Pretenţii. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 15147/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 19
Ședința publică din data de 19.01.2015
PREȘEDINTE – C. D. E.
JUDECĂTORI – D. G.
- G. M.
GREFIER – C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât B. V., domiciliat în Ploiești, ., .. D, ap. 158, ., împotriva sentinței civile nr. 8588/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu intimata-reclamantă A. DE P._ . în Ploiești, ., jud. Prahova.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat M. M., lipsă fiind recurentul - pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus prin intermediul compartimentului registratură, relațiile solicitate la CEC Bank, la termenul de judecată anterior și note de ședință din partea recurentului pârât, după care,
Tribunalul ia act că la dosarul cauzei s-au depus relațiile solicitate la CEC Bank, la termenul de judecată anterior și note de ședință din partea recurentului pârât, pe care le califică drept concluzii scrise.
Intimata-reclamantă, prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-reclamantă,prin apărător, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Menționează că motivele de recurs reprezintă nemulțumirile pârâtului cu privire la sentința pronunțată la fond, întrucât a fost admisă acțiunea în pretenții împotriva sa și solicită casarea sentinței, însă nu există temei legal pentru casare. Recurentul-pârât solicită casarea sentinței pentru a se efectua un alt raport de expertiză, deoarece nu s-a ținut cont în raportul de expertiză efectuat de depunerile pe care le-a efectuat la CEC Bank reprezentând contravaloarea întreținere. Din raportul de expertiză efectuat rezultă că depunerile la CEC Bank au fost efectuate de recurentul pârât în contul colateral, iar cu recipisele în original, acesta se prezenta și ridica banii, asociația de proprietari neprimind sumele și, din relațiile depuse de CEC Bank la dosar, rezultă cele susținute, pentru una dintre recipise.
Menționează că din instanța de fond în mod corect a admis acțiunea în pretenții.
Cu privire la celelalte motive ale recursului, învederează că obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză întocmit în cauză au fost respinse ca neîntemeiate, deoarece nu s-a arătat în concret pentru ce au fost formulate.
Menționează că în cadrul probei cu înscrisuri a depus la dosar înscrisuri în combaterea motivelor de recurs.
Învederează că instanța de fond nu a fost părtinitoare și cererile de recuzare formulate de pârât au fost respinse.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 12.04.2012 sub nr._, reclamanta Asociația de P. .. D a solicitat obligarea pârâtului B. V. la plata sumei de 1241,65 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, 561,51 lei reprezentând penalități de întârziere și 150 lei reparații, sume aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2011.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că suma menționată se datorează conform evidenței contabile a asociației, din care anexează documentele necesare. Pentru neplata sumei datorate, în condițiile stipulate de Legea nr. 230/2007 a somat pârâtul să achite sumele menționate, însă pârâtul nu a dat curs somației.
În drept a invocat disp. art. 46, 49 și 50 din Legea nr. 230/2007.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea,organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
În dovedirea acțiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri ( filele 3-53, 65-85, 95-116).
Pârâtul, legal citat, 0a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamanta a formulat precizări la acțiune, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 4.278,48 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2013 și majorări de întârziere.
Instanța a admis pentru reclamantă proba cu înscrisuri și expertiză contabilă, iar pentru pârât proba cu înscrisuri.
Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert A. C. se află atașat la filele 124-129 dosar.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la expertiză în termenul legal.
Reclamanta și-a precizat acțiunea în privința cuantumului sumei solicite conform expertizei contabile efectuate.
Prin sentința civilă nr.8588/12.06.2014, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată, a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei totale de 4.488,88 lei, compusă din: 2.308,53 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2013, 300 lei reprezentând fond de reparații și din 1.880,27 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2013 și a obligat pârâtul către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, analizând și coroborând materialul probator existent la dosar, a reținut următoarele:
Din fișa de evidență contabilă, s-a constatat că pârâtul avea la data introducerii acțiunii un debit de 1241,65 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, 561,51 lei reprezentând penalități de întârziere și 150 lei reparații, sume aferente perioadei ianuarie 2011-decembrie 2011.
Conform raportului de expertiză contabilă efectuat de expert A. C., pârâtului datorează suma de 2.308 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2013, suma de 300 lei reprezentând fond de reparații și suma de 1.880,27 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2013.
Nu pot fi reținute susținerile pârâtului în sensul că ar fi achitat sume de bani cu titlu de întreținere, deoarece nu a făcut dovada că sumele depuse în contul deschis la CEC au fost încasate de reclamantă în contul datoriilor pârâtului.
În baza art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Pârâtul nu și-a îndeplinit integral obligațiile legale, deși a beneficiat de servicii de întreținere din partea reclamantei, pentru care s-au stabilit cheltuieli ce trebuiau achitate potrivit fișei cheltuielilor individuale.
În acest sens, instanța reține că pârâtul datorează reclamantei suma de 2.308 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2013.
Conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, în temeiul art. 49 din aceeași lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată.
Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În prezenta cauză, cuantumul penalităților solicitat de reclamantă (1.880,27 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2013) se înscrie în prevederile legale, potrivit procesului-verbal din 14.04.2010 ( filele 32-33), îndreptățind reclamanta la plata acestora de către pârât.
De asemenea, pârâtul datorează și suma de 300 lei reprezentând fond de reparații, conform prevederilor Legii nr. 230/2007.
Pe cale de consecință, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei totale de 4.488,88 lei, compusă din: 2.308,53 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2013, de 300 lei reprezentând fond de reparații și 1.880,27 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2013.
În baza disp. art. 274 C.pr.civ. de la 1865, a obligat pârâtul către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva sentinței civile nr. 8588 din 12.06.2014 a Judecătoriei Ploiești, pârâtul B. V., în baza dispozițiilor prev. de art. 304 pct, 9 si art. 304 pct, 1 Cod procedura civila a formulat recurs, criticând-o ca netemeinică, nelegală și nefondată.
In fapt, recurentul-pârât a arătat că prin cererea de chemare in judecata formulata de asociație aceasta a solicitat obligarea sa la plata unor pretenții pe care le consideră ca au fost calculate în mod abuziv si nejustificat.
Recurentul-pârât precizează că un prim motiv de casare a sentinței atacate, este acela ca instanța de fond pe tot parcursul procesului a manifestat o reala părtinire către reclamantă, nemanifestând imparțialitate si obiectivitate reala fata de părți, admițând în totalitate probele propuse de reclamanta si respingând continuu motivările si obiecțiunile formulate de acesta în probatoriu față de prezenta cauză.
Totodată, menționează faptul că a formulat cerere de recuzare atât a judecătorului de fond, față de reala părtinire manifestată către reclamanți in administrarea probatoriului cât și împotriva expertului desemnat in cauza care nu a evidențiat corect si și obiectiv în cuprinsul expertizei datele privind sumele plătite de acesta, calitatea reprezentaților asociației si a înscrisurilor depuse de reclamanta care sunt false, cereri ce au fost respinse nefondat de către instanța defavoarea sa.
Din acest motiv consideră ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinica si nelegală, fata de apelant, fiind in consecința în favoarea intimatei-reclamantei, contrar probelor din dosar.
De asemenea, recurentul-pârâta arată că așa cum a arătat si la instanța de fond prin înscrisurile depuse la dosar, intimata-reclamanta duce in eroare instanța prin probele care le-a administrat in cauza deoarece acestea sunt întocmite eronat, pentru faptul că cele inițiale numai exista așa cum s-a arătat si in expertiza efectuata de expert C. in dosarul penal in care s-au făcut cercetări fața de responsabilii asociației.
Referitor la proba cu expertiza contabila, recurentul-pârâta precizează că instanța de fond în mod eronat a menționat că ca obiecțiunile făcute de acesta nu au fost făcute in termen legal si astfel respingându-le, dar arat ca la fiecare termen prin note scrise a formulat obiecțiuni si cereri de recuzare atât a instanței de fond cat si a expertului.
Recurentul inserează un alt motiv de casare a acestei sentințe ca fiind acela ca proba pe care s-a bazat pronunțarea acestei hotărâri, raportul de expertiza este greșit întocmit nerespectând anumite condiții de baza privind valabilitatea si obiectivitatea acestuia.
Din conținutul acestuia recurentul arată că: lipsește numele si identitatea responsabililor Asociației care trebuie sa răspundă pentru fraudarea înscrisurilor pe care se bazează expertiza; expertiza este greșit întocmita deoarece lipsește acordul părților potrivit dispozițiilor Codului de pr. Civilă; expertul desemnat in cauza încalcă principiul obiectivității, neținând cont de susținerile ambelor părți,ci pur si simplu copiază înscrisurile date de responsabilii Asociației care așa cum a arătat sunt cercetați penal tocmai pentru ca au falsificat și au evidențiat eronat data in contabilitatea acesteia. I
O alta condiție de nelegalitate a acestei expertize este aceea că intimata-reclamanta a fost reprezentata de persoane fără calitate, pentru motivul ca președintele asociației nu este ales de Adunarea generala a asociaților neexistând un proces verbal in acest sens iar administratorul asociației nu are atestat potrivit Legii nr. 230/2007, fiind astfel persoane fără calitate.
In consecința recurentul-pârât solicită ca aceste înscrisuri sa le depună la dosar, pentru a demonstra calitatea acestora.
Pentru a demonstra modul abuziv al instanței de fond în soluționare cauzei, recurentul arată că în mod nejustificat aceasta încuviințează prin cererea de abilitare pe președintele asociației (persoana fără calitate) de a de a obține o copie după titlu de proprietate a locuinței sale cu toate ca obiectul cauzei este de acțiune in pretenții si nu de acțiune reala imobiliara pentru a putea justifica aceasta cerere.
Potrivit înscrisurilor anexate la prezenta cerere, recurentul precizează că s-a achitat lunar de obligațiile ce le avea către Asociație dar acestea au fost îndepărtate sub motivația că asociația are contul blocat potrivit hotărârii judecătorești nr._/09.12.2009, în contradictoriu cu tot ceea ce se motivează prin expertiza contabila întocmita in prezenta cauza.
In demonstrarea acestor argumente, recurentul menționează că se bazează pe motivul ca fata de aceste debite a plătit, suma reala pe care o datora către reclamanta prin recipise CEC, dar care nu au fost calculate si reprezentate corect în contabilitatea acesteia, datorita motivelor arătate mai sus.
F. de argumentele expuse, recurentul arată ca prin adresa Primăriei Municipiului Ploiești înregistrată sub nr. 2870/09.03.2012, se stabilește fără echivoc si fără îndoiala lipsa deplina a evidentelor financiar contabile și că este dovedită lipsa in gestiune a sumei de 26.247,58 lei, conform expertizei judiciare C. M. și astfel se aplica de către Primăria Ploiești in acest sens o amenda de 3000 lei.
Din aceste considerente, recurentul-pârât precizează că a solicitat refacerea in totalitate a expertizei contabile, deoarece este întocmita in baza unor înscrisuri false.
Recurentul-pârât precizează că prin toate aceste fapte prezentate i se încalcă dreptul fundamental de liber acces la justiție si la un proces echitabil, potrivit normelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, a dispozițiilor: Constituției României, a Codului civil, a Codului de proc. civila si a Codului penal.
De asemenea, recurentul mai arată că potrivit argumentelor prezentate si din probele administrate pe fondul cauzei nu se dovedește si nu s-a putut dovedi că acesta poate fi obligat la plata acestor pretenții deoarece sunt solicitate in mod abuziv si nejustificat potrivit unei probe cu expertiza contabila care este lovita de nulitate absolută.
Mai mult decât atât recurentul menționează că de la dosarul cauzei lipsesc un număr de cea 16 note scrise depuse de acesta, care nu sunt evidențiate in încheierile de ședința din motive ce țin de modul cum s-a dorit a fi administrat acest dosar, ducând astfel la inevitabila soluție data de instanța de fond.
Din aceste considerente de fapt si de drept prezentate și invocate, recurentul-pârât solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului ca fiind fondat si temeinic formulat, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei la instanța de fond in vederea rejudecării acesteia prin obligarea refacerii expertizei potrivit legii in condițiile si cu obiecțiunile expuse de atât la instanța de fond cat si in prezenta cerere.
In drept, recurentul-pârât și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 si art. 304 pct. 1 Cod procedura civila.
În dovedirea ce lor susținute recurentul solicită să se dispună încuviințarea probei cu înscrisuri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub aceleași număr unic de dosar la data de 03.09.2014.
La data de 07.10.2014 prin intermediul Compartimentului Registratură, intimata-reclamantă Asociația de P. . contradictoriu cu recurentul B. V. a formulat întâmpinare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței civile nr. 8588/12.06.2014 a Judecătoriei Ploiești ca legala si temeinica, fata de următoarele considerente:
Prin sentința civila nr. 8588/12.06.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești s-a admis acțiunea formulata de către Asociația de P. . cu B. V., obligandu-1 la plata sumei de 4488,88 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferenta perioadei ianuarie 201l-ianuarie 2013, penalități de întârziere si fond de reparații, precum si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2000 lei.
Intimata-reclamantă mai arată că recurentul-pârât B. V. a formulat recurs împotriva sentinței civile, solicitând casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond in vederea efectuării unui nou raport de expertiza contabila, motivând faptul ca instanța de fond a fost părtinitoare cu reclamanta, dând eficienta doar probelor administrate de către aceasta.
De asemenea, intimata precizează că recurentul este nemulțumit de modalitatea de efectuare a expertizei contabile, solicitând nulitatea acesteia întrucât: instanța de fond in mod greșit a respins obiecțiunile la expertiza întrucât nu au fost făcute in termen legal, deși a depus la fiecare termen note scrise; nu sunt înscrise numele reprezentanților reclamantei, lipsind acordul părților, expertul neținând cont de susținerile ambelor părți; Președintele Asociației, dl. B. N. nu e ales de Adunarea Generala iar administratorul nu are atestat și că expertul nu a ținut cont de dovezile de plata a întreținerii prin recipise CEC, deși exista o lipsa de gestiune.
In primul rând, intimata menționează faptul ca recurentul, in calitate de proprietar al imobilului situat in Ploiești, ., ., nu a plătit întreținerea începând cu decembrie 2007. In acest sens, fiind obligat la plata sumei de 12.663,68 lei aferenta perioadei decembrie 2007-decembrie 2010 prin sentința civila nr. 3970/2013 pronunțata in dosarul nr._/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, iar pentru perioada martie 2013-ianuarie 2014 se afla spre soluționare dosarul nr._/281/2014 al Judecătoriei Ploiești (aflat in prezent in procedura administrativa).
De asemenea, intimata precizează că în prezent exista pe rolul B.E.J. Trifina&T. si G. dosar de executare silita nr. 4118/2013 in vederea recuperării sumelor de bani și că recurentul nu face altceva decât sa invoce aceleași motive ca si in dosarul vizând perioada anterioara, analizat deja de către doua instanțe in recurs si in contestația in anulare.
Revenind la motivele de recurs, intimata-reclamantă inserează faptul că, chiar daca se solicita casarea cu trimitere spre rejudecare in vederea efectuării unei noi expertize contabile insa întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 c.pr.civ., recurentul nu indica in mod expres temeiul de drept corect in baza căruia solicita casarea, astfel râmându-i decât sa analizeze motivele in ansamblul lor, astfel cum a indicat mai sus, fără a răspunde întocmai cu referire la vreo dispoziție legala.
Afirmațiile recurentului in sensul ca instanța a fost părtinitoare nu sunt altceva decât sa confirme poziția acestuia de la fond, aceea de a face cereri de recuzare. In mod corect insa instanța a dat eficienta tuturor probelor administrate in cauza, implicit înscrisurilor depuse de către recurent care au fost analizate de către expert contabil A. C.. Mai mult, faptul ca recurentul a formulat mai multe cereri de recuzare denota imparțialitatea judecătorului de la fond care a fost analizata de către alte complete.
Se mai arată că nemulțumirea recurentului B. V. este de fapt expertiza contabila, apreciind însă faptul ca in mod corect instanța de fond a dat eficienta acesteia si a înlăturat obiecțiunile formulate la fond, făcând referire la fiecare motiv de recurs, astfel: la termenul de judecata din 24.10.2013 s-a depus raportul de expertiza contabil, instanța de fond acordând termen in vederea luării la cunoștința a acestuia. Ulterior, notele scrise formulate de către B. V. la 23.05.2014 si. 11.06.2014 vizând obiecțiunile la raportul de expertiza au fost analizate de către instanța de fond, astfel cum reiese din cele consemnate in sentința civila 8588/12.06.2014: instanța respinge cererea de efectuare a unei noi expertize întrucât nu s-au arătat motivele in concret pentru care s-a solicitat acest lucru, cu atât mai mult cu cat raportul de expertiza a fost pus in discuția pârtilor la un termen anterior când recurentul a formulat cereri de recuzare.
In cadrul expertizei contabile se menționează faptul ca intimata a fost reprezentata de către președintele Asociației dl. B. N. atât la prima convocare din 11.10.2013 cat si la a doua convocare din 21.10.2013.
Din procesul verbal nr. 4/31.08.2010 încheiat de către Asociația de P. reiese calitatea de președinte al Asociației a domnului B. N.. De asemenea, intimata depune si procesul verbal nr. 1/14.04.2010 pentru a dovedi calitatea de administrator a doamnei Brânza D..
In ceea ce privește susținerea recurentului cu privire la existenta unor dosare penale a administratorului din perioada descrisa de acesta, depune certificatul de cazier judiciar al doamnei Brânza D. de unde se poate observa faptul ca aceasta nu este condamnata si nu a săvârșit nicio infracțiune.
Intimata-reclamantă precizează că recurentul încearcă sa inducă in eroare instanța de recurs prin trimitere la săvârșirea unei infracțiuni, când in realitate in perioada ce excede acest dosar (1998-martie 2010) administrator a fost o alta persoana, si anume M. Ș., pentru care depunem sentința penala nr. 535/2013 a Judecătoriei Ploiești.
Instanța de fond a validat expertiza contabila prin care s-au luat in calcul toate înscrisurile depuse de către părți, inclusiv depunerile la CEC de care face mențiune recurentul, instanța precizând faptul ca paratul nu a făcut dovada ca sumele depuse in contul Asociației au fost încasate.
Intimata menționează că recurentul B. V. susține ca a depus banii . consemnațiuni CEC al Asociației, insa din conținutul expertizei reiese faptul ca imediat după ce ii depune, contestatorul ii ridica, nefiind la dispoziția Asociației. Depunerile sunt efectuate „. de consemnațiuni neindividualizat". In realitate, contul in care sunt virați banii (ridicați ulterior de către recurent întrucât numai acesta are chitanțele in original) nu aparține Asociației de P., acesta fiind un cont general. Niciodată intimata nu a avut vreo chitanța in original pentru a putea ridica vreo suma de bani.
Astfel fiind, sunt nereale susținerile recurentul in sensul ca ar fi plătit întreținerea aferenta perioadei ianuarie 2011-ianuarie 2013, când in realitate in mod corect instanța de fond a stabilit ca nu s-a făcut dovada ca aceste sume ar fi ajuns la dispoziția intimatei.
F. de toate acestea, intimata-reclamantă solicită instanței de recurs ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civila nr. 8588/12.06.2014 a Judecătoriei Ploiești ca legala si temeinica, obligând recurentul la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat.
In temeiul art. 305 c.pr.civ., solicită să se încuviințeze proba cu înscrisuri, anexate întâmpinării (filele 14 – 50).
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
La data de 07.11.2014 recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, solicitând instanței respingerea in totalitate a motivelor prezentate pe calea întâmpinării deoarece sunt formulate nefondat si in mod abuziv.
Prin încheierea de ședință din data de 10.11.2014 tribunalul a dispus emiterea unei adrese către CEC Bank pentru a comunica dacă Asociația de P. . cont destinat achitării cheltuielilor de către membrii, iar în caz afirmativ, să comunice dacă recurentul pârât B. V. a efectuat plăți în cont cu această destinație și dacă exista posibilitatea ca acesta să retragă sumele depuse, precum și să precizeze care este titularul contului arătat în recipisa de consemnare_/1/10.05.2013, depusă la acest termen de intimata reclamantă la dosar.
Prin adresa nr._/11.12.2014 CEC Bank Sucursala Prahova prin care a arătat că începând cu luna martie 2014 recurentul a depus prin mandate poștale sume reprezentând contravaloare întreținere, beneficiar Asociația de P. . IBAN al unei recipise de consemnare mai vechi, depusă tot de acesta, care nu este al asociației, astfel că banii nu au putut ajunge în contul acesteia.
Totodată s-a arătat că recurentul a fost invitat la sediul băncii pentru clarificarea situației, însă nu s-a prezentat motiv pentru care a fost informat, prin corespondență cu confirmare de primire, că sumele au fost returnate la poșta Română, fiindu-i indicate sumele, numărul ordinelor de plată și data, corespondența întorcându-se cu mențiunea 2 nu răspunde la avizări”.
Cu privire la recipisa de consemnare nr._/10.05.2013 s-a menționat că a fost depusă de recurent pe seama și la dispoziția intimatei.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 c.pr.civila, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la critica potrivit căreia instanța de fond, pe tot parcursul procesului a manifestat o reala părtinire către reclamantă, nemanifestând imparțialitate si obiectivitate reală fata de părți, admițând în totalitate probele propuse de reclamanta si respingând continuu motivările si obiecțiunile formulate de acesta în probatoriu față de prezenta cauză, tribunalul reține că aceasta este nefondată și, totodată, nu se poate încadra în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-5 c.pr.civ.
Tribunalul reține că prin cererea de recuzare a președintelui de complet s-a susținut de către pârât că acesta a refuzat soluționarea notelor scrise, depuse în apărare, că astfel s-a antepronunțat împotriva acestuia, că a refuzat identificarea reclamanților, aceștia fiind persoane clandestine, certate cu legea, învinuiți la parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, conform disp.art.281 c.pen., că a numit o persoană ca expert contabil, care să întocmească raportul de expertiză dispus în cauză, fără acordul acestuia, cererea fiind întemeiată pe disp. art. 27 pct. 7 c.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2014, instanța fondului, în mod corect, constatând că motivele invocate prin cererea de recuzare nu se încadrează în cazurile de recuzare expres și limitativ prevăzute de art. 27 C.pr.civ., a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare. Corect fiind respinsă și cea de a doua cerere de recuzare astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 06.03.2014.
Cât privește cererea de recuzare a expertului, tribunalul reține că aceasta a fost respinsă ca nefondată prin încheierea de ședință din data de 22.05.2014, reținându-se, în mod corect că potrivit disp. art. 204 C.pr.civ., experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii.
S-a reținut că pârâtul, deși susține că expertul este incompatibil, nu a indicat concret motivul de incompatibilitate întemeiat pe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 27 C.pr.civ. și nici nu a dovedit că expertul desemnat ar avea vreun interes în soluționarea prezentei cauze, în condițiile în care proba cu expertiză contabilă a fost propusă de reclamantă și încuviințată de instanță în temeiul disp. art. 167 C.pr.civ., iar expertul a fost desemnat prin tragere la sorți, potrivit disp. art. 202 C.pr.civ. și a convocat părțile prin poștă cu scrisoare recomandată, așa cum prevăd disp. art. 201 C.pr.civ.
În plus, tribunalul reține, potrivit încheierilor de ședință pronunțate de instanța de fond pe parcursul soluționării cauzei că paratul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată astfel că nu poate susține că cererile sale ar fi fost respinse, iar instanța i-a respectat toate garanțiile conferite de art. 6 din CEDO în condițiile în care a acordat termen, de fiecare dată când stadiul procesual o impunea, pentru a da posibilitatea acestuia să ia cunoștință de precizarea la acțiune, de conținutul înscrisurilor depuse de partea adversă, de conținutul raportului de expertiză, pentru a depune note scrise.
Criticile recurentului privind nelegalitatea expertizei administrate în fața instanței de fond sunt nefondate, fiind lipsită de relevanță calitatea persoanelor care au reprezentat reclamanta, conținutul expertizei fiind analizat în raport de obiectivele stabilite de instanță și de conținutul răspunsurilor întocmite de expert la aceste obiective.
Nu se poate reține ca fiind abuzivă dispoziția instanței fondului prin care a abilitat reclamanta prin reprezentant de a de a obține copie după titlu de proprietate a locuinței pârâtului, o asemenea dispoziție fiind manifestarea practică a rolului activ al instanței în stabilirea cadrului procesual și al faptelor în vederea aplicării corecte a legii și pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, rol activ reglementat expres de art.129 pct.5 c.pr.civ.
Susținerile recurentului privind plata lunară a obligațiilor ce le avea către Asociație sunt infirmate și de conținutul adresei nr._/11.12.2014 emisă de CEC Bank Sucursala Prahova prin care a arătat că începând cu luna martie 2014 recurentul a depus prin mandate poștale sume reprezentând contravaloare întreținere, beneficiar Asociația de P. .. D indicând codul IBAN al unei recipise de consemnare mai vechi, depusă tot de acesta, care nu este al asociației, astfel că banii nu au putut ajunge în contul acesteia respectiv că doar prin recipisa de consemnare nr._/10.05.2013 s-a menționat că a fost depusă de recurent pe seama și la dispoziția intimatei.
Faptul că recurentul nu a dat curs solicitărilor CEC Bank și Poștei astfel cum se arată în aceeași adresă nu poate conduce la concluzia că acesta și-ar fi îndeplinit lunar obligațiile de plată către Asociație.
Este lipsită de relevanță, în această cauză situația lipsei în gestiune invocată de recurent, acest aspect urmând a fi analizat și soluționat de către organele abilitate, iar în ceea ce privește înscrisurile puse la dispoziția expertului atâta vreme cât nu s-a constatat, pe cale judecătorească, că acestea sunt false instanța nu poate reține o astfel de susținere.
Concluzionând, potrivit considerentelor expuse, tribunalul reține că recursul este nefondat și, în temeiul art.312 c.pr.civ., îl va respinge ca atare.
În temeiul art.274 c.pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. V., domiciliat în Ploiești, ., .. D, ap. 158, ., împotriva sentinței civile nr. 8588/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu intimata-reclamantă A. DE P._ . în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2015.
Președinte,Judecători,
C. D. E. D. G. G. M.
Grefier,
C. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.G.M.
2ex/06.04.2015
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f M. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 83/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 307/2015.... → |
|---|
