Revendicare imobiliară. Hotărâre din 19-01-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 19189/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 20
Ședința publică din data de 19.01.2015
PREȘEDINTE – C. D. E.
JUDECĂTORI – D. G.
- G. M.
GREFIER – C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă N. M., domiciliată în Ploiești, ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 5303/14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți M. N. și M. M., ambii domiciliați în . Strejnic, ., jud. Prahova.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 174 lei, achitată cu chitanța . nr._/2014, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta – reclamantă, personal și asistată de avocat O. M. și intimatul pârât, personal, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta – reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză, întrucât la prima instanță nu a fost admisă cererea de refacere și completare a raportului de expertiză întocmit în cauză.
Învederează că s-a reținut acapararea terenului de către pârâți, dar pe altă parte decât cea vizată, pe partea învecinată pârâții au edificat o anexă, au acaparat o suprafață din terenul reclamantei.
Lățimea terenului pârâților este de 12 metri, iar conform raportului de expertiză, lățimea este de 16 metri, fiind acaparată o suprafață de teren.
Menționează că instanța de fond a respins acțiunea.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză pentru a se lămuri acapararea; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Intimatul pârât solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, menționând că nu este vorba de acapararea unei suprafețe de teren din lățimea terenului.
Învederează că în anul 2005 a cumpărat casa, iar construcția anexă este edificată pe hotar, nu există acaparare din lățimea terenului, însă reclamanta revendică terenul din spatele casei; fără cheltuieli de judecată.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 11.05.2012 sub nr._ reclamanta N. M. au chemat în judecată pe pârâtul M. N. solicitând obligarea acestuia la lăsarea în liberă posesie și folosință a terenului în suprafață de circa 100 mp situat în intravilanul Comunei Târgșorul Vechi, ., precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În urma probelor administrate in cauză, prin sentința civilă nr. 5303/14.04.2014 Judecătoria Ploieștirespins cererea formulată de către reclamanta N. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului intravilan în suprafață de 900 mp situat în Comuna Târgșorul Vechi, ., din care o parte a fost dobândită cu titlu de zestre de la părinții săi, iar cealaltă parte prin actul de ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 1194/19.06.2003 de B.N.P. B. F., încheiat cu fiul său, E. N..
A precizat reclamanta că pe această suprafață de teren este amplasată și o casă de locuit realizată pe bază de autorizație de construcție, emisă sub nr. 40 din 15.04.1974, în timpul căsătoriei cu primul său soț, E. V..
A mai învederat că pârâtul M. N. se învecinează cu proprietatea sa, proprietățile fiind așezate în cadrul unui aliniament paralel și că, profitând de faptul că, în ultima perioadă de timp, a locuit mai mult la adresa sa din Ploiești, pârâtul a început să își deplaseze gardul ce desparte proprietățile spre interiorul proprietății sale, acaparând, după aprecierea sa, o suprafață de aproximativ 100 m.p.
Reclamanta a precizat că situația a devenit evidentă în momentul în care a constatat că între locuința proprietatea sa și gardul ce desparte proprietățile învecinate, a rămas o distanță foarte mică, ce face imposibilă până și amplasarea unei scări, în eventualitatea în care ar avea nevoie să efectueze reparații la acoperiș.
A mai susținut reclamanta că a încercat să soluționeze această situație pe cale amiabilă, dar pârâtul s-a manifestat deosebit de violent, recalcitrant, a escaladat gardul ce desparte proprietățile, i-a adresat injurii, formulând astfel o plângere la Poliția Locală, care a îndrumat-o să soluționeze problemele de natură civilă, pe calea prezentei acțiuni în revendicare.
In drept, acțiunea nu a fost întemeiată.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriul, înscrisuri, martori, expertiză tehnică topo.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat în copie: actul de ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 1194/19.06.2003 la BNP B. F., certificatul de moștenitor nr. 101/19.06.2003.
La data de 13.05.2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând faptul că afirmația reclamantei în sensul că ar fi acaparat suprafața de teren de 100 mp este neadevărată și că nu a mutat gardul ce desparte proprietățile părților, gard ce se află pe același amplasament încă din anul 1985.
A precizat pârâtul că împreună soția sa deși în proprietate o suprafață de 631 mp, conform TP nr._/17.06.1997 și că deși reclamanta susține că deține o suprafață de 900 mp, din acte reiese că are în proprietate o suprafață de numai 820 mp.
În drept, pârâtul a invocat disp. art. 205 C.pr.civ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriul, înscrisuri, martori, expertiză.
Pârâtul a anexat întâmpinării, în copie, Titlul de Proprietate nr._ /17.06.1997.
La termenul de judecată din 13.05.2013, reclamanta a formulat oral o cerere de modificare a acțiunii introductive, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a numitei M. M., soția pârâtului inițial, față de aspectele învederate de acesta prin întâmpinare. La același termen de judecată, instanța de fond a dispus introducerea în cauză a pârâtei.
La termenul de judecată din 02.09.2013, prima instanța a încuviințat reclamantei probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială cu un martor și proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, iar pârâților probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu un martor.
Prin încheierea de ședință din data de 18.11.2013, instanța de fond a lua act de renunțările formulate de părți cu privire la administrarea probei cu interogatoriu, iar prin încheierea de ședință din data de 13.01.2014, instanța a admis cererea reclamantei privind înlocuirea martorei M. M..
La termenul din 25.11.2013, instanța fondului a respins cererea de completare a raportului de expertiză, formulată de reclamantă și a încuviințat obiecțiunea formulată de pârâți la raport, iar la termenul din 07.04.2014, instanța a respins cererea reclamantei privind efectuarea unui nou raport de expertiză de către un alt expert tehnic judiciar.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie și proba testimonială cu martorii M. V., propusă de reclamantă și D. P., propus de pârâți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Terenul proprietatea reclamantei în suprafață rezultată din măsurători de 901 mp ( 820 mp din acte) este situat în intravilanul Comunei Târgșorul Vechi, .. 27, județul Prahova, învecinându-se pe latura estică cu terenul aflat în proprietatea pârâților, în suprafață rezultată din măsurători de 733 mp (631 mp din acte) situat în intravilanul Comunei Târgșorul Vechi, .. 29, județul Prahova. ( filele 5,6, 17 59)
Reclamanta a dobândit în parte proprietatea arătată în baza actului de ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 1194/19.06.2003 la BNP B. F., respectiv 500 mp, iar cealaltă parte, în suprafață de 320 mp, reprezintă conform mențiunilor din actul de ieșire din indiviziune și din certificatul de moștenitor nr. 101/19.06.2003, zestre de la părinții săi.
Pârâții au dobândit proprietatea asupra terenului prin Titlul de Proprietate nr._ /17.06.1997.
În drept, instanța d fond a reținut că potrivit disp. art. 555 C.civ. „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”.
Acțiunea în revendicare, întemeiată pe disp. art. 563 C.civ., este acțiunea prin care reclamantul, care este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Din concluziile raportului de expertiză instanța reține că nu există acaparare de teren de către pârâți, prin raportare la suprafața de teren deținută de reclamantă, expertiza identificând două suprafețe de teren, S3 de 43 mp și S4 de 59 mp, care reprezintă posibile acaparări de teren, dar cu privire la suprafețe aparținând altor vecini, nu de la reclamantă. ( filele 43-48, 58-59)
Astfel, s-a reținut de către expertul tehnic în urma măsurătorilor că terenurile în litigiu, respectiv cele două suprafețe de teren aparținând reclamantei și pârâților, nu se suprapun, respectând planul de parcelare emis de Primăria Comunei Târgșoru Vechi.( fila 46)
De asemenea, conform declarației martorului propus de pârâți, D. P., pârâții au desființat vechiul gard ce despărțea proprietățile părților și au construit un nou gard, cu respectarea vechiului aliniament și fără a modifica linia hotarului, precizând martorul că de față șa edificarea noului gard a fost și fostul soț al reclamantei
A mai arătat martorul că în urmă cu circa 7 ani, pârâții au edificat o anexă amplasată pe una din laturi chiar pe linia de hotar dintre cele două suprafețe de teren, aspect confirmat și de schița de plan anexă la raportul de expertiză, din care rezultă că într-adevăr linia de hotar se suprapune cu zidul vestic al anexei respective.
Cu privire la declarația martorului propus de reclamantă, M. V., aceasta confirmă faptul că în urmă cu circa 5-6 ani pârâții au edificat o construcție cu latură pe linia de hotar dintre cele două suprafețe de teren, precizând totodată că nu cunoaște dacă linia de hotar dintre proprietăți a fost modificată de vreuna din părți.
În ceea ce privește susținerile martorei în sensul că în spatele casei de locuit aparținând reclamantei exista o distanță de circa 2 m între zidul casei și gardul ce despărțea proprietățile părților, iar în prezent această distanță ar fi de numai 0,8 m, instanța urmează a le înlătura ca neconcludente în soluționarea cauzei, prin raportare la ansamblul materialului probator administrat, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, concluzii formulate în urma realizării de măsurători cu mijloace tehnice și având în vedere planul parcelar existent la nivelul unității administrativ teritoriale.
Privitor la schițele depuse de reclamantă în susținerea afirmațiilor sale (filele 52-53, 57), instanța de fond a constatat că acestea sunt realizate într-o formă simplistă, nu conțin elementele și reperele specifice unei lucrări de expertiză topografică, neputând fi stabilită nici împrejurarea în care au fost realizate, motiv pentru care, având în vedere că în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică în specialitatea topografie, instanța nu a avut în vedere aceste schițe depuse de reclamantă la dosar. În orice caz, dacă aceste schițe au fost realizate în anul 1974, anul edificării construcției aparținând reclamantei, este evident că mijloacele tehnice utilizate la aceea dată puteau conduce la erori în măsurători, prin comparație cu cele utilizate în realizarea lucrărilor de specialitate în prezent.
Pentru motivele arătate, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta N. M., criticând-o pentru nelegalitate dată cu aplicarea grașită a legii.
A arătat recurenta a făcut dovada in fata instanței de fond că este proprietara terenului care a făcut obiectul acțiunii parte prin actul de ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 1194/2003 la BNP B. F. ( 500 mp) iar suprafața de 320 mp a dobandit-o prin zestre de la părinții acesteia așa cum rezulta din actul de ieșire din indiviziune si din certificatul de moștenitor nr. 101/2003.
A menționat totodată ca de-a lungul timpului parații si-au deplasat gardul ce desparte cele doua proprietăți spre interiorul terenului a cărei proprietara este, acaparând circa 100 mp, situația fiind evidenta in sensul ca distanta dintre locuința proprietatea recurentei si gardul ce desparte proprietățile lor a devenit foarte mica, sub un metru, fapt ce nu poate proveni decât din mutarea gardului dintre proprietăți de către parați.
In urma administrării probelor in cauza, respectiv înscrisuri, expertiza de specialitatea topografie, declarații de martori, apreciază că instanța de fond, in mod greșit a respins acțiunea acesteia, concluzionând ca nu exista acaparare de teren din partea paraților, înlăturând ca neconcludente susținerile martorei propusa de către recurentă, care a certificat ca in prezent distanta dintre zidul casei sale si gardul ce desparte cele doua proprietăți este de numai 0,88 m fapt ce reiese si din raportul de expertiza, si mai mult decât atât, nesocotind înscrisurile depuse de aceasta la dosar ( filele 52,53 si 57) care reprezintă schițe si măsurători realizate cu ocazia edificării construcției pe care instanța de fond le-a apreciat ca fiind simpliste comparativ cu mijloacele moderne cu care se fac măsurătorile.
A menționat totodată recurenta că, după cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, inclusiv raportul de expertiza, parații sunt proprietarii decât ai unei suprafețe de 631 mp, conform titlului de proprietate nr._/17.06.1997, identificat prin raportul de expertiza S2: cu o suprafața rezultata din măsurători de 733 mp.
Recurenta a criticat totodată hotărârea instanței de fond, în sensul că aceasta a reținut, după cum rezulta si din raportul de expertiza, ca exista doua suprafețe de teren acaparate de către pârâtă, respectiv S3 de; 43 mp si S4 de 59 mp, apreciind că in mod greșit instanța de fond le considera acaparate de la alte persoane si nu de la recurentă.
A arătat recurenta că instanța de fond s-a raportat la planul de parcelare de la nivelul unității administrativ - teritoriale care nu respecta amplasamentele si măsurătorile de la data când aceasta a dobândit terenul si când a edificat construcția, ci numai la depoziția martorului propus de către parați care certifica ca aceștia ar fi construit un gard nou pe aliniamentul dintre proprietățile învecinate, fără a analiza și la înscrisurile depuse de recurentă si la depoziția martorei propusa de aceasta din care rezulta ca in prezent, ca urmare a modificării liniei de hotar de către parați distanta dintre zidul casei proprietatea recurentei si gardul care desparte cele doua proprietăți este de numai 0,88 mp, lucru certificat si de către raportul de expertiza efectuat in cauza.
De asemenea, a menționat recurenta ca in mod greșit instanța de fond a respins cererea acesteia de completare si apoi refacere a raportului de expertiza si a încuviințat obiecțiunea formulata de către parați, apreciind că aceste solicitări sunt justificate si de natura a lamuri cu exactitate acapararea de teren de către intimații din prezenta cauza.
Având in vedere motivele invocate in prezenta cerere, a solicitat recurenta in principal admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței civile nr. 5303/14.04.2014 a Judecătoriei Ploiești ca nelegala si data cu aplicarea greșita a legii, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii formulata, iar in subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei in vederea efectuării unui alt raport de expertiza.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 ind. 1 Cod Proc. Civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
In raport de motivele de recurs, intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în mod greșit instanța de fond a respins cererea de completare a probatoriului și de refacere a expertizei, Tribunalul apreciază că este nefondată, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că recurenta reclamantă stăpânește în fapt o suprafață mai mică de teren decât cea din înscrisuri care atestă dreptul său de proprietate, situația în care s-ar fi pus în discuție oportunitatea efectuării unei noi expertize care să identifice suprafața acaparată, întrucât dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dovedește prin înscrisuri și nu prin martori sau simple susțineri.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Acțiunea în revendicare constituie principalul mijloc de apărare a dreptului de proprietate privata (art.563 si urm din NCC).
Acțiunea în revendicare reprezintă acțiunea aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul respectiv, fără drept.
Calitate procesuala activa într-o acțiune în revendicare o are titularul dreptului de proprietate.
Cu referire la proba dreptului de proprietate, regula înscrisă la art. 1169 din Codul civil de la 1864, își găsește aplicare și în materia acțiunii în revendicare. De asemenea, Noul cod civil stabilește faptul că, prevede că până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu excepția imobilelor înscrise în CF.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, tribunalul reține că îi revine apelantului reclamant sarcina să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat Și dovada acaparării acestuia de către intimații pârâți, aceștia din urmă aflându-se într-o situație comodă, pur pasivă, în favoarea lor operând o prezumție de proprietate.
În cauză, tribunalul reține că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat și implicit nici dovada acaparării vreunei porțiuni de teren de către intimați.
Astfel, potrivit probatoriului administrat la instanța de fond, respectiv concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară înregistrat la BLE Prahova sub nr. 828/04.X.2013, între terenurile deținute de părți nu există suprapunere, acest expert raportându-se la planul parcelar obținut de la Primăria . a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr._/17.06.1997. Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamantă, aceasta deține aceeași suprafață de teren cu care figurează în înscrisurile menționate mai sus.
Expertul a mai concluzionat că pârâții dețin o suprafață mai mare de teren decât cea din acte însă acest excedent se datorează faptului că la emiterea titlului mai sus menționat, nu s-au făcut măsurători cu aparatură electronică. În concluzie, expertul a menționat că din documentele depuse la dosar nu rezultă că pârâții ar fi acaparat teren de la reclamanți, iar semnele de hotar nu au fost modificate.
De asemenea, prin răspunsul la obiecțiuni, expertul P. M. a menționat că excedentul de suprafață deținut de către intimații pârâți provine de la numitul M. M. I.. Mai mult, din declarațiile martorilor audiați nu rezultă că s-ar fi modificat linia de hotar. De asemenea, Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că susținerile martorei M. V. sunt neconcludente, Tribunalul reținând ca un argument suplimentar și faptul că referirile cu privire la distanța dintre zidul casei și gardul ce departe proprietatea părților sunt aprecieri subiective, astfel că în cauză concluziile expertului tehnic au o valoare probatorie superioară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă N. M., domiciliată în Ploiești, ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 5303/14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți M. N. și M. M., ambii domiciliați în . Strejnic, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi 19.01.2015.
Președinte, Judecători,
C. D. E. D. G. G. M.
Grefier,
C. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.D.E./tehnored. I.I.E.
2 ex./ 07.04.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. F. R. N.
| ← Anulare act. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 75/2015.... → |
|---|
