Pretenţii. Decizia nr. 2517/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2517/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4864/204/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2517
Ședința publică din data de 23.06.2015
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTOR - M. R.
GREFIER - A. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant S. M. CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, .. 117, jud. Prahova împotriva sentinței civile 685/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații – pârâți T. D. și T. M., ambii domiciliați în com. Șotrile, .. 205, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 19.06.2015, apelantul – reclamant a depus la dosar o cerere prin care solicită strigarea cauzei după ora 12:00, motivat de faptul că persoana care reprezintă interesele instituției se află la Judecătoria Câmpina pentru a reprezenta instituția în dosarul nr._, după care:
Având în vedere cererea formulată de apelantul – reclamant de strigare a cauzei după ora 12:00, motivat de faptul că reprezentantul instituției se află la Judecătoria Câmpina, instanța dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de apeluri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Instanța ia act că apelul în prezenta cauză s-a făcut la sfârșitul ședinței de apeluri și analizând actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare asupra cererii deduse judecății.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina – Secția Civilă sub nr._, reclamantul S. M. Câmpina a chemat în judecată pe pârâții T. D. și T. M. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 185,62 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată Ț. M., conform F.O. nr._/16.10.2013, precum și penalități de întârziere aferente sumei menționate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Ordonanța de clasare din data de 28.03.2014, dată în dosarul nr.3765/P/2013, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea de către pârâți a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art.193 alin.2 C.pen., întrucât partea vătămată și-a retras plângerea.
Faptul că s-a dispus clasarea cauzei față de pârâți, întrucât partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă, urmare a împăcării, nu se datorează inexistenței vinovăției în producerea vătămărilor părții vătămat, ci a faptului că părțile s-au împăcat.
A mai arătat reclamantul, că pârâții au cunoștință de existența debitului, fiind înștiințați prin adresa nr.1444 din data de 16.05.2014
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art.192 C.pr.civ., art.1349 C.civ., art.313 din Legea nr.95/2006.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, F..O nr._/16.10.2013, Ordonanța de clasare din 28.03.2014 dată în dosarul nr.3765/P/2013, adresa nr.1444/16.05.2014, actul adițional nr.15/ 2013 la contractul nr.2/2013.
Legal citată, pârâta T. M., prezentă la termenul de judecată din data de 20.02.2015 a solicitat respingerea acțiunii, întrucât, pârâții nu sunt vinovați.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr.685/20.02.2015 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. M. Câmpina, reținând că, prin Ordonanța emisă la data de 28.03.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 3765/P/2013, s-a dispus clasarea cauzei față de pârâții Ț. D. și Ț. M. cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, faptă prev. de art.206 alin.1 C.pen, lovire sau alte violențe, faptă prev. de art.193 alin.2 C.pen., violare de domiciliu, faptă prev. de art.224 alin.1 C.pen. și distrugere, faptă prev. de art.254 alin.1 C.pen., întrucât persoana care a formulat actul de sesizare și-a retras plângerea prealabilă.
În referatul cu propunerea de clasare a cauzei s-a reținut că, în data de 16.10.2013, lucrătorii Postului de Poliție Șotrile au fost sesizați prin SNUAU 112 de către Ț. M. despre faptul că a avut loc un conflict cu fratele său - Ț. D. și soția acestuia - Ț. M., iar la aceeași dată, Ț. M. a reclamat săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, violare de domiciliu și distrugere, fapte săvârșite de aceeași autori.
În plângerea formulată, numitul Ț. M. a arătat că, în noaptea de 15.10.2013, Ț. D. și Ț. M. aflați în stare de ebrietate i-au spart geamurile casei și l-au luat la bătaie, dându-i 10 - 12 pumni în cap și după ceafă.
Prin declarația din data de 22.01.2014, numitul Ț. M. a arătat că s-a împăcat cu fratele său și că nu au fost adevărate acuzațiile aduse acestuia.
Fiind audiat, pârâtul Ț. D. a arătat că, în noaptea respectivă, a intervenit într-un conflict între tatăl său și Ț. M., dar nu l-a lovit pe acesta, aceeași declarație fiind dată și de pârâta Ț. M. care a susținut că Ț. D. s-a certat cu fratele său - Ț. M. din cauza părinților, dar că nu l-a lovit pe acesta.
Fiind audiată în calitate de martor în dosarul penal, numita M. M. a arătat că nu a văzut că Ț. D. să-l fi lovit pe Ț. M..
Instanța de fond a reținut că numitul Ț. M. s-a prezentat la S. M. Câmpina, la data de 02.10.2013, acuzând o agresiune, ulterior, refuzând transferul la S. Județean Ploiești.
Totodată, instanța de fond a constatat că certificatul medico - legal aflat în dosarul penal se referă la leziuni traumatice care puteau data din data de 16.10.2013 și au necesitat 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și prezența vinovăției, astfel cum sunt reglementate de prevederile art.1349 coroborat cu art.1357 C. civ.
În conformitate cu prevederile art.10 alin.1 C.pr.civ., reclamantul are obligația de a-și proba pretențiile expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Pentru a fi obligați la plata de despăgubiri către reclamant care s-a subrogat în drepturile victimei, în temeiul art.313 alin.1 și 2 din Legea nr.95/ 2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, este necesar ca pârâții Ț. D. și Ț. M. să fi comis, cu vinovăție, o faptă ilicită, producând prejudiciul pretins a fi acoperit prin prezentul demers procesual.
Față de materialului probatoriu administrat în cauză, astfel cum a fost analizat, instanța de fond a apreciat că nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâților atât timp cât nu s-a dovedit că sunt îndeplinite toate condițiile enumerate, mai ales, având în vedere faptul că fișa de CPU depusă la dosarul cauzei are în vedere un incident din data de 02.10.2013, iar faptele analizate în dosarul penal fac vorbire de o agresiune din data de 16.10.2013.
Astfel fiind, instanța de fond a constatat că prezenta acțiune este neîntemeiată, fiind respinsă, ca atare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul S. M. Câmpina, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul de a dispune admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea, în solidar, a pârâților T. D. și T. M. la plata sumei de 185,62 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată Ț. M., conform F.O. nr._/16.10.2013 și a anexei 3.1. la actualul adițional nr.15/ 17.12.2013 la contractul nr.2/2013 încheiat cu C.A.S. Prahova în care este stipulat tariful pentru cazurile CPU, precum și a penalităților de întârziere aferente sumei menționate, calculate conform art.3 alin.2 din O.U.G. nr.13/ 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare, de la data prestării serviciilor medicale - 16.10.2013 și până la achitarea efectivă a debitului.
Astfel, reclamantul a arătat că, în fapt, în conformitate cu dispozițiile art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stipulează faptul că „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.
S. M. Câmpina, în calitate de furnizor de servicii medicale, este obligat să se subroge în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Casei de Asigurări de Sănătate Prahova, pentru a face tot ce-i stă în putință, din punct de vedere legal, în scopul recuperării cheltuielilor efective ocazionate de asistența medicală acordată unei persoane ce a fost accidentată sau agresionată.
Cum, la data de 16.10.2013, numitul Ț. M. a fost adus de ambulanță la S. M. Câmpina, cu mențiunea că a fost victima unei agresiuni, aspect care s-a și consemnat în foaia de observație întocmită pentru acesta cu nr._/16.10.2013, S. M. Câmpina a fost nevoit să-l înregistreze pe acesta într-o evidență separată, evidență în care se consemnează toate cazurile privind persoanele victime ale unor accidente sau agresiuni, întrucât, este obligat, în conformitate cu prevederile legale menționate, să recupereze cheltuielile de spitalizare efectuate cu aceste persoane și să restituie Casei de Asigurări de Sănătate Prahova sumele decontate inițial de către aceasta pentru astfel de cazuri.
Ca urmare, la data de 07.05.2014, P. de pe lângă Judecătoria Câmpina a înaintat Spitalului M. Câmpina adresa nr.3765/P/2013, înregistrată la spital sub nr. 2981 prin care i s-a comunicat faptul că unitatea de parchet s-a dezinvestit în legătură cu cauza ce a format obiectul dosarului cu nr. 3765/P/2013, cauză ce a avut ca obiect plângerea prealabilă formulată de partea vătămată Ț. M. față de numiții Ț. D. și Ț. M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, ș.a., întrucât persoana care a formulat actul de sesizare și-a retras plângerea, cu mențiunea de a aprecia cu privire la formularea unei acțiuni civile la instanța de judecată împotriva numiților Ț. D. și Ț. M., în vederea recuperării sumei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate Ț. M..
S. este o terță persoană față de incidentul petrecut între numiții Ț. M., Ț. D. și Ț. M., astfel încât, în situația în care cercetările penale nu au mai continuat, demersurile spitalului în vederea dovedirii vinovăției celor doi făptuitori este net îngreunat, deși obligația de a recupera aceste cheltuieli subzistă și cade în sarcina spitalului, această instituție neputându-se eschiva și motiva, datorită lipsei probelor în scopul dovedirii vinovăției făptuitorilor, o eventuală neimplicare în demararea procedurilor legale privind recuperarea cheltuielilor de spitalizare, fiind pasibil de sancțiuni din partea Casei de Asigurări de Sănătate Prahova, așa după cum reiese din adresa nr.5412/01.04.2015.
Ca urmare, Spitalului M. Câmpina îi revine dificila și, uneori, imposibila sarcină, de a dovedi vinovăția unor persoane în producerea unor accidente sau în săvârșirea unor agresiuni, deși nu a avut nici un fel de legătură cu aceste acte infracționale.
Având în vedere faptul că aceste cheltuieli de spitalizare care trebuie recuperate constituie venituri publice, reclamantul consideră că rolul activ al instanțelor de judecată în procesele demarate de spitale având ca obiect recuperarea acestor cheltuieli, trebuie să fie pe deplin exercitat.
Instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată pe faptul că, față de materialul probatoriu administrat în cauză, astfel cum a fost analizat în considerentele sentinței atacate, nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâților, atât timp cât, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite toate condițiile enumerate, mai ales, având în vedere faptul că fișa CPU are în vedere un incident din data de 02.10.2013, iar faptele analizate în dosarul penal fac vorbire de o agresiune din data de 16.10.2013.
În ceea ce privește acest ultim argument legat de fișa CPU, din eroare, S. M. Câmpina a depus la dosarul de fond, atașat cererii de chemare în judecată, o fișă a altei persoane Ț. A. - C., în vârsta de 10 ani care a fost tot victima unei agresiuni, fișă care are nr._/02.10.2013, însă, așa după cum s-a menționat chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată fișa CPU a numitului Ț. M. are nr._/16.10.2013, reclamantul înțelegând să o depună la acest moment, pentru ca instanța de apel să poată constata veridicitatea afirmațiilor pe care spitalul le-a făcut în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Ca urmare, argumentele aduse în sprijinul solicitării de admitere a apelului, de modificare în tot a sentinței apelate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată sunt următoarele: este indubitabil faptul că, la data de 16.10.2013, între numiții Ț. M., Ț. D. și Ț. M. a existat un conflict, atât timp cât lucrătorii Postului de Poliție Șotrile au fost sesizați prin SNUAU 112 de numitul Ț. M. despre faptul că între aceștia a avut loc un conflict; împrejurarea că lucrătorii de poliție au fost sesizați de numitul Ț. M., iar nu de unul din ceilalți doi - Ț. D. sau Ț. M. - creează o prezumție în favoarea părții vătămate că aceasta s-a considerat îndreptățită să anunțe organele de poliție despre săvârșirea unei fapte penale, față de numiții Ț. D. și Ț. M. care, dacă s-ar fi considerat ei victime, ar fi anunțat organele de poliție și nu numitul Ț. M.; mai mult decât atât, numitul Ț. M. a continuat demersurile și a reclamat săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe și la Secția 4 Poliție Rurală Câmpina; totodată, numitul Ț. M., în plângerea penală formulată, a arătat faptul că, în noaptea de 15.10.2013, Ț. D. și Ț. M. aflați în stare de ebrietate, i-au spart geamurile casei și l-au luat la bătaie, dându-i 12 pumni în cap și după ceafa, aspect care se confirmă de două acte medicale, și anume: fișa CPU nr._/ 16.10.2013 care atestă că victima a fost adusă de ambulanță, prezentând cefalee și dureri coloană cervicală și certificatul medico - legal aflat în dosarul penal, despre care, de altfel, și instanța de fond a făcut vorbire în considerentele sentinței, pag. 2, certificat care se referă la leziuni traumatice care puteau data din data de 16.10.2013 și care au necesitat 4 - 5 zile de îngrijiri medicale, atestând faptul că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și nu prin lovire de corpuri dure, ceea ce încă odată dovedește faptul că, în acest conflict, Ț. M. a primit lovituri și nu s-a lovit el de corpuri contondente; afirmația instanței de fond cu privire la faptul că s-a reținut că numitul Ț. M. s-a prezentat la S. M. Câmpina la data de 02.10.2013 acuzând o agresiune, ulterior, refuzând transferul la S. Județean Ploiești, este nefondată și eronată atât timp cât se referă la mențiunile făcute în fișa CPU a numitului Ț. A. - C., în vârstă de 10 ani, foaie de observație care a fost depusă de spital, în mod greșit, la dosarul de fond, în realitate fișa CPU a numitului Ț. M. fiind cea cu nr._/16.10.2013; mai mult decât atât, deși instanța de fond face referire la declarația părții vătămate Ț. M., dată la 22.01.2014, prin care acesta arată că s-a împăcat cu fratele său Ț. D. și că nu au fost adevărate acuzațiile aduse acestuia, chiar din această declarație rezultă o mare neconcordanță și anume, dacă acuzațiile nu au fost adevărate în atare condiții se pune întrebarea retorică pentru ce anume l-a iertat numitul Ț. M. pe fratele său Ț. D. și pentru care motiv ar fi intervenit o eventuală împăcare, atât timp cât acesta din urmă nu ar fi comis nici o faptă împotriva numitului Ț. M.; faptul că pârâții nu au formulat întâmpinare la fond, în care să-și exprime punctul de vedere și să combată afirmațiile făcute de spital, denotă că aceștia își acceptă statutul de vinovați de agresarea părții vătămate Ț. M..
Față de aceste aspecte, reclamantul S. M. Câmpina consideră că a justificat toate condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unui prejudiciu (cheltuiala făcută de spital pentru acordarea îngrijirilor medicale părții vătămate Ț. M.), existența unei fapte ilicite (fapta de lovire sau alte violențe), existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (numitul Ț. M. fiind adus la spital pentru a i se acorda îngrijiri medicale datorită loviturilor primite), prezenta vinovăției (numiții Ț. D. și Ț. M. fiind agresorii numitului Ț. M., împotriva acestora formulându-se de către Ț. M. și plângerea penală, argumentele instanței de fond privind nedovedirea vinovăției acestora fiind contrazise de argumentele enumerate mai sus).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 04.05.2015, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților litigante, fără ca intimații - pârâți T. D. și T. M. să se fi prezentat în instanță și fără a formula întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art.1349 alin.1 C.civ. - text de lege pe care reclamantul S. M. Câmpina și-a întemeiat prezentul demersul judiciar și care constituie temeiul pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii prevede că „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.
Cod civil sintetizează un principiu care corespunde atât unor cerințe de etică și echitate socială, cât și unor cerințe ale securității juridice: principiul răspunderii civile pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.
Textul de lege sus – menționat introduce răspunderea civilă delictuală rezultată, în trecut, din dispozițiile art.998 – 999 C.civ. din 1864.
Astfel, persoana care, acționând cu discernământ, încalcă sarcinile prevăzute în alin.1 și cauzează altuia un prejudiciu, are obligația de reparare integrală a acestuia, adică atât a prejudiciului suferit în mod efectiv – damnum emergens – cât și a câștigului nerealizat – lucrum cessans (art.1381 – 1395 N.C.civ.).
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite, cu precizarea că atât practica judiciară, cât și literatura juridică sunt unanime în a considera că numai o faptă ilicită poate să atragă, după sine, răspunderea civilă delictuală; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției (vinovăția celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat).
Așadar, vinovăția exprimă atitudinea subiectivă a celui ce a săvârșit fapta ilicită, față de aceasta; exprimă, cu alte cuvinte, imputabilitatea acelei fapte.
În ceea ce privește primul element al răspunderii civile delictuale – prejudiciul – acesta constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, în practica judecătorească, noțiunea de faptă ilicită fiind privită în mod extensiv, în sensul că se reține răspunderea civilă delictuală nu numai atunci când s-a adus atingere unui drept subiectiv - stricto sensu -, dar și atunci când au fost prejudiciate anumite interese ale unei persoane.
În ceea ce privește necesitatea existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, este cunoscut faptul că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci, este necesar ca între faptă și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a cauzat acel prejudiciu.
De altfel, necesitatea existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este implicată în însăși definiția dată faptei ilicite, ca element al răspunderii civile, de îndată ce, însuși caracterul ilicit al acesteia este dat de împrejurarea că prin ea a fost încălcată norma dreptului obiectiv și a fost cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv al unei persoane.
Pentru ca răspunderea civilă a celui ce a cauzat prejudiciul să fie angajată, nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci, este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, să fi acționat, așadar, cu vinovăție.
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia, față de faptă și urmările acesteia, cu precizarea că fapta ilicită, ca manifestare exterioară, presupune ca antecedent un proces psihic complex, de conștiință și de voință, proces care sfârșește prin a se manifesta în exterior, a se obiectiviza, sub forma acțiunii ori inacțiunii ilicite.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției răspunderii civile delictuale, prin prisma textelor de lege care o reglementează, dar și a elementelor care condiționează angajarea sa, se reține, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că, potrivit Referatului cu propunere de clasare întocmit de I.J.P. Prahova – Secția 4 Poliție Rurală Câmpina, în data de 16.10.2013, lucrătorii Postului de Poliție Șotrile au fost sesizați prin SNUAU 112 de numitul Ț. M. despre faptul că a avut un conflict cu fratele său T. D. și soția acestuia T. M., reclamând săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe.
Referitor la acest incident, în aceeași dată, Ț. M. a sesizat și Secția 4 Poliție Rurală Câmpina despre săvârșirea, de către aceiași autori, a infracțiunilor de lovire sau alte violențe, violare de domiciliu și distrugere, iar la data de22.01.2014, numiții Ț. M., Ț. F. – R., Ț. D. și T. M. au declarat că s-au împăcat și nu mai au pretenții, context în care s-a propus clasarea cauzei privind pe numiții T. D. și T. M., întrucât, părțile s-au împăcat, soluție confirmată prin Ordonanța Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Câmpina din data de 28.03.2014, dată în dosarul nr.3765/P/2013.
Fișa CPU - S. M. Câmpina – C. Primire Urgențe relevă faptul că, la data de 02.10.2013, s-a prezentat numitul Ț. A. - C., fiind victima unei agresiuni, lovit cu o bâtă care a refuzat transferul la S. Ploiești.
Potrivit adresei nr.1444/16.05.2014 emisă de S. M. Câmpina, cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate Ț. M. sunt în cuantum de 185,62 lei ca urmare a incidentului din data de 16.10.2013 când acesta s-a prezentat la unitatea sanitară, conform F.O. nr._/2013.
Potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Astfel, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pentru a putea fi obligați la plata de despăgubiri către reclamantul S. M. Câmpina care s-a subrogat în drepturile victimei, în temeiul art.313 alin.1 și 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, este necesar ca pârâții Ț. D. și Ț. M. să fi comis, cu vinovăție, o faptă ilicită, producând prejudiciul pretins a fi acoperit prin prezentul demers judiciar.
În speță, raportat la materialul probatoriu administrat în cauză, este evident că nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâților atât timp cât nu s-a dovedit că sunt îndeplinite toate condițiile menționate în precedent, mai ales, având în vedere faptul că fișa de CPU depusă la dosarul cauzei are în vedere un incident din data de 02.10.2013 a cărui victimă a fost numitul Ț. A. – C., iar nu partea vătămată Ț. M., faptele analizate în dosarul penal făcând referire la o agresiune din data de 16.10.2013.
Susținerea apelantului - reclamant S. M. Câmpina în sensul că, din eroare, a depus la dosarul de fond fișa unei alte persoane, respectiv a numitului Ț. A. – C., în vârstă de 10 ani care a fost, la rândul său, victima unei agresiuni, prezentând în faza procesuală a apelului fișa nr._/16.10.2013 privind pe Ț. M. nu poate fi avută în vedere, instanța de fond pronunțându-se, strict, pe probelor administrate de reclamant căruia îi revine obligația de a dovedi pretențiile deduse judecății.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ., va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – reclamant S. M. CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, .. 117, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 685/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații – pârâți T. D. și T. M., ambii domiciliați în com. Șotrile, .. 205, jud. Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. M. R.
Fiind în C.O. semnează Fiind în C.O. semnează
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER
A. D.
Fiind în C.O. semnează
P. grefierul instanței
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. A.G.H.
5 ex. – 07.08.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. A. C. A. T.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2442/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 319/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
