Pretenţii. Decizia nr. 2311/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2311/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 29682/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2311
Ședința publică din data de 02.06.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant S. DE P. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești ..4-6, jud.Prahova, CUI_, împotriva sentinței civile nr.480/19. 01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. A. A., CNP_, domiciliat în ., jud.Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că intimatul pârât nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ. și, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza disp. art. 482 rap. la art.394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2013, reclamantul S. de P. Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul D. A. A., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 247,79 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părții vatamane F. G..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, astfel cum rezultă din Rezoluția nr._/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în urma infracțiunii de vătămare lovire, fapta prevăzută de art. 180 alin. 1 C.penal, al cărei autor a fost paratul, părții vătămate i-au fost acordate îngrijiri medicale la S. de P. Ploiești, perioada de spitalizare fiind 17.10._12.
Reclamantul a precizat că, astfel cum reiese din Fișa de decont întocmită de unitatea spitalicească, cuantumul cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate se ridică la suma de 247,79 lei.
De asemenea, a mai învederat reclamantul că, deși pârâtul nu răspunde penal pentru comiterea infracțiunii, având în vedere neînceperea urmăririi penale întrucât lipsește plângerea penală prealabilă, există raport de cauzalitate între fapta sa și prejudiciul cauzat sănătății părții vătămate, motiv pentru care acesta urmează sa răspundă potrivit legii civile și să suporte cheltuielile ocazionate de asistență medicală acordată acesteia.
Mai mult, în conformitate cu art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, suma constituie prejudiciu și urmează a fi recuperată de către furnizorul de servicii medicale, acesta subrogându-se în drepturile și obligațiile Casei de Asigurări de Sănătate.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a anexat cererii, în copie: rezoluția nr._/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, decont cheltuieli, foaie de observație clinică generală, procesul-verbal de informare privind importanța medierii, convocare pentru informare privind importanța medierii, dovezi de comunicare.
În drept, au fost invocate disp. art. 194 C.proc.civ., art. 1349 alin. 1, 2 Cciv. și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Pârâtul, prin reprezentant legal, nu a formulat întâmpinare.
În cauză, a fost încuviințată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia instanța a dispus din oficiu atașarea copiei dosarului penal cu nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 480/19.01.2015, prin care a respins cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul S. de P. Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul D. A. A., prin reprezentant legal D. G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 16.10.2012, numita F. Cateluța a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că la aceeași dată, orele 21.30, pârâtul D. A. A. l-a lovit pe fiul acesteia F. G., cu o sticlă în zona capului.
S-a mai reținut de către organele de poliție în urma verificărilor că pârâtul era minor, în vârsta de 10 ani, la data comiterii faptei.
În urma accidentului, partea vătămată F. G. a fost internată la S. de P. din Ploiești unde a primit îngrijiri medicale în valoare de 247,79 lei, astfel cum reiese din decontul de cheltuieli.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, prin Rezoluția nr._/P/2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești la data de 09.01.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul D. A. A., întrucât a intervenit o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
În drept, potrivit disp. art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuala a acestora, în toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Potrivit art. 1366 alin 1 C.civ., „minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă sub interdicție judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedește discernământul său la data săvârșirii faptei.”
Așadar, pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului D. A. A. în temeiul disp. art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, întrucât acesta avea vârsta de 10 ani la data săvârșirii faptei, având în vedere disp art. 1366 alin 1 C.civ., este necesară îndeplinirea condiției privind existențadiscernământului său la acea dată. În speță, sarcina probei îndeplinirii acestei condiții îi revine reclamantului, conform disp. art . 249 C.pr.civ., acesta neaducând însă dovezi în acest sens.
Față de aceste considerente, în temeiul art. art. 1366 alin 1 C.civ., instanța de fond a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul S. de P. Ploiești - prin reprezentantul său legal manager Dr. V. C., arătând că, în conformitate cu prevederile art.313 alin.1 și 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată.
Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, însă pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată (alin.1).
Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin.(1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală aceasta evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective (alin.2).
S. de P. Ploiești a acordat îngrijiri medicale părții vătămate F. G.,în perioada 17.10.2012 – 19.10.2012, cheltuielile de spitalizare fiind în cuantum de 247,79 lei, spitalul restituind sumele recuperate, în urma introducerii în instanță a acțiunilor în pretenții, Casei de Asigurări de Sănătate Prahova, sume ce se constituie venituri la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate.
Precizează reclamantul că decontul de cheltuieli reprezentând cheltuielile de spitalizare se întocmește în conformitate cu prevederile O.M.S. nr.1100/2005 privind introducerea decontului de cheltuieli ce se eliberează pacientului pentru serviciile medicale primite.
În legătură cu plata taxei de timbru în prezenta acțiune, s-a învederat că, în temeiul art.165 alin.(1) din Legea nr.95/2006, spitalul este instituție publică, aceasta prevedere coroborându-se cu art.30 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru potrivit cu care cererile și acțiunile formulate de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora sunt scutite de taxă de timbru când au ca obiect venituri publice.
Conform art.165 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare „S. este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică care furnizează servicii medicale”.
Art.188 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare stipulează că „Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare”.
Pentru aceste motive, reclamantul S. de P. Ploiești a solicitat admiterea apelului și judecarea acțiunii civile, așa cum a fost formulată.
În dovedirea cererii de apel, au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.480/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești. Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 17._, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante, fără ca intimatul - pârât D. A. A. să se prezinte în instanță și fără a depune întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art.1349 C.civ. „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că, prin Rezoluția nr._/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de D. A. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.180 alin.1 C.pen. întrucât a intervenit o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Astfel, în referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de Postul de Politie Comunal Dumbrăvești s-a consemnat faptul că, la data de 16.10.2012 numita F. Cateluța a făcut sesizare la Postul de Poliție, reclamând faptul că, în aceeași dată, in jurul orelor 21,30, fiul vecinului său D. A., în vârsta de 10 ani, l-a lovit pe fiul său F. G. cu o sticlă în zona capului.
În baza celor sesizate, numitului D. A. i s-a întocmit dosar penal de lovire, fapta săvârșită fiind prevăzuta de art.180 alin.1 Cod penal.
Fiind audiat în prezența mamei sale, numitul F. G. a declarat că nu și-a scos certificat medico-legal cu vătămările suferite si nu dorește sa depună plângere penala împotriva numitului D. A. și, efectuându-se verificări s-a constatat că numitul D. A. este minor, având vârsta de 10 ani, fapt care a condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de acesta.
Potrivit decontului de cheltuieli întocmit la data de 18.10.20.12 de reclamantul S. de P. Ploiești, partea vătămată F. G. având plagă prin contuzie a beneficiat de o zi de spitalizare, cheltuielile pentru hrană, medicamente, materiale sanitare și analize de laborator ridicându-se la suma de 247,79 lei.
Art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
În speță, pentru ca pârâtul D. A. A. să poată fi obligat la plata de despăgubiri către reclamantul S. de P. Ploiești care s-a subrogat în drepturile victimei incidentului din data de 16.10.2012, în temeiul art.313 alin.1 și 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, este necesar ca acesta răspundă penal pentru producerea prejudiciului pretins a fi acoperit prin prezentul demers judiciar.
Or, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin Rezoluția nr._/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul D. A. A. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. de art.184 alin.1 și 3 C.pen., întrucât a intervenit o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Așadar, cum in mod corect a reținut și instanța de fond, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuala a pârâtului D. A. A., în temeiul art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 este necesara îndeplinirea condiției privind existența discernământului acestuia la data săvârșirii faptei, în condițiile în care, la momentul respectiv, acesta nu împlinise vârsta de 14 ani, având 10 ani.
Pentru considerentele expuse in precedent, tribunalul constatând că apelul este nefundat, urmează să-l respingă ca atare și, in baza art.480 alin.1 C.pr.civ. va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. DE P. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești ..4-6, jud. Prahova, CUI_, împotriva sentinței civile nr.480/19. 01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. A. A., CNP_, domiciliat în comuna Dumbrăvești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. G. H. N. C.
Fiind în C.O. semnează Fiind în C.O. semnează
Președintele instanței, Președintele instanței,
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H. /tehnored.MȘ.
4 ex. /29.06.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. F. R. N.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 344/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2375/2015.... → |
|---|
