Pretenţii. Sentința nr. 643/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 643/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 1495/105/2014*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.643
Ședința publică din data de 11.03.2015
PREȘEDINTE- C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții R. N. și R. I., ambii domiciliați în Băicoi, Fundătura Amurgului, nr.15, jud.Prahova împotriva pârâților A. C. V., domiciliat în com.Călinești, ., jud.Prahova și S. C. DE asigurare REASIGURARE ASTRA SA, cu sediul în București, ..3, ..10, ..
Acțiunea scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul R. N. prezent și asistat de avocat T. D. I., reclamantul R. I. prezent și asistat de avocat T. D. D., pârâta . de consilier juridic D. O. I., martorii reclamanților N. L. și S. G., lipsind pârâtul A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea martorilor reclamanților N. L. și S. L. sub prestare de jurământ, răspunsurile date fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței, reprezentantul reclamanților, arată că nu înțelege să formuleze pretenții față de .. Depune la dosar copia Ghidului pentru soluționarea daunelor morale și arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Reprezentantul pârâtei, arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorilor părților asupra acțiunii.
Reprezentantul reclamanților, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 EURO cu titlu de despăgubiri morale, pentru reclamantul R. N. suma de 50.000 euro, iar pentru reclamantul R. I. suma de 50.000 lei, ca o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral pe care pârâtul l-a cauzat prin fapta sa culpabilă de ucidere din culpă a fiicei sale, respectiv sora acestuia în accidentul rutier produs. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul, solicită admiterea excepției inadmisibilității, defuncta nu a înțeles să se constituie parte civilă în procesul penal, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, să se aibă în vedere decizia Curții de Apel Ploiești nr._, arată că soțului victimei i s-au acordat despăgubiri de 30.000 lei, fiicei acesteia în sumă de 50.000 lei precum și o prestație periodică până la vârsta de 18 ani, tatăl victimei și fratele acesteia nefiind îndreptățiți să primească.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrata cu nr.1495/1058/21.02.2014 la Tribunalul Prahova- Sectia a II-a Civila si de C. Administrativ, reclamanții R. N., R. I. au chemat in judecata pe pârâții A. C. V., . SA București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea paraților la plata sumelor de 5.000 lei despăgubiri materiale, 100.000 euro daune morale în favoarea reclamantului R. N., 50.000 euro în favoarea reclamantului R. I., 25.000 euro în favoarea ambilor reclamanți, in calitate de moștenitori ai defunctei R. S., precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 22.02.2011 a avut loc un accident rutier în care au fost implicate două autoturisme din care unul condus de pârâtul A. C. V., accident rutier in urma căruia a decedat numita U. C. N., fiica reclamantului R. N. și a defunctei R. S., sora reclamantului R. I., accident cauzat de către pârâtul sus menționat și numitul M. N. R., astfel încât în urma decesului numitei U. C. N. au suportat cheltuieli privind funeraliile, parastasele, locul de veci, sicriul, îmbălsămarea etc., in valoare totala de 5.000 lei, mai ales că, în urma acestui deces numita R. S., suferind de cancer, a decedat la rândul său datorită pierderii fiicei sale, care a avut un impact emoțional, psihic, foarte puternic asupra sa, impunându-se acordarea daunelor morale solicitate, ținându-se seama de prejudiciul moral suferit de întreaga familie.
La data de 4.04.2014 societatea pârâtă a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, în condițiile în care defuncta R. S. nu s-a constituit parte civila in procesul penal, nu a formulat acțiune civila in pretenții in timpul vieții, iar în speță, nu se justifică acordarea daunelor morale solicitate de către familia extinsă a victimei, mai ales că există un dosar penal în cadrul căruia a fost obligată la plata unor despăgubiri civile față de soțul și copilul victimei.
La data de 05.05.2014 reclamanții au formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând înlăturarea apărărilor acesteia, în condițiile in care noul cod civil și legislația aplicabilă în materie prevede in mod expres acordarea daunelor materiale si morale părinților și fraților victimei.
Prin încheierea din data de 27.06.2014 s-a dispus transpunerea cauzei de la Secția a II-a Civila și de C. Administrativ a Tribunalului Prahova la Secția I Civilă, motivându-se că prezenta cauză este de competența instanței civile.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova Sectia I Civilă, cauza a fost înregistrata cu nr._ la data de 25.09.2014.
La data de 21.11.2014 instanța a pus in discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, invocata de către societatea pârâtă, excepție unită cu fondul.
În cauză, s-au administrat probe cu acte și martori.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform actelor de stare civilă existente la dosar, actelor medicale, sentinței penale nr.153/17.06.2014 a Judecătoriei Câmpina, desființată în parte in latură civilă în baza deciziei penale nr.1197/28.11.2014 a Curții de Apel Ploiești, la data de 22.02.2011 în jurul orelor 14,00 a avut loc un accident rutier, în localitatea Florești, cauzat de autoturismele conduse de către pârâtul A. C. V. și numitul M. N. R., accident produs din culpa celor doi conducători auto, datorită carosabilului umed, manevrelor greșite efectuate și in urma căruia numita U. C. N., fiica reclamantului R. N., a decedat, motiv pentru care cei doi conducători auto au fost condamnați la pedepse cu închisoarea a căror executare a fost suspendată condiționat și obligați în solidar la plata unor despăgubiri civile și anume pârâtul în solidar cu . și alături de societatea parata in calitate de asigurător la plata sumelor de 1000 lei despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea înmormântării, 30.000 lei daune morale în favoarea soțului victimei, U. N. V. și 50.000 lei daune morale in favoarea minorei U. D. A. în calitate de moștenitori ai defunctei U. C. N. decedată la data de 22.02.2011.
În baza actelor medicale existente la dosar, numita R. S., mama defunctei U. C. N. și soția reclamantului R. N., a fost depistată în timpul vieții cu neoplasm mamar, afecțiune care ulterior a recidivat, determinând agravarea stării de sănătate a acesteia în cursul anului 2013 și implicit decesul acesteia la data de 18.01.2014.
Martorii N. L., S. N. au declarat că părinții numitei U. C. N., au fost cei care au suportat cheltuielile de înmormântare, achitând funeraliile, locul de veci, sicriul, îmbălsămarea, etc., în valoare totală de_ ROL, fiind cei care au organizat toate parastasele ulterioare, potrivit datinilor religiei ortodoxe, suportând cheltuieli de câte 10.000 ROL, iar intre victimă și părinții acesteia a existat o relație strânsă, specifică relației părinți și copil, în special între mamă și fiică, aceasta din urmă fiind cea care a fost alături de mama sa în anul 2007 când a fost depistată cu neoplasm mamar drept.
Potrivit art.9 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.09.2009, s-a stipulat că fiecare stat membru solicită ca sumele pentru care asigurarea de răspundere civila auto este obligatorie să fie de minimum: în cazul vătămărilor corporale de 1.000.000 Euro pentru o victimă sau de 5.000.000 euro pentru o cerere de despăgubire indiferent de numărul victimelor, iar in cazul pagubelor materiale de 1.000.000 euro pentru o cerere de despăgubire indiferent de numărul victimelor.
Totodată, în baza Rezoluției 75- 7/1965 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei în cazul prejudiciului corporal în urma unui deces reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului, copiilor victimei, ținându-se seama că aceste persoane au avut legături de afecțiune strânsă cu victima in momentul decesului.
Dispozițiile art. 1349 cod civil modificat stipulează că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale,drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare.
De asemenea, disp. art. 1357, 1358 cod civil modificat prevăd că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei.
Pe de altă parte, în conformitate cu disp.art. 1391 alin.2 cod civil modificat, instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauză, rezultă că numita U. C. N. a fost fiica reclamantului R. N. și a numitei R. S.- decedată la 18.01.2014, însă la data de 22.02.2011 a avut loc un accident de circulație cauzat din culpa exclusivă a pârâtului A. C. V. și a numitului M. N. R., accident rutier in urma căruia numita U. C. N. a decedat la data de 22.02.2011, de pe urma acesteia rămânând ca moștenitori legali soțul supraviețuitor, U. N. V. și minora în vârstă de 6 ani U. D. A., motiv pentru care prin sentința penală nr.153/17.06.2014 desființată în parte in latură civilă în baza deciziei penale nr.1197/28.11.2014 a Curții de Apel Ploiești, au fost condamnați cei doi conducători auto la diferite pedepse cu închisoarea, ocazie cu care cei doi pârâți au fost obligați in solidar să plătească moștenitorilor defunctei U. C. N. sumele de 1.000 lei despăgubiri materiale, 30.000 lei daune morale soțului supraviețuitor și 50.000 lei daune morale minorei.
Ca atare, atât timp cât reclamanții au calitatea de rude de sânge ale defunctei U. C. N., fiind tatăl și, respectiv, fratele acesteia, persoane care s-au aflat într-o strânsă legătură de afecțiune cu defuncta, specifică unor relații de familie normale, iar aceasta din urmă a decedat în urma unui accident de circulatie cauzat din culpa pârâtului persoană fizică, înseamnă că, în realitate, reclamanții fac parte din categoria persoanelor prevăzute de legislația europeană și de Noul Cod civil, care au dreptul să solicite acordarea unor daune morale pentru durerea cauzată în urma decesului fiicei, respectiv surorii acestora, ținându-se seama de relațiile de familie care au existat intre victimă și reclamanți.
De altfel, în condițiile în care reclamanții au calitatea de rude de sânge în raport de defuncta U. C. N., iar decesul acesteia a avut un impact emoțional puternic asupra întregii familii, perturbând grav linistea membrilor familiei, relațiile dintre părinți și copii, punându-i in situația pe părinți de a-și înmormânta propriul copil la o vârstă tânără-33 ani, înseamnă că se impune obligarea pârâților la plata unor daune morale care să compenseze într-o oarecare măsură pierderea suferită, durerea cauzată, mai ales că decesul numitei U. C. N. a avut ca efect agravarea stării de sănătate a mamei acesteia, care a fost pusă în situația să-și înmormânteze propria fiică, să-și vadă propria nepoată la o vârsta fragedă că rămâne fără mamă, fără sprijinul acesteia din urmă, împrejurări care au avut un impact emoțional foarte puternic asupra acesteia, determinând la un interval de cca.- 3 ani de la decesul fiicei, deteriorarea stării de sănătate a mamei victimei și decesul acesteia.
Faptul că pârâții au fost obligați in solidar să plătească moștenitorilor legali ai defunctei sumele de 1000 lei despăgubiri materiale, 80.000 lei daune morale în baza sentinței penale nr.153/2014 desființată în parte prin decizia penală nr.1197/2014, nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu pot pretinde la rândul lor acordarea unor despăgubiri materiale și morale deoarece la stabilirea obligației in sarcina paratilor s-a ținut seama de prejudiciul material și moral suferit de către moștenitorii legali ai victimei, obligație care nu îi exonerează pe pârâți de plata altor despăgubiri față de toate persoanele care au suferit material și moral în urma decesului victimei accidentului, mai ales că, în speță, dispozițiile legale in materie conferă calitatea de persoane care au dreptul la acordarea acestor despăgubiri, nu numai moștenitorilor legali, ci și celorlalte persoane care au calitatea de rude de sânge cu victima, respectiv părinți și frați, calitate in temeiul căreia reclamanții au dreptul la acordarea unor despăgubiri proporționale cu prejudiciul material și moral suportat.
De fapt, analizându-se probele administrate în cauză și ținându-se seama de hotărârile judecătorești sus menționate, reiese că se impune instituirea unei obligații de plată în sarcina pârâților privind acordarea daunelor materiale de 5.000 lei reprezentând cheltuieli suportate de către părinții victimei cu ocazia înmormântării, pomenilor ulterioare, aspecte confirmate și percepute personal de martorii audiați in cauză, precum și a unor daune morale de natură să compenseze . durerea suportată de către familia victimei, în urma decesului acesteia, în valoare de 50.000 lei, sumă de natură să compenseze într-o oarecare măsură trauma psihică suportată de către reclamanți.
Pretențiile reclamanților privind obligarea paraților la plata unor daune morale în valoare totală de 125.000 euro, invocându-se calitatea acestora de moștenitori ai defunctei R. S., pierderea suferită, șocul emoțional, trauma cauzată în urma decesului celor două membre ale familiei, sunt nejustificate, întrucât, in realitate, la stabilirea cuantumului daunelor morale se ține seama nu numai de interesele reclamanților, de impactul emoțional suportat în urma decesului victimei, ci și de modalitatea în care a avut loc accidentul, de culpa pârâtului A. C. V., fiind imposibilă acordarea unor sume de bani de 125.000 euro care au un caracter exagerat, disproporționat, necorespunzător, mai ales că stabilirea cuantumului unor asemenea despăgubiri are drept scop realizarea unui echilibru, a unei echități între modalitatea de săvârșire a faptei ilicite, de producere a accidentului și suferința psihică suportata de către reclamanți, înlăturându-se posibilitatea acestora din urmă de a obține cu orice preț sume de bani exorbitante care depășesc posibilitățile de plată ale celor doi pârâți.
Invocarea disp.art.9 din Directiva nr.2009/103/CE/ 16.09.2009 privind acordarea unor sume minime în cazul răspunderii civile auto de 1.000.000 euro pentru o victimă sau de 5.000.000 euro indiferent de numărul victimelor, a unei anumite jurisprudențe existenta la un moment dat, nu conferă de plano în favoarea reclamanților dreptul de a solicita suma totală de 125.000 euro de la pârâți, întrucât dispozițiile sus menționate nu devin aplicabile automat, ci dimpotrivă, se analizează în strânsă legătură cu realitățile economico-financiare din România, cu nivelul de trai al părților implicate, de existența în sarcina pârâților a obligației de a achita daune morale în valoare totală de 80.000 lei celor doi moștenitori ai defunctei U. C. N., obligație de care se ține seama și la stabilirea cuantumului sumelor ce se cuvin reclamanților care trebuie raportate la calitatea reclamanților și la prejudiciul moral suferit in mod real.
Dacă s-ar considera că reclamanții în calitate de părinte și, respectiv, frate, ar avea dreptul la acordarea unor daune morale de 125.000 euro ar însemna să se instituie un tratament preferențial în favoarea părinților și fraților unei victime decedată într-un accident de circulație in detrimentul moștenitorilor legali ai acesteia din urmă și, în special, copilului victimei, ceea ce este inadmisibil, fiind normal și firesc ca la stabilirea cuantumului daunelor morale acordate moștenitorilor legali și membrilor de familie ai victimei, să se realizeze un echilibru în ceea ce privește suferința suportată, impactul psihic suportat de fiecare persoană în parte, mai ales că un copil în vârsta de 6 ani, suportă foarte greu, din punct de vedere emoțional, psihic, afectiv, pierderea mamei sale, față de o persoană adultă, care are capacitatea să accepte anumite reguli de conviețuire socială, consecințele negative ale unor evenimente apărute în cadrul unei familii.
Apărările societății pârâte conform cărora reclamanții se află în imposibilitate legala de a promova acțiunea, atât timp cât defuncta R. S. nu a formulat în timpul vieții o asemenea acțiune și că vechiul Cod civil nu prevede acordarea daunelor morale membrilor din familia extinsă, nu pot fi avute in vedere deoarece dreptul la acțiune al reclamanților nu este condiționat de formularea unei acțiuni similare în timpul vieții de către defuncta R. S., drept care s-a născut în momentul în care s-a stabilit pe cale judecătorească culpa persoanelor vinovate de săvârșirea faptei ilicite, de producerea accidentului, iar în speță, devin aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, ținându-se seama nu numai de data producerii accidentului, ci și de data formulării acțiunii, de data soluționării pe cale judecătorească a cauzei penale, de legislația europeană aplicabilă în materia răspunderii civile delictuale.
Prin urmare, instanța, având in vedere aceste considerente și constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de disp.art.1357/1391, art. 2224 alin.2 Cod civil, modificat, va admite in parte acțiunea și va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamanților 5.000 lei reprezentând daune materiale și 50.000 lei reprezentând daune morale, iar in baza disp.art.453 C.pr.civ. 2000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat.
Totodată, instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii în condițiile în care reclamanții au dreptul, in principiu, să formuleze o acțiune în pretenții față de pârâți, în temeiul dispozițiilor dreptului comun, în scopul valorificării acestor pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta . SA București.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții R. N. și R. I., ambii domiciliați în Băicoi, Fundătura Amurgului, nr.15, jud.Prahova împotriva pârâților A. C. V., domiciliat în com.Călinești, ., jud.Prahova și S. C. DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA, cu sediul în București, ..3, ..10, . și, în consecință:
Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamanților 5.000 lei reprezentând daune materiale și 50.000 lei reprezentând daune morale, plus 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. MC/tehnored. MȘ
6 ex/30.03.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1415/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1156/2015.... → |
|---|
