Pretenţii. Decizia nr. 2027/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2027/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 10458/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2027
Ședința publică din data de 05.05.2015
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - reclamant S. M. PLOIESTI, CF_, cu sediul in Ploiești, .. 59, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr._/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. D., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ..
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – reclamant, reprezentat de consilier juridic S. M.-A., lipsind intimatul – pârât.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar prin serviciul registratură: la data de 25.03.2015, întâmpinare formulată de intimatul - pârât, iar la data de 15.04.2015, răspunsul apelantului-reclamant la întâmpinarea susmenționată, însoțit de 2 înscrisuri, după care,
Reprezentantul apelantului – reclamant depune la dosar împuternicire. Arată că nu solicită alte probe în afara celor administrate deja în cauză. De asemenea, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului – reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul obligării intimatului – pârât la plata sumei de 1087,87 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate S. Ș..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 10.05.2013 sub nr._, reclamantul S. M. PLOIESTI, a solicitat obligarea pârâtului S. D. la plata sumei de 1087,78 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate S. Ș. în perioada 03.01.2011 – 14.01.2011.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că partea vătămată S. Ș. a fost internată în perioada 03.01.2011 – 14.01.2011 la S. M. Ploiesti, urmare a accidentului rutier provocat de pârât la data de 31.03.2013, iar costul total al zilelor de spitalizare și al îngrijirii medicale este de 1087,78 lei.
A mai precizat reclamanta că există raport de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciul cauzat părții vătămate, motiv pentru care cel dintâi urmează să răspundă conform legii civile și să suporte cheltuielile ocazinate de asistența medicală acordată, parchetul pronunțând soluția de scoatere de sub urmărire penală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, ale art. 1349 și art. 1357 – 1359 C. civ., precum și ale art. 109 C.p.c.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că pretențiile reclamantului sunt afirmate la aproximativ 10 luni de la data producerii incidentului rutier, astfel că nu există raport de cauzalitate între data accidentului și prejudiciul cauzat sănătății părții vătămate, cheltuielile în discuție trebuind să fie solicitate Casei Județene de Asigurări de Sănătate, în baza asigurării de sănătate a victimei.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii introductive, motivat de faptul că printr-un raport de expertiză s-a stabilit că victima a traversat neregulamentar, iar accidentul putea fi evitat numai de aceasta.
A mai învederat pârâtul că în privința sa s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, astfel neexistând răspundere civilă delictuală, iar din înscrisurile depuse la dosar nu reiese că acele cheltuieli de spitalizare solicitate de reclamant au fost ocazionate de incidentul rutier în care a fost implicat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C.p.c.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și admiterea cererii introductive, reiterând argumentele expuse în cererea de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 24.09.2014 instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
La solicitarea părților, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sent.civ. nr._/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești,instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 31.03.2010, în timp ce conducea autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe Șoseaua Vestului din Ploiești, pârâtul a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a victimei S. Ș., care a necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijire medicală – astfel cum rezultă din rezoluția de scoatere de sub urmărire penală nr. 3504/P/2010 din 27.05.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești (fila 11).
Pentru a pronunța această soluție, parchetul a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică auto, învinuitul (pârâtul din prezenta cauză) nu putea evita producerea accidentului, victima fiind singura care ar fi putu să îl evite, dacă ar fi traversat . sau dacă s-ar fi oprit și nu și-ar fi continuat deplasarea.
În cuprinsul rezoluției menționate se mai arată că victima a încălcat dispozițiile art. 167 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, în cauză fiind incidente și prevederile art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, conform cărora pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
În drept, instanța observă că potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Din textul de lege indicat mai sus rezultă că Legea nr. 95/2006 se completează cu dispozițiile legale de drept comun în materia răspunderii civile, în cauză fiind incidente dispozițiile Codului civil în materie delictuală.
În contextul intrării în vigoare a Nolui cod civil la data de 01.10.2011, instanța reține că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului cod civil, obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.
Față de data săvârșirii faptei de către pârât, respectiv 31.03.2010, în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile Codului civil de la 1864 ce reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 998 – 999 și următoarele.
Conform dispozițiilor art. 998-999 C.civ 1864, ,,Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Astfel, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, trebuie analizată îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții cerute de legiuitor, respectiv: prejudiciu, fapta ilicită, vinovăție și legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.
Înainte de a păși la analiza celorlalte cerințe esențiale ale răspunderii civile delictuale, instanța constată că, raportat la probele administrate, în cauză nu este îndeplinită condiția vinovăției pârâtului.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței în materia răspunderii delictuale civile, culpa poate îmbrăca următoarele forme: dolul direct sau intenția directă, când făptuitorul își dă seama de caracterul antisocial al faptei sale, prevede consecințele acesteia și urmărește ca ele să se producă; dolul indirect sau intenția indirectă, când făptuitorul își dă seama de caracterul antisocial al faptei sale, prevede consecințele acesteia și, cu toate că nu o urmărește, acceptă posibilitatea producerii lor; imprudența, când făptuitorul își dă seama de caracterul antisocial al faptei sale, prevede consecințele acesteia, pe care nu le acceptă, sperând, în mod ușuratic, că ele nu se vor produce și neglijența, când făptuitorul nu își dă seama de caracterul antisocial al faptei sale și nu prevede consecințele acesteia, deși trebuia și putea, în circumstanțele date, să le prevadă.
Din rezoluția de scoatere de sub urmărire penală nr. 3504/P/2010 din 27.05.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești (fila 11) rezultă că la momentul producerii accidentului rutier, pârâtul a respectat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice, incidentul rutier fiind provocat de victimă, care a traversat prin loc nepermis – incident ce nu putea fi evitat de către pârât, ci doar de victimă.
Instanța constată că niciun înscris depus la dosar de către reclamant nu este în măsură să combată concluziile parchetului privind modalitatea de producere a incidentului rutier și că, de altfel, reclamantul nici nu a propus vreo probă în combaterea acestor concluzii, deși sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 249 C.p.c.
Față de cele expuse, instanța apreciază că în cauză este incident un caz exonerator de răspundere civilă delictuală și anume, cazul fortuit, care presupune incidența unui eveniment extern ce nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către făptuitorul faptei prejudiciabile.
Instanța consideră că acțiunea persoanei vătămate S. Ș. de a traversa . nepermis se circumscrie noțiunii de caz fortuit, fiind practic imposibil ca pârâtul să fi putut să prevadă producerea faptei prejudiciabile, precum și consecințele acesteia sau să împiedice producerea acestora.
Având în vedere că art. 998-999 C.civ de la 1864 reclamă îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții enunțate în materia analizată, lipsa vinovăției pârâtului exclude posibilitatea angajării răspunderii delictuale a acestuia, astfel că nu mai este necesară analizarea celorlalte condiții legale.
Față de considerentele expuse în precedent, instanța apreciază că cererea dedusă judecății este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. M. Ploiești, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 10.03.2015, sub nr._ .
In motivarea cererii de apel arată, in esență că, in mod eronat a reținut instanța că pârâtul nu poate răspunde delictual, existând un caz fortuit, deoarece din punctul de vedere al apelantului nu are relevanta daca fapta victimei a fost sau nu licită. Mai arată că, pârâtul se află in culpă deoarece in calitate de participant la trafic nu a asigurat o conducere preventiva, respectiv nu a anticipat o situație periculoasa si anume greșeala victimei de a traversa prin loc nepermis .
De asemenea, apelanta invoca disp. art. 313 al. 1 si 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății si ca urmare solicita admiterea apelului si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata .
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport de motivele de apel invocate, de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, invocata in cauza de către apelantul reclamant, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată .
Prin urmare, apelantul reclamant are posibilitatea formulării acțiunii civile împotriva persoanei vinovate de producerea acestuia, conform prevederilor art.313 din Legea nr.95/2006, persoană care este ținută să repare prejudiciul cauzat prin fapta sa, conform acestor dispoziții legale.
Așadar, prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă, au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Or, in prezenta cauză, așa cum rezultă din rezoluția de scoatere de sub urmărire penala din 27.05.2011 dispusa de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești si din raportul de expertiza auto întocmit cu ocazia cercetării penale, înscrisuri aflate la filele 11-19 dosar de fond, pârâtul –intimat nu se face vinovat de producerea accidentului de circulație care a provocat daunele aduse sănătății asiguratului S. Ș..
Dimpotrivă, victima este cea care se face vinovata de producerea accidentului de circulație, fiind singura care l-ar fi putut evita, cauza tehnica a producerii accidentului fiind nerespectarea de către victimă a prevederilor art. 167 al. 1 lit. d din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 si a prev. art. 72 al. 3 si 4 din OUG 195/2002 modif. și compl.
Astfel, potrivit disp. art. 72 al. 3 si 4 din OUG 195/2002 modif. și compl. pietonii surprinși si accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poarta întreaga răspundere a accidentării lor, in condițiile in care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
Prin urmare, probele administrate in cauză converg spre concluzia, corect reținută si de către prima instanță, că nefiind angajată răspunderea legală a pârâtului nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii civile delictuale in sarcina acestuia, victima fiind singura ce poarta răspunderea accidentării sale, sub toate aspectele, inclusiv sub aspectul pretențiilor ce fac obiectul cererii de chemare in judecată.
In concluzie, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului, criticile apelantului nefiind justificate sub acest aspect, Tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelantul - reclamant S. M. PLOIESTI, CF_, cu sediul in Ploiești, .. 59, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr._/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. D., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul - reclamant S. M. PLOIESTI, CF_, cu sediul in Ploiești, .. 59, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr._/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. D., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțată in ședință publică de judecata, azi. 05.05.2015.
Președinte Judecător
D. G. C. N.
Grefier
A. Ș. P.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
Red./dact. GD /4ex./20.05.2015
Dosar fond._
Jud.fond G. A. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1994/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2004/2015.... → |
|---|
