Contestaţie la executare. Decizia nr. 156/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-05-2016 în dosarul nr. 156/2016
R.
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:022._
DECIZIA CIVILĂ NR. 156
Ședința publică din data de 11.05.2016
PREȘEDINTE: M. C.-A.
JUDECĂTOR: Ș. O.-C.
JUDECĂTOR: P.-A. A.
GREFIER: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator K. M. M., CNP _, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. M. din Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr._/13.11.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata P. B. R. SRL, CUI_, J_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea de Avocați „M. și Asociații” din București, ., sector 1.
Cerere de recurs legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 500 lei, conform chitanței seria_/2016 nr._/11.05.0216, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns reprezentantul intimatei, avocat D. D., lipsă fiind recurentul-contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 09.05.2016, intimata a depus întâmpinare la dosar, precum și împrejurarea că recurentul-contestator nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care:
Tribunalul constată că, prin Serviciul Registratură, la data de 11.05.2016, recurentul-contestator a depus la dosar cerere de strigare a cauzei după ora 11,00, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru. Având în vedere că ședința de recursuri are loc până la ora 10,30, de la acea oră urmând să înceapă ședința de apeluri, instanța lasă cauza la ultima strigare, la orele 10,25.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns reprezentantul intimatei, avocat D. D., lipsă fiind recurentul-contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 09.05.2016, intimata a depus întâmpinare la dosar, precum și împrejurarea că recurentul-contestator a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care:
Tribunalul ia act de împrejurarea că recurentul-contestator a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 500 lei.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, arată că nu mai susține excepția netimbrării recursului, având în vedere că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică. Sub aspectul netemeiniciei recursului, cu referire la prima critică adusă de recurent sentinței atacate, respectiv cu referire la excepția perimării, arată că acesta ignoră cu bună știință dispozițiile art. 390 C. proc. civ., care prevăd faptul că dispozițiile art. 387 si 389 C. proc. civ., referitoare la perimarea executării silite, nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, iar conform art. 454 alin. 2 C.pr.civ., poprirea se efectuează fără somație, astfel că, în prezenta cauză, fiind efectuată executarea silită împotriva debitorului prin poprire asupra veniturilor periodice, instituția perimării nu poate opera. Cu privire la cea de-a doua critică adusă prin cererea de recurs, constând în pretinsa lipsă a caracterului cert al creanței, solicită să se observe, în primul rând, faptul că susținerile recurentului sunt contradictorii, acesta recunoscând, pe de o parte, că plătește din 2010, fără a contesta în vreun fel cuantumul creanței, iar pe de altă parte afirmă că această creanță nu este certă în privința cuantumului și că nu i s-au detaliat elementele debitului, situație în care se constată existența unor simple alegații ale contestatorului care nu dovedește în niciun fel că ar fi achitat suma de 50.000 lei despre care pretinde că ar fi achitat-o, iar în al doilea rând, chiar prin absurd, dacă ar fi avute în vedere aceste alegații, s-ar ajunge cel mult la o îndreptare a respectivului act de executare și nu la anularea executării. În considerarea tuturor argumentelor prezentate, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform notei de cheltuieli pe care o depune la dosar.
Tribunalul constată închise dezbaterile asupra recursului și rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei și închiderea dezbaterilor asupra recursului, s-a prezentat în sală apărătorul recurentului-contestator.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. _ , la data de 10.06.2015, contestatorul K. M. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. P. B. Romania SRL anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 5/2013/P al B. P. A. și anularea titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin ., nr._ scadent la data de 24.03.2009 în cuantum de 80.387,67 lei și a procesului verbal nr. 19 din data de 16.01.2013 încheiat de B. P. V. și procesul verbal nr. 5/P20.05.2015 încheiat de B. P. A.; suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că executarea silită s-a perimat de drept și că potrivit art. 389 alin. 1 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
A menționat că de la data ultimului act de executare emis în cadrul dosarului de executare menționat până la data emiterii somației din data de 20.05.2015 au trecut 6 luni.
Contestatorul a mai învederat că sumele impuse la plată prin somația emisă în dosarul de executare menționat mai sus nu sunt certe. A precizat că executorul judecătoresc P. A. care a preluat dosarul de executare de la BE P. V. a format prezentul dosar de executare cu nr. 5/2013/P și a procedat la emiterea somației de plată pentru sumele de bani solicitate de către creditoare în luna ianuarie a anului 2013 în condițiile în care contestatorul a plătit lunar, în urma popririlor înființate în dosarul de executare aparținând B. E. V., în baza acelorași titluri executorii, sume de bani care în mod cert au scăzut cu mult sumele solicitate în prezent.
A mai adăugat că la solicitarea intimatei s-a întocmit dosarul de executare silită nr. 348/2009 de către executorul bancar E. V.. In urma actelor de executare efectuate de numita s-a înființat poprire asupra veniturilor sale și au fost reținute sumele de bani existente în conturi la acea dată, până la concurența sumei de_,67 lei reprezentând creditul declarat scadent de către intimată, împrumutat de către . conform contractului de credit nr._ din data de 18.10.2007 astfel cum a fost modificat prin actele adiționale.
A mai adăugat că în urma popririi înființate se reține suma de 743 lei lunar din anul 2010.
Contestatorul a precizat că în urma actelor de executare întocmite în baza acelorași titluri executorii reprezentate de contractul de credit_ din data de 18.10.2007 și biletul la ordin PIRB3AG, nr._ scadent la data de 24.03.2009 s-au efectuat acte de executare în umra cărora S.C. P. B. Romania SA încasează lunar sume de bani încă din anul 2010.
In probațiune, a depus la dosar înscrisuri (f. 9 – 21 din dosar).
La termenul de judecată din data de 06.07.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
In motivarea excepției tardivității, a arătat că, potrivit art. 401 alin. 1 C.proc.civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
A precizat că titlul executoriu pus în executare împotriva contestatorului din prezenta cauză este reprezentat de biletul la ordin . nr._ avalizat de către acesta în calitate de asociat și administrator al societății Sotiris S.R.L. pentru garantarea restituirii creditului acordat societății prin contractul de credit nr._ din data de 18.10.2007.
A mai învederat că termenul de 15 zile de formulare a contestației la executare împotriva executării silite înseși a început să curgă de la data primirii primei somații de executare în cadrul dosarului de executare nr._ al corpului executorilor bancari ai P. B. S.A., respectiv în cursul anului 2010.
A arătat că se impune astfel respingerea ca tardivă a contestației la executare formulată de contestator, respectiv a capătului de cerere vizând anularea executării silite însăși pre cum și a capătului de cerere privind anularea titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin PIRB3AG nr._ avalizat de către contestator.
Pe fondul cauzei, a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 389 alin. 1 C.proc.civ. privind perimarea executării silite. A menționat că executarea silită împotriva debitorului se realizează prin poprire asupra veniturilor periodice ale acestuia, poprire înființată încă din anul 2010 în cadrul dosarului execuțional nr._ al corpului de executori bancari. A menționat că însuși contestatorul a recunoscut prin contestația formulată faptul că executarea se efectuează în continuare prin poprire. Imprejurarea că ulterior desființării corpului executorilor bancari, dosarul nr._ a fost preluat de executorii judecătorești, respectiv de B. P. V. în primă fază și apoi de B. P. A. nu poate impieta asupra popririi deja înființate și care își produce efectele în mod continuu, prin reținerea și virarea veniturilor periodice ale debitorului.
In probațiune, a depus la dosar înscrisuri (f. 35 – 50).
La termenul de judecată din data de 28.09.2015 instanța a admis excepția tardivității în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 5/2013 al B. P. A. până la data de 20.05.2015 și în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin ., nr._ scadent la data de 24.03.2009 și a respins contestația la executare ca tardiv formulată și a respins excepția tardivității în ceea ce privește actele de executare emise în data de 20.05.2015 ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/13.11.2015 prin care a respins contestația la executare formulată de contestatorul K. M. M. în contradictoriu cu intimata P. B. Romania SRL, ca neîntemeiată și a obligat contestatorul la plata către intimat a sumei de 3575,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în fapt, în data de 10.01.2013 creditoarea S.C. P. B. R. SA a formulat cerere de continuare a executării silite împotriva debitoarei . și a garanților acesteia contestatorul din prezenta cauză K. M. M., Szvrlovitz J. și S.C. Sotiris Mmk SRL în baza titlurilor executorii contract de credit nr._ din data de 18.10.2007, gaj autentificat sub nr._. 3 din data de 02.05.2008, ga autentificat sub nr._.4 din data de 02.05.2008, bilete la ordin ._ în cuantum de 80.387 lei avalizat de contestator și bilet la ordin ._ în cuantum de_ leu avalizat de contestator.
În perioada 10.01.2013 – 20.05.2015 au fost efectuate acte de executare astfel cum reiese din înscrisurile din dosarul de executare care însă nu vor fi analizate de către instanța de judecată în ceea ce privește legalitatea acestora având în vedere că prin încheierea din data de 28.09.2015 instanța a admis excepția tardivității contestației la executare formulată împotriva acestor acte de executare și a respins contestația la executare ca tardiv formulată.
La data de 20.05.2015 s-a emis de către B. P. A. somația prin care s-a pus în vedere contestatorului să achite suma de_ lei reprezentând_ lei debit, 3107 lei onorariu executor B. P. V. 3500 lei cheltuieli de executare inclusiv TVA. La aceeași dată, s-a întocmit procesul verbal de cheltuieli de executare prin care B. P. A. a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 3500 lei TVA inclus reprezentând onorariu executor, cheltuieli suplimentare necesare desfășurării executări silite cu efectuarea actelor de executare silită și s-a dispus înființarea popririi asupra 1/3 din veniturile debitorului până la concurența sumei de_ lei reprezentând debit și cheltuieli de executare silită.
În drept, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 399 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare; de asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzuta de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la interesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Totodată, potrivit art. 399 alin. 2 C.proc.civ., nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal; de asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Analizând actele de executare întocmite în data de 20.05.2015 instanța de fond a reținut că acestea au fost emise în conformitate cu dispozițiile art. 387 C.proc.civ. si art. 454 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretențiuni, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a cazut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamanta, instanța de fond a constatat că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către aceasta în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, motiv pentru care, având în vedere că în speța de față, reclamantul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea intimatului și va obliga contestatorul la plata către intimat a sumei de 3575,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat, în termen legal, recurs contestatorul K. M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând pe fond să se dispună admiterea contestației la executare pornită prin somația emisă în cadrul dosarului de executare nr. 5/2013 al B. P. A. pentru suma de 69.449 lei compusă din: 62.842 lei debit 3107 lei onorariu executor P. V., 3 500 lei cheltuieli executare B. P. A. și pe cale de consecință să se dispună anularea somației din 20.05.2015 emisă în cadrul dosarului de executare nr.5/2013/P al B. P. A., pentru suma de 69.449 lei, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită dispuse în cadrul dosarului de executare nr.5/2013/P al B. P. A., anularea titlului executoriu reprezentat de Biletul la ordin . nr._ scadent la data de 24.03.2009 în valoare de 80.387.67 și a Procesului verbal nr. 19/16.01.2013 încheiat de B. P. V. și Procesul verbal nr. 5/P/20,05.2015 încheiat de B. P. A. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei contestații fond și recurs.
În motivare, recurentul - contestator a învederat instanței că, în fapt, prin cererea înregistrata sub numărul_ pe rolul Judecătoriei Ploiești, a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. P. B. Romania SRL, anularea somației din 20.05.2015 emisă în cadrul dosarului de executare nr.5/2013/P al B. P. A., pentru suma de 69.449 lei, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită dispuse în cadrul dosarului de executare nr.5/2013/P al B. P. A., anularea titlului executoriu reprezentat de Biletul la ordin . nr._ scadent la data de 24.03.2009 în valoare de 80.387,67 și a Procesului verbal nr. 19/16.01.2013 încheiat de B. P. V. și Procesul verbal nr. 5/P/20.05.2015 încheiat de B. P. A..
Astfel, recurentul – contestator a precizat că instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea contestației la executare, unica motivare fiind că actele de executare au fost emise în conformitate cu dispozițiile art.387 C proc. Civ. si art.454 C pr. Civ.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția perimării de drept a executării silite pornite în cadrul dosarului de executare nr. 5/2013/P al B. P. A..
Potrivit dispozițiilor art. 389 alin.(1) C. "Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei."
Potrivit dispozițiilor art. 391 C. "încălcarea dispozițiilor art. 384, 385, 387 si 389, atrage anularea executării.
Așa cum rezultă din actele de executare silită, de la data ultimul act de executare emis în cadrul dosarului mai sus menționat până la data emiterii somației din 20.05.2015, au trecut mai mult de 6 luni.
Întrucât de la data ultimul act de executare silita emis în dosarul de executare, până la momentul emiterii somației din 20.05.2015, s-au scurs mai mult de 6 luni, recurentul – contestator a solicitat să se constate perimarea de drept a executării silite dispuse în cadrul dosarului de executare silită nr.5/2013/P al B. P. A. și pe cale de consecință să se dispună anularea executării.
Totodată, recurentul – contestator a precizat că instanța de fond în mod greșit a constatat legalitatea titlurilor executorii, în condițiile în care sumele impuse la plată prin Somația emisă de către B. P. A., nu sunt certe.
Astfel, executorul judecătoresc atașează somației Adresa nr. 43/ 10.01.2013 transmisă de către creditoare, Biroului Executorului Judecătoresc P. V., prin care solicită continuarea executării silite a contestatorului până la concurența sumei de 62.842,14 lei.
Executorul judecătoresc P. A. care a preluat dosarul de executare de la B. P. V. a format prezentul dosar de executare cu nr. 5/2013/P și a procedat la emiterea somației de plată pentru sumele de bani solicitate de către creditoare în luna ianuarie a anului 2013, în condițiile în care recurentul - contestator plătește lunar, în urma popririlor înființate în dosarul de executare aparținând Executorului Bancar E. V., în baza acelorași titluri executorii, sume de bani care în mod cert au scăzut cu mult sumele solicitate în prezent.
În urma popririi înființate de doamna Executor Bancar E. V., se reține și în prezent suma de 743 lei lunar, din anul 2010 (data efectuării primului act de executare).
De asemenea la data emiterii primelor acte de executare d-na executor a reținut și toate sumele pe care recurentul - contestator le avea cu titlu de economii personale în conturile deschise la EMPORIKl B. și CREDIT EUROPE B..
Recurentul – contestator a învederat astfel faptul că, în urma actelor de executare întocmite în baza acelorași titluri executorii reprezentate de Contractul de credit_/18.10.2007 și Biletul la Ordin ., s-au efectuat acte de executare în urma cărora . S.A. încasează lunar sume de bani, încă din anul 2010.
Astfel, recurentul – contestator a apreciat că în cauză nu putem discuta de o sumă certă atât timp cât executorul judecătoresc nu a menționat cu exactitate din ce se compune suma reprezentând debit principal de 62.842.14 lei. înțelegând să preia doar această suma din solicitarea efectuată de creditoare în 10.01.2013.
Deși a solicitat creditoarei în repetate rânduri să-i transmită o situație actualizată a sumelor rămase de plată până la concurența întregii datorii de 80.387 lei, nici până în prezent aceasta nu a dat curs solicitării sale, astfel că a apreciat că în cauză se impune efectuarea unei expertize contabile, pentru a fi stabilite cu exactitate sumele de bani pe care recurentul - contestator le mai datorează în prezent având în vedere că din conturile sale s-au reținut până în prezent peste 50.000 lei în contul acestei datorii.
De asemenea, recurentul – contestator a învederat că instanța de fond în mod greșit a dispus admiterea în totalitate a cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, în condițiile în care onorariul în cuantum de 3575 lei nu se justifică doar pentru simpla redactare a întâmpinării.
Față de cele învederate, recurentul – contestator a solicitat admiterea recursului, să se dispună casarea în parte a hotărârii atacate și în conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. (2) NCPC, să se dispună cenzurarea onorariului de avocat solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată de către intimat.
Față de cele învederate, recurentul - contestator a solicitat admiterea recursului declarat împotriva Sentinței Civile nr._/13.11.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în cadrul dosarului nr._, pe care o consideră netemeinică și nelegală, urmând să se dispună casarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând pe fond să se dispună admiterea contestației la executare pornită prin somația emisă în cadrul dosarului de executare nr. 5/2013 al B. P. A. pentru suma de 69.449 lei compusă din: 62.842 lei debit, 3107 lei onorariu executor P. V., 3 500 lei cheltuieli executare B. P. A. și pe cale de consecință să se dispună anularea somației din 20.05.2015 emisa în cadrul dosarului de executare nr.5/2013/P al B. P. A., pentru suma de 69.449 lei, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită dispuse în cadrul dosarului de executare nr.5/2013/P al B. P. A., anularea titlului executoriu reprezentat de Biletul la ordin . nr._ scadent la data de 24.03.2009 în valoare de 80.387,67 și a Procesului verbal nr. 19/16.01.2013 încheiat de B. P. V. și Procesul verbal nr. 5/P/20.05.2015 încheiat de B. P. A. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei contestații fond și recurs.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.488 alin.(1) pct.6 și 8 NCPC.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 04.04.2016, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a recursului, în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de recurs formulate de recurentul – contestator K. M. M., intimata P. B. R. SA a formulat, în temeiul art.115 și urm. C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală (f.12-14).
În motivarea întâmpinării, intimata învederat instanței, sub aspectul netemeiniciei recursului, că în susținerea acțiunii introductive, contestatorul invoca faptul că executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 5/2013 al B. P. A. a fi perimată sau că sumele puse în executare în cadrul respectivului dosar execuțional nu ar fi certe.
În ceea ce privește excepția perimării executării silite invocate de către partea adversă, intimata a solicitat să se constate că aceasta este neîntemeiata, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 389 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. civ., „dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea sa se perimă de drept și orice parte interesata poate cere desființarea ei".
Partea adversă ignoră cu bună știință dispozițiile art. 390 C. proc. civ., care prevăd faptul că dispozițiile art. 387 si 389 C. proc.civ referitoare la perimarea executării silite nu se aplica în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație.
În speță, executarea silită împotriva debitorului se realizează prin poprire asupra veniturilor periodice ale acestuia, poprire înființata încă din anul 2010, în cadrul dosarului execuțional nr._ al corpului de executori bancari. De altfel, chiar partea adversă recunoaște prin contestația formulată faptul că executarea se efectuează în continuare prin poprire, respectiv „se retine și în prezent suma de 743 lei lunar, din anul 2010 (data efectuării primului act de executare)”.
Împrejurarea că ulterior desființării corpului executorilor bancari, dosarul nr._ a fost preluat de către executorii judecătorești, respectiv de către B. P. V. în prima faza și apoi de către B. P. A. nu poate impieta asupra popririi deja înființate și care își produce efectele în mod continuu, prin reținerea și virarea veniturilor periodice ale debitorului.
În condițiile în care în speța executarea silita se desfășoară prin poprirea înființată fără somație asupra veniturilor contestatorului K. M. M., este evident că nu pot fi incidente în cauza dispozițiile art. 389 C. proc. civ privitoare la perimarea executării silite, astfel încât excepția perimării invocată prin acțiunea introductiva este în mod evident neîntemeiata și se impune a fi respinsă ca atare.
Intimata a mai precizat că susținerile părții adverse cu privire la pretinsa lipsă a caracterului cert al creanței puse în executare sunt, de asemenea, neîntemeiate și nu pot conduce la anularea executării silite sau a somație emise la data de 20.05.2015 de către B. P. A. în cadrul dosarului nr. 5/2013.
Astfel, se impune a se constata că susținerile contestatorului cu privire la aceste aspecte sunt contradictorii, în condițiile în care, pe de o parte, acesta recunoaște faptul că plătește din anul 2010 creanța deținută fără a contesta cuantumul acesteia sau modul de actualizare, iar, pe de alta parte, invocă faptul că suma restantă pusa în executare nu ar fi certă din perspectiva cuantumului acesteia.
De asemenea, se invocă faptul că ar fi plătit până în prezent peste 50.000 lei în contul creanței sau că executorul nu ar fi menționat cu exactitate suma din ce se compune suma rămasa de executat, în acestea reprezintă simple alegații ale contestatorului, fără a se face vreo minimă dovadă în sensul celor invocate.
Cu toate acestea, chiar dacă prin absurd s-ar aprecia că suma menționată în somația din 20.05.2015 emisa de P. A. nu ar corespunde cu creanța scadentă datorată intimatei, această împrejurare nu ar putea conduce la anularea executării silite sau a actului de executare, ci cel mult la îndreptarea respectivului act de executare de către executorul judecătoresc sau instanța de judecată.
Totodată, relevant pentru a observa lipsa de fundament a susținerilor părții adverse este faptul că, deși contestatorul invocă anumite aspecte privind necesitatea unei expertize contabile pentru stabilirea modului de actualizare a creanței, totuși această probă nu este solicitată prin intermediul contestației la executare formulate.
Astfel, intimata a precizat că toate aceste aspecte conduc la concluzia că susținerile apelantului - contestator sunt de circumstanța și fără suport probator, motiv pentru care acestea nu pot impieta asupra legalității executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 5/2013 al B. P. A. precum și asupra legalității actelor de executare efectuate în cadrul respectivului dosar.
În considerarea tuturor argumentelor prezentate în cuprinsul prezentei, intimata a solicitat respingerea apelului formulat de K. M. M. ca fiind vădit neîntemeiata.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 115 si urm. C. proc. civ.
În probațiune, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât, numai pe această cale, se poate verifica maniera în care, în circumstanțele concrete ale cauzei, „justiția a fost servită”. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Printre pironii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul unei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
Așa cum s-a învederat în mod constat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând pentru părți o garanție că cererile lor au fost analizate cu atenție, inexistența motivării, ca și motivarea necorespunzătoare atrăgând casarea hotărârii.
Aceeași concluzie se deprinde și din jurisprudența Curții de Justiție a Drepturilor Omului referitoare la un proces echitabil, din a cărei analiză se desprinde concluzia că obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată întrucât numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi analizată un control public al administrării justiției (hotărârea dată în cauza Hirvisaari contra Finlandei).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai statuat și că deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează, dar și că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
În ceea ce privește sentința civilă nr._/13.11.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, tribunalul observă că această hotărâre nu cuprinde argumentarea rațiunii ce l-a determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză, atât în ceea ce privește perimarea de drept a executării silite pornite în dosarul de executare nr.5/2013/P al B. P. A., cât și sub aspectul fondului contestație la executare.
În afara prezentării situației de fapt și a expunerii prevederilor art.399 alin.1 și 2 C.pr.civ., motivarea propriu-zisă a judecătorului fondului se rezumă la următoarea frază: „analizând actele de executare întocmite în data de 20.05.2015, instanța reține că acestea au fost emise în conformitate cu dispozițiile art.387 și art.454 C.pr.civ.”.
Or, hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a argumentelor și probelor aflate la dosar în scopul aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
În cauză, instanța de fond nu a analizat în vreun fel și nici nu a înlăturat motivat susținerile formulate de contestator, încălcând astfel dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., care statuează obligativitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, făcând practic imposibilă misiunea instanței de recurs de a control hotărârea atacată.
Față de toate argumentele expuse, în baza art.312 alin.3 și 6 cu aplicarea art.304 pct.5 și pct.7 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul declarat de contestator, împotriva sentinței civile nr._/13.11.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, sentință pe care o va casa și va trimite cauza la prima instanță pentru rejudecare conform considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator K. M. M., CNP _, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. M. din Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/13.11.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata P. B. R. SRL, CUI_, J_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea de Avocați „M. și Asociații” din București, ., sector 1.
Casează sentința atacată și trimite cauza la Judecătoria Ploiești pentru rejudecare, conform considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.05.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C.-AndraȘologon O.-C. P. – A. A.
GREFIER,
S. L.-F.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. P.A.A. /tehnored. B.G.G.
2 ex./30.05.2016
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. C. C.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 10-12-2015, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 719/2016. Tribunalul... → |
|---|
