Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 13984/200/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.120
Ședința publică din data de 13.01.2015
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – debitor G. C., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., jud.Prahova și intimatul – petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. A. C. RO_, cu sediul în B., Piața Daciei ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul debitor, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr.6691/18.07.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Intimatul debitor depune la dosar, in copie, chitanța din data de 09.01.2015 privind achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 125,50 lei și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Intimatul-debitor, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul 2182/2014, la data de 10.07.2014, petentul B.E.J. A. AILINCAI a solicitat încuviințarea executării silite la cererea creditorului C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Direcția Regionala Drumuri și Poduri București, împotriva debitorului G. C. în baza titlului executoriu reprezentat de: Proces verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 emis de CNADNR SA – CESTRIN, în toate modalitățile de executare prevăzute de lege.
În motivarea cererii s-a arătat că debitorul refuză executarea de bună-voie a obligațiilor stabilite în titlul executoriu.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri. Cererea a fost legal timbrată.
Prin sentința civilă nr._ din data de 23.07.2014 competența de judecare a acestei cauze a fost declinată în favoarea Judecătoriei Ploiești. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 27.08.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 22.09.2014 Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de petentul B.E.J. A. AILINCAI.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 632 C. proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Totodată, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 2 C. proc. civ., instanța respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Așadar, legiuitorul impune o condiție obligatorie în vederea încuviințării executării silite, anume ca titlul ce înglobează creanța certă, lichidă și exigibilă, să aibă caracter executoriu.
Conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Prin Decizia Î.C.C.J. nr. 10 din 10 iunie 2013 dată în recurs în interesul legii (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 450 din_ ) s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Art. 31 alin. 1 din aceeași ordonanță de guvern prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. De asemenea, conform art. 37 din același act normativ, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Interpretând coroborat prevederile legale de mai sus, rezultă că procesul-verbal de constare a contravenției este titlu executoriu doar dacă se dovedește comunicarea acestuia, în principal prin poștă, și doar în subsidiar prin afișare.
În speță, s-a cerut încuviințarea executării silite a proceselor-verbale de constatare a contravenției menționate de mai sus, care au fost comunicat prin afișare, după cum rezultă din procesele-verbale depuse la dosar. Din actele depuse la dosar nu rezultă că s-a încercat comunicarea prin modalitatea de transmitere principală și anume prin poștă. Astfel, nu se poate aprecia că procesele-verbale de constatare a contravenției au fost comunicate. Pe cale de consecință, nu a curs termenul legal de plângere iar procesele-verbale de mai sus nu au dobândit caracter executoriu.
În aceste condiții, instanța a constatat că a fost învestită cu încuviințarea unor procese-verbale de constatare a contravenției ce nu reprezintă titluri executorii, motiv pentru care a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresată B.E.J. A. AILINCAI, s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului, întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011.
În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea atacată, instanța de executare a respins, în mod netemeinic și nelegal, cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, „prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire", în conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art. 37 din O.G. nr. 2/2001.
În acest sens, creditoarea a învederat instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Astfel, conform textului legal invocat, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
Emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, creditoarea a solicitat instanței de apel să constate faptul că procesul-verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin procesul-verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a solicitat instanței de control judiciar să constate faptul că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic, conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri, fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.
Prin urmare, potrivit susținerilor apelantei-creditoare, reiese fără echivoc faptul că, în speță, este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar, în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și să constate faptul că procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a susținut că instanța de fond, în baza considerentele sus-menționate, trebuia să constate faptul că respectiva creanță este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin. (1) - (3) NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. (5) NCPC, încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
De asemenea, apelanta-creditoare a arătat că instanța de fond, în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite „avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."
Totodată, apelanta-creditoare a învederat instanței de apel faptul că, potrivit art. 665 alin. (2) NCPC, încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul-verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 NCPC, art.466 și următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență în materia soluționării cererilor de încuviințare a executării silite.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 28.11.2014, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților, fără ca intimatul să se fi prezentat la termenul de judecată si fără să fi depus întâmpinare.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Procesul verbal de contravenție y . 11 nr._/16.08.2011 emis de CNADNR SA- CESTRIN, în toate modalitățile prevăzute de lege, arătând că, debitorul refuză executarea de bună voie a obligațiilor stabilite în titlul executoriu.
Prin Procesul verbal de contravenție susmenționat, debitorul G. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei fiind stabilit și tariful de despăgubire de 28 euro, adică 118,85 lei la cursul de schimb comunicat de BNR, valabil pentru data de 29.07.2011 în cazul în care tariful de despăgubire este achitat până la data de 31.08.2011.
La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2015, debitorul a depus chitanța prin care a făcut dovada achitării sumei de 125,50 lei reprezentând tarif de despăgubire.
În acest context nu mai subzistă temeiul pentru a se dispune încuviințarea executării silite, întrucât, scopul acestei încuviințări constă în obligarea debitorului la plata tarifului de despăgubire, cu chitanța nr._ din 09.01.2015 fiind făcută dovada achitării sumei reprezentând tarif de despăgubire.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, potrivit disp. art.480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – debitor G. C., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., jud.Prahova și intimatul – petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. A. C. RO_, cu sediul în B., Piața Daciei ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 13.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. A. G. H.
GREFIER
M. Ș.
Operator date cu caracter personal 5595
5 ex./28.01.2015
Redactat/tehnored. N.C.
D f_ Judecătoria Ploiești
Jf. T. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 115/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 271/2015.... → |
|---|
