința, a solicitat să se constate că in speța, recurentul nu a făcut dovada existentei si întinderii prejudiciului pretins, a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate intre pretinsul prejudiciu suferit si fapta subscrisei.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea recursului ca nefondat în ce privește capetele de cerere referitoare la intimata R. România SRL.

In subsidiar, in ipoteza in care s-ar admite ca sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale in sarcina intimatei, a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acesta fiind in mod vădit disproporționat fata de un eventual prejudiciu moral. și având in vedere ca in prezenta cauza sunt trei parați, a solicitat stabilirea pentru fiecare în parte a gradului de vinovăție si implicit a cuantumului daunelor morale raportat la acest grad de vinovăție.

Recurentul - reclamant DANEASA D. a depus de asemenea „NOTE SCRISE”, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar judecând pe fond, admiterea cererii asa cum a fost formulata.

1 Respingând cererea recurentului - reclamant cu mențiunea ca acesta si-a retras plângerea îndreptata împotriva intimatului - parat N. P., instanța de fond a interpretat in mod greșit legea, încălcând normele juridice incidente. Prin declarația data in fata organelor penale si depusa in xerocopie certificata recurentul si-a retras mimai plângerea penala, făcând in subsolul declarației mențiunea " că își rezervă dreptul pe cale civila la daune".

Potrivit art.20,pct.4,Cod pr.penala, partea vătămata - partea civila, poate sa-si rezolve latura civila a pretențiilor pe calea unei acțiuni civile, așa cum s-a si procedat in prezenta cauza.

Pe cale de consecința, retragerea acțiunii penale, NU vizează latura civila pentru care recurentul in mod expres si-a rezervat calea civila.

2.Motivarea instanței de fond, ca intre declarația recurentului data in fata organelor de cercetare penala si declarațiile martorilor din faza cercetării judecătorești la acțiunea prezenta, ar exista unele diferențiere, nu este întemeiata, motivat de faptul ca plângerea penala a fost îndreptata strict împotriva agentului de paza N. P. (intimatul parat), iar in mod legal si firesc, cercetările penale si declarația pârtii vătămate (recurentul), au vizat numai aceasta persoana.

Acțiunea civila este formulata atât împotriva agentului de paza N. P. dar si împotriva S.C.R. ROMÂNIAS.R.L-PENNY MARKET in calitate de angajator al șefei de magazin ce a contribuit la umilirea si comportamentul agentului dar si direct implicata cat si S.C.I. G. SRL in calitate de angajator al agentului de paza, astfel ca trebuia dovedita acțiunea sub toate aspectele juridice.

Fiecare dintre aceste parii, au avut o participare si culpa distincta, apărând astfel firesc ca declarația in faza penala privind pe agentul de paza N. P., sa reprezinte anumite distincții fața de ceilalți intimați - parați.

3. Faptele asa cum au fost săvârșite, au fost in mod cert dovedite cu acte medicale si depozițiile martorilor oculari BRATOIU A. si S. F., care nu se afla in nici-un grad de rudenie cu recurentul - reclamant.

Din ansamblul acestor probe a rezultat cu prisosința ca responsabila magazinului comercial PENNY CAMPINA, l-a insultat prin cuvinte vulgare, jignitoare, denigratoare si de umilire, iar agentul de paza, pe lângă aceste insulte, 1-a lovit, necesitând îngrijirile necesare la camera de urgenta garda a spitalului Câmpina, potrivit actelor medicale in original depuse.

Pornind de la premiza ca recurentul este o persoana încadrata cu HANDICAP PSIHIC, ca prezintă o VULNERABILITATE NATURALA, având handicap accentuat NEREVIZUIBIL, . fizica si psihica prin lovire si insulte, l-au traumatizat in mod evident si i-au produs traume serioase la acea vreme si o lunga perioada de timp.

Gravitatea acestor traume, este amplificata si prin protecția legala a recurentului din partea autorităților, conferita de Legea nr.448/2006 cu modificările ulterioare dar si cu faptul ca acest eveniment, s-a produs . in prezenta multor consumatori, fiindu-i lezata demnitatea, onoarea acestuia.

De menționat ca prin rezoluția Parchetului Câmpina, recurentul a fost exonerat de orice penalitate in legătura cu așa zisa fapta imputata si care a generat o nedreapta reacție.

Mai mult, magazinul comercial este dotat cu camere de supraveghere video, astfel ca intimații aveau la dispoziție posibilitatea si dovada certa, a dovedim pretinsei sustrageri si puteau apela la concursul poliției Câmpina, ceea ce au si făcut, insa cu unele rețineri in anumite situații si cu tardivitate in alte situații, dupa ce in prealabil, au exercitat Violente fizice Si verbale si ar fi nedrept sa nu suporte unele consecințe si responsabilități civile pentru faptele sale, precum răspunderea delictuala.

4. A mai solicitat să se constate îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, existând fapta ilicita prin depășirea atribuțiilor de către intimați in contact cu cetățenii consumatori, prejudiciul care este atât de natura fizica dar si psihica, ca urmare a expresiilor insultătoare, prin care s-a lezat demnitatea acestuia, precum si raportul de cauzalitate intre aceste condiții.

In raport de cele arătate, considera fondat recursul formulat, astfel că solicită admiterea acestuia, cu mențiunea că înțelege să solicite cheltuieli de judecata pe cale separata.

Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si 3041 c. p. c. ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare in judecata precizata făcând aplicarea dispozițiilor art. art. 998 si art. 999 și 1000 alin 3 Cod civil potrivit căruia răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat de prepusul sau, in funcția ce i s-a încredințat intervine numai daca in persoana prepusului sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzuta de art. 998 si art. 999 Cod civil,

Tribunalul constată că prin rezoluția pronunțata de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, la data de 28.12.2011 recurentul reclamant Daneasa D. a fost scos de sub urmărire penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin 1 lit e C.p, apreciindu-se ca exista una din cauzele care înlătura caracterul penal al faptei –eroarea de fapt.

Potrivit plângerii penale formulate de recurentul reclamant D. D. la data de 27.10.2009 în dosarul 3194/p/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina acesta a reclamat faptul că la data de 16.07.2009 a fost agresat de un agent de pază al super – market- ului PENNY CÂMPINA, precum și de un agent al firmei MONDIAL P., iar datorită agresiunii a primit îngrijiri medicale la unitatea primiri urgențe a Spitalului municipal Câmpina.

A mai precizat faptul că deși agentul de pază i-a promis că va fi primit în audiență de un reprezentat al conducerii magazinului și a așteptat aproximativ o oră, acest lucru nu s-a întâmplat. Ulterior i s-a cerut să părăsească magazinul pe un ton agresiv de către agentul de pază și întrucât a refuzat, a fost împins de către acesta, lovit cu palmele și pumnul și fiind împins, s-a lovit cu capul de geamul de la intrare ceea ce a determinat acordarea de îngrijiri la spitalul Câmpina.

Tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, atât răspunderea pentru fapta proprie cat si răspunderea pentru fapta altei persoane, se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și prezența vinovăției și că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții in persoana nici unuia dintre pârâții chemați in judecata, reținând că în ce-l privește pe pârâtul N. P. privitor la lovirea recurentului reclamant există o cauză de exonerare a acestuia de răspundere civilă determinată de incidența art. 132 Cod penal vechi, iar în ceea ce privește amenințarea și adresarea de cuvinte jignitoare de către același pârât nu s-a făcut de către reclamant dovada în condițiile 1169 C.civil a acestora și ca atare a unei fapte ilicite ia în ceea ce privește pe intimatele pârâte . și pârâta ., că nu s-a făcut de către recurentul reclamant dovada unei fapte ilicite a unui prepus al acestora.

Susținerea recurentului că s-a făcut dovada cu martorii Bratoiu A. si S. F., persoane care nu se afla in grad de rudenie cu recurentul reclamant si care au văzut in mod concret tot incidentul și care au declarat rituos ca la data respectiva, recurentul reclamant a fost violentat, agresat fizic si verbal, inițial de agentul de paza N. P., dar si de responsabila acestei unități Penny Câmpina, este nefondată, deoarece aceste declarații nu pot fi avute în vedere de instanță, urmând a fi înlăturate așa cum corecta făcut și instanța de fond deoarece ele se contrazic chiar cu declarațiile date de către recurentul reclamanta în fața organelor de urmărire penală.

Astfel, aceștia martori, S. F. și B. A. au susținut că reclamantului i-ar fi fost adresate de către o persoană de sex feminin care ar fi avut funcția de sef de magazin jigniri atât imediat după ce agentul de pază a descoperit ciocolatele în coș cât și după revenirea reclamantului în magazin după venirea de la sediul Poliției în timp ce prin plângerea penală formulată de recurentul reclamant D. D. la data de 27.10.2009, în dosarul 3194/p/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina se arată că la data de 16.07._ acesta a fost agresat de un agent de pază al super – market- ului PENNY CÂMPINA, precum și de un agent al firmei MONDIAL P., iar datorită agresiunii a primit îngrijiri medicale la unitatea primiri urgențe a Spitalului municipal CÂMPINA. declarația recurentului reclamant iar în declarația dată de același recurent reclamant, la data de 26.01.2010 s-a arătat că după ce agentul de pază a constatat că reclamantul avea în coșul de cumpărături trei ciocolate care nu fuseseră achitate întrucât nu figurau pe bonul de casă, a fost condus la poliție, iar ceea ce l-a contrariat și determinat să se întoarcă la magazinul PENNY ulterior a fost atitudinea agentului de pază și felul în care acesta a procedat. A mai precizat faptul că deși agentul de pază i-a promis că va fi primit în audiență de un reprezentat al conducerii magazinului și a așteptat aproximativ o oră, acest lucru nu s-a întâmplat. Ulterior i s-a cerut să părăsească magazinul pe un ton agresiv de către agentul de pază și întrucât a refuzat a fost împins de către agentul de pază, lovit cu palmele și pumnul și apoi fiind împins s-a lovit cu capul de geamul de la intrare ceea ce a determinat acordarea de îngrijiri la spitalul Câmpina.

Susținerea recurentului că împăcarea părților pe latura penala nu are implicații asupra laturii civile ce poate fi soluționata pe cale separata, este nefondată, deoarece potrivit rezoluției din data de 21.12.2010, s-a dispus neînceperea urmării penale față de N. P. ȘI L. L. cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin 3 C.pen pentru că a intervenit împăcarea părților iar potrivit dispozițiilor art. 132 Cod penal vechi, în vigoare la momentul producerii incidentului emiterii rezoluției din 21.12.2010, împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.

Pentru toate aceste considerente, constatând ca sentința recurată este corect și temeinic motivată, atât în fapt, cât și în drept iar motivele de recurs invocate și susținute de către recurentul - reclamant sunt nefondate, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 312 C.p.c., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - reclamant D. D., împotriva sentinței civile nr. 3900/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant D. D., domiciliat în Câmpina, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3900/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. P., domiciliat în Câmpina, ., . și în Câmpina, Orizontului la Căminul de Nefamiliști, nr. 2, județ Prahova, . - PENNY MARKET CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, . și cu sediul central în ., ., județ Ilfov și ., cu sediul în București, ., nr. 30, Cod poștal_, sector 6, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

N. A. C.-A. M. M. N.

GREFIER,

M. - D. B.

Operator de date cu caracter personal 5595

Red. N.M./tehnored. A.Ș.P.

2 ex./ 19.06.2015

D.f. nr._ – Judecătoria Câmpina

J.f. C. A. C. T.

← Partaj judiciar. Decizia nr. 235/2015. Tribunalul PRAHOVA		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1493/2015.... →

Pretenţii. Decizia nr. 187/2015. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 187/2015. Tribunalul PRAHOVA