Acţiune în constatare. Decizia nr. 2713/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2713/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 2713/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2713
Ședința publică din data de 16.09.2015
Președinte: P. - A. A.
Judecător: Ș. O. – C.
Grefier: S. L. - F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. M. I. S.R.L., CUI_, J29/1082/12.07.2013, cu sediul în Ploiești, ., .. B, ., jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 09.03.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă MUNICIPIUL PLOIEȘTI prin P., Cod Fiscal_, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 182,10 lei, conform chitanțelor . nr._/18.05.2015 și . nr._/10.06.2015, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul apelantei-reclamante, avocat S. A. C., lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 09.03.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, urmând a se avea în vedere că apelanta-reclamantă a încheiat, la data de 03.09.2013, un contract de vânzare-cumpărare cu L. V. - în prezent decedată - mama numitului Gaidos M., luptător în rezidența antecomunistă, în baza căruia a intrat în posesia unui teren pentru care nu se percep taxe și impozite locale. Critică soluția instanței de fond, arătând că s-a admis o excepție fără fundament real și nu se impunea anularea cererii de chemare în judecată. În plus, arată că pârâta a solicitat anularea cererii de chemare în judecată ca nefondată, invocând faptul că nu a fost citată prin primar și, în același timp, a intentat o acțiune cu același obiect, solicitând recuperarea debitului în cuantum de_ lei, din care 5.184 lei reprezintă contravaloarea lipsei de folosință. În opinia sa, instanța a apreciat în mod greșit că se impune admiterea excepției și anularea cererii de chemare în judecată, urmând a se avea în vedere că înscrisurile depuse la dosar de P. Ploiești poartă antetul instituției, prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 republicată, prin care se stabilește că unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare, titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, iar în justiție unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Concluzionând, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, față de necesitatea administrării unor probe obligatorii, având în vedere că la momentul pronunțării încheierii apelate nu a fost examinat fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului Ploiești, să se constate că nu datorează suma de 5.184 lei, ce ar reprezenta chiria aferentă perioadei 03.09._13, pe terenul pe care este amplasat magazinul al cărei administrator este.
În motivare, reclamanta a arătat că nu a avut acord juridic încheiat cu P. pentru perioada susmenționată, ci o persoană fizică, fostul proprietar al imobilului, care ar fi trebuit să fie obligat la plata sumei conform convenției nr._/19.03.2013, ce a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4202/3.09. 2013.
Pârâta urmează să procedeze la recalcularea sumei pe care societatea reclamantă o datorează, începând cu data de 17 aprilie 2014, dată le care a depus actele la registratură pentru încheierea unei noi convenții pe anul 2014.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa capacității de folosință a Primăriei Municipiului Ploiești, prin raportare la prevederile art. 21, alin. 1 din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, republicată și actualizată, completate cu dispozițiile art. 1, alin. 2, lit. i), din același act normativ, care enumera expres și limitativ unitățile administrativ teritoriale - comune, orașe si județe. Potrivit acestor norme legale, numai unitățile administrativ-teritoriale au personalitate juridica, fiind definite ca persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
P. Municipiului Ploiești apare ca lipsită de capacitate de folosință în baza Legii 215/2001, care definește la art. 77 aceasta instituție ca fiind o structură funcțională cu activitate permanentă, fără personalitate juridică, constituită din primar, viceprimar, secretarul municipiului Ploiești și aparatul de specialitate al primarului, deci fără capacitate juridica deplină, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Pe fond, pârâta a arătat că între Municipiul Ploiești si dl. Gaidos M. a fost încheiată în anul 2003 o convenție pentru folosința temporară a domeniului public, teren situat în Ploiești, . vederea amplasării unei construcții cu caracter provizoriu (chioșc metalic). Având în vedere calitatea de luptător în rezistența anticomunistă acordată în favoarea dlui Gaidos M. prin decizia nr.889/23.08.2001 emisă de Comisia de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, față de acesta au fost aplicabile prevederile O.U.G. nr.214/1999, completate cu dispozițiile Decretului-Lege nr. 118/1990. Conform art. 8 alin. 1 din Decretul-Lege 118/1990, cu modificările si completările ulterioare, persoanele care au calitatea de luptător in rezistenta anticomunista sunt scutite de plata impozitelor si a taxelor locale.
În temeiul acestor prevederi legale, domnul Gaidos M., proprietar al construcției cu caracter provizoriu - modul metalic si titular al convenției pentru folosirea temporara a domeniului public al Municipiului Ploiești, situat în Ploiești, . beneficiat de scutire la plata taxei pentru ocuparea temporară a domeniului public al Municipiului Ploiești. La solicitările domnului Gaidos M., in temeiul Hotărârii Consiliului Local Ploiești nr. 302/2009 privind masuri de desfășurare a activităților de tip comercial, cu caracter provizoriu pe terenuri din patrimoniul municipiului Ploiești, in perioada 2011 - 2013 au fost încheiate anual convenții cu acesta pentru folosința temporara a domeniului public al Municipiului Ploiești, .., pe care este amplasata construcția cu caracter provizoriu - chioșc, cu scutirea de plata taxei pentru folosința teren.
P. adresa nr._/30.01.2014, Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești le-a adus la cunoștința faptul ca dl. Gaidos M. a înstrăinat chioșcul metalic situat in Ploiești, . care avea încheiată convenția nr._/2013, precizând ca proprietarul actual al chioșcului metalic, situat in Ploiești, . ., conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 4202/03.09.2013.
Astfel, deși prin adresa nr._/12.12.2013 domnul Gaidos M. a solicitat reînnoirea convenției pentru anul 2014, solicitare ce a fost analizata si avizata favorabil de către Comisiile nr. 2 si nr. 4 ale Consiliului Local, nu s-a mai procedat la încheierea unei noi convenții cu dl Gaidos M. pentru folosința terenului menționat anterior, întrucât acesta nu mai are calitatea de proprietar al chioșcului situat pe acest teren.
În consecință, societatea reclamanta a fost notificată cu privire la semnarea convenției si achitarea debitului restant, în caz contrar urmând sa se aplice prevederile Hotărârii Consiliului Local al municipiului Ploiești nr. 63/28.02.2011 privind sistematizarea domeniului public prin desființarea pe cale administrativa a construcțiilor ilegal executate, în scopul satisfacerii nevoilor urbanistice ale municipiului Ploiești.
Având în vedere împrejurarea ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra modulului metalic situat pe terenul in suprafața de 24 m.p. situat in Ploiești, .. la data de 03.09.2013, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4202/03.09.2013, aceasta datorează lipsa de folosința (echivalentul taxei pentru folosința terenului situat in ..) de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra modulului situat pe acest teren pe toata perioada folosinței acestuia fără forme legale, motiv pentru care solicitarea reclamantei de a fi exonerată de la plata sumei de 5.184 lei aferentă perioadei 03.09._13 este neîntemeiata.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind încheierea unei noi convenții (pentru anul 2015) pentru terenul situat în .., aceasta a fost analizată și avizată favorabil de către Comisiile de specialitate nr. 2 si nr. 4 ale Consiliului Local al Municipiului Ploiești, cu condiția achitării debitelor la zi de către societatea reclamanta, astfel cum i-a fost comunicat acesteia prin răspunsul nr._/08.01.2015.
P. Sentința civilă nr. 3508/16.03.2015 Judecătoria Ploiești admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei și a respins cererea având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului Ploiești prin P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 248 alin. 1 NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea fondului.
Potrivit art. 205 din Noul Cod Civil, persoanele juridice dobândesc capacitate de folosință la data înregistrării.
Art. 20 alin. 1 din Legea 215/2001 a administrației publice locale prevede că comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, iar în conformitate cu art. 21 alin. 1-21, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare, titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, în justiție, fiind reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, ca reprezentanți legali.
Noțiunea de primărie apare la art. 77 din lege: „Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. ”
Din economia dispozițiilor legale enunțate, a rezultat că primăria nu are capacitate de folosință, ci constituie doar o structură funcțională, nefiind subiect de drept, persoană juridică fiind Municipiul Ploiești.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei și a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ., solicitând ca în urma rejudecării să se pronunțe o hotărâre prin care să se admită judecarea fondului cererii având ca obiect acțiunea în constatare .
În motivarea în fapt a cererii de apel, reclamanta a învederat că instanța greșit s-a exprimat că potrivit art. 248 alin. 1 NCPC se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura care fac de prisos cercetarea fondului.
În acest sens, reclamanta a susținut că excepțiile procesuale reprezintă o instituție fundamentală a dreptului procesual civil, importantă atât pe planul teoriei, cât și pe planul practicii judiciare, ele reprezentând de fapt un mijloc de apărare a respectării legii in procesul civil.
Or, așa cum în cartea „Excepțiile de fond în procesul civil „Dr. Verginei L. Editura Lumina Lex București 2003” pentru definirea excepțiilor procesuale se pornește de la noțiunea de „apărare", la rândul ei, apărarea nu constituie decât una din formele în care se poate exercita dreptul la acțiune.
În acest sens, reclamanta a menționat că „Pluralitatea de prerogative dintre care amintim sesizarea instanței, administrarea probelor, apărările si excepțiile, căile de atac,etc., iar în literatura juridica, noțiunii de apărare i se conferă mai multe înțelesuri.
Mai mult, reclamantă a precizat că se poate lua ca un prim aspect, cum zice autorul în sens larg, „apărarea " care cuprinde toate mijloacele folosite de pârât pentru înlăturarea temporara sau definitiva a pretențiilor formulate de reclamant fie prin întârzierea judecații, fie prin respingerea acțiunii în fond.
Reclamantă a mai menționat că „lato sensu”, acest concept se referă atât la combaterea în fond a pretențiilor reclamantului cât și la apărări care privesc încălcarea dispozițiilor legale de organizare judecătoreasca, de competență sau de procedură.
De asemenea, reclamanta a susținut că, în sens mai restrâns, noțiunea de „apărare" se referă la acele mijloace folosite de pârât prin care acesta se opune pretențiilor reclamantului, vizând fondul dreptului dedus judecații, invocând fie inexistenta raportului juridic, fie stingerea lui dintr-o cauza ulterioară sau combătând direct, pe baza de probe, pretențiile din acțiune.
Or, reclamanta a arătat că aceasta este considerată a fi „apărarea propriu-zisă" sau „apărarea de fond", spre deosebire de mijloacele care privesc condițiile formale de exercitare a acțiunii ce poarta denumirea de "apărare procedurală" sau apărare pe cale de excepție.
Dacă apărarea de fond combate în tot cursul procesului temeiul de fapt și de drept al pretenției reclamantului, apărarea procedurală sau pe cale de excepție nu pune în discuție temeinicia dreptului subiectiv dedus judecații, dar nici nu-l recunoaște, urmând doar paralizarea acțiunii reclamantului, anularea cererii ca fiind lipsită de elementele esențiale, amânarea pentru un viciu de procedură, declinarea competenței către o altă instanță.
S-a mai menționat că doctrina și practica evidențiază principalele deosebiri dintre apărările de fond și excepțiile procesuale dintre care reține: a) în primul rând, potrivit „copului" urmărit de partea care se apară sau ridică excepția, astfel, printr-o apărare de fond se urmărește respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece se discuta însăși fondul dreptului dedus judecații, pe când în cazul excepțiilor, dacă sunt admise, acestea împiedică instanța de a intra în cercetarea cauzei. Deci, admiterea excepției împiedică reclamantul, de regulă, să-și valorifice dreptul său până nu înlătura neajunsul procedural nelegal sau, spre exemplu, fie în fața instanței competente, în cazul excepției de necompetență. b) în al doilea rând, hotărârea data unei apărări de fond dobândește autoritate de lucru judecat cu toate consecințele ce decurg din aceasta, pe când hotărârea asupra unei excepții de regulă o încheiere de ședința are autoritate de lucru judecat numai în ceea ce privește modul de rezolvare a excepției, adică numai în fata acelei instanțe. Adică acesta lasă neatins de regulă fondul cauzei, judecata putând continua în anumite condiții iar partea având posibilitatea să-și realizeze dreptul sau. De la aceasta regulă putând continua în anumite condiții iar partea având posibilitatea să-și realizeze dreptul său. De la aceasta regula exista derogări importante în cazul excepțiilor de fond, acestea având de regula un caracter peremptoriu, în cazul în care sunt admise. c) o altă deosebire esențială o reprezintă tratamentul juridic al apărărilor de fond si al excepțiilor.
Apărările de fond pot fi efectuate de parți în tot cursul judecații in sensul discutării temeiurilor de fapt și de drept ale pretențiilor reclamantului pe când excepțiile pot fi invocate numai în anumite condiții, iar unele din ele sunt doar in limine litis.
În continuare, reclamanta a arătat că legislația civila conferă noțiunii de excepție o accepție mult mai largă, ea cuprinzând toate mijloacele de apărare, inclusiv cele de fond. Este folosită noțiunea de excepție în art. 1047 C.civ., iar în materia obligațiilor solidare, în art. 1653 C.civ. în materie de fidejusiune și, practic, în acest sens, conținutul noțiunii de excepție este același cu al noțiunii de apărare în sens larg.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 480 NCPC, punctul 3 „în cazul în care se constata ca, în mod greșit, prima instanța a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citata, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.
Astfel că, prin apel, reclamanta a solicitat anularea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare primei instanțe, dezlegarea data problemelor de drept de către instanța de apel și necesitatea administrării de unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Totodată, reclamanta a învederat că Municipiul Ploiești a intentat o acțiune cu același obiect, adică recuperarea debitelor: 15.768 lei și 5.184 lei, aflată pe rolul instanței Judecătoriei Ploiești după invocarea excepției, ceea ce consideră că este litispendență.
De asemenea, reclamanta a precizat că va depune Convenția nr. 2014/06.05.2015 pentru anul 2014, unde li se cer sumele presupuse restante.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 02.06.2015 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de reclamantă, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
P. cererea introductivă de instanță, reclamanta . a chemat în judecată pârâta P. mun. Ploiești.
Așa cum în mod corect a arătat și instanța de fond, în cazul formulării unei cereri de chemare în judecată, reclamantul trebuie să justifice și să dovedească îndeplinirea, atât de către reclamant, cât și de către pârât, a condițiilor referitoare la calitatea și capacitatea părților de a sta într-un proces civil.
Din reglementarea stabilită prin Legea 215/2001 privind administrația publică locală, instanța reține că instituția „primăriei” nu este definită ca o persoană juridică, cu drepturile și obligațiile civile aferente, ci reprezintă, de fapt, aparatul propriu de lucru al primarului, necesar în vederea exercitării de către acesta a drepturilor și a îndatoririlor prevăzute de lege.
P. urmare, instanța constată că „P. municipiului Ploiești” nu reprezintă o persoană juridică și în consecință nu are capacitatea de a sta în judecată, conform art. 56 NCPC.
Așadar, rezultă că în mod corect prima instanță a admis excepția invocată de pârâta P. mun. Ploiești și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă, soluția pronunțată în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 248 NCPC, raportat la art. 21 și 77 din Legea 215/2001 fiind legală și temeinică, principalul motiv de apel invocat de reclamantă fiind, în mod evident, nefondat.
Referitor la celelalte susțineri ale reclamantei, din apelul declarat, se observă că ele reprezintă o reiterare a pretențiilor formulate de reclamantă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, și prin care se evocă fondul litigiului dintre părți.
Or, soluționând cauza pe cale de excepție, tribunalul apreciază că nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive de apel invocate de reclamantă, și care vizează aspecte de fond, care devin de prisos, prin prisma soluționării acțiunii formulate de reclamantă, prin admiterea unei excepții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă ., CUI_, J29/1082/12.07.2013, cu sediul în Ploiești, ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 3508/16.03.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă MUNICIPIUL PLOIEȘTI prin P., Cod Fiscal_, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, ca fiind nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2015.
Președinte, Judecător,
P.-A. A. Ș. O.-C.
Fiind în C.O. semnează
Președintele Tribunalului
Grefier,
S. L.-F.
Red. O.C.Ș./tehnored. A.Ș.P.
4 ex./28.10.15
d. f._ - Judecătoria Ploiești
j. f. B. M. R.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 2645/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2890/2015. Tribunalul... → |
|---|
