Acţiune în constatare. Decizia nr. 344/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 3592/331/2012
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 344
Ședința publică din data de 23.06.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - M. R.
- N. C.
GREFIER - A. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant M. I. S., domiciliat în . A, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 412/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații – pârâți M. N. V., domiciliat în comuna M., ., jud. Prahova M. A. – A., domiciliat în ., jud. Prahova, M. M., domiciliată în ., jud. Prahova, M. M. – C., domiciliat în municipiul Bucuresti, sector 3, ., .. 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul – reclamant M. I. S., personal și asistat de avocat I. F., intimatul – pârât M. N. V., personal și asistat de avocat L. A., care îi reprezintă și pe ceilalți intimați – pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 229,86 lei, potrivit chitanței . nr. 3263/15.06.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei și timbre judiciare în valoare de 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 16.06.2015, intimații – pârâți au depus la dosar întâmpinare, după care:
Apărătorul recurentului – reclamant M. I. S. depune la dosar împuternicirea avocațială, precum și chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 229,86 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei.
Tribunalul ia act că se depune la dosar de către apărătorul recurentului – reclamant M. I. S. chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 229,86 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei.
Apărătorul recurentului – reclamant M. I. S. solicită instanței rectificarea citativului întocmit pentru acest termen de judecată în sensul eliminării intimatei ., având în vedere că în fața instanței de fond reclamantul a precizat acțiunea arătând că nu înțelege să cheme în judecată și acest pârât.
Având în vedere împrejurarea că la instanța de fond reclamantul a precizat acțiunea sub aspectul persoanelor în contradictoriu cu care înțelege să se judece, respectiv numai persoanele fizice, nu și în contradictoriu cu pârâta . cum s-a indicat inițial, tribunalul dispune rectificarea citativului întocmit pentru acest termen de judecată în sensul excluderii intimatului ..
Având pe rând cuvântul, apărătorul recurentului – reclamant și apărătorul intimaților – pârâți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentului – reclamant M. I. S. solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, apreciind sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
Arată că motivarea instanței de fond este contradictorie. Pe de o parte susține că sunt în situația prevăzută de art. 977-980 cod civil în sensul că acest contract de închiriere îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, iar conținutul nu poate fi supus îndoielii, însă pe d altă parte susține că există un dubiu cu privire la conținutul contractului cu privire la suprafața terenului pe care autorul a înstrăinat-o recurentului.
Este clar că suprafața menționată în contract de 120 mp nu poate fi încadrată în limitele descrise în contract prin raportare la vecinătăți.
Veți observa că la dosar au fost întocmite mai multe rapoarte de expertiză, apreciind că cel concludent este întocmit de N. N., întrucât acesta respectă legislația în domeniul construcțiilor, dar și documentațiile emise anterior adăugirilor făcute construcției inițiale.
Susține că părțile nu pot rămâne în această stare de incertitudine, dar și că instanța trebuie să lămurească acest aspect și să aprecieze că acel contract nu este clar.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii precizate și omologarea variantei din raportul de expertiză – completare întocmit de expert N. N., fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților – pârâți solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că nu poate fi vorba despre înstrăinarea unei suprafețe de teren mai mare de 120 mp, având în vedere că autoarea părților nu avea dreptul de a vinde în 1970, motivat de faptul că unul dintre părinții săi era în viață.
Arată că nu se poate achiesa la punctul de vedere al recurentului – reclamant în sensul atribuirii suprafeței de 391 mp ce rezultă din raportul de evaluare întocmit de expert N. N., având în vedere că acesta nu a măsurat terenul.
Având cuvântul în replică, apărătorul recurentului – reclamant M. I. S. arată, referitor la susținerea că în 1970 mai era în viață unul dintre părinți autoarei părților, că nu se poate reține această situație având în vedere că valabilitatea contractului nu a fost contestată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, reclamantul M. I. S., în contradictoriu cu pârâta . a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de circa 272 mp. situat în comuna M., ., jud. Prahova, ca urmare a posesiei neîntrerupte de lungă durată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin contractul de vânzare – cumpărare aut. nr. 830/23.07.1970 a cumpărat de la M. A. imobilul teren în suprafață de 120 mp. și casa de locuit de pe acesta, din comuna M., ., jud. Prahova, cu vecinătățile: pe două laturi rest proprietate vânzătoare, pe o latura drumul N., iar pe o altă latură familia D. S..
După cumpărare, a fost deschis rol fiscal, a achitat toate taxele datorate pentru teren și construcțiile edificate, a stăpânit terenul și construcțiile în configurația stabilită, însă cu ocazia maturatorilor efectuate în vederea intabulații s-a constatat o suprafață de teren mai mare cu 272 mp.
Mai arată că a exercitat posesia întregului teren în suprafață de 392 mp. o perioadă mai mare de 30 de ani, continuu, netulburat, sub nume de proprietar, fiind îndeplinite condițiile art. 1847 corob. cu art.1890 C. civ.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1847 C. civ., art. 1860 C. civ, art. 1890 C. civ. si art. 111 c. proc.civ.
S-au solicitat ca probatorii înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză topografică.
La cerere au fost anexate, în copie, înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 09.04.2013, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâții M. N. V., M. A. – A., M. M., M. M. – C. și nu înțelege să se mai judece în contradictoriu cu pârâta ., sens în care la termenul din 08.10.2013 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la această pârâtă.
Pârâți, legal citați, au formulat întâmpinări prin care au arătat că nu sunt de acord cu acțiunea reclamantului.
În cauză s-au administrat probatorii, respectiv înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză.
Prin sentința civilă nr. 412/10.03.2015 Judecătoria Vălenii de M. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. M. și M. C. și a respins acțiunea modificată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 830/23 iulie 1970 defuncta M. A. a înstrăinat reclamantului suprafața de 120 mp teren și casa edificată pe acesta pentru prețul de 15.000 lei. În cuprinsul contractului de vânzare cumpărare s-a menționat faptul ca vânzătoarea a dobândit terenul în baza unui act dotal pe care nu îl mai avea în posesie la acel moment, reclamantul, potrivit mențiunilor din contract înțelegând sa cumpere astfel pe riscul său.
Acțiunea introductivă de instanță a avut ca obiect inițial dobândirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 272 mp, ulterior precizată ca fiind de 391 mp prin uzucapiunea de lunga durată. Ulterior acest petit a fost modificat prin cererea depusă la fila 46 dosar, în sensul că reclamantul a solicitat ca instanța să interpreteze voința reală a părților exprimată cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare. S-a menționat astfel că în realitate convenția pârtilor a fost ca reclamantului să-i fie vândută suprafața de 400 mp deoarece laturile imobilului corespund celor din actul de proprietate dar și pentru faptul că din cauza regimului comunist urma să fie confiscată proprietatea întrăcat autoarea sa era considerata chiabură, motiv pentru care prăvălia existenta la acel moment a fost transformată în casă de locuit și înstrainată reclamantului.
Actul de proprietate al defunctei M. A. era reprezentat de actul dotal nr.3253/ transcris sub numărul 4200 trecut la dota cu nr.68/1945, act ce cuprindea printre alte bunuri și un teren în suprafață de 700 mp situat în ., pe teren regăsindu-se și două construcții, respectiv una în partea de nord compusă din trei camere și una în partea de sud compusa din patru camere precum și o magazie.
Din suprafața de 700 mp teren, defuncta i-a înstrăinat reclamantului 120 mp teren, așa cum deja s-a menționat mai sus iar pârâtului M. N. V. i-a înstrăinat cu actul de vânzare cumpărare autentificat la data de 16 aprilie 1982 (f.234) suprafața de 250 mp teren, suprafață ce a format obiectul Lg.58/1974, aceasta trecând în proprietatea statului, motiv pentru care i-a și fost reconstituit în baza Lg.18/1991 așa cum rezultă din titlul de proprietate nr._/28.11.2011 (f.128).
Ulterior pârâtul M. N. V. și soția sa au vândut fiului lor, pârât în cauza de față, M. M. C., nuda proprietate a acestei suprafețe de teren, suprafața ce se învecinează cu cea deținută de către reclamant așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificate sub numărul 992/3 august 1998 (f.48).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii P. V. și M. E. V. (f.168,169) expertiza topo T. I. și construcții M. G. (f.174) și interogatoriul luat de pârați reclamantului.
Terenul în litigiu a fost identificat de către expertul topo ca având o suprafață de 904 mp din care suprafața deținuta efectiv de reclamant este cea de 324 mp . S-a menționat totodată ca pe teren se află edificata o construcție ce are o suprafață construita la sol de 161 mp.
Se retine astfel că interpretarea contractului presupune determinarea și calificarea conținutului acestuia, a clauzelor sale, în scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor născute în temeiul său.
Dacă voința părților este clar exprimată, nu se pune problema interpretării. Din cuprinsul dispozițiilor art. 977 - 980 c.civ., se reține că interpretarea contractului este necesară atunci când clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii, ori când contractul este incomplet, creând dificultăți în determinarea exactă a înțelesului acestuia. Această situație apare în cazul unei greșite exprimări, a folosirii improprii a terminologiei juridice, a existenței unei contradicții între voința reală și voința declarată a părților.
În speță, clauzele contractului sunt clare, precise, neîndoielnice, de natură să înlăture necesitatea unei operații speciale de interpretare. Împrejurarea că părțile s-au înțeles pentru înstrăinarea unei suprafețe mai mari de teren decât cea menționată în contractul de vânzare comparare nu rezultă din nici un mijloc de proba administrat în cauză.
În cauza nu pot fi reținute nici dispozițiile art.111 C.p.c invocate de către reclamant la ultimul termen de judecată motivat de faptul că respectivul text de lege reglementează constatarea existenței sau inexistenței unui drept, ori stabilirea întinderii unui teren reprezintă o situație de fapt, împrejurare ce excede dispozițiilor menționate.
Pe parcursul soluționării cauzei s-a invocat față de pârâta . excepția lipsei calității procesuale pasive (f.25), excepție ce a fost soluționată prin încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2013 în sensul respingerii ca neîntemeiate, pentru considerentele reținute în încheierea arătată.
De asemenea, în cauza s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. M. și M. M. C. părți ce au calitate de fiu, respectiv noră a pârâtului M. N. V., dat fiind faptul că o acțiune ce are ca obiect interpretarea voinței reale a contractului, se îndreaptă împotriva celelalte părți cocontractante, iar în cazul în care aceasta este decedată împotriva moștenitorilor săi. Se constată astfel că moștenitorii vânzătoarei M. A. sunt pârâții M. N. V. și M. A. A. singurii care pot avea calitate procesuală pasivă în cauza de față. Simpla împrejurare ca pârâtul M. N. V. i-a înstrăinat fiului său nuda proprietate a terenului cumpărat de la mama sa nu îi conferă acestuia din urma și soției sale nicio calitate în cauză de față între părți neexistând creat nici un raport juridic.
În consecință, având în vedere considerentele din cele ce preced instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. M. și M. C. și a respins acțiunea promovată în contradictoriu cu aceștia ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă.
Pe fondul cauzei va respinge acțiunea modificată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul M. I. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea cererii să se constate că, în principal, terenul cumpărat are suprafața de 391 mp, astfel cum a fost identificat de exp. N. N., în subsidiar, ca terenul cumpărat are suprafața de 324 mp astfel cum a fost identificat de exp. T. I. și recunoscut de către pârâți.
În motivarea cererii de recurs reclamantul a arătat că prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., precizată și modificată ulterior, a solicitat în contradictoriu cu pârâții ca instanța să constatate că în realitate autoarea sa i-a înstrăinat o suprafață de teren mai mare decât cea trecută în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 830/23 iulie 1970, respectiv o suprafață de circa 400 mp care se circumscriu vecinătăților menționate în actul de înstrăinare și nu suprafața de 120 mp care au fost înscriși în act.
De asemenea, reclamantul a precizat împrejurările excepționale în care a fost realizată vânzarea și faptul că imobilul care nu a suferit modificări importante pe orizontală nu se poate încadra datorita suprafeței sale pe terenul de 120 mp trecuți în contract.
Reclamantul mai arată că a încercat să învedereze instanței ca în ceea ce privește interpretarea contractului de vânzare-cumpărare este vorba de o suprafață mai mare de teren decât cei 120 mp menționați, că acest imobil casă și teren, conform vecinătăților nu poate fi încadrat în cei 120 mp, ci unei suprafețe mai mari, intenția părților fiind de a tranzacționa o suprafața de 391 mp, astfel cum au fost ei identificați de expertul N. N..
Față de cele expuse, arată că a criticat soluția instanței de fond întrucât motivarea pe care se sprijină hotărârea este în contradicție cu probatoriul administrat în cauza dar și cu poziția procesuală a pârâților. Pe de o parte instanța invocă faptul că expertizele efectuate în cauză au stabilit o suprafață de teren mai mare decât cei 120 mp stipulați în contract, dar pe de alta parte apreciază că nu sunt incidente disp. art. 977 - 980 din Codul Civil în ceea ce privește interpretarea contractului este necesară atunci când clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii, ori când contractul este incomplet, creând dificultăți în determinarea exacta a înțelesului acestuia.
Totodată, reclamantul a mai arătat că instanța susține ca nu sunt în situația unei greșite exprimări, a folosirii improprii a terminologiei juridice, a existenței unei contradicții între voința reală și voința declarată a părților. Tocmai această situație fiind dedusă judecații, respectiv neconcordanța dintre voința internă a părților și cea exprimată în dosar, respectiv intenția de a înstrăina o suprafața mai mare de teren, circumscrisă vecinătăților indicate în contract, care desigur nu se înscriu în cei 120 mp menționați în convenția părților.
Contrar celor reținute de instanța de fond, clauzele contractului sunt neclare, imprecise, îndoielnice, de natură să necesitate o operațiune specială de interpretare, întrucât părțile s-au înțeles să înstrăineze o suprafață mai mare de teren, lucru care rezultă din toate probele administrate în cauză.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 07.05.2015.
Pârâții legali citați, cu copia motivelor de recurs, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, arătând că instanța nu poate constata că terenul cumpărat de către reclamant are oi suprafața de 391 mp, ori 324 mp.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 830/23 iulie 1970 defuncta M. A. a înstrăinat reclamantului suprafața de 120 mp teren și casa edificată pe acesta pentru prețul de 15.000 lei. În cuprinsul contractului de vânzare cumpărare s-a menționat faptul ca vânzătoarea a dobândit terenul în baza unui act dotal pe care nu îl mai avea în posesie la acel moment, reclamantul, potrivit mențiunilor din contract înțelegând sa cumpere astfel pe riscul său.
defuncta i-a înstrăinat reclamantului 120 mp teren, așa cum deja s-a menționat mai sus iar pârâtului M. N. V. i-a înstrăinat cu actul de vânzare cumpărare autentificat la data de 16 aprilie 1982 (f.234) suprafața de 250 mp teren, suprafață ce a format obiectul Lg.58/1974, aceasta trecând în proprietatea statului, motiv pentru care i-a și fost reconstituit în baza Lg.18/1991 așa cum rezultă din titlul de proprietate nr._/28.11.2011 (f.128).
Ulterior pârâtul M. N. V. și soția sa au vândut fiului lor, pârât în cauza de față, M. M. C., nuda proprietate a acestei suprafețe de teren, suprafața ce se învecinează cu cea deținută de către reclamant așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificate sub numărul 992/3 august 1998 (f.48).
Reclamantul a arătat că prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., precizată și modificată ulterior, a solicitat în contradictoriu cu pârâții ca instanța să constatate că în realitate autoarea sa i-a înstrăinat o suprafață de teren mai mare decât cea trecută în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 830/23 iulie 1970, respectiv o suprafață de circa 400 mp care se circumscriu vecinătăților menționate în actul de înstrăinare și nu suprafața de 120 mp care au fost înscriși în act.
A mai susținut că terenul cumpărat are suprafața de 391 mp, astfel cum a fost identificat de exp. N. N., în subsidiar, ca terenul cumpărat are suprafața de 324 mp astfel cum a fost identificat de exp. T. I. și recunoscut de către pârâți.
Tribunalul constată că sunt nejustificate susținerile reclamantului în acest sens, întrucât din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 830 din 23 iulie 1970, rezultă în mod clar că suprafața de teren înstrăinată de defuncta M. A. reclamantului M. I. S. este de 120 mp situat în vatra satului în ., cu prețul de 15.000 lei.
Susținerea reclamantului că în mod contrar celor reținute de instanța de fond, clauzele contractului sunt neclare, imprecise, îndoielnice, de natură să necesitate o operațiune specială de interpretare, întrucât părțile s-au înțeles să înstrăineze o suprafață mai mare de teren, lucru care rezultă din toate probele administrate în cauză, este nejustificată.
Interpretarea contractului, ca operațiune juridică, reprezintă determinarea înțelesului exact al clauzelor contractului, prin cercetarea manifestării de voință a părților în strânsă legătură cu voința internă a acestora.
Claritatea clauzelor contractuale este de natură să înlăture necesitatea unei operații speciale de interpretare.
Interpretarea va fi însă necesară atunci când insuficiența, de orice natură a clauzelor, creează dificultăți în determinarea exactă a înțelesului contractului.
Interpretarea corectă a contractului permite o corectă determinare a însăși forței obligatorii a contractului, însă, interpretarea contractului nu se confundă cu proba acestuia. Se trece la interpretare după ce contractul a fost probat prin mijloacele prevăzute de lege, interpretarea contractului presupune, așadar, că existența contractului este în afara oricărei discuții.
Potrivit Codului civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor (art. 977 Cod civil).
Astfel, ceea ce s-a urmărit a se exprima a fost ideea că interpretarea ce urmează a se da contractului, trebuie să se facă pornind de la voința reală, de la acordul real al voinței părților și nu de la cuvintele în care acest acord a fost exprimat.
Interpretarea contractelor în conformitate cu voința reală a părților trebuie să aibă ca punct de sprijin voința juridică astfel cum aceasta este delimitată prin noțiunea de cauză a actului juridic.
Tribunalul constată că, în speța de față nu există în contractul ce face obiectul cauzei, clauze îndoielnice, confuze, ci, rezultă în mod clar suprafața de teren înstrăinate și care face obiectul contractului, aceea de 120 mp, voința părților fiind aceea de a înstrăina această suprafață de teren
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să respingă recursul declarat de reclamanți ca nefondat, potrivi9t disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant M. I. S., domiciliat în . A, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 412/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații – pârâți M. N. V., domiciliat în comuna M., ., jud. Prahova M. A. – A., domiciliat în ., jud. Prahova, M. M., domiciliată în ., jud. Prahova, M. M. – C., domiciliat în municipiul București, sector 3, ., .. 15 ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. HarhoiMihail R. N. C.
Fiind în CO semnează Fiind în CO semnează
Președintele Instanței Președintele Instanței
GREFIER
D. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.N.C.
2 ex./02.07.2015
D.f._ – Judecătoria Vălenii de M.
J. f. A. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2556/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 2311/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
