Contestaţie la executare. Decizia nr. 281/2015. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 281/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 281/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILA NR. 281

Ședința publică din data de 21 mai 2015

PREȘEDINTE:M. N.

JUDECĂTORI: N. A.

C. R.

GREFIER: E. M.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul - contestatorul D. N., domiciliat în Târgoviște, .. 94, jud. Dâmbovița și recurenta - intimată . A E. E. „E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD” SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. M. M. A., cu sediul în Ploiești, .. 11, ., jud. Prahova.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 14.05.2015, după care a amânat pronunțarea la data de 21.05.2015 când a pronunțat următoarea decizie:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești cu nr._, la data de 24.01.2012, contestatorul D. N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să admită contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimații B. M. M. A. și . a E. E. „E. Distribuție Muntenia Nord” SA Ploiesti si să dispună efectuarea actului de executare a cărei executare este refuzată de executorul judecătoresc, până la recuperarea sumelor datorate de către debitoare, precum și sa oblige debitoarea la plata dobânzii la dobânda scadentă, atât suma ce va fi stabilita de expertiza contabilă, cât și dobânda datorată în continuare până la momentul plății efective a sumelor datorate. De asemenea, a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivare, contestatorul a arătat că la data de 04.05.2010 s-a început executarea silita conform titlurilor executorii reprezentate de decizia civila nr. 132/. a Tribunalului B. - Secția Civila și decizia civila nr. 223/R/02.03.2009 a Curții de Apel B., pronunțate în dosarul nr._ emițându-se somația nr. 144/22.06.2010 în vederea începerii executării silite pentru suma de_,57 lei, conform expertizei contabile G. A..

A mai arătat că prin încheierea de ședință din 29.06.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite pornite în dosarul nr. 144/2010 al B. M. M. A., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite a aceleași executări ce a făcut obiectul dosarului nr._/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, iar prin încheierea de ședință din data de 08.09.2010 instanța și a admis cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației ce a format obiectul dosarului nr._/281/2010.

Contestatorul a arătat și că la data de 04.05.2011, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 4906 prin care a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de debitoare.

Totodată, a precizat că pe parcursul judecării contestației la executare, debitoarea a plătit suma de_,01 lei reprezentând o parte din creanță conform titlului executoriu – decizia civilă nr. 223/R/02.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel B. și suma de 5000 lei reprezentând cheltuielile de judecată conform titlului executoriu decizia civilă nr. 132/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul B. - Secția Civilă, așa cum rezultă din procesul verbal de distribuire a sumelor încheiat de executorul judecătoresc în data de 20.09.2010.

A precizat contestatorul că debitoarea a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 4906/04.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1317/19.10.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Civilă în dosarul nr._/281/2010, iar după respingerea recursului, în data de 31.10.2011, a formulat cerere de reluare a executării silite împotriva debitoarei, cu ordinul de plată nr. 811/23.11.201 și în baza procesului verbal de distribuire a sumelor încheiat de executorul judecătoresc la data de 12.12.2011, debitoarea achitând diferențele de creanțe actualizate până la data de 31.05.2010, respectiv_,82 lei, în baza titlului executoriu - decizia civilă nr. 223/02.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel B. și de 558,50 lei în baza titlului executoriu - decizia civilă nr. 132/. pronunțată de Tribunalul B..

Contestatorul a arătat în continuare că în data de 22.12.2011, a formulat o cerere de continuare a executării silite împotriva debitoarei în dosarul de executare silită nr. 144/2010, motivat de faptul că expertiza contabilă G. A. a calculat numai parțial creanța datorată de debitoare, respectiv numai până la data de 31.05.2010, momentul primei plăți fiind 20.09.2010 iar momentul celei de-a doua plăți a fost 16.12.2011, așa cum rezultă din procesul verbal de distribuire din 20.09.2010 și ordinul de plată nr. 811/16.12.2011.

A mai învederat contestatorul că executorul judecătoresc, prin adresa din 09.01.2012 i-a comunicat că: „apreciază că suma datorată a fost recuperată", fără însă să facă dovada că a efectuat calculele necesare în baza art. 371 ind. 2 alin. 2 Cod proc. civilă și fără să precizeze dacă a dispus sau nu încetarea executării silite conform art. 371 ind. 5 lit. a) Cod proc. civilă.

Contestatorul a precizat că întrucât executorul judecătoresc a refuzat continuarea executării silite sub pretextul că suma ar fi fost recuperată și având în vedere că pentru stabilirea exactă a sumei datorate de către debitoare era necesară întocmirea unei lucrări de specialitate, a angajat un expert contabil autorizat care să calculeze indemnizația lunară indexată lunar cu indicele de inflație la care se va aplica și dobânda legală, ținând cont de momentul celor două plăți efectuate de debitoare.

A arătat contabilul că acesta expertiza contabilă a stabilit că debitoarea, după data ultimei plăți îi mai datorează, conform deciziei civile nr. 223/02.03.2009 suma de 240.923,48 lei reprezentând dobânzi calculate pentru perioada octombrie 2001 -decembrie 2011, iar conform deciziei civile nr. 132/., mai datorează, suma de 233,26 lei reprezentând cheltuieli de judecată și suma de 1048,58 lei reprezentând dobânzi calculate.

În drept, au fost invocate disp. art. 399 - art. 404 Cod proc. civilă și art. 1489 Cod civil.

Contestația a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 194 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

În susținerea contestației, au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: cerere de executare silită, decizia civilă nr. 132/., decizia civilă nr. 223/02.03.2009, somația nr. 144 din 22.06.2010, raport de expertiză contabilă din 15.06.2010, proces-verbal din 05.07.2010, sentința civilă nr. 4906/04.05.2011, proces verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită din 20.09.2010, proces verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită din 12.12.2011, adresa nr. 144 din 09.01.2012, raport de expertiza contabila extrajudiciara nr._/23.01.2012,

La data de din 21.03.2012 intimata . A E. E. « E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD SA » PLOIEȘTI, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a contestației.

În motivare, intimata a arătat, în esență, că în situația in care contestatorul înțelege sa conteste Raportul de expertiza efectuat de către expertul contabil A. G. si confirmat de către expertul contabil Komuves E., acesta a căpătat caracterul de autoritate de lucru judecat, prin rămânerea irevocabila a Sentinței civile nr. 4906/04.05.2011, rezultatele expertizei A. G. fiind însușite de către creditorul Duvalma N., care nu a contestat nici Raportul de expertiza si nici Procesul - verbal încheiat la data de 22.06.2010 de către B. M. M. A..

A mai arătat intimata că in cadrul contestației la executare care a făcut obiectul dosarului nr._/281/2010, a fost dispusa efectuarea de către expert contabil Komuves E. a unei expertize contabile, care a avut ca obiectiv "verificarea modul de calcul al dobânzii si modul de calcul privind indexarea cu indicele de inflație", concluzia acesteia fiind ca pentru perioada octombrie 2001 - mai 2010 calculul matematic a al expertizei A. G. este corect.

Intimata a mai arătat că în situația în care contestatorul înțelege sa formuleze prezenta cerere numai fata de refuzul executorului de a îndeplini un act de executare, respectiv fata de refuzul acestuia de a continua executarea silita, intimata a solicitat respingerea contestației ca rămasa fara obiect întrucât debitul a fost achitat integral, asa cum rezulta din Procesele de distribuire a sumelor rezultate de executare silita încheiate la data de 20.09.2010 si la data de 12.12.2011, astfel cum au fost calculate de către executor prin Procesele - verbale încheiate la data de 22.06.2010, respectiv 02.12.2011.

A mai învederat intimata că prin somația de executare nr. 144/22.06.2010 i-a fost comunicat prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc "M. M. A." faptul ca in baza titlurilor executorii Decizia civila nr. 132/. pronunțata de de Tribunalul B. si Decizia civila nr. 223/R/02.03.2010 pronunțata de Curtea de Apel B., in dosarul nr._, s-a admis încuviințarea executării silite in dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești si au fost somați sa plătească creditorului suma de 756.686,23 lei, reprezentând: - 737.745,57 lei - creanța conform titlului executoriu (suma de_,01 lei echivalent al indemnizației lunare in cuantum de 27,5 lei/mp/luna, reprezentând c/val. exercitării dreptului de uz si servitute asupra suprafeței de 379,76 mp teren, pentru perioada 12.10._03, suma indexata lunar cu indicele de inflație, la care se aplica si dobânda legala, calculata conform raportului de expertiza contabila G. A., comunicat alăturat somației si cheltuieli de judecata); " -_,66 lei - cheltuieli efectuate cu executarea silita pana in prezent.

A precizat intimata faptul ca a recunoscut si a achitat la data de 12.07.2010 suma de 257.693,67 lei (241.839,01 lei, conform Deciziei nr. 223/R/02.03.2009 plus 5000 lei, conform Deciziei nr. 132/., plus 10.854,66 lei cheltuieli de executare), iar, pentru diferența neachitata, a formulat contestație, criticând modul in care a fost reactualizata suma si solicitând efectuarea unei expertize, care sa aiba ca obiectiv actualizarea debitelor prevăzute in titlurile executorii, începând cu data de 02.03.2009, data de la care Decizia nr. 223/R/02.03.2011 a rămas definitiva si irevocabila si pana la data plații efective, in cauza fiind aplicabile dispozițiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ.

Intimata a arătat și că prin Sentința civila nr. 4906/04.05.2011 instanța de fond a respins contestația la executare formulata de către S.C. F.D.E.E. "E. Distribuție Muntenia Nord" S.A., in contradictoriu cu intimatul Duvalma N., ca neîntemeiata, iar recursul formulat împotriva Sentința civila nr. 4906/04.05.2011 a fost respins de către Tribunalul Prahova, la data de 19.10.2011, ca nefundat.

A precizat în continuare că, având in vedere aceasta soluție, a fost reluata executarea silita, iar prin Somația nr. 144/02.11.2011, executorul judecătoresc a somat-o sa achite suma de 506.146,08 RON, reprezentând: -493.801,32 RON - creanța conform titlului executoriu (diferența dintre suma de 737.745,57 lei solicitata inițial si suma de 241.839,01 lei, recunoscuta si achitata de buna voie, reprezentând debit conform Deciziei nr. 223/R/02.03.2009, plus 5000 lei cheltuieli de judecata, conform Deciziei nr. 132/.);- 12.344,76 RON -cheltuieli de executare.

A mai învederat intimata că la data de 22.11.2011, a fost executată silit, din conturile sale fiind poprita suma de 506.146,08 lei.

A susținut și că trebuie avute în vedere prevederile art. 371 ind 1 alin. (3) cpc, și ale art. 371 ind. 2 alin. (3) cpc, dar și faptul că data plații efective, conform Codului de procedura civila, este data de 12.07.2010 si nu cele indicate de către contestator, 20.09.2010, respectiv data de 16.12.2011, așa cum rezulta din procesele verbale de distribuire, executorul fiind obligat de a proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume (art. 458 alin. 1 Cod proc. civ.).

A conchis intimata că a achitat integral sumele calculate si menționate de către executorul judecătoresc in Procesele - verbale încheiate la data de 22.06.2010, respectiv 02.12.2011 si achitate creditorului conform Proceselor de distribuire a sumelor rezultate de executare silita încheiate la data de 20.09.2010 si la data de 12.12.2011, astfel încât executarea silita a încetat in conformitate cu prevederile art. 371 ind 5 lit. a) Cod proc. civ.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În susținere, a anexat somația nr. 144 din 22.06.2010.

Intimatul B. M. M. A. nu a formulat întâmpinare.

La data de 21.03.2012, urmare a solicitării instanței, a fost depus dosarul de executare silită nr. 144/2010 al B. M. M. A.. ( filele 76-130)

La termenul de judecată din 22.03.2013, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 4773/27.03.2012, instanța a admis în parte contestația la executare, a obligat B. M. M. A. la continuarea executării silite în dosarul nr. 144/2010, pana la executarea in totalitate a creanței, conform titlurilor executorii Decizia civila nr.132/. a Tribunalului B. din dosarul nr._ si decizia civila nr. 223/R/02.03.2009 a Curții de Apel B., actualizate pana la data plății efective, a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a debitoarei . a E. E. E. Distributie Muntenia Nord SA Ploiesti, la plata dobânzii la dobânda, ca neîntemeiata și a admis in parte si cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata la suma de 197 lei.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs contestatorul și intimata, iar prin decizia civilă nr. 175/29.01.2013, Tribunalul Prahova a admis recursurile, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare, potrivit considerentelor expuse în respectiva decizie. ( filele 43-48)

La data de 06.03.2014, cauza a fost reînregistrată sub același număr,_ pe rolul Judecătoriei Ploiești și repartizată aleatoriu prezentului complet de judecată.

La termenul de judecată din 13.05.2013, instanța a încuviințat contestatorului proba cu expertiza în specialitatea contabilitate iar la data de 10.08.2013, a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă înregistrat sub nr. 395/31.07.2013 întocmit de expert C. Zefirica (fila 45).

La termenul din 28.10.2013, instanța a încuviințat în parte obiecțiunile formulate de părți la raport, iar la data de 27.02.2014 a fost depus raportul răspuns la obiecțiuni. ( fila 262)

La termenul de judecată din 16.04.2014 instanța a admis în parte obiecțiunile la raportul de expertiză depus la 27.02.2014 și a dispus refacerea raportului de expertiză specialitatea contabilitate întocmit de expert C. Zefirica.

La data de 11.07.2014, a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă refăcut, întocmit de expert C. Zefirica. (fila 532)

La termenul de judecată din 15.09.2014, instanța a respins obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză contabilă din 11.07.2014.

În cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiza specialitatea contabilitate.

Prin sentința civilă nr._/13.10.2014, Judecătoria Ploiești a admis în parte contestația la executare formulată de către contestatorul D. N., domiciliat în Târgoviște, .. 94, jud. Dâmbovița în contradictoriu cu intimații și a obligat intimații B.E.J. M. M. A. să continue executarea silită în dosarul de executare silită nr. 144/2010, pentru suma de 62.252, 17 lei, reprezentând rest de plată indemnizație actualizată la 19.12.2011 conform titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 132/. a Tribunalului B. și decizia civila nr. 223/R/ 02.03.2009 a Curții de Apel B., pronunțate în dosarul nr._, potrivit variantei de răspuns nr. 2- G. la obiectivul 1 al raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză de expert C. Zefirica.

De asemenea a admis în parte cererea de majorare a onorariului expertului C. Zefirica și majorează onorariul de expert de la suma de 1000 lei la suma de 5000 lei și a obligat contestatorul să achite în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Prahova onorariul de expert suplimentar în cuantum de 4000 lei, iar intimații la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5194 lei, din care 5000 lei reprezintă onorariu de expert, iar 194 lei reprezintă taxă judiciară de timbru.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținuturmătoarele:

La data de 05.05.2010, a fost înregistrată sub nr. 144 cererea de executare silită formulată de creditorul D. N., împotriva debitoarei . A E. E. „E. Distribuție Muntenia Nord” SA PLOIESTI, prin care a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de decizia civila nr. 132/. a Tribunalului B. - Secția civilă și decizia civilă nr. 223/R/02.03.2009 a Curții de Apel B. în dosarul nr._ . ( fila 77 dosar primul ciclu procesual)

Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii menționate. ( fila 78)

Prin somația nr. 144/22.06.2010, s-a pus în vedere debitoarei să achite în termen de o zi suma de 737.745,57 lei, reprezentând creanță conform titlului executoriu (suma de 241.839,01 lei echivalent al indemnizației lunare în cuantum de 27,5 lei/mp/luna, reprezentând contravaloarea exercitării dreptului de uz și servitute asupra suprafeței de 379, 76 lei teren, pentru perioada 12.01._03, sumă indexată lunar cu indicele de inflație, la care se aplică și dobânda legală, calculată conform expertizei contabile G. A.), la care se adăugau cheltuieli de executare de_,66 lei. ( fila 68)

La data de 25.06.2010, debitoarea . a E. E. ,,E. Distribuție Muntenia Nord,, SA Ploiești, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._/281/2010, contestație la executarea silită pornită împotriva sa în dosarul nr. 144/2010 al B. M. M. A., prin care a solicitata anularea somației de plată nr. 144/22.06.2010, formulând totodată și cerere de suspendare a executării silite, cerere admisă la data de 08.09.2010.

La data de 12.07.2010 debitoarea a achitat în parte debitul, în suma de 257.693,67 lei, prin recipisa nr. 72/12.07.2010, ce a fost distribuit prin procesul-verbal de distribuire a sumei, din 20.09.2010. ( fila 69)

Prin sentința civilă nr. 4906 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 04.05.2011 ( filele 28-30), a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de debitoare, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de creditorul intimat și de debitoarea-contestatoare, ca nefondate, conform deciziei nr. 1317 din 19.10.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Întrucât debitoarea a contestat concluziile raportului de expertiză contabilă G. A. întocmit în cadrul dosarului de executare silită în vederea stabilirii cuantumului creanței, în cauza cu nr._/281/2010 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, iar instanța a reținut în considerentele sentinței rămase irevocabile, că „din probatoriul administrat în cauza, respectiv, raportul de expertiza contabilă Komuves E., care a avut ca obiectiv verificarea modului de calcul al dobânzii si modului de calcul privind indexarea cu indicele de inflație, a reieșit ca pentru perioada noiembrie 2001 – mai 2010 calculul matematic al expertizei A. G. este corect.”

La data de 09.05.2011 a fost reluată executarea silită împotriva debitoarei, fiind emisa somația nr. 144, prin care debitoarea a fost somat la plata diferenței de 497.271,32 lei, reprezentând creanță conform titlului executoriu, la care se adăugau cheltuieli de executare de 6716,79 lei, iar la data de 02.11.2012, debitoarea a fost somată să achite sumele de 493.801,32 lei, reprezentând creanță conform titlului executoriu și_,76 lei reprezentând cheltuieli de executare.(filele 116 și 125)

Prin recipisa nr. 811/23.11.2011 debitoarea a consemnat suma de 506.146,08 lei, sumă ce a fost distribuită prin Procesul-verbal din 12.12.2011, din care suma de 497.503,62 lei a fost distribuită către creditorul D. N., reprezentând creanță actualizată ( 493.242,82 lei), cheltuieli de judecată actualizate (558,50 lei) și cheltuieli de executare (3702,3 lei) debit, iar suma de 8642,46 lei, reprezentând cheltuieli de executare a fost distribuită către executorul judecătoresc.

Urmare a cererii pentru continuarea executării silite formulate de contestator la data de 27.12.2011 (fila 82), prin adresa cu nr. 144/09.01.2012, executorul judecătoresc a comunicat creditorului că suma datorată a fost recuperată și nu mai este necesar a se dispune efectuarea unei expertize contabile. ( fila 35)

Analizând actele dosarului de executare silită cu nr. 144/2010 al B. M. M. A., instanța reține că suma totală reprezentând creanța de plată către contestator conform titlurilor executorii menționate mai sus a fost stabilită în baza raportului de expertiză contabilă G. A.. (filele 22-26)

Prin acest raport a fost avută în vedere însă numai perioada octombrie 2001-mai 2010, fără a se proceda la actualizarea debitului și accesoriilor în raport de data ultimei plăți efectuate de debitoare, respectiv, la data de 12.12.2011, pentru suma de 506.146,08.

Pe cale de consecință, la această dată, cele două plăți efectuate de debitoare nu au acoperit integral debitul și cheltuielile stabilite în sarcina debitoarei, astfel cum se reține și în raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expert C. Zefirica, prin răspunsul la obiectivul numărul trei. ( fila 565)

Pentru a stabili suma pentru care urmează a se dispune continuarea executării silite în dosarul de executare silită cu nr. 144/2010, instanța a dispus ca expertul să întocmească două variante, respectiv una care să reprezinte opinia proprie a expertului desemnat în prezenta cauză, C. Zefirica, și o variantă care să cuprindă o preluare a modului de calcul al expertizei G. A. efectuată în cadrul dosarului de executare silită și calcularea în continuare a sumelor datorate de intimată conform acestui raport de la data până la care a fost actualizată creanță prin acest raport și până la data la care executorul judecătoresc i-a comunicat creditorului faptul că debitul a fost recuperat integral.

Față de împrejurarea că prin considerentele sentinței civilă nr. 4906 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 04.05.2011 ( filele 28-30), irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate, s-a reținut că modul de calcul matematic al expertizei A. G. este corect, întrucât considerentele hotărârii pronunțate în soluționarea contestației la executare ce a format obiectul cauzei menționate au intrat în puterea lucrului judecat, instanța, în vederea stabilirii sumei pentru care urmează a fi continuată executarea silită în dosarul executare silită cu nr. 144/2010 al B.E.J. M. M. A., va avea în vedere varianta nr. 2 - G. a răspunsului la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmită de expert C. Zefirica, potrivit căruia, restul de plată indemnizație actualizată la 19.12.2011 este de 62.252, 17 lei. ( fila 564)

Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte contestația la executare și va obliga intimatul B.E.J. M. M. A. să continue executarea silită în dosarul de executare silită nr. 144/2010, pentru suma de 62.252, 17 lei, reprezentând rest de plată indemnizație actualizată la 19.12.2011 conform titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 132/ . a Tribunalului B. și decizia civila nr. 223/R/02.03.2009 a Curții de Apel B., pronunțate în dosarul nr._, potrivit variantei de răspuns nr. 2- G. la obiectivul 1 al raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză de expert C. Zefirica.

De asemenea, în ceea ce privește cererea expertului desemnat C. Zefirica privind majorarea onorariului de expert la suma de_ lei, instanța, față de volumul de activități desfășurate de expert și de complexitatea lucrării, o apreciază întemeiată doar în parte și va dispune majorarea onorariul de expert de la suma de 1000 lei la suma de 5000 lei. Pe cale de consecință, instanța va obligă contestatorul să achite în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Prahova onorariul de expert suplimentar în cuantum de 4000 lei.

În temeiul art. 274 alin. 1 c.pr.civ., constatând culpa procesuală a intimaților, instanța îi va obliga la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5194 lei, din care 5000 lei reprezintă onorariu de expert, iar 194 lei reprezintă taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr._/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploieștia declarat recurs contestatorul D. N., pentru următoarele motive:

❖ 1. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 315 Cod proc. Civ. de la 1865, a ignorat dispozițiile deciziei de casare nr. 175/2013 și a omologat o expertiză contabilă care a fost întocmită fără să respecte algoritmul de calcul prevăzut de titlul executoriu - decizia civilă nr. 223/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel B. cât și decizia civilă nr. 880/R/27.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. prin care s-a lămurit înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului titlului executoriu - decizia civilă nr. 223/R/2009.

De asemenea, expertiza contabilă nu a ținut cont nici de expertiza contabilă extrajudiciară C. G. M., așa cum s-a dispus prin decizia de casare nr. 175/2013.

Instanța de fond a Interpretat în mod greșit dispozitivul titlului executoriu - decizia civilă nr. 223/R/2009 cu privire la algoritmul de calcul al indemnizației datorată de debitoare și totodată a ignorat cu desăvârșire decizia civilă nr. 880/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel B. prin care s-a lămurit înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului titlului executoriu care a precizat cu claritate algoritmul de calcul al datoriei.

A precizat recurentul că prin Notele de ședință depuse pentru termenul din 15.04.2013, pagina 3, Capitolul IV, a formulat cererea ca expertiza contabilă să țină cont și de decizia civilă nr. 880/R/2012 prin care s-a lămurit înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului titlului executoriu, pe care a anexat-o, însă instanța de fond a ignorat cererea sa expresă, care nu a fost pusă în discuția părțiior, încălcându-se principiul contradictorialității și a fost respinsă fără nici o motivare.

Faptul că expertiza contabilă este greșită și că nu respectă titlul executoriu și decizia de lămurire a titlului executoriu a fost adus la cunoștința instanței de executare prin obiecțiunile formulate pentru termenul din 15.09.2014, însă în mod greșit și fără nici o motivare concretă instanța de fond a respins obiecțiunile .

Decizia civilă nr. 880/R/2012 a Curții de Apel B. a fost ignorată atât de instanța de executare cât și de doamna expert contabil deși această decizie împreună cu toate celelalte decizii civile au fost predate doamnei expert contabil, iar la fiecare convocare am solicitat acesteia să respecte atât titlul executoriu cât și decizia civilă de lămurire a acestui titlu executoriu.

Doamna expert contabil, pentru a motiva de ce refuză să respecte titlul executoriu cât și decizia de lămurire a titlului executoriu, în pagina 17, penultimul paragraf, din Răspunsul la Obiecțiuni, cât și în raportul de expertiză, pagina 12, penultimul paragraf, interpretează titlul executoriu într-un stil propriu, cu rea-credință, astfel încât vine în totală contradicție atât cu dispozitivul deciziei civile nr. 223/2009 cât și cu decizia civilă nr. 880/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel B..

Astfel, în pagina 12, ultimele 2 paragrafe din raportul de expertiză, doamna expert contabil precizează: „Instanța transmite astfel că trebuie stabilită valoarea reală a sumei lunare neîncasate, oferind daune compensatorii pentru aceasta sub forma actualizării lunare a obligației cu rata inflației, la care se va aplica și dobânda legală ca și daune moratorii, nu că ar trebui recalculată indemnizația lunară /mp în fiecare lună, și apoi această indemnizație lunară ar trebui indexată cu indicele de inflație al perioadei, ceea ce practic ar justifica modul de calcul (greșit în opinia mea) din expertiza C. M..

Rezultă de aici că indexarea în fiecare lună a indemnizației lunare /mp contravine deciziei civile nr. 223/R/02.03.2009 a Curții de Apel B..

Față de cele ce preced și având în vedere că în decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, tribunalul a dispus să se țină cont și de expertiza C. M., a solicitat să se constate că opinia expertului contabil este eronată venind în contradicție cu dispozițiile deciziei de casare și că, pentru a se respecta atât litera cât și spiritul titlului executoriu precum și dispozițiile deciziei de lămurire a acestui titlu executoriu, expertiza contabilă trebuie să facă indexarea lunară la care să se aplice dobânda legală lunară, urmând ca dobânda rezultată să nu fie înghețată la nivelul lunii respective ci să fie actualizată la data plății, așa cum dispune Codul civil.

❖ 2. Instanța de fond a încălcat art. 315 din codul de procedură civilă de la 1865 întrucât a ignorat dispozițiile deciziei de casare nr. 175/2013 a Tribunalului Prahova care a trimis cauza spre rejudecare în vederea efectuării raportului de expertiză tehnică de specialitate contabilă care să stabilească dacă debitoarea a achitat în întregime debitul datorat contestatorului „conform titlurilor executorii reprezentate de deciziile civile nr. 132/. pronunțată de Tribunalul B. in cauza ce a format obiectul dosarului nr._ și nr. 223/R/02.03.2O09 a Curții de Apel B./7

Instanța de fond în mod greșit a omologat varianta de răspuns nr. 2 G. a raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză de expert C. Zefirica, motivând în mod eronat: „Față de împrejurarea că prin considerentele sentinței civile nr. 4906 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 04.05.2011 (filele 28-30), irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate, s-a reținut că modul de calcul matematic al expertizei A. G. este corect întrucât considerentele hotărârii pronunțate în soluționarea contestației la executare ce a format obiectul cauzei menționate au intrat în puterea de lucru judecat instanța în vederea stabilirii sumei pentru care urmează a fi continuată executarea silită în dosarul de executare silită nr. 144/2010 al B. M. M. A., va avea în vedere varianta nr. 2 G. a răspunsului la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert C. Zefirica, potrivit căruia, restul de plată indemnizație actualizată la 19.12.2011 este de 62.252,17 lei (fila 154)."

Învederează că sentința civilă nr. 4906/04.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în penultima pagină, paragraful 1, menționează: „Din probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză contabilă Komuveș E. care a avut ca obiectiv verificarea modului de calcul a dobânzii și modului de caicul privind indexarea cu indicele de inflație a reieșit că, pentru perioada noiembrie 2001- mai 2010, calculul matematic al expertizei A. G. este corect."

Ca urmare, așa cum rezultă din considerentele acestei sentințe civile, expertiza Komuveș a avut un singur obiectiv și anume să verifice calculul matematic al expertizei G..

Deci, expertiza Komuveș nu a verificat dacă expertiza G., cu ocazia întocmirii, a respectat sau nu titlurile executorii reprezentate de deciziile civile nr. 132/. pronunțată de Tribunalul B. în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ și nr. 223/R/02.03.2009 a Curții de Apel B. și expertiza contabilă Komuveși nu a avut ca obiectiv să verifice dacă expertiza G. a respectat algoritmul de calcul prevăzut de titlul executoriu (decizia civilă nr. 223/R/2009) și nici dacă a respectat actele normative incidente cu privire la întocmirea expertizei contabile.

Față de cele expuse mai sus, apreciază că instanța de fond în mod greșit, a dat prioritate puterii de lucru judecat a unei hotărâri pronunțate de Judecătoria Ploiești care a rezolvat un litigiu având ca obiect o contestație la executare.

Or, între autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 175/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova chiar în prezentul litigiu și puterea de lucru judecat a unei hotărâri pronunțate de Judecătoria Ploiești (sentința civilă nr. 4906/2011) într-o cauză care a avut ca obiect contestația la executare, apreciez că instanța de fond trebuia să acorde prevalentă celei dintâi respectiv deciziei de casare nr. 175/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova pronunțată în prezentul litigiu.

Cu privire la raportul dintre autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, a invocat practica judiciară respectiv decizia civilă nr. 730/20.03.2013, penultima pagină pronunțată de Curtea de Apel Ploiești pe care o anexez alăturat, fila

De altfel, chiar și experta contabilă C. Zefirica, în paginile 18-19 din Răspunsul la obiecțiuni întocmit în cauză pentru termenul din 15.07.2014, critică modul de întocmire a raportului de expertiză G. A. precizând că algoritmul de calcul are 6 greșeli pe care le enunță comparativ cu algoritmul de calcul propriu.

Cu toate acestea, în mod eronat, expertiza contabilă în pagina 11, ultimul paragraf din Răspunsul la obiecțiuni, precizează că a continuat calculul sumelor: „exclusiv prin continuarea și preluarea modului de calcul al expertului G., de la 01.06.2010 până la data de 19.12.2011, am obținut următoarele sume ce se regăsesc în Tabelul 5 modificat."

Or, în această situație în care doamna expert a constatat că expertiza G. era eronată iar chiar și recurentul a contestat calculele făcute de expertiza G. A. care nu a respectat întocmai titlul executoriu întrucât la data întocmirii expertizei nu fusese pronunțată decizia nr. 880/2012 de lămurire a titlului executoriu, se impunea ca doamna expert să procedeze la întocmirea expertizei în varianta corectată a expertizei G. cu respectarea întocmai a titlului executoriu (decizia nr. 223/R/2009 ) și a deciziei de lămurire a titlului executoriu (nr. 880/R/2012) si să nu mai preia greșelile expertului G. care, printre altele, nu avusese la îndemână la data efectuării expertizei, decizia nr. 880/2012 care a fost pronunțată mai târziu cu 2 ani.

A mai învederat că decizia de casare nr. 175/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova precizează clar că expertiza trebuie să țină cont numai de expertiza C. M., ultima expertiză efectuată, iar dacă instanța de casare ar fi dorit să se țină cont și de expertiza G., nimic nu ar fi împiedicat-o să facă precizări în acest sens.

•A mai considerat greșită și ilegală motivarea instanței de fond în sensul că trebuie respectată sentința civilă nr. 4906/2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești întrucât considerentele acesteia au intrat în puterea de lucru judecat, întrucât o sentință civilă care a avut ca obiect o contestație la executare formulată pentru alte motive decât prezenta contestație nu are puterea să modifice titlurile executorii întrucât acestea sunt decizii civile definitive si irevocabile si nu pot fi modificate pe calea ocolită a contestației la executare.

A apreciat că algoritmul de calcul al indemnizației nu poate fi stabilit de sentința civilă nr. 4906/04.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Algoritmul de calcul al indemnizației nu poate fi decât cel stabilit de titlurile executorii, respectiv decizia civilă nr. 132/. Tribunalul B. și decizia civilă nr. 223/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel B. cât și decizia civilă nr. 880/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel B. de lămurire a titlului executoriu, întrucât numai aceste titluri executorii au putere de lucru judecat în prezentul litigiu, iar aceste titluri executorii nu pot fi modificate pe calea ocolită a contestației la executare (sentința civilă nr. 4906/2011).

De asemenea, sentința civilă nr. 4906/2011 a Judecătoriei Ploiești nu are puterea să modifice decizia de casare nr. 175/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, mai ales că această decizie este ulterioară sentinței civile nr. 4906/2011 invocate de prima instanță.

❖3. Recurentul a susținut că este incident și motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul de Procedură Civilă, întrucât instanța de fond a dat debitoarei și ce aceasta nu a cerut, după cum urmează:

A. Instanța de fond a acordat intimatei Muntenia Nord SA suma de 3500 lei, încasată de B. M. sub formă de onorariu în plus, sumă care nu a fost cerută instanței de judecată de către această intimată debitoare.

În acest sens, a precizat că expertiza contabilă, fără să aibă ca obiectiv încuviințat de instanța de fond, a efectuat unele verificări la sediul B. M. A., la rugămintea debitoarei Muntenia Nord SA. Astfel, în raportul de expertiză, depus pentru termenul din 15.07.2014, pagina 6, paragraful 3 de jos în sus, expertiza precizează: "FDEE mi-a solicitat să lămuresc cu B. nivelul cheltuielilor de judecată și executare și onorariul executorului stabilite și achitate în cauză".

Ca urmare a acestei solicitări, experta contabilă a efectuat verificările solicitate de intimată și în paginile 22-24 din raportul de expertiză mai sus amintit a calculat onorariul de executare încasat de B. M.. în urma calculelor efectuate, expertiza contabilă în pagina 24 precizează: "Valoarea încasată în plus de B. M. de la FDEE este de 3500 lei".

În urma acestei constatări, experta contabilă, în raportul de expertiză, pagina 24, precizează: "Corecția necesară, în opinia mea, este ca B. M. să vireze din conturile sale (din contul de consemnare la dispoziția B.) către dl. D. N. suma primită în plus de 3500 lei diminuând astfel datoria FDEE către contestator...".

Corecția privind suma de 3500 lei este inclusă de experta contabilă și în pagina 26 a raportului de expertiză, la răspunsul 1,2, pentru varianta G..

Experta contabilă, în raportul de expertiză, pagina 26, precizează, pentru varianta G.: „După efectuarea repartizării sumei achitate, restul de plată, la 19.12.2011, este de_,67lei."

Această sumă de_,67 lei este diminuată în mod artificial de experta contabilă prin corecții inventate de aceasta, după cum urmează:

„Total corecții necesare asupra restului de plată, indemnizație actualizată la data de 19.12.2011, conform Tabel 6, sunt 6161,50 lei din care:

-3500 achitat în plus de FDEE către B..

-2661,50 = utilizare incorectă la calculul prejudiciului a sumelor din raportul Komuveș de către B.

Rest de plată indemnizație actualizată la 19.12.2011, după corecții, este de 62.252,17 lei."

Acest calcul este preluat de către experta contabilă din Răspunsul la Obiecțiuni, pagina 13, întocmit de experta contabilă pentru termenul din 15.07.2014.

Această corecție și opinie expuse de expertă contabilă au fost însușite în mod greșit de către instanța de fond prin respingerea obiecțiunilor mele formulate la termenul din 15.09,2014, în paginile 6-7, punctul 5.

A mai susținut că atât corecția cât și compensația propuse de experta contabilă sunt nelegale și netemeinice, iar instanța de fond a admis în mod greșit ca suma de 3500 lei să fie scăzută din datoria intimatei pe care aceasta o avea față de mine deoarece o astfel de cerere nu a fost formulată niciodată în fața instanței de către intimata debitoare.

•Așa cum rezultă din procesul verbal de distribuire din 12.12.2011, întreaga sumă (debit +onorariu executor) a fost consemnată de intimata debitoare cu recipisa 811/23.11.2011, debitoarea fiind de acord cu întreaga sumă, fără să facă contestație la executare așa cum ar fi fost legal.

Ca urmare, apreciez că instanța de fond în mod greșit a acordat debitoarei FDEE suma de 3500 lei - onorariul încasat în plus de către executorul judecătoresc întrucât debitoarea a plătit de bună-voie întregul onorariu, nu a formulat contestație la executare iar această sumă nu a fost cerută de intimată instanței de fond nici în termenul legal și nici după acest termen.

Suma de 3500 lei i-a fost acordată intimatei de către instanța de fond prin omologarea raportului de expertiză și implicit prin admiterea corecției și compensației ilegale propuse de expertiza contabilă. Ca urmare, în mod nelegal suma pe care urmează să mi-o

plătească debitoarea a fost diminuată cu 3500 lei.

De asemenea, învederez instanței de recurs că instanța de fond în mod greșit a fost de acord și a omologat propunerea de compensație făcută de experta contabilă, propunere care încalcă dispozițiile art. 1616 din Codul civil care prevăd: "Datoriile reciproce se sting prin compensație."

Or, din analiza litigiului pendinte, nu rezultă că ar exista datorii reciproce între recurent și B. M. sau între recursnt și intimata Muntenia Nord SA.

Dimpotrivă, intimata este cea care îi datorează suma de bani pentru care trebuie să se continue executarea silită.

Totodată, a mai susținut că diminuându-se suma care trebuia să îi fie plătită de debitoare cu 3500 lei i s-a creat un prejudiciu întrucât această sumă de 3500 lei dacă îi va fi plătită de B. M., va fi neindexată și pentru ea nu i se va plăti dobânda legală pentru perioada din momentul ultimei plăți și până în momentul în care îmi va fi plătită de B.. De altfel, este greu de crezut că B. M. care nu are nici o obligație legală sau o obligație stabilită prin hotărâre judecătorească, va fi de acord să îmi plătească cei 3500 lei.

B. O altă sumă care nu a fost cerută de intimata Muntenia Nord SA și care în mod greșit i-a fost acordată intimatei de către instanța de fond este și suma de 2661,50 lei.

În acest sens, a învederat că, așa cum precizează experta contabilă în raportul de expertiză, pagina nr. 26, Răspunsul 1,2, penultimul paragraf, suma de 2661,50 lei ar reprezenta "utilizare incorectă la calculul prejudiciului a sumelor din raportul Komuveși de către B.....".

In raportul de expertiză, pagina 25, paragraful 2, experta contabilă f precizează: "Astfel, în opinia mea, suma rămasă de plată la 12.12.2011, determinată incorect de B. M. pe baza raportului Komuveși, trebuie diminuată cu 2894,76 lei, diferența achitată în plus pe baza calculelor expert Komuveși, față de raportul expertului G.."

În paragraful 3, partea finală și paragraful 4 din aceeași pagină, experta contabilă precizează: "Apoi, din diferența achitată în plus de 2896,76 lei, scăzând 223, rămâne în plus, suma netă de 2661,50 lei."

Suma de 2661,50 lei a fost scăzută în mod artificial de experta contabilă din suma totală datorată de 68. 413,67 lei, așa cum am precizat mai sus la punctul A.

A precizat că așa cum rezultă din procesul verbal de distribuire din 12.12.2011, fila 34, dosar de fond, întreaga sumă solicitată de B. M. de 506 146,08 lei a fost consemnată de intimata Muntenia Nord SA cu recipisa nr. 811/23.11.2011, sumă cu care intimata a fost de acord să o plătească de bună-voie, fără ca să formuleze contestație în termenul legal si fără să solicite în acest dosar restituirea sumei de 2661,50 lei.

Suma de 2661,50 lei, deși nu a fost solicitată instanței de judecată de către intimată niciodată, a fost acordată de instanța de fond în mod greșit intimatei ca urmare a omologării raportului de expertiză contabilă și a corecției greșite și nelegale propuse de experta contabilă.

❖ 4. Instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la corecția și compensația propuse de expertiza contabilă.

Astfel, instanța de fond, deși a omologat expertiza contabilă și, în consecință, a acceptat propunerea de corecție a expertizei contabile menționată în raportul de expertiză, pagina 24: „Corecția necesară, în opinia mea, este ca B. M. să vireze din conturile sale (din contul de consemnare la dispoziția B.) către dl. D. N. suma primită în plus de 3500 lei diminuând astfel datoria FDEE către contestator...".,totuși instanța de fond nu s-a pronunțat și nici nu a dispus obligarea B. M. să vireze din conturile sale către D. N. suma primită în plus de 3500 lei.

Aceasta situație este urmarea unei compensații ilegale făcute cu încălcarea art. 1616 Codul civil de expertiza contabilă și însușită în mod greșit de instanța de fond.

A precizat că toate aceste încălcări ale normelor legale și în special faptul că nu s-a respectat algoritmul de calcul al indemnizației conform titlurilor executorii și mai ales conform deciziei de lămurire a titlului executoriu, au fost invocate de mine în obiecțiunile la raportul de expertiză atât pentru termenul din 15.09.2014 cât și de fiecare dată când s-au depus rapoarte de expertiză, însă în mod paradoxal, instanța de executare a respins obiecțiunile mele în mod greșit, uneori nemotivat, iar alteori cu motivări aberante.

5. Instanța de fond a încălcat principiul disponibilității

Așa cum rezultă din încheierea de ședință interlocutorie din 28.10.2013 (fila 2, paragraful 5), instanța de fond a dispus ca expertiza contabilă să stabilească datoria numai până Ia data de 09.01.2012, data întocmirii adresei de către B. M. A. M., iar experta contabilă în primele rapoarte de expertiză a ținut cont de această dată iar în raportul final din data de 15.07.2014 a stabilit datoria până la data ultimei plăți -19.12.2011.

Dispozițiile instanței de fond date prin încheierea de ședință din 28.10.2013 vin în totală contradicție cu cererea formulată de mine în data de 24.01.2012, în ultima pagină a contestației la executare, unde am solicitat proba cu expertiza contabilă iar la obiectivul nr. 2, am solicitat instanței: "2,Să se stabilească care sunt sumele datorate de debitoare la momentul întocmirii noii expertize."

Aceeași cerere am reiterat-o instanței de fond cu ocazia rejudecării contestației după casare, încă de la primul termen, așa cum rezultă din Notele de ședință depuse la instanța de fond pentru termenul din 15.04.2013, unde în pagina 4, punctul 2, paragraful 2, am precizat: "în cazul în care la data ultimei plăți debitoarea nu a plătit suma datorată, atunci debitul principal va fi indexat cu indicele de inflație până în momentul întocmirii raportului de expertiză.".

Apreciază că, în speță, s-a încălcat atât principiul disponibilității cât și principiul contradictorialității întrucât instanța de fond nu a pus în discuția părților cererea sa ca expertiza să stabilească datoria până în momentul întocmirii raportului de expertiză.

De asemenea, apreciază că prin măsura greșită dispusă de instanța de fond i s-a adus și un prejudiciu material întrucât după rămânerea definitivă a hotărârii instanței de fond trebuie să plătească o nouă expertiză contabilă care să calculeze suma datorată de debitoare, începând cu 19.12.2011 și până în momentul punerii în executare - situat probabil în anul 2016, deci aproximativ 4 ani.

6. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 1111 teza a doua din Codul civil de la 1864. Astfel, prin încheierea interlocutorie de ședință din 28.10.2013, instanța de fond i-a respins obiecțiunea cu privire la modul de imputație a sumei de 257.693,67 lei, apreciind în mod greșit că a existat un acord tacit privind imputația plății între mine, în calitate de creditor și debitoarea Muntenia Nord SA.

Apreciază că instanța de fond a greșit întrucât așa cum rezultă din somația de plată nr. 144/22.06.2010, executarea silită a fost începută pentru suma de 737.745,57 lei, sumă care cuprinde indemnizația de 241.839,01 lei (capitalul), actualizată cu indicele de inflație, la care s-a adăugat dobânda legală aferentă indemnizației.

Debitoarea Muntenia Nord SA, primind somația, a refuzat să recunoască întreaga datorie de 737.745,57 lei, și numai după 3 zile, respectiv în 25.06.2010, a formulat contestație la executare.

După 17 zile de la formularea contestației, respectiv în 12.07.2010, debitoarea a virat în contul B. M. A. suma de 257.693,69 lei, ceea ce echivalează cu o plată parțială.

Având în vedere că debitoarea, în fapt, a făcut o plată parțială, apreciez că pentru imputația plății, era legal să se aplice dispozițiile art. 1111 teza a doua din Codul civil de la 1864 care dispune: „Plata parțială făcută pe capital și dobândă se impută mai întâi asupra dobânzii."

Ținând seama că debitoarea a făcut o plată parțială și că între mine și debitoare nu a existat o convenție expresă în sensul de a accepta o încălcare a dispozițiilor legale (art. 1111 din Codul civil), apreciez că instanța de fond a greșit, apreciind că ar fi existat un acord tacit privind imputația plății.

Ca urmare, solicit instanței de recurs să dispună ca imputația primei plăți - 20.09.2010 - să se facă cu respectarea dispozițiilor art. 1111 teza a doua din Codul civil de la 1864, astfel că, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de executare și asupra dobânzii.

❖7. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 274 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă de la 1865 care dispun:

, „Judecătorii nu pot micșora ... orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut."

Așa cum rezultă din Nota cu cheltuielile de judecată anexată la Concluziile scrise depuse în instanță la termenul din 15.09.2014, a făcut dovada că a efectuat cheltuieli de judecată atât în primul ciclu procesual cu procesul în primă instanță (298,82 lei), cât și în recurs (110,45 lei).

De asemenea, a făcut dovada că în al doilea ciclu procesual, în primă instanță am făcut cheltuieli în sumă totală de 1900,72 lei, din care onorariul expert (1000 lei), cheltuieli cu taxele poștale (39,25 lei) și cheltuieli de transport (809,58 lei +51,89 lei = 861,47 lei).

Cu toate că a dovedit că a efectuat cheltuieli de judecată cu procesul și a justificat cu înscrisuri cheltuielile, totuși, în mod greșit, instanța de fond i-a acordat numai suma de 1000 lei - onorariul expertului și suma de 194 lei - taxa judiciară de timbru plătită la fond, în primul ciclu procesual.

Deși în primul ciclu procesual, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 4773/27.03.2012 și a obligat intimata la plata taxei de timbru și timbru judiciar în sumă de 197 lei, actuala instanță de fond a obligat intimata numai la plata taxei de timbru în sumă de 194 lei, cu 3 lei mai puțin ca prima instanță.

Apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică încălcând art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de Procedură Civilă de la 1865 în sensul că nu a arătat motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat cererile sale privind cheltuielile de judecată.

Astfel, instanța de fond nu a arătat motivele pentru care toate celelalte cheltuieli de judecată dovedite de mine au fost respinse.

Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin.1 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 312 alin. 3 teza a Ha din Codul de Procedură Civilă de la 1865, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării, urmând ca instanța de fond să administreze ca probă expertiza tehnică contabilă care să calculeze datoria cu respectarea algoritmului de calcul prevăzut în titlurile executorii - decizia civilă nr. 223/R/2009 și nr. 132/2008 cât și decizia civilă nr. 880/27.04.2012 care lămurește înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului titlului executoriu - decizia civilă nr. 223/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel B..

Intimata S.C. F. DE DISTRIBUȚIE A E. E. "E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD" S.A. a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr._/13.10.2014, pronunțata de către Judecătoria Ploiești, in dosarul nr._, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 si art. 304 indice 1 din Codul de procedura civila, solicitând admiterea recursului si modificarea in parte a Sentinței civile nr._/13.10.2014, iar pe fondul cauzei admiterea in parte a contestației si obligarea societății la plata sumei de 4060 lei, pentru următoarele motive:

1. Cu privire la primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila potrivit căruia hotărârea data nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii, a precizat ca hotărârea instanței nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate susținerile sale referitoare la faptul ca, data plații efective este 20.09.2010.

În considerentele sentinței recurate (fila 7) instanța de fond a reținut faptul ca actualizarea debitului si accesoriilor nu s-a realizat in raport de data ultimei plați efectuate de debitoare, adică la data de 12.12.2011 pentru suma de 506.146,08 lei, insa pentru a stabili suma pentru care se va dispune continuarea executării silite, instanța de fond a dispus ca expertul sa calculeze actualizarea creanței, in doua variante de calcul, de la data pana la care a fost actualizata creanța prin expertiza G. A. si pana la data care executorul judecătoresc i-a comunicat creditorului faptul ca debitul a fost recuperat integral.

Considera ca atât instanța de fond din primul ciclu procesual, cat si instanța de recurs nu au lămurit care este data plații efective astfel cum este prevăzuta de dispozițiile imperative art. 3712 alin. (3) Cod procedura civila, prin care se stabilește ca actualizarea obligației principale se calculează de la data când hotărârea judecătoreasca a devenit executorie si pana la data plații efective, care in opinia noastră este data la care a intrat in contul creditorului suma reprezentând debitul principal (20.09.2010).

2. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila potrivit căruia hotărârea este nelegala atunci când a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, considera ca hotărârea instanței de fond a fost data cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 3712 alin. (3) Cod procedura civila, prin care se stabilește ca actualizarea obligației principale se calculează de la data când hotărârea judecătoreasca a devenit executorie si pana la data plații efective.

Având in vedere aceste dispoziții legale considera ca instanța de fond ar fi trebuit sa oblige societatea la plata creanței actualizata pana la data de 20.09.2010, data la care a intrat contul creditorului suma reprezentând debitul principal (241.839,01 lei), stabilita prin titlul executoriu (Decizia nr. 223/R/02.03.2009), conform Procesului - verbal de distribuire a sumelor rezultate din executare încheiat la data de 20.09.2010 si pe care creditorul l-a semnat fără obiecțiuni.

In concluzie, debitul principal supus actualizării a fost achitat integral la data de 20.09.2010 si nu la data de 12.12.2012.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei admiterea in parte a contestației si obligarea societății la plata sumei de 4060 lei, reprezentând actualizarea debitului principal pana la data de 20.09.2010, astfel cum a fost calculata de către expertul C. Zefirica, prin continuarea si preluarea modului de calcul al expertizei G. A., conform Tabelului 5, fila 5 din răspunsul la obiecțiuni depus pentru termenul de judecata din 03.03.2014.

In cazul in care s-ar aprecia ca data plații efective a debitului este data de 19.12.2011, data celui de-al doilea proces - verbal de distribuire a sumei, a solicitat menținerea Sentinței civile nr._/13.10.2014 prin care a fost am fost obligată la plata sumei de 62.252.17 lei, calculata prin continuarea algoritmului de calcul folosit de G. A. (Varianta 2 - G.), conform Răspunsului 1.2. fila 26, din răspunsul la obiecțiuni formulat de către expertul C. Zefirica si depus pentru termenul de judecata din data de 15.07.2014.

De altfel, instanța de fond, in mod corect a reținut in considerentele sentinței recurate (fila 7) "... împrejurarea ca prin considerentele sentinței civile nr. 4906 pronunțata de Judecătoria Ploiești la data de 04.05.2011 (filele 28-30), irevocabila prin respingerea recursurilor formulate, s-a reținut ca modul de calcul matematic al expertizei A. G. este corect, întrucât considerentele hotărârii pronunțate in soluționarea contestației la executare ce a format obiectul cauzei menționate au intrat in puterea lucrului judecat.

3. Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 indice 1 Cod proc. civ. potrivit căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele, a solicitat instanței de recurs, ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa stabilească care este data plații efective, aceasta fiind data pana la care, se actualizează obligația principala de plata.

Astfel, potrivit art. 3712 alin. (3) Cod procedura civila, actualizarea obligației principale se calculează de la data când hotărârea judecătoreasca a devenit executorie si pana la data plații efective.

A precizat că solicita aceasta întrucât, in caz contrar, se vor afla permanent in situația in care, debitul principal va fi considerat ca nu a fost achitat integral, la o data precis determinata, un motiv perpetuu de a contesta executarea si de a solicita periodic actualizarea acestuia pentru o perioada nedeterminata.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a Sentinței civile nr._/13.10.2014, iar pe fondul cauzei admiterea in parte a contestației si obligarea societății la plata sumei de 4060 lei, data plații efective a debitului principal fiind 20.09.2010.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Recurentul contestator D. N. a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de intimata debitoare . Nord SA, pentru următoarele motive:

1, Intimata debitoare la motivul nr. 1 de recurs susține în mod greșit că data plății efective este 20.09.2010 și că instanța de fond nu ar fi stabilit motivat care este data ultimei plăți, având în vedere că în sentința civilă, în penultima pagină, în considerente, se precizează: „Analizând actele dosarului de executare silită nr. 144/2010 al B. M. M. A., instanța reține că suma totală reprezentând creanța de plată către contestator conform titlurilor executorii menționate mai sus a fost stabilită în baza raportului de expertiză contabilă G. A. (filele 22-26).

Prin acest raport a fost avută în vedere însă numai perioada octombrie 2001- mai 2010, fără a se proceda la actualizarea debitului și accesoriilor în raport de data ultimei plăți efectuate de debitoare, respectiv, la data de 12.12.2011. pentru suma de_,08 lei.

Pe cale de consecință, la această dată, cele două plăți efectuate de debitoare nu au acoperit integral debitul și cheltuielile stabilite în sarcina debitoarei, astfel cum se reține și în raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expert C. Zefirica, prin răspunsul la obiectivul nr. 3 (fila 565)."

Apreciază că instanța de fond a stabilit „data ultimei plăți efectuate de debitoare" respectiv la „data de 12.12.2011, pentru suma de_,08 lei".

Această dată este în realitate data când a fost distribuită suma de către executorul judecătoresc prin procesul verbal de distribuire, iar data ultimei plăți este data de 19.12.2011, așa cum de altfel instanța de fond a reținut în dispozitivul hotărârii atacate precizând: „.. .rest de plată indemnizație actualizată la 19.12.2011...".

Consideră că data ultimei plăți este 19.12.2011, și nu cum în mod greșit pretinde intimata debitoare că data ultimei plăți ar fi 20.09.2010, întrucât, așa cum rezultă din extrasul de cont nr._/19.12.2011 emis de CEC Bank (fila 39 din dosar), contul său a fost alimentat cu suma datorată de 497 503,62 lei în data de 19.12.2011, iar art. 1497 din Codul civil dispune:

„Dacă piața se face prin virament bancar, data plății este aceea în care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a făcut obiectul plății."

2. Intimata debitoare, în al doilea motiv de recurs, pretinde că: „.... hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 371 indice 2 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, prin care se stabilește că actualizarea obligației principale se calculează de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie și până la data plății efective.

Apreciază că susținerile intimatei debitoare sunt greșite întrucât în cazul titlului executoriu - decizia civilă nr. 223/2009 - nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 3792 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă deoarece ar contrazice titlul executoriu care în dispozitiv stabilește modul de indexare a obligației datorate.

Decizia civilă nr. 880/R/27.04.2012 care lămurește înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului titlului executoriu - decizia civilă nr. 223/2009 în pagina 2, penultimul paragraf (filele 8-10 din dosar) stabilește: „De altfel, titlul executoriu este destul de clar, conținând suficiente criterii în funcție de care să se poată actualiza suma datorată, instanța de recurs precizând în dispozitivul deciziei sumă ce va fi indexată lunar cu indicele de inflație la care se aplică și dobânda legală, respectiv indexarea cât si aplicarea dobânzii legale trebuie făcută lunar în raport de data când creanța lunară a devenit exigibilă (noiembrie 2001), așa cum de altfel a hotărât prin sentință si Judecătoria Ploiești.

Intimata debitoare pretinde de asemenea: „în concluzie, debitul

principal supus actualizării a fost achitat integral la data de 20.09.2010 și nu la data de 12.12.2011."

Susținerile intimatei sunt eronate și nedovedite întrucât, așa cum rezultă din actele de la dosar, datoria indexată plus dobânda au fost plătite parțial, prima plată în data de 20.09.2010, iar a doua plată în 19.12.2011

Intimata debitoare solicită să fie obligată „la plata sumei de 4060 lei reprezentând actualizarea debitului principal până la data de 20.09.2010, astfel cum a fost calculată de expertul C. Zefirica, conform tabelului 5, fila 5, din Răspunsul la Obiecțiuni depus pentru termenul de judecată din 03.03.2014."

Pretenția intimatei debitoare este nefondată și nelegală întrucât, așa cum rezultă din tabelul 5, fila 5, suma de 4060 lei reprezintă numai actualizarea datoriei pentru perioada 01.06._10, iar recurenta debitoare omite să observe că în fila 6 din tabelul 5, datoria la 31.05.2010 era de 732 187,08 lei la care se adaugă suma de 4060 lei, astfel că la data de 20.09.2010, datoria era de_,08 lei (a se vedea în acest sens fila 6 din tabelul 5).

3. Intimata debitoare în motivul nr. 3 de recurs precizează: „... solicităm instanței de recurs ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să stabilească care este data plății efective, aceasta fiind data până la care se actualizează obligația principală de plată.".

Apreciază că o asemenea solicitare nu poate să reprezinte un motiv de recurs și menționează că plata făcută de către intimata debitoare trebuie să se facă numai cu respectarea întocmai a reglementărilor Codului civil - art. 1488 - 1509 și urm..

Având în vedere că intimata debitoare datorează o sumă de bani, aceasta trebuie să fie indexată cu indicele de inflație la zi și să se calculeze și dobânda legală la zi, până în momentul plății efective.

Sumele ce rezultă trebuie să fie depuse în contul executorului judecătoresc, iar acesta trebuie să le vireze în contul creditorului, astfel, data plății este cea reglementată de art. 1497 din Codul civil, iar la data plății se va face imputația plății conform dispozițiilor art. 1506 - 1509 din Codul civil. Numai după imputația plății se stabilește care mai este suma datorată și se procedează în consecință.

Pentru toate aceste aspecte, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de intimata debitoare.

Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si 3041 c. p. c. ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte contestația la executare formulată de către contestatorul D. N. și a obligat intimații B.E.J. M. M. A. să continue executarea silită în dosarul de executare silită nr. 144/2010, pentru suma de 62.252, 17 lei, reprezentând rest de plată indemnizație actualizată la 19.12.2011 conform titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 132/. a Tribunalului B. și decizia civila nr. 223/R/ 02.03.2009 a Curții de Apel B., pronunțate în dosarul nr._, potrivit variantei de răspuns nr. 2- G. la obiectivul 1 al raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză de expert C. Zefirica, reținând că suma totală reprezentând creanța de plată către contestator conform titlurilor executorii menționate mai sus a fost stabilită în baza raportului de expertiză contabilă G. A.. (filele 22-26), însă numai pentru perioada octombrie 2001-mai 2010, fără a se proceda la actualizarea debitului și accesoriilor în raport de data ultimei plăți efectuate de debitoare, respectiv, la data de 12.12.2011, pentru suma de 506.146,08.

Astfel, în fapt, tribunalul reține ca prin cererea de executare silită nr. 144/05.05.2010, creditorul D. N. a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de decizia civila nr. 132/. a Tribunalului B. - Secția civilă și decizia civilă nr. 223/R/02.03.2009 a Curții de Apel B. în dosarul nr._ . ( fila 77 dosar primul ciclu procesual) împotriva debitoarei . A E. E. „E. Distribuție Muntenia Nord” SA PLOIESTI.

Fiind încuviințată executarea silită a titlurilor executorii menționate prin încheierea de Cameră de Consiliu de la fila 78, prin somația nr. 144/22.06.2010, s-a pus în vedere debitoarei să achite în termen de o zi suma de 737.745,57 lei, reprezentând creanță conform titlului executoriu (suma de 241.839,01 lei echivalent al indemnizației lunare în cuantum de 27,5 lei/mp/luna, reprezentând contravaloarea exercitării dreptului de uz și servitute asupra suprafeței de 379, 76 lei teren, pentru perioada 12.01._03, sumă indexată lunar cu indicele de inflație, la care se aplică și dobânda legală, calculată conform expertizei contabile G. A.), la care se adăugau cheltuieli de executare de_,66 lei. ( fila 68)

La data de 25.06.2010, debitoarea . a E. E. ,,E. Distribuție Muntenia Nord,, SA Ploiești, a formulat contestație la executarea silită pornită împotriva sa în dosarul nr. 144/2010 al B. M. M. A., prin care a solicitat anularea somației de plată nr. 144/22.06.2010, formulând totodată și cerere de suspendare a executării silite, cerere admisă la data de 08.09.2010.

La data de 12.07.2010 debitoarea a achitat în parte debitul, în suma de 257.693,67 lei, prin recipisa nr. 72/12.07.2010, ce a fost distribuit prin procesul-verbal de distribuire a sumei, din 20.09.2010. ( fila 69)

Prin sentința civilă nr. 4906 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 04.05.2011 ( filele 28-30), în dosarul nr._/281/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de debitoare, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de creditorul intimat și de debitoarea-contestatoare, ca nefondate, conform deciziei nr. 1317 din 19.10.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova. În considerentele acestei sentințe rămase irevocabile, instanța a reținut că din raportul de expertiza contabilă Komuves E., care a avut ca obiectiv verificarea modului de calcul al dobânzii si modului de calcul privind indexarea cu indicele de inflație, a reieșit ca pentru perioada noiembrie 2001 – mai 2010 calculul matematic al expertizei A. G. este corect.”

La data de 09.05.2011 a fost reluată executarea silită fiind emisa somația nr. 144, prin care debitoarea a fost somat la plata diferenței de 497.271,32 lei, reprezentând creanță conform titlului executoriu, la care se adăugau cheltuieli de executare de 6716,79 lei, iar la data de 02.11.2012, debitoarea a fost somată să achite sumele de 493.801,32 lei, reprezentând creanță conform titlului executoriu și_,76 lei reprezentând cheltuieli de executare.(filele 116 și 125)

Prin recipisa nr. 811/23.11.2011 debitoarea a consemnat suma de 506.146,08 lei, sumă ce a fost distribuită prin Procesul-verbal din 12.12.2011, din care suma de 497.503,62 lei a fost distribuită către creditorul D. N., reprezentând creanță actualizată ( 493.242,82 lei), cheltuieli de judecată actualizate (558,50 lei) și cheltuieli de executare (3702,3 lei) debit, iar suma de 8642,46 lei, reprezentând cheltuieli de executare a fost distribuită către executorul judecătoresc.

Urmare a cererii pentru continuarea executării silite formulate de contestator la data de 27.12.2011 (fila 82), prin adresa cu nr. 144/09.01.2012, executorul judecătoresc a comunicat creditorului că suma datorată a fost recuperată și nu mai este necesar a se dispune efectuarea unei expertize contabile. ( fila 35).

Astfel, tribunalul constată că suma totală datorată către contestator conform titlurilor executorii menționate mai sus a fost stabilită în baza raportului de expertiză contabilă G. A. (filele 22-26), însă numai perioada octombrie 2001-mai 2010, fără a se proceda la actualizarea debitului și accesoriilor în raport de data ultimei plăți efectuate de debitoare, respectiv, la data de 12.12.2011, pentru suma de 506.146,08, raport exp. fila 565.

În raport de aceste probe aflate la dosarul cauzei, tribunalul constată că în mod corect a reținut instanța de fond că cele două plăți efectuate de debitoare nu au acoperit integral debitul și cheltuielile stabilite în sarcina debitoarei, astfel cum se reține și în raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expert C. Zefirica, prin răspunsul la obiectivul numărul trei ( fila 565) și că modul de calcul matematic al expertizei A. G. fiind cel corect, în vederea stabilirii sumei pentru care urmează a fi continuată executarea silită în dosarul executare silită cu nr. 144/2010 al B.E.J. M. M. A., se va avea în vedere varianta nr. 2 - G. a răspunsului la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmită de expert C. Zefirica, potrivit căruia, restul de plată indemnizație actualizată la 19.12.2011 este de 62.252, 17 lei. ( fila 564).

Omologarea variantei nr. 2 - G. a răspunsului la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmită de expert C. Zefirica, potrivit căruia, restul de plată indemnizație actualizată la 19.12.2011 este de 62.252, 17 lei. ( fila 564), în vederea stabilirii sumei pentru care urmează a fi continuată executarea silită în dosarul executare silită cu nr. 144/2010 al B.E.J. M. M. A. a fost legal și temeinic determinată având în vedre și împrejurarea că raportul de exp. G. nu a fost contestat cu ocazia distribuirii sumelor rezultate din executare, astfel încât nu s-ar putea face executarea silită conform unei modalități de calcul a sumei datorate ( cu titlu de actualizare cu indice de inflație și dobânzi legale) și ulterior, executarea să continue folosindu-se o altă modalitate de calcul.

Referitor la recursul declarat de recurentul contestator, tribunalul constată că acesta este nefundat pentru următoarele considerente:

A susținut recurentul contestator că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 315 Cod proc. Civ. de la 1865, ignorând dispozițiile deciziei de casare nr. 175/2013 și a omologat o expertiză contabilă care a fost întocmită fără să respecte algoritmul de calcul prevăzut de titlul executoriu - decizia civilă nr. 223/R/2009 .

Tribunalul reține că potrivit deciziei nr. 175/2013 Tribunalul Prahova în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.312 alin.3 Teza a - II - a C.pr.civ., a admis recursurile, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în vederea „efectuării raportului de expertiză tehnică de specialitate contabilă care, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, inclusiv în dosarul de executare silită nr.144/2010 al B.E.J. M. M. A., să stabilească dacă debitoarea S.C. F. de Distribuție a E. E. „E. Distribuție Muntenia Nord” S.A. Ploiești a achitat, în întregime, debitul datorat contestatorului - creditor D. N., conform titlurilor executorii reprezentate de deciziile civile nr.132/. pronunțată de Tribunalul B. în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ și nr.223/ R/02.03.2009 a Curții de Apel B., astfel cum s-a arătat în adresa din data de 09.01.2012 (f.35 – dos. fond) sau, dimpotrivă, aceasta mai datorează creditorului, din creanța totală, anumite sume de bani și cu ce titlu, să se determine, prin raportare la dispozițiile legale în materie, data distribuirii primei, dar și a ultimei sume către creditor și dacă la această din urmă dată s-a acoperit integral creanța, lucrare ce urmează a fi efectuată avându-se în vedere și raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilă extrajudiciară C. G. M., precum și criticile formulate de intimata - debitoare S.C. F. de Distribuție a E. E. „E. Distribuție Muntenia Nord S.A.” Ploiești, în sensul stingerii, prin plată, a debitului stabilit în sarcina sa”.

Așadar, decizia de casare, potrivit art. 315 C.p.c. a dispus, fiind obligatorie în ce privește administrarea probei cu expertiză și referitor la obiectivele acesteia care vizau clarificarea anumitor aspecte referitoare la relațiile juridice dintre părți, însă nu este obligatorie cu privire la adoptarea unei soluții, așa cum de fapt pretinde recurentul.

În acest sens, tribunalul constată că instanța de fond s-a conformat întocmai și a respectat dispozițiile deciziei de casare, ia faptul că nu admis ca obiectivele expertizei să cuprindă toate solicitările recurentului contestator ( precizate prin Notele de ședință depuse pentru termenul din 15.04.2013) nu înseamnă că a încălcat prevederile art. 315 C.p.c.

Susținerea recurentului în sensul că decizia de casare nr. 175/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova precizează clar că expertiza trebuie să țină cont numai de expertiza C. M., este complet eronată, față de considerentele deciziei, astfel cum au fost redate mai sus.

A mai susținut recurentul contestator că este incident și motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul de Procedură Civilă, întrucât instanța de fond a dat debitoarei și ce aceasta nu a cerut, după cum urmează: suma de 3500 lei, încasată de B. M. sub formă de onorariu în plus, sumă care nu a fost cerută instanței de judecată de către această intimată debitoare, suma de 2661,50 lei ar reprezenta "utilizare incorectă la calculul prejudiciului a sumelor din raportul Komuveși de către B.....".

Motivul invocat este neîntemeiat, recurenta intimata neinvestind instanța cu vreo cerere asupra cărei instanța s-a pronunțat, astfel că în lipsa acestei investiri legale, nu se poate aprecia că s-a dat ceea ce nu s-a cerut în situația în care prin soluția pronunțată partea pârâtă nu ar fi obligată la plata unei anume sume de bani.

Un alt motiv de recurs susținut de către recurentul contestatorul D. N., privește pretinsa încălcare a principiul disponibilității de instanța de fond, decurgând din împrejurarea că instanța de fond a dispus ca expertiza contabilă să stabilească datoria numai până la data de 09.01.2012, data întocmirii adresei de către B. M. A. M., iar experta contabilă în primele rapoarte de expertiză a ținut cont de această dată iar în raportul final din data de 15.07.2014 s-a stabilit datoria până la data ultimei plăți - 19.12.2011, dispoziții ce vin în totală contradicție și cu cererea formulată în data de 24.01.2012, în ultima pagină a contestației la executare, unde a solicitat proba cu expertiza contabilă iar la obiectivul nr. 2, a solicitat instanței: "2 Să se stabilească care sunt sumele datorate de debitoare la momentul întocmirii noii expertize."

Tribunalul reține că potrivit deciziei nr. 175/2013 Tribunalul Prahova în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.312 alin.3 Teza a - II - a C.pr.civ., a admis recursurile, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în vederea „efectuării raportului de expertiză tehnică de specialitate contabilă care, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, inclusiv în dosarul de executare silită nr.144/2010 al B.E.J. M. M. A., să stabilească dacă debitoarea S.C. F. de Distribuție a E. E. „E. Distribuție Muntenia Nord” S.A. Ploiești a achitat, în întregime, debitul datorat contestatorului - creditor D. N., conform titlurilor executorii reprezentate de deciziile civile nr.132/. pronunțată de Tribunalul B. în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ și nr.223/ R/02.03.2009 a Curții de Apel B., astfel cum s-a arătat în adresa din data de 09.01.2012 (f.35 – dos. fond) sau, dimpotrivă, aceasta mai datorează creditorului, din creanța totală, anumite sume de bani și cu ce titlu, să se determine, prin raportare la dispozițiile legale în materie, data distribuirii primei, dar și a ultimei sume către creditor și dacă la această din urmă dată s-a acoperit integral creanța, lucrare ce urmează a fi efectuată avându-se în vedere și raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilă extrajudiciară C. G. M., precum și criticile formulate de intimata - debitoare S.C. F. de Distribuție a E. E. „E. Distribuție Muntenia Nord S.A.” Ploiești, în sensul stingerii, prin plată, a debitului stabilit în sarcina sa”.

Astfel, prin decizia de casare s-au stabilit obiectivele expertizei care vizau clarificarea anumitor aspecte referitoare la relațiile juridice dintre părți, și peste care instanța de fond nu putea trece, fiind obligată a le respecta potrivit disp. art. 315 C.p.c.

Pentru aceste considerente, susținerile recurentului contestator nu pot fi analizate în prezentul recurs, urmând a fi înlăturate.

Recurentul contestator criticat sentința instanței de fond apreciind că s-au încălcat dispozițiile art. 1111 teza a doua din Codul civil de la 1864, prin încheierea interlocutorie de ședință din 28.10.2013, instanța de fond respingându-i obiecțiunea cu privire la modul de imputație a sumei de 257.693,67 lei, apreciind în mod greșit că a existat un acord tacit privind imputația plății între mine, în calitate de creditor și debitoarea Muntenia Nord SA.

Tribunalul apreciază că instanța de fond procedat temeinic și legal respingând această obiecție, întrucât așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, somația de plată nr. 144/22.06.2010, nu a fost contestată în termenul legal de 15 zile de către recurentul contestator care a lăsat să continue executarea silită astfel cum a fost începută pentru suma cuprinsă în acest înscris, care astfel își produce toate efectele juridice pe care legea pe prevede, inclusiv împrejurarea existenței unui acord tacit privind imputația plății între creditor și debitor.

Prin urmare, solicitarea de față, după încheierea procesului verbal de distribuire ce nu a fost contestat în termen, nu poate fi primită de instanța de recurs, cu atât mai mult cu cât acest aspect nu a făcut obiectul unei cereri sau apărări invocate prin acțiunea cu care a fost sesizată instanța de fond, în termenul legal de contestare a actului de executare despre care se pretinde că a produs vătămarea sau a fost încheiat cu nesocotirea prevederilor legale.

Un ultim motiv de recurs formulat de către recurentul contestator se referă la pretinsa încălcare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 274 alin. 2 C.p.c. potrivit cu care „Judecătorii nu pot micșora ... orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut."

Verificând actele și lucrările dosarului în raport cu susținerile recurentului care pretinde că a făcut cheltuieli în primă instanță de 298,82 lei, în recurs 110,45 lei și în al doilea ciclu procesual, în primă instanță 1900,72 lei, din care onorariul expert (1000 lei), cheltuieli cu taxele poștale (39,25 lei) și cheltuieli de transport (809,58 lei +51,89 lei = 861,47 lei), deci un total de 2309, 99 lei, însă i s-au acordat numai cheltuielile reprezentând onorariul de expert și taxa de timbru, tribunalul constată că soluția instanței de fond de admitere în parte contestației la executare justifică acordarea în parte a cheltuielilor de judecată, în temeiul disp. art. 276 C.p.c., care acordă instanței latitudinea a aprecia în acest sens.

Concluzionând cu privire la recursul recurentului contestator tribunalul, pentru toate aceste considerente, apreciază ca acesta este nefundat, urmând a fi respins ca atare.

Trecând la analizarea motivelor de recurs formulate de către recurenta intimată, tribunalul reține următoarele:

Cu privire la primul motiv de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila, în sensul că hotărârea data nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a susținut recurenta intimată ca hotărârea instanței nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate susținerile sale referitoare la faptul ca, data plații efective este 20.09.2010. A precizat recurenta ca actualizarea obligației principale se calculează de la data când hotărârea judecătoreasca a devenit executorie si pana la data plații efective, care in opinia sa este data la care a intrat in contul creditorului suma reprezentând debitul principal (20.09.2010).

Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în motivarea soluției temeinic și legal, așa cum a apreciat tribunalul în precedent, că suma totală datorată către contestator conform titlurilor executorii a fost stabilită în baza raportului de expertiză contabilă G. A. (filele 22-26), însă numai perioada octombrie 2001-mai 2010, fără a se proceda la actualizarea debitului și accesoriilor în raport de data ultimei plăți efectuate de debitoare, respectiv, la data de 12.12.2011, pentru suma de 506.146,08.

În raport de aceste probe aflate la dosarul cauzei, tribunalul constată că în mod corect a reținut instanța de fond că cele două plăți efectuate de debitoare nu au acoperit integral debitul și cheltuielile stabilite în sarcina debitoarei, astfel cum se reține și în raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expert C. Zefirica, prin răspunsul la obiectivul numărul trei. ( fila 565) și că modul de calcul matematic al expertizei A. G. fiind cel corect, în vederea stabilirii sumei pentru care urmează a fi continuată executarea silită în dosarul executare silită cu nr. 144/2010 al B.E.J. M. M. A., se va avea în vedere varianta nr. 2 - G. a răspunsului la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmită de expert C. Zefirica, potrivit căruia, restul de plată indemnizație actualizată la 19.12.2011 este de 62.252, 17 lei. ( fila 564).

Așadar, hotărârea instanței cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate susținerile sale referitoare la faptul ca, data plații efective este 20.09.2010, respectiv că cele două plăți efectuate de debitoare nu au acoperit integral debitul și cheltuielile stabilite în sarcina debitoarei, astfel cum se reține și în raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expert C. Zefirica, prin răspunsul la obiectivul nr. 3 (fila 565).

În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila potrivit căruia hotărârea este nelegala atunci când a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, recurenta intimată pretinde că hotărârea instanței de fond a fost data cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 371, indice 2 alin. (3) Cod procedura civila, prin care se stabilește ca actualizarea obligației principale se calculează de la data când hotărârea judecătoreasca a devenit executorie si pana la data plații efective.

Având in vedere aceste dispoziții legale considera ca instanța de fond ar fi trebuit sa oblige societatea la plata creanței actualizata pana la data de 20.09.2010, data la care a intrat contul creditorului suma reprezentând debitul principal (241.839,01 lei), stabilita prin titlul executoriu (Decizia nr. 223/R/02.03.2009), conform Procesului - verbal de distribuire a sumelor rezultate din executare încheiat la data de 20.09.2010 si pe care creditorul l-a semnat fără obiecțiuni și concluzionează că debitul principal supus actualizării a fost achitat integral la data de 20.09.2010 si nu la data de 12.12.2012.

Susținerile intimatei sunt eronate, având în vedere că potrivit raportului de expertiză cele două plăți efectuate de debitoare nu au acoperit integral debitul și cheltuielile stabilite în sarcina debitoarei, astfel cum se reține și în raportul de expertiză întocmit în de expert C. Zefirica, prin răspunsul la obiectivul numărul trei. ( fila 565), prima plată fiind în data de 20.09.2010, iar a doua plată în 19.12.2011.

Intimata debitoare solicită să fie obligată „la plata sumei de 4060 lei reprezentând actualizarea debitului principal până la data de 20.09.2010, astfel cum a fost calculată de expertul C. Zefirica, conform tabelului 5, fila 5, din Răspunsul la Obiecțiuni depus pentru termenul de judecată din 03.03.2014."

Pretenția intimatei debitoare este nefondată și nelegală întrucât, așa cum rezultă din tabelul 5, fila 5, suma de 4060 lei reprezintă numai actualizarea datoriei pentru perioada 01.06._10, iar recurenta debitoare omite să observe această expertiză nu este cea omologată de instanța de judecată.

Motivul ultim de recurs este formulat de către recurenta intimată în sensul că solicită instanței de recurs ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să stabilească care este data plății efective, aceasta fiind data până la care se actualizează obligația principală de plată.".

Într-adevăr, așa cum a apreciat și recurentul contestator în întâmpinarea la motivele de recurs formulate de către recurenta intimată, asemenea solicitare nu poate să reprezinte un motiv de recurs având în vedere că instanța de fond nu a fost investită în acest sens cu o cerere legal formulată și timbrată și ca atare nu trebuia să facă obiectul unei pronunțări din partea instanței de fond, astfel încât să poată fi supusă cenzurii pe calea de atac a recursului.

Concluzionând cu privire la analizarea motivele de recurs formulate de către recurenta intimată, tribunalul reține că acestea sunt neîntemeiate, urmând ca recursul acesteia să fie respins ca nefundat.

Pentru toate aceste considerente, constatând ca neîntemeiate motivele de recurs invocate și susținute de către recurentul - contestatorul D. N., precum și cele formulate de recurenta - intimată . A E. E. „E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD” SA PLOIEȘTI, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 312, alin. 1, 2 și 3 C.p.c va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de recurentul - contestatorul D. N. și recurenta - intimată . A E. E. „E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD” SA PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr._/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ambele recursuri declarate de recurentul - contestatorul D. N., domiciliat în Târgoviște, .. 94, jud. Dâmbovița și recurenta - intimată . A E. E. „E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD” SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. M. M. A., cu sediul în Ploiești, .. 11, ., jud. Prahova, ca nefondate.

IREVOCABILĂ

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

M. N. N. A. C. R.

Fiind în concediu de odihna,

Semnează Președintele Instanței

GREFIER,

E. M.

operator date cu caracter personal 5595

red. / tehnored. MN / TS

4 ex./ 09.07.2015

d.f._

j.f. F. R. N.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2129/2015....		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2246/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2303/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2020/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2087/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2129/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2246/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2242/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 291/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2250/2015. Tribunalul PRAHOVA