Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 291/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 291/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 291
Ședința publică din data de 21 Mai 2015
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTORI - N. A.
- G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, declarat de recurenta - creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, nr. înreg. la O.R.C. București – J_, C.U.I._, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva Încheierii de ședință nr._ din data de 24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor M. V., CNP_, domiciliat în ., județ Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform O.P. nr. 4578/13.10.2014, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, la data de 20.10.2014, petentul Biroul Executorului Judecătoresc P. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executor reprezentat de procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.12.2011 la solicitarea creditoarei C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA privind pe debitorul M. V..
Prin sentința civilă nr._/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă excepția necompetenței generale a instanțelor române și respinsă ca inadmisibilă cererea de încuviințare executare silită formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc P. A. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ., trebuie să analizeze mai întâi a excepțiile de procedură care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea cauzei în fond.
Conform art. 129 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, excepția putând fi invocată de instanță din oficiu în orice stare a pricinii (art. 130 alin. 1).
Art. 650 alin. 2 C.pr.civ. modificat prin Legea nr. 138/2014 stabilește că instanța de executare soluționează contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Prin aceeași lege, publicată în Monitorul Oficial nr. 753/16.10.2014 și intrată în vigoare la data de 20.10.2014, legiuitorul a operat o translatare a competenței de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite de la instanțele judecătorești la executorii judecătorești.
Astfel, în conformitate cu art. 665 alin. 1-3, “1) Cererea de executare silită se soluționează în maximum 3 zile de la înregistrarea ei.
(2) executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare.
(3) Încheierea va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art. 656 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, când s-a încuviințat urmărirea silită a bunurilor debitorului, și modalitatea concretă de executare silită, atunci când sa solicitat expres aceasta.”
Alineatul 6 instituie controlul instanței judecătorești asupra încheierilor de încuviințare a executării silite pronunțate de executorul judecătoresc, pe calea contestației la executare, iar în urma modificărilor legislative, executorul judecătoresc este cel care pronunță încheierea de încuviințare a executării silite, verificând îndeplinirea condițiilor pentru demararea procedurii, intervenția instanței făcându-se ulterior, prin promovarea de către partea interesată a contestației la executare.
Fiind vorba despre o normă de procedură, este de imediată aplicare, în conformitate cu art. 24 C.pr.civ., în sensul aplicării cererilor înregistrate după data intrării în vigoare a legii.
Potrivit art. 132 alin. 4 C.pr.civ., dacă instanța se declară necompetentă, fiind de competența unui organ fără activitate jurisdicțională, cererea este respinsă ca inadmisibilă.
Tocmai de aceea, instanța a admis excepția de necompetență generală a instanțelor române și a respins cererea de încuviințare a executării silite, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. l pct.5 NCPC, in sensul ca Judecătoria Ploiești a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
In acest sens, recurenta a aratat că prin cererea adresata B. P. A. a solicitat înregistrarea si deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului I. R., întrucât aceasta nu si-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv PVCC . 11 nr._/19.12.2011.
In urma acestei solicitări, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia si deschiderea dosarului de executare silita, apreciind ca sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitoarei.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu, iar prin încheierea atacata, instanța de executare a respins, in mod nelegal si netemeinic cererea de încuviințare a executării silite, invocând din oficiu excepția necompetentei generale a instanțelor romane.
In acest sens, recurenta arată că următoarele dispoziții legale pe care instanța de fond, pe fondul lipsei de reacție, le-a tratat cu superficialitate si a omis punerea in aplicare a acestora, respectiv: Legea nr. 138 din 15.10.2014, publicata in M.Of. al României nr. 753 din 16.10.2014 prin care s-au modificat dispozițiile din NCPC in materie de executare silita, precum și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, prevăd faptul ca „legile (.....) intra in vigoare la 3 zile de la data publicării in Monitorul Oficial al României Partea I, sau la o data ulterioara prevăzuta in textul lor".
Prin urmare, având in vedere data publicării in M.O. al României a noilor modificări ale NCPC si ale actului normativ invocat, rezulta faptul ca noile reglementari in materie de executare silita au intrat in vigoare începând cu data de 21.10.2014.
Potrivit art.25 NCPC, procesele in curs de judecata, precum si executările silite începute sub legea veche, rămân supuse acelei legi.
Recurenta arată că, în baza probatoriului de la dosar, al rolului activ al judecătorului si al obligației instanțelor de judecata de cunoaștere din oficiu de dreptul in vigoare in România, instanța de fond trebuia sa cerceteze, să cunoască și sa aplice in mod corect legea.
Totodată, recurenta arată că prin cererea adresata executorului judecătoresc, înregistrata pe rolul biroului acestuia, in data de 13.10.2014, formându-se dosarul execuțional nr. 6355/2014, subscrisa, in calitate de creditor, a solicitat executarea silita a titlurilor executorii reprezentate de procesului verbal de contravenție . 11 nr._/19.12.2011.
Prin încheierea din data de 13.10.2014 executorul judecătoresc a admis cererea subscrisei si a dispus deschiderea dosarului execuțional nr. 6355/2014.
In data de 15.10.2014 cererea de încuviințare a executării silite, emisa de către executorul judecătoresc in baza cererii creditoarei a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești - Secția Civila, formându-se dosarul nr._ .
Față de aceste aspecte, recurenta precizează că dispozițiile art. 650 NCPC au fost modificate in data de 16.07.2014 prin decizia CCR, nr. 348/17.06.2014 publicata in M.Of. al României Parte I nr. 529/16.07.2014.
Prin urmare, instanța de executare este judecătoria in circumscripția căreia se afla, la data sesizării executorului judecătoresc domiciliul sau sediul debitorului.
Astfel, recurenta a precizat că, cererea de încuviințare a fost introdusă in mod corect si legal la instanța de executare competenta teritorial, general si material, respectiv Judecătoria Ploiești, potrivit art. 665 NCPC așa cum era în vigoare înainte de data de 21.10.2014.
Prin urmare, excepția de necompetență generală a instanțelor romane, invocată de către Judecătoria Ploiești, in speța de față, este nelegală si netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale.
In acest sens, recurenta solicită a se constata cererea de încuviințare a executării silite a cauzei de față, înregistrata anterior datei de 21.10.2014 si in raport cu dispozițiile art. 25 NCPC, Judecătoria Ploiești este competenta din punct de vedere material, teritorial si general in soluționarea cauzei.
In baza acestor considerente, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea încheierii recurate, rejudecarea procesului in fond de către instant de recurs si încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/19.12.2011.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 132 NCPC, art. 483-502 si următoarele NCPC.
Calea de atac declarată de creditoare și indicată de prima instanță a fost înregistrată, în mod eronat, ca fiind apel pe rolul Tribunalului Prahova, astfel că, la termenul din 26.03.2015 s-a procedat la calificarea corectă a acesteia, cu consecința soluționării în complet legal constituit.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Art.25, alin.1 c.pr.civ. prevede că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Astfel, procesele începute și neterminate până la . legii noi rămâne supuse legii vechi, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune, în mod expres altfel.
În ceea ce privește executarea silită, aceasta debutează la data la care creditorul a sesizat cu o cerere de executare silită, executorul judecătoresc, în cazul de față fiind vorba de data de 13.10.2014.
În aceste condiții cererea de executare silită va determina nu numai formele sau modalitățile prevăzute de lege în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită, ci și formalitățile de executare, precum și căile de atac împotriva actelor de executare silită.
Așa cum s-a arătat deja, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă, fără putință de tăgadă împrejurarea că recurenta a sesizat biroul executorului judecătoresc la data de 13.10.2014, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.138/2014, acesta dispunând deschiderea dosarului de executare prin încheierea din aceeași dată (filele 3 și 5 dosar fond).
Chiar dacă executorul judecătoresc a sesizat instanța de judecată, după de modificarea codului de procedură civilă adusă prin Legea nr.138/2014, respectiv la data de 20.10.2014, în cauză nu sunt aplicabile prevederile noii legi, judecătorul fondului făcând o greșită aplicare a legii civile în timp și a principiului supraviețuirii legii procesuale vechi, consacrată de textul legal mai sus menționat.
Așadar, cum dispozițiile art.665, alin.2 c.pr.civ., prevedeau că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanța de executare, în speța dedusă judecății, de către judecătorie, în mod greșit prima instanță a respins această cerere ca nefiind de competența instanțelor de judecată, încălcând flagrant normele de procedură civilă, motivele de recurs subsumate acestor critici fiind fondate.
Pentru aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art.488, alin.5 c.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art.498 c.pr.civ, tribunalul va admite recursul, iar, pe cale de consecință, va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, nr. înreg. la O.R.C. București – J_, C.U.I._, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva Încheierii de ședință nr._ din data de 24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor M. V., CNP_, domiciliat în ., județ Prahova și, în consecință:
Casează în tot încheierea recurată și trimite cauza la aceeași instanță de fond pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 21.05.2015.
Președinte, Judecători,
C. A. M. N. A. G. M.
Fiind în concediu de odihnă,
Semnează Președinte:
GREFIER
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. MCA./tehnored. MȘ
5 ex./17.07.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2242/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2250/2015.... → |
|---|
