Anulare act. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 3252/281/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 26

Ședința publică din data de 19.01.2015

PREȘEDINTE – C. D. E.

JUDECĂTORI – D. G.

– G. M.

GREFIER – C. A.

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant P. I., domiciliat în Ploiești, .. 4, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5816/18.04.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți P. I. D. și B. A. C. ambii prin mandatar T. Alec, cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 42B, . și M. P., cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.

Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1306 lei, achitată cu chitanța . nr._/2014, anulată și atașată la dosar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant P. I., prin avocat R. R., intimații pârâți P. I. D. și B. A. C. ambii prin mandatar T. Alec, reprezentați de avocat N. M. și intimatul pârât M. Ploiești, prin consilier juridic D. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către ul de ședință, după care,

Părțile, prin apărători, învederează că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Recurentul reclamant, prin apărător, solicită admiterea recursului conform motivelor de recurs formulate, modificarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii precizate, urmând a se avea în vedere probele administrate, menționând că soluția pronunțată este nelegală; fără cheltuieli de judecată.

Intimații pârâți P. I. D. și B. A. C., prin apărător, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, ca fiind temeinică și legală, arătând că dispoziția nr. 2822/18.07.2011 – contestată, respectă prevederile legale, motivele de recurs nu se circumscriu probelor administrate în cauză, s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către intimații pârâți persoane fizice, asupra imobilului ce a făcut obiectul dispoziției nr. 2822/18.07.2011.

Cu privire la primul motiv de recurs arată că nu sunt aplicabile prevederile legale invocate, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că în favoarea recurentului reclamant a fost instituită o servitute legală.

Cu privire la al II-lea motiv de recurs, în sensul că prin dispoziția nr. 2822/18.07.2011 s-a încălcat dreptul recurentului de a folosi terenul în baza unui contract de închiriere, arată că este neîntemeiat, întrucât nu există nicio probă care să ateste că suprafața de 87 mp este identificată ca fiind cea din contractul de închiriere.

Arată că și al III-lea motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât din raportul de expertiză efectuat rezultă că recurentul reclamant are acces liber la imobile.

Solicită respingerea recursului, conform întâmpinării, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și depune la dosar chitanța.

Intimatul pârât M. Ploiești, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, menționând că dispoziția contestată respectă prevederile legale, s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către intimații pârâți persoane fizice, asupra imobilului ce a făcut obiectul dispoziției nr. 2822/18.07.2011 și pentru preluarea abuzivă a imobilului și din probele administrate în cauză nu rezultă încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001; fără cheltuieli de judecată.

Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorul P. I. a formulat în contradictoriu cu intimații P. I. D., B. A. C. și M. Ploiești prin Primar contestație împotriva Dispoziției nr.2822/18.07.2011, solicitând anularea acesteia în ceea ce privește restituirea către intimați a terenului în suprafață de 87,17 mp. situat în Ploiești, ..4, jud. Prahova.

În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că prin dispoziția atacată s-a dispus restituirea în natură către intimați a terenului în suprafață de 87,17 mp. indiviză din suprafața totală de 112,18 mp, teren liber de construcție, constatându-se dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.

Contestatorul a mai precizat că, din cuprinsul dispoziției, rezultă că intimații au formulat în anul 2001 notificări de restituire în natură a imobilului compus din clădire și teren și că, prin declarații notariale au susținut că nu au primit despăgubiri bănești în temeiul Legii nr.112/1995, intimatul B. A. C. obligându-se să restituie despăgubirile încasate, actualizate la zi.

De asemenea, s-a mai învederat de către contestator că nu au fost analizate deciziile de trecere în proprietatea statului a imobilului, decizii din care rezultă că pentru intimatul B. A. C., trecerea s-a făcut cu plată, astfel încât, au fost încălcate disp. art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 care condiționează restituirea în natură de rambursare a despăgubirilor primite.

Deși, în motivarea dispoziției și chiar dispozitivul acesteia se arată că parte din construcție, respectiv clădirea corp A și magazia corp B, sunt proprietatea contestatorului, în baza contractului de vânzare – cumpărare nr.220 – N/1996, ca de altfel și terenul în suprafață de 108,16 mp. aflat sub construcția corp A și terenul în suprafață de 21,95 mp. situat sub magazia B, nu a fost analizată situația terenului liber de construcții, pentru a se verifica dacă acesta poate fi restituit în natură sau nu.

În final, contestatorul a menționat că prin dispoziția contestată i se închide orice ieșire la calea publică și este știrbit dreptul său de proprietate asupra construcțiilor pe care nu le poate folosi, în condițiile în care, astfel cum rezultă din schița de plan anexă a dispoziției și contractul de vânzare – cumpărare, precum și documentele cadastrale care au fost întocmite în vederea intabulării dreptului de proprietate, terenul liber de construcții este anexat unor servituți legale de trecere la calea publică la cele două construcții proprietatea sa.

În drept, au fost invocate prevederile art.10 și art.11 din Legea nr.10/2001,

În dovedirea acțiunii contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, Dispoziția nr.2822/18.07.2011 privind restituirea în natură a unei părți din imobilul - teren situat în Ploiești, ..4, jud. Prahova însoțită de planul de situație, extras de carte funciară pentru informare, încheierea nr.3875/ 01.02.2007 a O.C.P.I. Prahova și contractul de vânzare – cumpărare nr.220/04. 11.1996.

Ulterior, s-a depus la dosarul cauzei un alt set de înscrisuri (fila 22-202 ds. Tribunal)

În raport de susținerile contestatorului, intimații B. A. C. și P. I. D. au formulat, în baza disp. art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care au invocate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, depunând la dosar procurile aut. sub nr.1915/24.12.2008 și nr.3347/18.07.2011, sentința nr.12CC/17.08.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și decizia nr.8593/06.12.2011 a I.C.C.J. (f.207 - 215).

În apărare, pârâții au arătat că, în esență, reclamantul P. I. este terț față de dispoziția contestată.

De asemenea, au susținut că în temeiul art.25 alin.3 din Legea nr.10/2001 decizia sau dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului, face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Mai mult, au învederat că dispoziția contestată are valoare de titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat.

La termenul de judecată din data de 01.02.2013, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de intimații B. A. C. și P. I. D. prin care au arătat că, fiind o cerere în constatarea nulității absolute a unei dispoziții emisă în baza Legii nr.10/2001 care este supusă controlului judecătoresc, are calitate procesuală activă, cu atât mai mult cu cât, fiind chiriaș în imobilul restituit și, în prezent, al spațiului deținut cu chirie, are un interes ocrotit juridic pentru a invoca nulitatea actului atacat (f.218).

Prin sentința civilă nr. 293 din 01.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .

În data de 08.04.2013, reclamantul P. I. și-a precizat acțiunea, prin care a arătat că solicită constatarea nulității absolute a dispoziției nr.2822/18.07.2011 emisă de Primăria municipiului Ploiești, prin care s-a restituit în natură pârâților terenul în suprafață de 87,17 m.p., situat în municipiul Ploiești, ..4, jud. Prahova.

De asemenea, a susținut că această decizie a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, conform cărora pentru suprafețele libere de construcții afectate servituților legale și bunei utilizări a construcțiilor parțial edificate pe terenul solicitat a fi restituit, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Mai mult, a învederat că prin Dispoziția de restituire în natură a terenului în suprafață de 87,17 m.p. a fost stabilit dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului aferent imobilului proprietate sa, pe care îl folosește în baza contractelor de închiriere încheiate cu Primăria municipiului Ploiești, teren grevat de servitute de trecere stabilită prin aceeași dispoziție și care evidențiată în documentele cadastrale întocmite pentru intabularea dreptului său de proprietate.

A arătat că prin această Dispoziție, reclamantului i-a fost închisă ieșirea la calea publică, fiind știrbit dreptul său de proprietate asupra construcțiilor pe care nu le mai poate folosi.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.480, 481, 616, art.948 C.civil și art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001.

La termenul de judecată din 10.06.2013, reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.611 lei.

La același termen, părțile litigante au depus note de probe, prin care au solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza în specialitatea topografie.

În data de 25 martie 2014, a fost depus raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie, cadastru și geodezie.

În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și expertiza tehnică în specialitatea topografie.

Prin sentința civilă nr. 5616/18.04.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea având ca obiect anulare act formulată de reclamantul P. I., ca neîntemeiată și a obligat reclamantul să plătească pârâților Patrut I. D., prin mandatar T. Alec și B. A. C. suma de 1640 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în fapt, la data de 04.11.1996, între Societatea Comercială de Construcții și Tranzacții Imobiliare C. S.A. Prahova – Ploiești și Pirlea I. a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr.220N, prin care în baza dispozițiilor art.9 din Legea nr.112/1995, societatea comercială a vândut reclamantului apartamentul situat în localitatea Ploiești, ..4, jud. Prahova, format din proprietate exclusivă și proprietate comună, în cotă de 76,14% din casa scării pentru intrare spălătorie, casa scării nr.2 la parter, spălătoria la subsol, podul clădirii și împrejmuire. Totodată, s-a acordat dreptul de trecere prin magazia de la parter coproprietarului de la etaj. Apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare avea o suprafață utilă totală de 137,67 lei (fila 15 ds. Tribunal).

Prin același contract s-a atribuit cumpărătorului în proprietate, potrivit Ordinului nr.146/03.09.1996 al Prefecturii Județul Prahova, terenul în suprafață de 108,16 m.p. – locuința și 21,95 m.p. anexe, care reprezintă o cotă indiviză de 76,10 % din terenul situat sub construcțiile ce au făcut obiectul contractului.

În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.220N/1996 s-a menționat faptul că apartamentul vândut a fost trecut în proprietatea statului în baza dispozițiilor Dec.223, Dec.495/1989, Dec.544/1988 și Deciziei nr376/1989.

În data de 27.07.2001, pârâții Patrut I. D. și B. A. C. au notificat, prin executor judecătoresc, primarul municipiul Ploiești, în vederea restituirii în natură a cotei părți de 5/8 și, respectiv, 3/8 din bunul imobil situat în municipiul Ploiești, ..4, jud. Prahova (fila 161, 163).

Potrivit extrasului de carte funciară pentru informare nr._ emis de B.C.P.I. Ploiești, s-a reținut că în data de 18.09.2009 pârâtul B. A. C. era coproprietarul terenului situat în Ploiești ..4, jud. Prahova, deținând în indiviziune o suprafața de 59 m.p. (fila 30, 49 dosar Tribunal).

În data de 18.07.2011, M. Ploiești, prin primar, a emis Dispoziția nr.2822 privind restituirea în natură a unei părți din imobilul teren situat în Ploiești, ..4, jud. Prahova și a constat dreptul pârâților P. I.-D. și B. A. C. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.

Astfel, prin art.2 din Dispoziția nr.2822, s-a dispus restituirea în natură a unei părți din imobilul teren în suprafață de 87,17 m.p. cotă indiviză din totalul de 112,18 m.p., teren liber de construcții, situat în Ploiești, ..4, jud. Prahova, pârâtei P. I. D., în cotă indiviză de 5/8, și pârâtului B. A. C., în cotă de 3/8.

Potrivit art.2 alin.3 din Dispoziția nr.2822, s-a reținut că nu au făcut obiectul restituirii construcțiile, și anume clădirea corp A, care aparține familiei P. I. potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.220-N/1996 și familiei B. A. C., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.1330/1996, această din urmă parte nefiind preluată în proprietatea statului în mod abuziv și magazia corp B, care aparține familiei P. I., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.220-N/1996.

Totodată, nu a făcut obiectul restituirii în natură: terenul în suprafață de 108,16 m.p., cotă indiviză din totalul de 142,15 m.p., teren situat sub construcția corp A, întrucât aparține familiei P. I., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.220-N/1996; terenul în suprafață de 33,99 m.p., cotă indiviză din totalul de 142,15 m.p., teren situat sub construcția corp A, întrucât aparține familiei B. A.-C., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.1330/1996; terenul în suprafață de 21,95 m.p., în proprietate exclusivă, teren situat sub magazia corp B, întrucât aparține familiei P. I., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.220-N/1996; terenul în suprafață de 25,01 m.p., cotă indiviză din totalul de 112,18 m.p., din terenul liber de construcții, întrucât aparține familiei B. A.-C., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.1330/1996.

S-a reținut că magazia corp B este grevată de un drept de servitute de trecere în favoarea celuilalt coproprietar al imobilului cu adresă poștală Buna Vestire nr.4, jud. Prahova, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.220-n/1996. Mai mult, imobilul teren restituit este afectat de contractele de închiriere nr.4361/14.04.2010 încheiat între municipiul Ploiești, în calitate de proprietar și P. I., în calitate de chiriaș.

În altă ordine de idei, având în vedere raportului de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de exp. Troașcă A., se reține că terenul situat în Ploiești, ..4, jud. Prahova, are o suprafață totală de 276,28 m.p., delimitat conform anexei la raport, punct 1-2-3-4-5-6-7-8-9-1.

Conform raportului de expertiză sus-menționat, se reține că pe acest teren au fost edificate două construcții și anume construcție corp A, construită pe o suprafață de 142,15 m.p., delimitat de punctele 6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-6, și construcție corp B, construită pe o suprafață de 21,95 m.p., delimitat de punctele 3-4-13-12-3 (fila 70).

Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că terenul liber de construcție are o suprafață totală de 112,18 m.p., din care suprafața de 80 m.p., delimitată de punctele 1-2-3-12-11-10-9-1, și, respectiv, suprafața de 32,18 m.p., delimitată de punctele 4-5-6-16-15-14-13-4.

Având în vedere contractul de vânzare-cumpărare nr.220/N1996, extrasul de carte funciară pentru informare nr._/19.09.2009 emis de B.C.P.I. Ploiești, precum și Dispoziția nr.2822, instanța constată că terenul situat sub construcția corp A în suprafață de 142,15 m.p. aparține reclamantului P. I. (108,16 m.p.) și pârâtului B. A. C., cu o cotă indiviză de 33,99 m.p.

Prin urmare, ținând cont de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1330/16.06.1996 (fila 49 ds. Tribunal) și extrasul de carte funciară pentru informare nr._/18.09.2009, a reieșit că anterior emiterii dispoziției de restituire nr.2822, pârâtul B. A. C. era proprietarului unei cote indivize de 25,01 m.p. din terenul liber de construcții în suprafață totală de 112,18 m.p.(fila 70).

Astfel, urmare a emiterii Dispoziției nr.2822 din 18.07.2011, terenul liber de construcții în suprafață totală de 112,18 m.p. a devenit proprietatea pârâților Patruț I. D., care deține o cota de 5/8 din suprafața de 87,17 m.p. aflată în indiviziune, iar paratul B. A. C., restul cotei indivize (25,01 m.p. + 87,17m.p.*3/8).

În drept, conform art.9 din Legea nr.10/2001, „ Imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.”

Potrivit art.10 alin.(1) și (2) din Legea nr.10/2001, (în forma în vigoare la momentul emiterii dispoziției contestate), „(1) In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru construcțiile ramase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.(2)În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”

Având în vedere situația de fapt sus-menționată, astfel cum s-a reținut ea pe baza probelor administrate în cauză, în raport de motivele de nulitate invocate de reclamant, instanța reține că prezenta acțiunea a fost formulată în mod neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Ținând seama de faptul că imobilul situat în municipiul Ploiești, ..4, jud. Prahova, a fost preluat în mod abuziv (fila 42, 46, 63 ds. Tribunal), instanța de fond a apreciat că la emiterea dispoziției contestate organul emitent avea obligația de a restitui imobilul cu respectarea dispozițiilor art.9 și art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001.

Totuși, având în vedere faptul că întreaga suprafața de teren liberă de construcții, astfel cum a fost delimitată de expertul Troasca A. (S-1-2-3-12-11-10-9-1 și S-4-5-6-16-15-14-13-4) nu a fost afectată vreunei servituți legale de trecere, instanța de fond a apreciat că nici suprafața restituită în natură de 87,17 m.p., parte integrantă din suprafața totală de 112,18 m.p., nu a fost afectată vreunei servituți legale.

Ca atare, servitutea legală de trecere are legătură cu apariția situației obiective a locului înfundat și se exercită în condițiile art.616 – 618 C.civil, în sensul că proprietarul locului înfundat poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona, trecerea urmând a fi realizată pe calea cea mai scurtă pentru ieșirea la drumul public, cu excepția cazului în care o altă cale de atac ar pricinui un prejudiciu mai mic proprietarului terenului grevat de servitute de trecere.

Cât privește locul înfundat, cauza înfundării trebuie să fie un caz fortuit sau caz de forță majoră. Prin urmare, înfundarea locului nu trebuie să fie rezultatul faptei proprietarului care pretinde respectarea dreptului de trecere, indiferent dacă fapta este săvârșită cu intenție sau din neglijență.

Dreptul de a cere stabilirea servituții legale de trecere ia naștere în momentul în care un teren devine înfundat și se poate exercita în mod efectiv din momentul în care a fost stabilit locul și întinderea servituții legale de trecere.

În speță, având în vedere faptul că înfundarea terenului este rezultatul achiziționării de către reclamant a unui bun preluat în mod abuziv, ce a fost restituit parțial în natură foștilor proprietari, instanța apreciază că nu mai putem vorbi de o servitute legală de trecere, ci de una stabilită prin fapta omului, întrucât la momentul achiziționării imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.220-N/1996 i-a fost adus la cunoștință reclamantului că bunul imobil a fost trecut în proprietatea statului în baza Dec.223, Dec.495/1989, Dec.544/1998 și, respectiv, a Deciziei nr.376/1998 (fila 15 ds. Tribunal).

În acest caz, proprietarul terenului înfundat se poate mai întâi adresa foștilor proprietari pentru exercitarea dreptului de trecere, după care, în caz de necesitate, să introducă o acțiune petitorie în justiție.

Pe cale de consecință, instanța de fond a înlăturat acest motiv de nulitate invocat de reclamant, ca neîntemeiat.

În lipsa vreunei dovezi, instanța de fond a înlăturat ca nejustificat și argumentul reclamantului în sensul că terenul restituit în natură a fost grevat de servitute de trecere evidențiată în documentele cadastrale întocmite pentru intabularea dreptului său de proprietate.

Pe de altă parte, în legătură cu mențiunea inserată în cuprinsul dispoziției contestate „magazia corp B este grevată de un drept de servitute de trecere în favoarea celuilalt coproprietar al imobilului cu adresa poștală ..4, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.220-N/1996”, având în vedere contractul de vânzare-cumpărare nr.220-N/1996, extrasul de carte funciară pentru informare nr.2915/25.01.2007 și extrasul de carte funciară pentru informare nr._/18.09.2009, instanța de fond a reținut faptul că dreptul de servitute de trecere a fost constituit și intabulat în favoarea imobilului aparținând lui B. A.-C. (celălalt coproprietar), iar nu în favoarea reclamantului P. I. (fila 12, 14-16, 30 ds Tribunal).

Ținând cont de dispozițiile art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, instanța de fond a apreciat că Primăria municipiului Ploiești era obligată să restituie în natură imobilul, chiar dacă aceasta măsura ar fi afectat, parțial, buna utilizare a construcției proprietatea reclamantului P. I..

Având în vedere că în cuprinsul contractelor de închiriere a fost inserată clauză de încetare a contractului urmare a desființării dreptului locatorului (fila 98 ds. Tribunal), iar pe de altă parte faptul că contractele de închiriere invocate de reclamant sunt inopozabile pârâților Patruț I. D. și B. A. C., instanța de fond a înlăturat ca neîntemeiat motivul invocat de reclamant în sensul că nu se putea dispune restituirea în natură a imobilului, întrucât acesta a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat între reclamant și Primăria municipiului Ploiești.

Ținând seama de faptul că interesul de a invoca că B. A. C. nu este o persoană îndreptățită la restituirea în natură întrucât a mai primit despăgubiri în legătură cu același imobil îi aparține entității plătitoare, iar nu reclamantului, instanța de fond nu a analizat acest motiv de nulitate invocat de contestator.

Față de cele mai sus expuse, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Văzând că reclamantul a căzut în pretenții, în temeiul art.274 raportat la art.277 C.pr.civilă, instanța de fond a obligat reclamantul să achite pârâților B. A.-C. și Patrut I. D. suma de 1.640 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care onorariu avocat de 1240 lei și onorariu expert topograf de 400 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. I., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct. 9 C..

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a susținut că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală prin aplicarea eronată a disp. art. 10 alin, 2 și 11 alin. 3 din Legea 10/2001 și art. 588, art. 589 și art. 616 Cod Civil.

În continuare, recurentul – reclamant a susținut că, prin acțiunea formulată s-a solicitat constatarea nulității absolută a Dispoziției nr. 2822/18.07.2011 emisă de Primăria mun. Ploiești, prin care s-a restituit în natură pârâților terenul în suprafață de 87,17 m.p. situat în Ploiești, .. 4, jud. Prahova.

În acest sens, recurentul – reclamant a menționat că s-a susținut că actul emis de pârâtă este lovit de nulitate pentru că a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind aplicabile în cauză disp. art. 948 pct. 4 raportat la art. 968 și art. 616 Cod Civil, precum și art. 11 alin. 3 din Legea 10/2001.

Or, recurentul – reclamant a susținut că, prin Dispoziția sus-menționată s-a restituit în natură pârâților suprafața de 87,17 m.p., teren cotă indiviză din totalul de 112,18 m.p. teren liber de construcții, constându-se dreptul lor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, recurentul – reclamant a susținut că în această dispoziție se precizează că nu fac obiectul restituiri construcțiile corp A și magazie corp B care aparțin în proprietate reclamantului potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 220-N/1996, parte din etajul clădirii corp A aparținând pârâtului B. A. C. potrivit contractului de vânzare nr.l330/1996.

De altfel, recurentul – reclamant a susținut că se mai face mențiunea că terenul de 108,16 m.p. cotă indiviză din totalul de 142,15 m.p., situat sub construcția corp A îi aparține, la fel ca și terenul de 21,95 m.p. situat sub magazia corp B.

Recurentul – reclamant a susținut în continuare că se arată expres în această Dispoziție la ultimul alineat al pct. 3 că magazia corp B, proprietatea reclamantului este grevat de un drept de servitute de trecere în favoarea celuilalt coproprietar al imobilului, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 22-N/1996.

Astfel, recurentul – reclamant a susținut că în expertiza întocmită în cauză s-a precizat că terenul de 87,17 m.p. are în realitate numai suprafața de 80 m.p. și este afectat de 2 servituți de trecere, respectiv de 2 alei de acces, pietonal și auto, ale reclamantului, evidențiate pe schiță de plan.

Mai mult, recurentul – reclamant a susținut că expertiza a fost pusă în discuția părților la termenul la care s-a soluționat pe fond cauza, deși nu a fost depusă în termenul procedural, astfel încât nu a avut posibilitatea să cenzureze constatările expertului și nici să verifice legalitatea acestora.

În continuare, recurentul – reclamant a susținut că au fost depuse la dosar înscrisuri care dovedesc că trecerea proprietarului apartamentului de la etaj la partea sa de construcție prin magazia de la parter care aparține reclamantului s-a făcut înainte de data preluării imobilului de către stat și a fost menținută până în prezent, servitutea de trecere fiind cuprinsă și în Dispoziția în litigiu.

Recurentul – reclamant a susținut că s-a mai făcut de asemenea, dovada că, terenul liber de construcții pe care se face accesul reclamantului de la calea publică la construcțiile proprietatea sa a fost închiriat acestuia având destinația de curte aferentă imobilelor cu destinația de locuință, astfel încât restituirea întregii suprafețe de teren unuia din coproprietarii în indiviziune ai construcțiilor încalcă în mod flagrant disp. art. 11 alin. 3 din Legea 10/_, deoarece terenul nu este afectat numai de servitutea de trecere, ci este destinat și bunei utilizări a construcțiilor edificate pe întreaga suprafață și care aparțin ambelor părți.

În acest sens, recurentul – reclamant a susținut că s-a solicitat instanței să coroboreze înscrisurile depuse cu răspunsurile pârâților persoane fizice la interogatoriile luate, care arată expres că nu sunt de acord cu accesul reclamantului la părțile de construcții comune.

Or, recurentul – reclamant a susținut că, deși la aceste interogatorii pârâții au declarat că îi permit reclamantului accesul pe cele 2 căi identificate în expertiză, această declarație nu are nicio valoare față de faptul că prin Notificarea înaintată reclamantului imediat după emiterea Dispoziției, pârâții i-au cerut acestuia să îi elibereze în cel mai scurt timp terenul de 112,18 m.p.

Recurentul – reclamant a susținut că pentru a motiva soluția de respingere a acțiunii, instanța de fond a dat o interpretare total greșită și personală definiției servituții legale, considerând că în cauză nu se poate vorbi de o servitute legală de trecere deoarece „înfundarea terenului este rezultatul achiziționării de către reclamant a unui bun preluat în mod abuziv, ce a fost restituit parțial în natură foștilor proprietari".

În acest sens, recurentul – reclamant a susținut că această susținere nu are nicio legătură cu disp. art. 10 alin. 2 și 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 care vorbește de suprafețele afectate servituților legale, fără să facă nicio referire la modul în care s-au născut aceste servituți.

De asemenea, recurentul – reclamant a susținut că instanța de fond a ignorat faptul că servituțile legale sunt cele la care se referă legiuitorul în art. 588 cod civil care prevede expres că legea supune pe proprietari la deosebite obligații unul către altul fără chiar să existe o convenție între ei.

Mai mult, recurentul – reclamant a susținut că art. 589 Cod Civil enumera parte din servituțile legale printre care se află și servitutea de trecere prev. de art. 616 și urm. Cod Civil.

Or, recurentul – reclamant a susținut că instanța de fond reține că raportul de expertiză topo face dovada că terenul în litigiu nu a fost afectat vreunei servituți legale de trecere, în sensul că proprietarul locului înfundat a determinat această înfundare și nu a reclamat dreptul de a trece pe terenul vecinului său.

În acest sens, recurentul – reclamant a susținut că este total nelegală raportarea servituții legale de trecere la dreptul reclamantului de proprietate, deoarece art. 576 Cod Civil definește servitutea ca o sarcină impusă unui fond pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân.

Totodată, recurentul – reclamant a susținut că servitutea este un drept real imobiliar deoarece ea se constituie numai în folosul și respectiv sarcina unor imobile prin natura lor.

De altfel, recurentul – reclamant a apreciat că nu are nicio relevanță în cauză modul în care a fost achiziționat fondul dominant, cu atât mai mult cu cât legalitatea contractului de vânzare cumpărare a reclamantului nu a fost pusă în discuție în prezenta cauză, ea fiind cercetată și constatată prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Or, recurentul – reclamant a susținut că dacă s-ar fi analizat corect actele dosarului și textele de lege invocate, s-ar fi constatat că servitutea de trecere a apărut anterior restituirii către pârâți a bunurilor trecute în proprietatea statului, fiind respectată de fostul proprietar prin închirierea de către reclamant a suprafeței de teren necesare pentru ieșirea la calea publică.

Recurentul – reclamant a susținut în continuare că în condițiile în care entitatea care a emis Dispoziția contestată a recunoscut existența servituții legale de trecere, emiterea unui astfel de act prin care se încalcă atât dispozițiile de drept material referitoare la servituțile legale cât și dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr.10/2001 este sancționată cu nulitatea absolută a actului emis conform art. 948 pct. 4 raportate la 968 Cod Civil.

Astfel că, recurentul – reclamant a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în totalitate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată la termenul din 08.04._ și constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 2822/18.07.2011 emisă de Primăria mun. Ploiești.

Intimații – pârâți Patrut I. D. și B. A. C. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, motivat de faptul că recurentul nu a făcut nicio dovada din care să rezulte că la momentul emiterii dispoziției contestate, a fost încălcată vreuna din dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În continuare, intimații - pârâți au susținut că prin intermediul art.2 alineatul 1 din cadrul dispoziției nr.2822/18.07.2011, emisă în baza Legii nr.10/2001 de intimatul M. Ploiești - prin primar s-a dispus restituirea în natură a unei părți din imobilul teren în suprafața de 87,17 mp, cota indiviza din totalul de 112,18 mp teren liber de construcții, situat în Ploiești, ..4, județul Prahova, astfel: o cota indiviză de 5/8 intimatei Patrut I. D. și o cota indiviză de 3/8 intimatului B. A. C..

În acest sens, intimații - pârâți au susținut că la baza emiterii dispoziției a cărei nulitate absolută se solicita au fost avute în vedere prevederile art.3 alineatul 1 litera a) din Legea nr.10/2001, potrivit cărora sunt îndreptățite la măsuri reparatorii numai persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Or, intimații - pârâți au susținut că, din economia textului legal enunțat anterior, se desprinde concluzia potrivit căreia, pentru ca o persoană să poată beneficia de măsurile reparatorii în baza Legii nr.10/2001, trebuie să dovedească pe de o parte faptul că deținea un drept de proprietate asupra imobilelor la data la care acestea au făcut obiect al preluării abuzive, iar pe de alta parte ca imobilele respective au fost preluate de stat.

Mai mult, intimații - pârâți au susținut că dreptul de proprietate deținut de intimații - persoane fizice asupra imobilului ce a făcut obiect al dispoziției nr.2822/18.07.2011, rezulta din succesiunea următoarelor acte:

Astfel, intimații - pârâți au susținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr.9631/18.11.1971 de notariatul de Stat al județului Prahova (filele 34-35 dosar Tribunal Prahova) - numita C. L. Stella a vândut soților B. I. D. (actualmente Patrut) și B. C., suprafața de 176 mp teren loc de casa, cota indiviză din suprafața totala de 235 mp, iar din construcția cu etaj ce se afla pe teren, a făcut obiect al vânzării: parterul în suprafață de 128 mp compus din trei camere, bucătărie, cămara, hol, oficiu cu boyler, wc, terasa, chicineta și casa scării, iar de la etaj s-au vândut doua camere, baie, wc, coridor, balcon și casa scării, iar de la subsol s-a vândut beciul in totalitate și spălătoria, imobilele fiind situate in Ploiești, ..4, județul Prahova (actualmente ..4).

De asemenea, intimații - pârâți au susținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.6294/30.07.1973 de Notariatul de Stat Județean Prahova (filele 39-40 din dosarul Tribunalului Prahova), numita C. L. Stella a vândut numitului B. I., căsătorit cu B. E. (bunicii paterni al intimatului B. A. C.), terenul in suprafața de 59 mp cota indiviza din terenul in suprafața totala de 235 mp și corpul de clădire format din apartamentul situat la etajul 1 compus din trei camere, baie, debara și casa scării, imobile situate în Ploiești, ..4, județul Prahova (actualmente ..4).

La rândul lor, intimații - pârâți au susținut că soții B. I. si B. E., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 1330/16,07.1996 de Notariatul Public Casioara B. din Ploiești (fila 108 din dosarul Tribunalului Prahova), au vândut intimatului B. A. C. terenul în suprafață de 59 mp cotă indiviză din terenul în suprafața totala de 235 mp și corpul de clădire format din apartamentul situat la etajul, compus din trei camere, debara, baie, hol, casa scării, imobile situate în Ploiești, ..4, județul Prahova.

Or, intimații - pârâți au susținut că la data de 10.02.1978 a decedat numitul B. C., iar potrivit certificatului de moștenitor m679/26.04.1978 (fila 72 dosar Tribunal Prahova) în masa bunurilor imobile au rămas terenul de 88 mp indiviz din suprafața de 235 mp situat în Ploiești ..4, județul Prahova si dreptul indiviz de 1/2 din construcția casă de locuit situată pe terenul menționat, restul cotei de 1/2 revenind intimatei B. I. D. (actualmente Patrut), de pe urma defunctului B. C., în calitate de moștenitori rămânând intimata B. I. D. - ca soție supraviețuitoare cu o cota de 1/4 și intimatul B. C. - in calitate de fiu cu o cota de 3/4.

Totodată, intimații - pârâți au susținut că dovada preluării de către stat a imobilului teren ce a făcut obiect al retrocedării în favoarea paraților în baza Legii nr. 10/2001, rezultă din următoarele înscrisuri:

Astfel, intimații - pârâți au susținut că prin Decizia nr.544/22.11.1988 (filele 42-43 dosar Tribunal Prahova) emisă de Consiliul Popular al Județului Prahova - Biroul Permanent al Comitetului Executiv, la articolul 1 se menționează faptul că se preia în proprietatea statului și transmite în administrația întreprinderii de Construcții, reparații și administrare locativă Ploiești, cota parte indiviza de 5/8 din bunurile imobile situate in M. Ploiești, ..4, județul Prahova, care a aparținut numitei Patrut I. D. fosta B., bunuri din care face parte si suprafața de 176 mp teren in indiviziune din întinderea totală de 235 mp.

Pe de alta parte, intimații - pârâți au susținut că prin decizia nr.495/12.09.1989 emisa de Consiliul Popular al județului Prahova - Biroul Permanent al Comitetului Executiv (fila 46 dosar Tribunal Prahova), la articolul 1 se menționează ca se trece în proprietatea statului și se transmite în administrarea întreprinderii de construcții, reparații si administrare locativă Ploiești, cota indiviza de 3/8 din bunurile imobile situate în Ploiești, ..4, județul Prahova, aparținând numitului B. A. C., bunuri din care face parte si suprafața de 176 mp, suprafața indiviza din totalul de 235 mp.

Or, intimații - pârâți au apreciat că din succesiunea actelor prezentate în precedent se poate concluziona faptul că dispoziția nr.2822/18.07.2011 are la bază o cauză licita, condiție prevăzuta de articolul 948 din codul civil de la 1865, în sensul că a fost emisă cu respectarea prevederilor art.3 alineatul 1 litera a) din Legea nr.10/2001.

În continuare, intimații - pârâți au apreciat că recursul este neîntemeiat și raportat la motivele pe care acesta se sprijină și care sunt invocate în cuprinsul sau.

Astfel, intimații - pârâți au susținut că, sub un prim aspect, recurentul susține că prin emiterea dispoziției contestate s-ar încalcă prevedrile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, în sensul că ar fi afectate o . servituți legale de care acesta ar beneficia asupra suprafeței de teren liberă de construcții.

Mai mult, intimații - pârâți au susținut că potrivit art.11 alineatul 3 din Legea nr.10/2001 - în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natura a părții de teren ramase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane și rurale, masurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Or, intimații - pârâți au susținut că prevederile anterioare nu sunt aplicabile cauzei întrucât recurentul nu a făcut dovada faptului că asupra terenului în suprafața de 87,17 mp ar avea instituita, printr-un înscris sau hotărâre judecătoreasca, în favoarea sa vreo servitute, aspect menționat si de expertul topo consilier N. N. în cadrul punctului de vedere depus la dosar.

Totodată, intimații - pârâți au susținut că un alt motiv pentru care reclamantul solicita nulitatea absolută a dispoziției nr.2822/18.07.2011 îl reprezintă faptul ca prin emiterea acesteia s-ar îngrădi dreptul său de a folosi terenul in baza contractelor de închiriere.

În acest sens, intimații - pârâți au susținut că nicio asemenea critică nu poate conduce la înlăturarea efectelor actului emis în favoarea intimaților persoane fizice, întrucât prin contractul de închiriere nr.4361/14.04.2010 (filele 97-99 dosar Tribunal Prahova) emis pe numele recurentului, potrivit art.1, acestuia îi revine o cota indiviza în suprafață de 95 mp, teren care nu este identificat si cu privire la care nu se poate susține că se suprapune suprafeței de 87,17 mp existenta în dispoziția contestată, întrucât nu s-a făcut nicio proba în acest sens.

În continuare, intimații - pârâți au apreciat că o ultimă critică constă în aceea că, prin actul a cărui nulitate o solicită, recurentului i-a fost închisă ieșirea la calea publică, fiindu-i știrbit dreptul de proprietate asupra construcțiilor, în sensul ca nu le mai poate folosi.

Mai mult, intimații - pârâți au apreciat că, această susținere este combătută prin raportul de expertiza topo efectuat de expert Troasca A. și prin punctul de vedere exprimat în scris de expertul consilier N. N., potrivit cărora reclamantului nu i-a fost obstrucționat accesul de la calea publica la construcțiile al cărui proprietar este, însuși acesta confirmând situația de fapt expusă de cei doi experți.

De altfel, intimații - pârâți au apreciat că nu se poate da eficiență juridică afirmației recurentului, în sensul că în cuprinsul dispoziției contestate ar există o prevedere prin care s-ar institui în favoarea sa o servitute legală de trecere, întrucât mențiunea potrivit căreia „magazia corp B este grevata de un drept de servitute de trecere în favoarea celuilalt coproprietar al imobilului” îl vizează pe intimatul B. A. C., acesta fiind „celălalt coproprietar", iar nu pe reclamantul P. I..

Astfel că, având în vedere faptul că dispoziția contestată respecta prevederile actului normativ în baza căruia a fost emis, precum și faptul că prin eliberarea acesteia nu este afectat dreptul recurentului de a se folosi de construcțiile al cărui proprietar este, intimații - pârâți au apreciat că recursul este neîntemeiat, sens în care a solicitat respingerea sa.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către reclamant, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de recurent, potrivit căruia prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură sub sancțiunea nulității, în sensul că deși raportul de expertiză nu a fost depus în termen, instanța de fond a respins cererea de amânare a judecății cauzei, tribunalul reține că este nefundat, întrucât raportul de expertiză a fost depus în termen procedural, prevăzut de art. 209 Cod proc.civ., mai mult, instanța a lasat cauza

Prin dispoziția nr.2822/18.07.2011, emisă în baza Legii nr.10/2001 de intimatul M. Ploiești - prin primar s-a dispus restituirea în natură a unei părți din imobilul teren în suprafața de 87,17 mp, cota indiviza din totalul de 112,18 mp teren liber de construcții, situat în Ploiești, ..4, județul Prahova, astfel: o cota indiviză de 5/8 intimatei Patrut I. D. și o cota indiviză de 3/8 intimatului B. A. C..

Tribunalul reține că, la baza emiterii dispoziției a cărei nulitate absolută se solicita au fost avute în vedere prevederile art.3 alineatul 1 litera a) din Legea nr.10/2001, potrivit cărora sunt îndreptățite la măsuri reparatorii numai persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Astfel, pentru ca o persoană să poată beneficia de măsurile reparatorii în baza Legii nr.10/2001, trebuie să dovedească pe de o parte faptul că deținea un drept de proprietate asupra imobilelor la data la care acestea au făcut obiect al preluării abuzive, iar pe de alta parte ca imobilele respective au fost preluate de stat.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr.9631/18.11.1971 de Notariatul de Stat al județului Prahova (filele 34-35 dosar Tribunal Prahova) - numita C. L. Stella a vândut soților B. I. D. (actualmente Patrut) și B. C., suprafața de 176 mp teren loc de casa, cota indiviză din suprafața totala de 235 mp, iar din construcția cu etaj ce se afla pe teren, a făcut obiect al vânzării: parterul în suprafață de 128 mp compus din trei camere, bucătărie, cămara, hol, oficiu cu boyler, wc, terasa, chicineta și casa scării, iar de la etaj s-au vândut doua camere, baie, wc, coridor, balcon și casa scării, iar de la subsol s-a vândut beciul in totalitate și spălătoria, imobilele fiind situate in Ploiești, ..4, județul Prahova (actualmente ..4).

De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.6294/30.07.1973 de Notariatul de Stat Județean Prahova (filele 39-40 din dosarul Tribunalului Prahova), numita C. L. Stella a vândut numitului B. I., căsătorit cu B. E. (bunicii paterni al intimatului B. A. C.), terenul in suprafața de 59 mp cota indiviza din terenul in suprafața totala de 235 mp și corpul de clădire format din apartamentul situat la etajul 1 compus din trei camere, baie, debara și casa scării, imobile situate în Ploiești, ..4, județul Prahova (actualmente ..4).

Numiții B. I. si B. E., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 1330/16,07.1996 de Notariatul Public Casioara B. din Ploiești (fila 108 din dosarul Tribunalului Prahova), au vândut intimatului B. A. C. terenul în suprafață de 59 mp cotă indiviză din terenul în suprafața totala de 235 mp și corpul de clădire format din apartamentul situat la etajul, compus din trei camere, debara, baie, hol, casa scării, imobile situate în Ploiești, ..4, județul Prahova.

La data de 10.02.1978 a decedat numitul B. C., iar potrivit certificatului de moștenitor m679/26.04.1978 (fila 72 dosar Tribunal Prahova) în masa bunurilor imobile au rămas terenul de 88 mp indiviz din suprafața de 235 mp situat în Ploiești ..4, județul Prahova si dreptul indiviz de 1/2 din construcția casă de locuit situată pe terenul menționat, restul cotei de 1/2 revenind intimatei B. I. D. (actualmente Patrut), de pe urma defunctului B. C., în calitate de moștenitori rămânând intimata B. I. D. - ca soție supraviețuitoare cu o cota de 1/4 și intimatul B. C. - in calitate de fiu cu o cota de 3/4.

Tribunalul reține că intimații - pârâți au făcut dovada preluării de către stat a imobilului teren ce a făcut obiect al retrocedării în favoarea paraților în baza Legii nr. 10/2001. Astfel, prin Decizia nr.544/22.11.1988 (filele 42-43 dosar Tribunal Prahova) emisă de Consiliul Popular al Județului Prahova - Biroul Permanent al Comitetului Executiv, la articolul 1 se menționează faptul că se preia în proprietatea statului și transmite în administrația întreprinderii de Construcții, reparații și administrare locativă Ploiești, cota parte indiviza de 5/8 din bunurile imobile situate in M. Ploiești, ..4, județul Prahova, care a aparținut numitei Patrut I. D. fosta B., bunuri din care face parte si suprafața de 176 mp teren in indiviziune din întinderea totală de 235 mp.

Pe de alta parte, prin decizia nr.495/12.09.1989 emisa de Consiliul Popular al județului Prahova - Biroul Permanent al Comitetului Executiv (fila 46 dosar Tribunal Prahova), la articolul 1 se menționează ca se trece în proprietatea statului și se transmite în administrarea întreprinderii de construcții, reparații si administrare locativă Ploiești, cota indiviza de 3/8 din bunurile imobile situate în Ploiești, ..4, județul Prahova, aparținând numitului B. A. C., bunuri din care face parte si suprafața de 176 mp, suprafața indiviza din totalul de 235 mp.

Astfel, tribunalul reține că, în cauză a fost făcută dovada caracterului abuziv al preluării și calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, fiind incidente prevederile art.3 alineatul 1 litera a) din Legea nr.10/2001.

Recurentul susține că prin emiterea dispoziției contestate s-ar încalca prevederile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, în sensul că ar fi afectate o . servituți legale de care acesta ar beneficia asupra suprafeței de teren liberă de construcții.

Tribunalul reține că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză, întrucât recurentul nu a făcut dovada faptului că asupra terenului în suprafața de 87,17 mp ar avea instituit, printr-un act juridic civil, contract, lege sau hotărâre judecătoreasca, un drept de servitute.

Recurentul susține că prin menținerea dispoziției nr. 2822/18.07.2011 se îngrădește accesul acestuia la dreptul de a folosi terenul în baza unor contracte de închiriere, însă astfel de susțineri nu pot fi analizate în cadrul acestei acțiuni, întrucât prin contractul de închiriere nr.4361/14.04.2010 (filele 97-99 dosar Tribunal Prahova) emis pe numele recurentului, potrivit art.1, acestuia îi revine o cota indiviza în suprafață de 95 mp, teren care nu este identificat si cu privire la care nu se poate susține că se suprapune suprafeței de 87,17 mp existenta în dispoziția contestată, întrucât nu s-a făcut nicio proba în acest sens.

În ceea ce privește critica, potrivit căreia recurentului i-a fost închisă ieșirea la calea publică, fiindu-i știrbit dreptul de proprietate asupra construcțiilor, în sensul ca nu le mai poate folosi, Tribunalul reține că potrivit concluziilor raportului de expertiza topo efectuat de expert Troasca A. filele 68-70, și prin punctul de vedere exprimat în scris de expertul consilier N. N., recurentului nu i-a fost obstrucționat accesul de la calea publica la construcțiile al cărui proprietar este, însuși acesta confirmând situația de fapt expusă de cei doi experți.

De asemenea, Tribunalul apreciază că susținerea recurentului potrivit căreia, în cuprinsul dispoziției contestate ar există o prevedere prin care s-ar institui în favoarea sa o servitute legală de trecere, întrucât mențiunea potrivit căreia „magazia corp B este grevata de un drept de servitute de trecere în favoarea celuilalt coproprietar al imobilului” este nefondată întrucât îl vizează pe intimatul B. A. C., acesta fiind „celălalt coproprietar", iar nu pe recurentul P. I., așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Astfel că, având în vedere faptul că dispoziția contestată respecta prevederile actului normativ în baza căruia a fost emis, precum și faptul că prin eliberarea acesteia nu este afectat dreptul recurentului de a se folosi de construcțiile al cărui proprietar este, tribunalul în temeiul art. 312 Cod proc.civ. va respinge recursul este neîntemeiat.

În temeiul art. 274 Cod proc.civ, recurentul fiind în culpă procesuală, Tribunalul va obliga recurentul la plata către intimați a sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant P. I., domiciliat în Ploiești, .. 4, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5616/18.04.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații pârâți P. I. D. și B. A. C. ambii prin mandatar T. Alec, cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 42B, ., . și M. P., cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata către intimați a sumei de 1240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2015.

Președinte, Judecători,

C. D. E. D. G. G. M.

Grefier,

C. A.

Operator de date cu caracter personal 5595

red. E.C.D./tehnored. A.Ș.P.

2 ex./07.04.2015

d.f nr._ – Judecătoria Ploiești

j.f. C. A.

← Grăniţuire. Decizia nr. 177/2015. Tribunalul PRAHOVA		Revendicare imobiliară. Hotărâre din 19-01-2015, Tribunalul... →

Anulare act. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul PRAHOVA