Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1805/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1805/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 1805/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1805
Ședința publică din data de 21.04.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - reclamantă A. M., domiciliată în com. Bucov, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 5807/25.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - reclamanți S. E., domiciliată în com. Bucov, . și D. I., domiciliată în Ploiești, ., ., . și moștenitorii defunctei S. D. - S. I., T. C. și M. M., toți cu domiciliul în com. Bucov, ., jud. Prahova și intimații - pârâți D. N., domiciliată în com. Bucov, ., jud. Prahova, D. M., domiciliat în com. Bucov, ., jud. Prahova și S. G., domiciliată în ., jud. Prahova, cauză venită în rejudecare în baza deciziei nr. 3740/07.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra apelului pentru data de 14.04.2015 când, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 21.04.2015 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Princererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/ 2009, la data de 01.07.2009, reclamantele A. M., S. D., S. E. și D. I. au chemat în judecată pe pârâta D. N., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 70 mp., precum și grănițuirea proprietăților părților.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt proprietarele unor terenuri, în baza titlului de proprietate nr.51/24.11.2003, terenuri situate pe raza ., titlul de proprietate fiind emis pe numele defunctului lor tată - D. N. I., cu beneficiar D. E. care este mama reclamantelor.
Ambii părinți ai reclamantelor sunt decedați, iar potrivit certificatului de moștenitor nr.186/2004 emis de B.N.P. I. D. C., acestea sunt succesorii celor doi defuncți.
Au precizat reclamantele că terenul din pct. „Acasă” are, pe latura de vest, ca vecin pe pârâtă, iar la efectuarea măsurătorilor pentru intabulare s-a constatat că aceasta a acaparat 70 mp. din terenul lor și, de comun acord cu pârâta, a fost desființat gardul despărțitor, însă, în cele din urmă, aceast a refuzat să cedeze suprafața de 70 mp.
În drept, reclamantele A. M., S. D., S. E. și D. I. au invocat art.480 și art.584 C.civ.
În raport de susținerile reclamantelor, pârâta D. N. a formulat, în temeiul ar.15 – 118 C.pr.civ., întâmpinarea prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei, în baza art.244 alin.1 C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu, iar pe fond a solicitat respingerea cererii principale, ca neîntemeiată, deoarece situația prezentată nu corespunde adevărului, câtă vreme nu a acaparat nicio suprafață de teren, terenul său fiind deținut în baza sentinței civile nr._/2004, irevocabilă, cu precizare că, încă din anul 1930, terenul este îngrădit pe toate laturile.
Gardul care a existat între proprietăți fusese făcut de defunctul său soț și defunctul tată al reclamantelor.
S-a mai arătat că, în luna aprilie 2009, reclamanta A. M. a demolat abuziv gardul dintre cele două proprietăți, intrând 70 mp. în terenul său, construind un gard din materialele celui demolat, pârâta nefiind de acord cu demolarea gardului, sens în care a făcut și plângere la poliție și la primărie și, văzând că nu se rezolvă problema, a demolat noul gard construit abuziv.
Diferențele de suprafață se explică prin faptul că măsurătorile se făceau, pe vremuri, cu mijloace neperformante, însă, atât timp cât stăpânește terenul din anul 1930, acțiunea reclamantelor este neîntemeiată.
Printr-o precizare a acțiunii, reclamantele A. M., S. D., S. E. și D. I. au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu și cu numiții D. M. și S. Genică, deoarece și aceștia sunt moștenitori (în calitate de descendenți) ai soțului defunct (D. I.) al pârâtei D. N..
Prin încheierea de ședință din data de 14.10.2009, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți numiților D. M. și S. Genică, iar în baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., s-a dispus suspendarea judecății pricinii până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Prin decizia nr.343/11.03.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost casată încheierea de ședință sus - menționată și trimisă cauza Judecătoriei Ploiești, pentru continuarea judecății.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatorii reciproce, cu excepția pârâtului D. M., martori și expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. Simaciu V., Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.5807/25.05.2011 prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. M., S. D., S. E. și D. I., a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acțiunea în revendicare și a dispus grănițuirea proprietăților părților, conform aliniamentului 12 - 13 - 14 - 15 - 16 - 17 - 18 - 19, trasat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografie ing. Simaciu V..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în fapt, terenul proprietatea reclamantelor este situat în intravilanul satului Pleașa, com. Bucov, ., jud. Prahova, având ca vecini la sud - vest pe pârâți care sunt proprietarii terenului situat în intravilanul satului Pleașa, com. Bucov, ., jud. Prahova (conform raportului expertiză topo refăcut).
Reclamanții au dobândit proprietatea arătată prin titlul de proprietate nr. 51/24.11.2003, act de proprietate care se referă la suprafața de 800 mp. arabil în T. 20/P. 1771 și 570 mp. curți - construcții în T. 20/P. 1769 (deci, 1.370 mp. în total).
Pârâții au dobândit proprietatea asupra terenului lor în baza sentinței civile nr._/2004, irevocabilă, a Judecătoriei Ploiești, această sentință fiind o hotărâre de expedient privind partajarea terenului din titlul de proprietate nr._/21.03.1996, suprafață de 1.092 mp. curți - construcții situată în T. 20, P. 1765.
Actualmente, între cele două proprietăți învecinate, nu există pe toată lungimea vecinătății gard despărțitor (conform recunoașterilor părților de la interogatorii, depozițiilor martorilor și constatărilor expertului).
Între pct. 19 - 16 de pe schița anexă la raportul de expertiză topo, expertul a identificat un gard, între pct. 15 - 14 niște țăruși de metal, o platformă de la fostul W.C. (doar aceste elemente pot fi considerate, în linii generale, semne de hotar), neputându-se aprecia vechimea semnelor de hotar.
Prin măsurători, expertul a determinat că suprafața stăpânită de reclamanți este de 1.289 mp., iar cea stăpânită de pârâți este de 1.239 mp. (raportându-se la semnele de hotar de mai sus).
Pârâții stăpânesc terenul de 1.239 mp. în acord cu vechile semne de hotar (cu gardul inițial, cel vechi făcut de autorii părților).
Astfel cum recunosc chiar și reclamantele, neînțelegerile privind suprafețele stăpânite au apărut în anul 2009 (cu ocazia lucrărilor de intabulare a proprietății reclamantelor), ceea ce înseamnă că, anterior, părțile erau satisfăcute cu poziția gardului (gard care a existat conform martorilor audiați), neputându-se reține că vechiul gard a fost mutat de către pârâți, deoarece impresiile martorilor propuși de reclamanți sau spusele auzite de martori în acest sens nu sunt credibile.
Dacă gardul ar fi fost mutat, este lesne de prezumat că, din acel moment, ar fi izbucnit neînțelegerile, iar nu abia în anul 2009.
Cum autorul reclamantelor a edificat construcțiile din anul 1972 (conform autorizației la care face trimitere certificatul de moștenitor nr.186/2004 emis de B.N.P. I. D. C. pentru reclamante) rezultă că posesia pârâților (împreună cu cea a autorilor acestora) este aferentă acelei date (pentru că odată cu casa este simplu de prezumat că s-au făcut și gardurile, dacă nu cumva gardurile deja existau!).
Instanța de fond a mai reținut că, în drept, apărările pârâților sunt legate de posesia de bună - credință și neviciată, pe o durată de peste 30 de ani, care sunt pertinente și întemeiate, o astfel de apărare de fapt valorând (e adevărat nu pe cale de acțiune) instituția uzucapiunii.
Într-adevăr, pârâții au invocat, iar reclamanții au și recunoscut, implicit, că această situație de fapt durează de peste 30 de ani (și până în anul 2009).
Pentru suprafața în litigiu, și anume 74 mp. (la măsurarea din raportul de expertiză topo refăcut), pârâții au așadar atât corpus posidenti (stăpânirea efectivă a terenului), cât și animus posidenti (credința că stăpânesc în calitate de proprietar).
Cu alte cuvinte, asupra suprafeței de 74 mp., identificată prin planul de situație aferent raportului de expertiză topografică refăcut, pârâții au exercitat posesia prevăzută de art.1854 C.civ.
În baza art.1850 C.civ., faptul că posesia a fost neîntreruptă și continuă este prezumat, iar raportat la poziția reclamantelor rezultă că posesia exercitată a fost neviciată (în sensul că nu a fost afectată de clandestinitate sau de violență, în sensul art.1851 - 1852 C.civ.).
Cum posesia exercitată de pârâți asupra acestui teren a fost în relația cu reclamantele neviciată, rezultă că pârâții pot paraliza revendicarea acestora, prin invocarea acestei posesii prelungite, adică a uzucapiunii.
În consecință, prima instanță a reținut că nici nu este de fapt necesar a se proceda la compararea titlurilor părților.
Instanța de fond, ținând însă cont de posesia continuă și îndelungată a pârâților asupra terenului, posesie în acord cu poziția autorilor reclamantelor și, până în anul 2009, chiar și cu cea a reclamantelor, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 74 m.p.
În ceea ce privește grănițuirea, adică amplasarea unui gard despărțitor între proprietățile părților, această acțiune implică următoarele observații: grănițuirea presupune loturi învecinate (cum este cazul între reclamante și pârâți); grănițuirea presupune doar fixarea (prin măsurători) a amplasării gardului, potrivit drepturilor exercitate de părți, stabilindu-se astfel o linie de hotar clară și precisă.
Față de cele expuse, instanța de fond a dispus grănițuirea, conform liniilor trasate de expert, în urma măsurătorilor efectuate la fața locului, ceea ce înseamnă că între părți (între proprietățile lor) hotarul va fi situat pe aliniamentul 12 – 13 – 14 – 15 – 16 – 17 – 18 - 19, trasat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografie efectuat de expert Simaciu V..
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal reclamanta A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, conform variantei I din raportul de expertiză.
În motivarea cererii de apel, reclamantă a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de cca. 70 mp. ocupată de aceștia fără drept din proprietatea reclamantelor, precum și grănițuirea proprietăților, în funcție de actele de proprietate pe care părțile le dețin.
A mai arătat reclamanta că, împreună cu celelalte reclamante dețin, conform titlului de proprietate nr.51/24.11.2003 privind reconstituirea dreptului de proprietate, suprafața de 1,3670 ha. teren situat pe raza com. Bucov, ., teren din care face parte și suprafața de 1.370 mp. intravilan categoria curți - construcții și arabil, situate în pct. „Acasă” și care, în realitate, nu este decât de 1.289 mp. (teren ce face obiectul litigiului).
Această suprafață de teren se învecinează cu terenul pârâților pe latura de vest și cu ocazia intabulării a constatat că aceștia au acaparat din terenul lor suprafața de 74 mp.
În cauză, printre probatoriile administrate - înscrisuri, interogatoriu, martori, a fost efectuată și o expertiză specialitatea topografie la baza căreia au stat actele de proprietate ale părților și planul parcelar al .> Expertul desemnat de instanța de fond a întocmit doua variante: în varianta I, a cărei omologare a solicitat-o, s-a reținut că, deși în acte, în pct. „Acasă”, ei au suprafața de 1.370 mp., în realitate stăpânind 1.289 mp., diferența fiind acaparată de pârâți care dețin, conform titlului de proprietate nr._/21. 03.1996 suprafața de 1.092 mp., deși la măsurători a reieșit că aceștia dețin suprafața de 1.239 mp. (cu mult mai mult decât tolerantele admise la măsurători); în varianta a – II - a reieșit din măsurători că ei dețin suprafața de 1.329 m.p., deoarece suprafața de 30 mp. ar fi proprietatea lor și este cuprinsă în drumul de acces (care aparține . lui T. I., iar pârâții dețin suprafața de 1.239 mp. fată de 1.092 mp. în acte.
A mai arătat reclamanta A. M. faptul că instanța de fond, în mod greșit, a omologat varianta a – II - a din raportul de expertiză, întrucât, din ambele variante rezultă că ei dețin, în fapt, o suprafață de teren mai mică decât cea din acte, diferența regăsindu-se la pârâți care, în mod cert, au acaparat-o de la reclamante (acest fapt rezultă din compararea titlurilor de proprietate); deși, la întocmirea lucrării, expertul a avut în vedere planul parcelar al terenului pus la dispoziție de . rezultă clar configurația atât a terenului lor, cât și pentru cel al pârâților, acesta îi face proprietari pe o suprafața de teren de 40 mp., teren reprezentat de drumul de acces aparținând . care se realizează accesul vecinilor lor T. I. și V. M. la proprietățile acestora.
De asemenea, s-a mai arătat că instanța de fond, în mod eronat, a omologat varianta a – II - a din raportul de expertiză, deoarece nu a ținut cont și de actele de proprietate ale vecinilor lor - T. I. și V. M., din care rezultă, în mod indubitabil, că proprietățile acestora se învecinează la vest cu drumul de acces și, nicidecum, cu proprietatea lor (deci, nu puteau acapara suprafața de 40 mp. din drumul de acces, așa cum a susținut expertul).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 26.09.2011.
În raport de motivele de apel, intimații - pârâți D. N., D. M. și S. Genică au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr.5807/25. 05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, arătând că, după o analiză temeinică a probelor administrate în cauză cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză topo, cu expert consilier pentru ambele părți, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică atunci când a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acțiunea în revendicare, dispunând, în mod corect, grănițuirea proprietăților părților, conform aliniamentului 12 - 13 – 14 – 15 – 16 – 17 – 18 - 19, trasat prin raportul de expertiză tehnică dispus în cauză.
De asemenea, au mai arătat că motivele de apel invocate de apelanta, prin care critică sentința pe motiv că, în mod greșit, instanța de fond a omologat varianta a – II - a a raportului de expertiză, sunt neîntemeiate, nedovedite, fără corespondent în probele cauzei.
Astfel, intimații au arătat că au făcut dovada cu toate probele administrate în cauză că terenul aferent casei lor, așa cum a fost identificat de expert, este în suprafață de 1.239 mp. și a fost stăpânit continuu și netulburat de nimeni încă din anul 1930, prin autorii lor, iar după decesul acestora, de intimații din prezenta cauză, care îl stăpânesc și în prezent, acest fapt rezultând, cu certitudine, și din recunoașterea la interogatoriu a apelanților și a celorlalți reclamanți, terenul intimaților fiind întotdeauna îngrădit pe toate laturile, iar gardul despărțitor dintre proprietățile părților a fost făcut de tatăl apelantei și de autorul intimaților, pe cheltuială comună, din plasă de sârmă și țevi de metal, așa cum au recunoscut la interogatoriu.
Au mai arătat intimații - pârâți că gardul despărțitor ce delimitează proprietățile părților a fost, întotdeauna, în linie dreapta, fapt recunoscut la interogatoriu de apelantă, ceea ce este esențial, întrucât, așa cum rezultă și din planul cadastral, așa există și în prezent, chiar dacă între părți, din anul 2009, nu mai există gard, ceea ce confirmă faptul că acest gard despărțitor nu a fost modificat niciodată.
Din anul 1930 și până în primăvara anului 2009, nici autorii apelantei și nici apelanta, nu au susținut vreodată că intimații le-ar fi acaparat teren, dimpotrivă, aveau relații de bună vecinătate, așa cum recunosc la interogatoriu.
Litigiul între părți s-a ivit în luna aprilie 2009, exclusiv datorită apelantei A. M. care, în mod abuziv, a demolat gardul pe latura care se învecinează cu intimații, a scos țevile, a intrat în terenul acestora, acaparând 70 mp. - suprafața cerută prin acțiune, a făcut gard pe terenul intimaților din aceleași materiale, totul fiind făcut abuziv, în lipsa intimaților și doar pentru motivul că aceasta a constatat, după 80 de ani, că are „teren mai puțin decât în acte”.
În urma acestui abuz, intimații au făcut plângere la primărie și poliție, fiind îndrumați să se adreseze instanței, motiv pentru care, văzând că nu i se face dreptate, intimata D. N. a demolat gardul făcut abuziv de A. M. în terenul ei, lăsând țevile în terenul apelantei și oprind plasa de sârmă care le aparținea.
De atunci, de teamă, nici apelanta nu a mai îndrăznit să refacă gardul și nu mai există gard despărțitor între părți, iar dacă apelanții au teren mai puțin decât în acte, nu înseamnă că intimații sunt vinovați, deoarece aceștia stăpânesc din anul 1930, limitele terenului lor fiind aceleași, precum și terenul apelantei, între aceleași limite.
Este cunoscut faptul că, în nenumărate cazuri, în actele oficiale, oamenii au constatat că dețin teren mai mult sau mai puțin în realitate față de actele oficiale, datorită și aparaturii neperformante din acele vremuri.
Dar, atâta timp cât intimații stăpânesc de peste 80 de ani continuu și netulburați de nimeni terenul aferent casei lor, între aceleași limite, la fel ca și apelanta care nu a susținut niciodată până acum că ar fi acaparat teren, acțiunea acesteia este promovată cu rea - credință, în mod abuziv și este neîntemeiată.
În mod corect, după o analiză temeinică a tuturor probelor administrare în cauză, instanța de fond a respins capătul de cerere privind acțiunea în revendicare și a omologat varianta a –II - a din raportul de expertiză, deoarece prima varianta a expertului, cea solicitată de apelantă, nu poate fi luată în considerare, nefiind întemeiată și nici justificată, atâta vreme cât expertul precizează că „în această variantă, se presupune că intimații au acaparat teren de la vecini”, deoarece terenul apelantei este mai mic decât cel din acte, iar terenul intimaților este mai mare decât cel din acte.
În varianta I nu există nimic concret, nicio dovadă care să ateste acapararea de către intimați, fiind doar o simplă presupunere, adică nimic temeinic și legal, iar faptul că terenul intimaților este mai mare decât cel din acte, rezultă și din faptul că sentința civilă, prin care intimații au dobândit terenul, s-a făcut în baza unei tranzacții, fără o expertiză topo, iar titlul de proprietate al intimaților s-a eliberat fără a se face măsurători sau punere în posesie, apelanta recunoscând la interogatoriu, precum și ceilalți reclamanți, că terenul lor nu a fost măsurat atunci când s-a eliberat titlul lor de proprietate.
Întrucât, terenul în plus al intimaților face parte din întreg terenul aferent casei, îngrădit dintotdeauna pe toate laturile, omologarea variantei a – II - a de către instanță era singura soluție legală, deoarece, în această variantă care este concretă și nu doar o simplă presupunere, expertul precizează lucrul cel mai esențial în soluționarea cauzei, și anume că „în această variantă se respectă forma proprietăților din planul cadastral și semnele de hotar identificate în teren”, adică adevărul.
De asemenea, planul cadastral este un document juridic pe care sunt obligați să-l respecte, el reprezintă realitatea, configurația și limitele proprietăților oamenilor și peste acest document juridic nu se poate trece, nu poate fi ignorat.
În aceasta variantă, a doua, rezultă în mod cert că intimații nu au acaparat din terenul apelantei, fapt constatat la fața locului de către expert, întrucât, pe linia de hotar există o placă de ciment despre care toate părțile au declarat că este situată pe amplasamentul vechi al unui W.C. al intimaților, când exista și casa bătrânească acolo, acest detaliu și stâlpii existenți indicând faptul că linia de hotar este linia vechiului gard existent între proprietățile părților.
Dacă intimații ar fi acaparat din terenul recurentei, fostul W.C. al intimaților s-ar fi aflat în curtea apelantei A. M., iar forma proprietăților din planul cadastral și semnele de hotar identificate în teren, confirmă că intimații nu au acaparat teren de la aceasta.
Au mai arătat intimații - pârâți că, esențial, este și faptul că, dacă ei ar fi acaparat teren de la apelantă, gardul nu ar mai fi fost în linie dreaptă, așa cum rezultă și din planul cadastral și cum se recunoaște la interogatoriu, atât de apelantă, cât și de ceilalți reclamanți, că a fost linia de hotar dintre proprietăți în linie dreaptă.
Totodată, au mai precizat că, exact pe aceste aspecte, își motivează instanța de fond, în considerentele sentinței, soluția dată, care este singura legală și temeinică, instanța de fond motivând corect în baza probelor și expertizei, că nu pot fi reținute suprafețele din titlul de proprietate al părților care pot avea erori, cu măsurătorile acelor vremuri, fiind preluate suprafețele înscrise în registrul agricol, întrucât toate părțile recunosc că nu s-au făcut măsurători și punere în posesie la eliberarea titlurilor de proprietate.
De asemenea, și în ceea ce privește grănițuirea proprietăților părților, instanța de fond a stabilit, în mod corect și legal, hotarul dintre proprietățile părților pe aliniamentul 12 – 13 – 14 – 15 – 16 – 17 – 18 - 19 trasat de expert, adică pe vechiul hotar stabilit de autorii părților de peste 80 de ani și stăpânit de aceștia și, ulterior, în prezent, hotar care întotdeauna a fost în linie dreaptă, adică conform variantei a – II - a din raportul de expertiza, motive pentru care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.293/25.04.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă A. M. împotriva sentinței civile nr.5807/25.05.2011 a Judecătoriei Ploiești, reținându-se că reclamantele au arătat că sunt proprietarele unor terenuri, în baza titlului de proprietate nr.51/24.11.2003, terenuri situate pe raza com. Bucov, ., iar titlul lor de proprietate a fost emis pe numele defunctului lor tată - D. N. I., beneficiar fiind D. E. (mama reclamantelor).
Au menționat reclamantele că ambii autori sunt decedați, iar potrivit certificatului de moștenitor nr.186/2004 emis de B.N.P. I. D. C., reclamantele sunt succesoarele celor doi defuncți.
Terenul din pct. „Acasă” are ca vecin, pe latura de vest, pe pârâtă, iar la efectuarea măsurătorilor pentru intabulare s-a constatat că aceasta a acaparat 70 mp. din terenul lor.
Au mai arătat că, de comun acord cu pârâta, reclamantele au desființat gardul despărțitor, însă, în cele din urmă, pârâta a refuzat să le cedeze suprafața de 70 mp.
Din probele administrate rezultă ca terenul - proprietatea reclamantelor este situat în intravilanul satului Pleașa, com. Bucov, ., jud. Prahova, având ca vecini la sud - vest pe pârâți care sunt proprietarii terenului situat în intravilanul satului Pleașa, com. Bucov, ., jud. Prahova (conform raportului expertiză topo refăcut).
Reclamanții au dobândit proprietatea arătată prin titlul de proprietate nr. 51/24.11.2003, act de proprietate care se referă la suprafața de 800 mp. arabil în T. 20/P. 1771 și 570 mp. curți - construcții în T. 20/P. 1769 (deci, 1.370 mp. în total).
Pârâții au dobândit proprietatea asupra terenului lor în baza sentinței civile nr._/2004, irevocabilă, a Judecătoriei Ploiești, această sentință fiind o hotărâre de expedient prin care s-a luat act de partajarea terenului din titlul de proprietate nr._/21.03.1996 - act de proprietate care se referă la suprafața de 1.092 mp. curți - construcții, teren situat în T. 20/P. 1765.
În prezent, între cele două proprietăți învecinate nu există, pe toată lungimea vecinătății, gard despărțitor, potrivit probelor administrate în cauză cu interogatorii, depozițiile martorilor și constatările expertului.
Între pct. 19 - 16 de pe schița raportului de expertiză topo, expertul a identificat un gard, între pct. 15 - 14 niște țăruși de metal, o platformă de la fostul W.C. al pârâților, elemente ce pot fi considerate semne de hotar, neputându-se aprecia vechimea semnelor de hotar.
Prin măsurători, expertul a determinat că suprafața stăpânită de reclamanți este de 1.289 mp., iar cea stăpânită de pârâți este de 1.239 mp., determinare ce a fost raportată la semnele de hotar.
Pârâții stăpânesc terenul de 1.239 mp. în acord cu vechile semne de hotar, cu gardul inițial, făcut de autorii părților, iar potrivit răspunsurilor reclamantelor de la interogatoriu, neînțelegerile privind suprafețele stăpânite au apărut în anul 2009, cu ocazia lucrărilor de intabulare a proprietății reclamantelor.
Înainte de anul 2009, părțile erau mulțumite cu poziția gardului care a existat, așa cum au declarat si martorii audiați.
Raportat la probele administrate în cauză, nu rezultă că vechiul gard a fost mutat de către pârâți, iar în cazul în care ar fi fost mutat, neînțelegerile ar fi apărut din momentul mutării, iar nu din anul 2009.
Autorul reclamantelor și-a edificat construcțiile din anul 1972 (conform autorizației la care trimite certificatul de moștenitor nr.186/2004 emis de B.N.P. I. D. C., posesia pârâților și cea a autorilor acestora fiind aferentă acelei date, pentru că, odată cu construirea casei, înainte ori la cel mai scurt timp, este de presupus ca s-au făcut și gardurile.
Apărările pârâților legate de posesia de bună - credință, neviciată, pe o durată de peste 30 de ani, sunt pertinente și întemeiate, aparținând instituției uzucapiunii, ambele părți recunoscând că această situație de fapt durează de peste 30 de ani.
Analizând cu ce titlu și cu ce intenție au stăpânit terenul pârâții, durata mare în timp a stăpânirii, coroborată cu gardul amplasat între proprietăți anterior, demonstrează că, de fapt, pârâții au înțeles să stăpânească terenul în litigiu sub nume de proprietar.
Pentru suprafața în litigiu de 74 mp., potrivit raportului de expertiză topo refăcut, pârâții au atât stăpânirea efectivă a terenului, cât și credința că stăpânesc în calitate de proprietar, exercitând posesia prevăzută de art.1854 C.civ., iar conform art.1850 C.civ. faptul că posesia a fost neîntreruptă și continuă este prezumat și, raportat la poziția reclamantelor, rezultă că posesia exercitată a fost neviciată, nefiind afectată de clandestinitate sau de violență.
Tribunalul a apreciat că, în mod corect, a reținut instanța de fond că pârâții pot paraliza revendicarea reclamanților prin invocarea acestei posesii prelungite, adică a uzucapiunii.
În ceea ce privește exactitatea măsurătorilor care stau la baza titlurilor de proprietate, instanța de fond a reținut că valorile exprimate numeric în metrii pătrați, ale întinderii terenurilor cuprinse în titlurile de proprietate ale părților, nu reprezintă un adevăr științific absolut, erori de măsurare putând exista încă de la prima măsurare consemnată în vreun act de proprietate sau în registrul agricol.
Prima măsurare asupra acestor terenuri este dinainte de anul 1989, drepturile părților au fost dobândite prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ceea ce conduce la ideea ca și marja de eroare este cea specifică acelor vremuri, destul de mare.
Tribunalul a constatat că, toate aceste considerente, conduc la concluzia că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la revendicarea suprafeței de 74 mp.
În ceea ce privește grănițuirea, adică amplasarea unui gard despărțitor între proprietățile părților, mergând pe condițiile de admisibilitate, două loturi învecinate, cazul reclamanților și al pârâților, grănițuirea presupune fixarea amplasamentului gardului, potrivit drepturilor exercitate de părți.
Tribunalul a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a dispus grănițuirea conform liniilor trasate de expert, în urma măsurătorilor efectuate la fața locului, pe aliniamentul 12 – 13 – 14 – 15 – 16 – 17 – 18 - 19, trasat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografie ing. Simaciu V..
În ceea ce privește greșita omologare a variantei a – II - a a raportului de expertiză, întrucât din ambele variante rezultă că reclamantele dețin, în fapt, o suprafață de teren mai mică decât cea din acte, diferența regăsindu-se la pârâți, care, în mod cert, au acaparat-o de la ele, instanța de apel a reținut că nu poate îmbrățișa acest punct de vedere, întrucât, potrivit raportului de expertiza topo Simaciu V. – refacere – motivația pentru oportunitatea variantei a – II - a a fost clară, expertul arătând că, în această variantă, se respectă forma proprietăților din planul cadastral și semnele de hotar identificate în teren, iar în ceea ce privește suprafața pretins acaparată, pe aceasta se află platforma de beton - fost W.C. al pârâților.
În ceea ce privește greșita omologare a variantei a – II - a pe motiv ca instanța de fond nu a ținut cont și de actele de proprietate ale vecinilor care nu sunt părți în dosar, tribunalul a reținut că este doar o susținere, neconfirmată nici de textul de lege în acest sens și nici de practică și, pentru a omologa o varianta sau alta de lotizare, într-o cauză, trebuie să se țină cont de actele de proprietate ale părților și de interesele acestora.
Totodată, instanța de apel a constatat că problemele legate de alte vecinătăți și alte persoane care nu sunt părți în cauză, pot fi soluționate în cadrul altor cauze, funcție de interesul celor care promovează acele cereri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A. M., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond, în mod greșit, a respins acțiunea în revendicare promovată și a dispus grănițuirea pe un aliniament solicitat de intimații - pârâți, deși aceștia au formulat numai întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, încălcând dispozițiile art. 480 și art.584 C.civ., instanța de apel, menținând această soluție nelegală.
A învederat recurenta că, prin acțiunea introductivă, s-a solicitat obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de cca. 70 mp. ocupată de aceștia, fără drept, din proprietatea lor, în baza art.480 C.civ., precum și grănițuirea proprietăților, în funcție de actele de proprietate pe care le dețineau, avându-se în vedere art.584 C.civ.
Recurenta a arătat că părțile dețin, prin reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit titlului de proprietate nr.51/24.11.2003, suprafața de 1 ha. și 3.670 mp. teren situat pe raza ., titlul fiind emis pe numele defunctului D. N. I., având ca beneficiar pe D. E. - mama reclamantelor.
În prezent, părinții au decedat și, potrivit certificatului de moștenitor nr. 186 emis de B.N.P. D. C. I., în dosarul nr.242/2004, recurenta și intimatele sunt succesoarele legale ale defunctului D. I. și ale defunctei D. E..
Terenul din pct. „Acasă” pe care este edificată și construcția - bun succesoral prevăzută în certificatul de moștenitor nr.186/2004 are ca vecini pe latura de Vest pe intimați pârâți D. N., D. M., S. Genică.
Deoarece, părțile au solicitat intabularea dreptul de proprietate pentru teren și construcție, cu această ocazie s-a constatat că intimații - pârâți au acaparat din terenul acestora suprafața de cca. 70 mp.
În aceste condiții, de comun acord, părțile au desființat gardul despărțitor dintre proprietăți, intimata - pârâtă D. N. recunoscând la interogatoriu faptul că plasă de sârmă a vechiului gard se află în posesia sa.
Actele depuse la dosar dovedeau arătările din acțiunea introductivă în sensul că, în adevăr, posedau titlu de proprietate legal și, potrivit certificatului de moștenitor, dovedeau calitatea procesuală activă.
Ca răspuns la acțiune, intimații - pârâți D. N., D. M., S. Genică au formulat numai întimpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, deși, recunoșteau că, pe o porțiune din teren, nu exista gard despărțitor.
De asemenea, tot prin întâmpinare, au solicitat, în baza art.244 C.pr.civ., suspendarea judecății prezentei cauze prin care se solicită revendicarea și grănițuirea, deoarece pe rolul Judecătoriei Ploiești, au introdus acțiune în uzucapiune, acesta formând obiectul dosarului nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 14.10.2009, instanța de fond a dispus suspendarea judecății până la rezolvarea irevocabilă a dosarului privind uzucapiunea, împotriva acestei încheieri declarând recurs care, prin decizia nr. 343/11.03.2010, a fost admis și casată încheierea de suspendare, dispunându-se continuarea judecații.
Au fost administrate probatorii cu acte, martori, expertiză de specialitate, probatorii din care a rezultat, fără posibilitate de tăgadă, anumite situații și anume că recurenta și intimatele dețineau titlul de proprietate legal, opozabil intimaților.
A mai arătat recurenta că expertiza topo ing. Simaciu V. - inițială și refacere - demonstrează că, într-adevăr, față de titlul lor de proprietate în care suprafața este de 1.370 mp., în realitate, părțile dețin 1.289 mp., iar cu toleranțele legale admise de lege, expertul consideră, cu ocazia concluziilor, că intimații - pârâți au acaparat de la recurenta - reclamantă și intimatele - reclamante suprafața de 74 mp.
De asemenea, din expertiză reiese că intimații - pârâți dețin, față de sentința civilă din partajul succesoral, suprafața de 1.092 mp., cu 73 mp. mai mult peste toleranțele legale admise, aceștia deținând, în fapt, 174 mp. în plus, situație arătată și de expertul consilier ing. B. L..
Prin sentința civilă pronunțată în cauză, instanța de fond a omologat în cauză, raportul de expertiză ing. Simaciu V., în varianta a – II - a solicitată de intimații - pârâți care formulaseră numai întâmpinare prin care doreau respingerea acțiunii, iar nu grănițuirea proprietăților.
Împotriva sentinței civile pronunțate în cauză s-a declarat apel, deoarece soluția este nelegală și netemeinică, iar instanța de apel a menținut această soluție, făcând o motivare fără corespondent în probatoriile administrate în cauză, deoarece, acțiunea în revendicare urma să fie admisă, în varianta I, întrucât, se dovedise cu prisosință că există, clar, o acaparare de teren de către intimații - pârâți, aceștia deținând, în plus, suprafața de 174 mp.
În motivare, ca și instanța de fond, instanța de apel, vorbește de uzucapiune, considerând dreptul intimaților la această suprafață, deși era clară acapararea de teren - varianta a – II - a solicitată de intimații - pârâți nu era posibilă, deoarece, pe de-o parte aceștia solicitaseră respingerea acțiunii și nu grănițuirea, iar expertul menționează că reclamantele, în această variantă, au mai puțin teren cu 41 mp. față de toleranțele legale admise de 3%, situație neanalizată de instanța de apel.
Expert topo ing. B. L., în lucrarea depusă în calitate de consilier al recurentei și intimatelor – reclamante, menționează, ceea ce recunosc și intimații - pârâții prin acțiunea în uzucapiune, că dețin mai mult 147 mp. și că, niciodată, recurenta și intimatele nu au avut în proprietate suprafața de 30 mp. care constituie drumul de acces către proprietățile altor vecini (T. V.), depunând în acest sens și o schiță veche a configurației terenurilor părților.
De asemenea, aceasta a arătat că, niciodată, hotarul despărțitor al părților nu a fost o linie dreaptă, ci o linie frântă, așa cum de altfel, apare și în planul parcelar vechi.
Recurenta a mai învederat că, la dosar, au fost depuse de către intimații - pârâți și actele care au stat la baza obținerii autorizație de construcție nr.29/16. 06.1997 emisă pe numele autorului intimaților - D. I. I., în care suprafața de teren a acestora este de 1.200 mp., deci se poate vorbi de uzucapiunea de peste 30 ani invocată de intimați și reținută greșit în motivarea instanței de apel și fond.
A menționat recurenta că semnele de hotar, de asemenea, sunt greșit reținute, deoarece platforma acelui W.C. este o construcție de dată recentă care nu poate fi considerată ca semn de hotar vechi.
Față de motivele arătate, recurenta - reclamanta A. M. a solicitat, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și deciziei și, pe fond, admiterea acțiunii, urmând ca intimații - pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 74 mp. ocupată de aceștia fără drept, să se dispună grănițuirea proprietăților părților, potrivit art.584 C.civ., pe baza arătărilor din raportul de expertiză și schița anexă a acestuia, varianta I din expertiza ing. Simaciu V..
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel Ploiești – Secția Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 24.07.2012.
Prin decizia civilă nr.3740/07.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă a fost admis recursul declarat de recurenta - reclamantă A. M. împotriva deciziei civile nr.293/25.04.2012 a Tribunalului Prahova care a fost casată și trimisă cauza la tribunal spre rejudecare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a constat că, în speță, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, prin acțiunea formulată, recurenta - reclamantă a solicitat instanței obligarea intimaților - pârâți să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de cca. 70 mp. ocupată de aceștia, fără drept, din proprietatea sa, precum și grănițuirea proprietăților în funcție de actele de proprietate pe care le dețin.
În dovedirea cererii, recurenta a depus la dosar acte, arătând că deține, conform titlului de proprietate nr.51/24.11.2003 privind reconstituirea dreptului de proprietate, suprafața de 1,3670 ha. teren situat pe raza com. Bucov, ., teren din care face parte și suprafața de 1.370 mp. intravilan categoria curți - construcții și arabil situate în pct. „Acasă”, suprafață care, în realitate, nu este decât de 1.289 mp. și care face obiectul litigiului de față.
A mai arătat recurenta că suprafața sus - menționată se învecinează cu terenul intimaților pe latura de vest, iar cu ocazia intabulării a constatat că aceștia au acaparat din terenul lor suprafața de 74 mp., motiv pentru care, de comun acord, părțile au desființat gardul despărțitor dintre proprietăți, intimata D. N. recunoscând la interogatoriu că plasa de sârmă a vechiului gard se află în posesia sa.
Pe lângă proba cu acte, recurenta a solicitat și instanța a administrat și alte probatorii, atât la cererea sa, cât și la a intimaților, cu interogatorii, martori și expertiză tehnică de specialitate, părțile fiind asistate, deopotrivă, la aceasta de către experți consilieri tehnici.
Expertiza dispusă în cauză a fost efectuată de ing. Simaciu V., lucrare la care s-au formulat obiecțiuni, aceasta fiind refăcută și însoțită și de concluziile expertei consilier ing. B. L..
Lucrarea întocmită cuprinde două variante, în varianta I pe care recurenta a solicitat-o, s-a reținut că, deși, în acte, în pct. „Acasă” aceasta are o suprafață de 1.370 mp., în realitate stăpânește doar 1.289 mp., diferența fiind acaparată de intimați care dețin suprafața de 1.092 mp., deși, la măsurători a reieșit că aceștia stăpânesc 1.239 mp., iar în varianta a – II - a solicitată de intimați și îmbrățișată de instanță a reieșit, din măsurători, că recurenții dețin 1.329 mp., deoarece suprafața de 30 mp. ar fi proprietatea lor și este cuprinsă în drumul de acces ce aparține . stăpânesc 1.239 mp. față de 1.092 mp. cât au prevăzut în actele de proprietate.
În lucrarea efectuată, expertul a menționat că, la întocmirea acesteia, a avut în vedere planul parcelar al terenului pus la dispoziție de . rezultă configurația atât al terenului său, cât și pentru cel al intimaților, acesta făcându-i proprietari pe o suprafață de 40 mp., teren reprezentat de drumul de acces aparținând .> De asemenea, din expertiză a mai reieșit că intimații dețin, față de sentința civilă din partajul succesoral de 1.092 mp., cu 73 mp. mai mult peste toleranțele admise, aceștia deținând, în fapt, 174 mp. în plus, situație evidențiată și în lucrarea întocmită de expertul consilier B. L..
Din analiza acestor probatorii, instanța de recurs a apreciat că instanțele nu au stabilit, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății, în condițiile în care, nici planul parcelar care a stat la baza efectuării raportului de expertiză Simaciu V. este vechi, dar nu reflectă realitatea din teren, iar în fața instanței de recurs s-a depus, de către recurentă, un act nou, respectiv un plan parcelar actualizat în care sunt evidențiate imobilele părților și drumul de acces.
D. consecință, s-a impus analiza acestui înscris coroborat cu restul probatoriilor administrate în cauză pentru a se stabili, în mod corect, raporturile juridice existente între părți.
Pe lângă aspectele evidențiate, instanța pornind de la petitul acțiunii, a omologat o variantă sau alta de lotizare, în concordanță cu actele de proprietate ale părților și de interesele acestora, dat fiind faptul că, prin expertiza care s-a efectuat în cauză, în ambele variante, se arată de către expert că intimații au acaparat din terenul recurentei, dar instanța fondului a respins capătul de cerere privind revendicarea, a omologat raportul de expertiză ing. Simaciu V., în varianta a - II - a solicitată de intimați, în condițiile în care, aceștia au formulat numai întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și nu grănițuirea proprietăților.
În varianta a - II - a solicitată de intimați, expertul a arătat că recurenta și intimatele au mai puțin teren cu 41 mp. față de toleranțele legale admise de 3%, situație care nu a fost analizată de instanța de apel, de asemenea parte din gardul existent al recurentei este edificat pe soclul de ciment și țevi metalice, între părți, pe porțiunea demolată, de comun acord, nu există gard, semnele vechi de hotar nu au fost identificate, iar planul cadastral depus în cauză, în baza căruia s-a întocmit expertiza nu există dimensiuni ale proprietăților și, ca atare, nu poate constitui un reper decisiv în delimitarea acestora.
D. fiind faptul că în instanță s-a depus un plan parcelar nou, actualizat, prin care sunt individualizate proprietățile părților cu vecinătățile, se impune a fi analizat în raport și de restul actelor și lucrărilor dosarului și, nu în ultimul rând, a se ține cont și de concluziile experților consilieri, respectiv ing. B. L. care, în lucrarea depusă, a precizat că intimații - pârâți dețin mai mult cu 147 mp., situație recunoscută și de aceștia prin acțiunea în uzucapiune, că niciodată recurenta și intimatele nu au avut în proprietate suprafața de 30 mp. care constituie drum de acces către proprietățile altor vecini, depunând în acest sens și o schiță veche a configurației terenurilor părților.
Totodată, în lucrarea sa expertul consilier a arătat că, niciodată, hotarul despărțitor al părților nu a fost o linie dreaptă, ci o linie frântă, așa cum de altfel apare și în planul parcelar vechi.
Toate aceste neclarități, împreună cu actul nou depus în recurs, au fost apreciate de Curtea de Apel Ploiești ca fiind neelucidate de către instanțe, urmând a fi analizate și, drept consecință, conform art.312 alin.2 C.pr.civ. rap. la art.315 alin.1 și 3 C.pr.civ., a admis recursul, a casat decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se efectua o completare a probatoriilor, ținându-se cont de toate apărările pe care părțile înțeleg să le folosească pe linia susținerilor lor, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ **, la data de 04.12.2012, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante.
La termenul de judecată din data de 31.01.2013, numiții S. I., T. Constanta, M. M., S. E. și D. I. au formulat, în temeiul art.2931 C.pr.civ., cerere de aderare la apelul declarat de apelanta - reclamantă A. M., arătând că sunt moștenitori legali ai defuncților D. N. I. și D. E. (în calitate de descendenți și nepoți de fiică postdecedată), la instanța de fond figurând în calitate de reclamanți, alături de A. M., manifestând același interes în ceea ce privește revendicarea suprafeței de teren de cca. 70 mp. situat în . și, numai dintr-o neînțelegere, apărătorul din faza procesuală a apelului nu a formulat cerere și din partea acestora, fiind de acord cu toate susținerile apelantei.
La același termen de judecată, tribunalul a constatat că, prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 31.10.2012, Curtea de Apel Ploiești - Secția I Civilă a dispus introducerea în cauză, în calitate de moștenitori ai defunctei S. D., a numiților S. I., T. Constanta și M. M., motiv pentru care s-a apreciat că nu mai este necesară introducerea în cauză, pentru a doua oară, a acelorași persoane, dispunându-se, în temeiul art.281 C.pr.civ., rectificarea citativului dosarului, în sensul arătat.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 04.03.2013 (f.24 - 26), tribunalul a admis excepția tardivității formulării cererii de aderare la apel, formulată de intimații S. I., T. C., M. M., S. E. și D. I. și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de aderare la apel, ca fiind tardiv formulată, potrivit considerentelor încheierii și, apreciind necesară completarea probatoriilor, conform recomandărilor cuprinse în decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a încuviințat efectuarea unei noi expertize de specialitate topografie.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate topografică ing. B. N. a fost depus la data de 23.09.2013 (f.56 - 61), cu privire la care expertul consilier al intimaților – pârâți D. N., S. E. și S. Genică, respectiv ing. A. F. G. a depus, la data de 05.11.2013, precizări (f.68 - 70), iar expertul consilier al apelantei – reclamante A. M. - ing. B. L. a prezentat un punct de vedere, la data de 06.11.2013 (f.72).
Ulterior, la data de 26.11.2013, expertul consilier al intimaților ing. A. F. G. a depus la dosar o completare a precizărilor sus - menționate (f.78 - 81), iar la data de 04.12.2014, și expertul condilier al apelantei ing. B. L. a depus precizări și completări la raportul de expertiză Simaciu V. (f.91 - 94).
Prin încheierea de ședință din data de 04.12.2013 (f.98), tribunalul a admis obiecțiunile formulate de apelanta - reclamantă A. M. cu privire la raportul de expertiză topo ing. B. N., în sensul ca expertul să aibă în vedere planul parcelar vechi, considerentele deciziei de casare nr.3740/07.11. 2012 a Curții de Apel Ploiești în care se arată, în mod expres, că la refacerea lucrării, în faza procesuală a apelului, vor fi reținute și concluziile experților consilieri, cu referire specială la lucrarea întocmită de ing. B. L., precum și toate înscrisurile depuse de părți, raportul de expertiză tehnică topografică – completare fiind depus la data de 14.01.2014 (f.103).
Urmare a admiterii, la termenul de judecată din data de 12.03.2014, a obiecțiunilor formulate de apelanta - reclamantă A. M. cu privire la raportul de expertiză tehnică topografică - completare ing. B. N. (f.128), răspunsul la obiecțiuni a fost depus la data de 03.04.2014 (f.130 - 132), iar la termenul de judecată din data de 14.05.2014 s-a dispus înlocuirea expertului topo B. N. cu expertul I. C. (f.141) care a depus lucrarea dispusă în cauză la data de 31.10.2014 (f.172 – 182), cu privire la care atât experții consilieri ing. A. F. G. și ing. B. L., au depus, la data de 02.12.2014, precizări și, respectiv un punct de vedere (f.187, 200).
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2015 (f.202), tribunalul a admis obiecțiunile formulate de apelanta - reclamantă A. M. cu privire la raportul de expertiză topo ing. I. C., raportul de expertiză – răspuns la obiecțiuni fiind depus la data de 04.02.2015 (f. 248) și, urmare a admiterii, prin încheierea de ședință din data de 10.02.2015 (f.250) a obiecțiunilor formulate de apelantă cu privire la raportul de expertiză – răspuns la obiecțiuni ing. I. C., raportul de expertiză – răspuns la obiecțiuni 2 a fost depus la data de 06.03.2015 (f.254).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art.480 C.civ. reglementează conținutul dreptului de proprietate privată și, ca orice drept subiectiv, și acest drept se bucură de o protecție juridică prin care i se asigură exercițiul nestingherit.
Atunci când ne referim la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate avem în vedere acele acțiuni prin care proprietarul tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptului său și să ajungă la restabilirea lui, printre mijloacele juridice specifice de apărare a dreptului de proprietate numărându-se acțiunile reale în cadrul cărora locul central este ocupat de acțiunea în revendicare.
Astfel, se poate spune că acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar sau, altfel spus, este acțiunea prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată.
La rândul său, art.584 C.civ. prevede că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul.
Rezultă, așadar, că grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți.
Dată fiind această prezentare analitică a celor două instituții care au aplicabilitate directă în cauza dedusă judecății, texte de lege pe care, de altfel, reclamantele inițiale A. M., S. D., S. E. și D. I. și-au întemeiat demersul judiciar se constată că, potrivit titlului de proprietate nr.51/24.11.2003 eliberat de Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului D. N. I. - autorul reclamantelor, asupra terenului în suprafață totală de 1 h. și 3.670 mp. situat în extravilanul și intravilanul ., în favoarea mamei reclamantelor D. E. (f.6 – dos. fond).
La data de 15.09.1994, a decedat D. E., de pe urma căreia au rămas ca moștenitori legali acceptanți, în calitate de descendenți de gradul I, A. M., S. D., S. E. și D. I. (f.5 – dos. fond).
Prin sentința civilă nr._/13.12.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/2004, definitivă prin nerecurare, s-a luat act de tranzacția intervenită între părți privind ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 23.770 mp., reconstituit pe numele autorului D. A. I. prin titlul de proprietate nr._/21.03.1995, pârâților D. N., D. I. M. și S. Genică revenindu-le, în deplină proprietate și pașnică posesie, printre alte terenuri, și suprafața de teren de 1.092 mp. situată în T. 20/P. A. 1119/61 (f.14 – 16, dos. fond, vol. inițial), corect fiind, verificând titlul de proprietate menționat, T. 20 P. 1765 (f.30 – vol. II).
Acest teren în suprafață de 1.092 mp. având categoria de folosință curți – construcții se învecinează, pe latura de est, cu terenul care aparține moștenitorilor defunctului D. N. I., respectiv cu terenul deținut de reclamante.
La interogatoriul luat la solicitarea pârâților, reclamanta A. M. a arătat că, întreg terenul aferent casei acestora a fost stăpânit de socrul pârâtei D. N., respectiv de D. I., apoi de soțul acesteia - D. I., de ea și copiii săi, continuu și netulburați de nimeni în sensul că „netulburați o perioadă” (f.93 – dos. fond, întrebarea nr.2), iar la întrebarea nr.3, reclamanta a recunoscut că, dintotdeauna, terenul aferent casei pârâților a fost îngrădit cu gard, pe toate laturile, gard care, treptat, a fost înlocuit, din luna aprilie 2009 și până în prezent, între proprietățile părților nemaiexistând gard (întrebarea nr.13), aspect recunoscut la interogatoriu și de reclamanta D. I. (f.95 – dos. fond, întrebare nr.7).
Mai mult decât atât, la întrebarea nr.15, respectiv nr.9 „precizați dacă la eliberarea titlului dvs. de proprietate, în anul 2003, s-au făcut măsurători și punerea în posesie pe terenul aferent casei de către comisia locală”, atât reclamanta A. M., cât și surorile sale D. I. și Z. E. au răspuns că „nu, nu s-au făcut măsurători la nimeni”, respectiv simplu „nu” și „nu s-au făcut”, fapt care echivalează cu o recunoaștere deplină, fără rezerve sau adaosuri, a faptului alegat de partea care a propus interogatoriile.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. I. C., inclusiv completările ulterioare, a menționat că terenul stăpânit de reclamanta A. M. este situat în ., ., jud. Prahova, T 20 Cc 1769 Vh 1771 și, conform titlului de proprietate nr.51/24.11. 2003 și certificatului de moștenitor nr.186/16.12.204, are suprafața de 1.370 mp., iar terenul pârâților D. N., D. I. M. și S. Genică este situat în ., ., jud. Prahova, T 20 Cc 1765 și, potrivit sentinței civile nr._/13.12.2004 care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._/21.03.1995, are suprafața de 1.092 mp.
În continuare, expertul a arătat că părțile folosesc terenurile, conform planșei nr.1, astfel: reclamanta A. M. stăpânește suprafața de 1.317 mp., existând un deficit de 53 mp., iar pârâții D. N., D. I. M. și S. Genică stăpânesc o suprafață de 1.231 mp., existând un surplus de 139 mp. fată de actele de proprietate, cu precizarea că planul depus de expertul consilier al reclamantei - ing. B. L. nu este un plan parcelar, ci o încadrare în zona 1:5000, fiind folosit la întocmirea documentațiilor cadastrale doar ca încadrare în zonă a imobilului (1 mm. de pe acest plan reprezintă 5 mm. pe teren), scalarea acestui plan pentru scara 1:1000 neputând genera decât erori, însă, în niciun caz, nu a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate.
Mai mult decât atât, prin răspunsul la obiecțiuni (f.248), expertul topo a învederat că, potrivit adreselor nr.2998/167/08.07.214 și nr.4799/275/14. 10.2014 emise de O.C.P.I. și care au fost depuse ulterior redactării raportului de expertiză (f.189, 190 – dos. apel), planul . a fost folosit la redactarea titlului de proprietate nr.51/24.11.2003 care a avut la bază planul de parcelare . în arhiva instituției, la acel moment, în care, ulterior, au intervenit modificări care au fost efectuate, conform adreselor înaintate de Primăria .> În urma analizării obiecțiunilor formulate de experții consilieri ai părților, s-a constatat de către expertul desemnat de instanță că, pe aliniamentul 5 – 6 este gard existent cu fundație din beton, bună), iar de la pct. 6 – 7 – 8 este gard cu fundație ruptă, sens în care linia de hotar corectă este 5 – 6 – 9, iar nu 5 – 9, pe aliniamentul 6 – 9 terenul prezentând o adâncitură de forma unui șanț cu diferența de nivel de 15 – 20 cm. pe care se regăsesc picheții de lemn și metal și, conform planului cadastral scara 1:2000 furnizat de Primăria . este identic cu cel deținut de O.C.P.I. Prahova și a semnelor de hotar identificate în teren, pe hotarul dintre părți, rezultă, cu certitudine, că pârâții D. N., D. I. M. și S. Genică nu au acaparat teren de la reclamanta A. M., hotarul dintre părți fiind în linie dreaptă, astfel cum a arătat, în mod expres, și martorul M. I. audiat la solicitarea reclamatelor care arătat că, în speță, gardul a fost drept până la decesul lui I. D. (f.59 – dos. fond, vol. inițial).
Este evident, așadar, faptul că posesia exercitată de pârâții D. N., D. I. M. și S. Genică asupra terenului în litigiu a fost una efectivă, sub nume de proprietar, de bună – credință, neîntreruptă și neviciată, cu precizarea că, în ceea ce privește exactitatea măsurătorilor care stau la baza emiterii titlurilor de proprietate, reclamantele au recunoscut, în mod expres, că în vederea emiterii titlului de proprietate nr.51/24.11.2003 nu s-a procedat la măsurarea terenului, după cum sentința civilă nr._/13.12.2004 a Judecătoriei Ploiești prin care s-a luat act de tranzacția intervenită între moștenitorii defunctului D. A. I. nu este însoțită de un raport de expertiză topo care să identifice și să măsoare terenurile atribuite succesorilor.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul urmează să admită apelul și, în baza art.296 C.pr.civ., va schimba în parte sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de 53 mp., ca neîntemeiat, în condițiile în care, în speță, nu s-a probat faptul acaparării acestei suprafețe de teren de către pârâții D. N., D. I. M. și S. Genică care au exercitat o posesie continuă și neviciată asupra acestui teren, posesie în acord chiar cu poziția autorilor reclamantei A. M. și, până în anul 2009, chiar și cu cea a reclamantelor.
Reținându-se răspunsurile reclamantele A. M., S. D., S. E. și D. I. la interogatoriile luate la solicitarea pârâților în sensul că, din luna aprilie 2009, nu mai există gard despărțitor între proprietățile părților (f.57, 93, 95 și 96 – dos. fond), tribunalul va dispune, în baza art.584 C.civ., grănițuirea proprietăților pe aliniamentul pct. 5 – 6 - 9, conform raportului de expertiză topo - răspuns la obiecțiuni 2 și a schiței anexă nr.3 ing. I. C. - filele 254 – 256, aceasta reprezentând linia de hotar corectă, în linie dreaptă, astfel cum a existat încă din timpul vieții autorilor părților care, pe cheltuială comună, au edificat gardul, conform recunoașterii exprese la interogatoriu a reclamantei S. D. (f.57 – dos. fond, întrebarea nr.6).
Fată de modalitatea în care s-a dat dezlegare pricinii, tribunalul urmează ca, în temeiul art.276 C.pr.civ., să compensează în totalitate cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - reclamantă A. M., domiciliată în ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 5807/25.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - reclamanți S. E., domiciliată în com. Bucov, . și D. I., domiciliată în Ploiești, ., ., . și moștenitorii defunctei S. D. - S. I., T. C., M. M., toți cu domiciliul în com. Bucov, ., jud. Prahova și intimații - pârâți D. N., domiciliată în com. Bucov, ., jud. Prahova, D. M., domiciliat în com. Bucov, ., jud. Prahova și S. G., domiciliată în com. Bucov, ., jud. Prahova, cauză venită în rejudecare în baza deciziei nr. 3740/07.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Ploiești - Secția I Civilă și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată.
Respinge capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 53 mp., ca neîntemeiat.
Dispune grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 5 – 6 - 9, conform raportului de expertiză I. C., răspuns la obiecțiuni și schiței anexă nr. 3, filele 253 - 254 și 256 dosar apel, rejudecare.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
11 ex. - 03.06.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. I. G. - F.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1584/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1790/2015.... → |
|---|
