Contestaţie la executare. Decizia nr. 1319/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1319/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1319/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1319
Ședința publică din data de 27.11.2014
PREȘEDINTE – M. N.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 3739/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare V. V., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., jud. P..
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-contestatoare reprezentată de avocat T. V., lipsă fiind apelanta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul pune în discuție corecta calificare a prezentei căi de atac.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, consideră că în cauză a fost promovată în mod corect calea de atac a apelului, potrivit dispozițiilor noului cod de procedură civilă.
Tribunalul apreciază că prezenta cale de atac este apelul, conform dispozițiilor noului cod de procedură civilă și nu se timbrează.
Apărătorul intimatei, având pe rând cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de apel.
Apărătorul intimatei-contestatoare, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, ca nefondat, având în vedere că instanța de fond a admis contestația la executare formulată de contestatoare, astfel că se aplică dispozițiile privind culpa intimatei, care a căzut în pretenții, criticile apelantei fiind nelegale și fără obiect. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2013 sub nr._, contestatoarea V. V., în contradictoriu cu intimata AFP PLOIESTI, a formulat contestație împotriva titlului executoriu nr._ /28.06.2013 și a somației nr. 29/_ /_/28.06.2013, solicitând anularea acestor forme de executare silită, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. ( f. 19)
În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că intimata în mod greșit a reținut în sarcina sa că datorează suma de 761 lei, reprezentând contribuție de asigurări de sănătate pentru anii 2007, 2008 și 2009, suma fiind nelegală pentru că din anul 2009 s-a stabilit că nu datorează nimic.
Contestatoarea a mai arătat că a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr._/14.12.2012, însă nu a primit încă un răspuns.
În drept, au fost invocate disp. art. 447 C.pr.civ, art. 172 – 173 din OG 92/2003.
În susținere, au fost atașate, în copie, contestația înregistrată la CAS P. sub nr._/16.05.2013, contestația înregistrată la CAS P. sub nr._/16.05.2013, titlul executoriu nr._/28.06.2013, somația nr. 29/_ /_/28.06.2013, contestația înregistrată la CAS P. sub nr. 3238/21.01.2013.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Acțiune timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 59 lei achitată cu chitanța nr._/15.07.2013.
La data de 23.10.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, arătând în motivare că a primit spre executare de la CASS P. suma de 761 lei reprezentând ”contribuția de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri.” ( f. 13-14)
A arătat intimata în continuare că, urmare a transmiterii electronice a debitelor de către CASS P. a făcut aplicarea art. 141 alin 9 și 10 din OG 92/2003 și a declanșat executarea silită, prin emiterea somației și a titlului executoriu.
A mai învederat intimata că în urma Ordinului comun nr. 2130/14.06.2012 privind procedura de predare-primire a documentelor si informațiilor în vederea administrării de către ANAF a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de către persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din Titlul IX al Codului Fiscal, au fost transmise sumele datorate de persoanele fizice la bugetul de stat cu titlu de ”contribuție de asigurări de sănătate”.
Intimata a mai precizat că CAS P. este responsabilă pentru sumele transmise spre executare instituției intimate, cu atât mai mult cu cât dosarul fizic nu a fost transmis, neputând fi lămurite nici termenele de plată.
A mai învederat că decizia privind titlul de creanță are altă cale de atac, conform art. 207 alin 1 C.pr.Fisc., contestația depunându-se la organul emitent, în termen de 30 zile de la data comunicării, iar în funcție de soluționarea contestației, contribuabilul poate ataca decizia la instanța de contencios administrativ competentă.
A mai menționat intimata că orice alte susțineri ale reclamantului nu o privesc, ci vizează instituția care a stabilit și gestionat contribuția până la 01.07.2012, în speță, CAS P., intimata învederând că nu poate modifica sume sau termene.
În drept, au fost invocate disp. art. 169-170 din OG 92/2003.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la 12.12.2013, contestatoarea a arătat că își menține susținerile din contestație. ( f. 3-4)
Totodată, a arătat că a contestat și decizia de impunere nr._/14.12.2012, iar această decizie cuprinde o creanță care este prescrisă, respectiv suma de 675 lei, reprezentând debit pe anul 2006.
Totodată, a mai arătat în ceea ce privește susținerile intimatei în sensul că CAS P. răspunde de sumele transmise spre executare, că aceste susțineri sunt nefondate întrucât CAS P. avea obligația să aibă o situație clară a tuturor contribuabililor.
A mai arătat că protocolul dintre CAS P. și AFP P. este o cale de a executa creanțe nedatorate și prescrise.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3739/17.03.2014, Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare, anulând somația nr. 29/_ /_/28.06.2013 și titlul executoriu nr._/28.06.2013, emise de intimată în dosarul de executare nr. 29/_ /_/2013.
În motivare, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin somația nr. 29/_ /_/28.06.2013, emisă de către intimată în dosarul de executare nr. 29/_ /_/2013, contestatoarea a fost somată ca în termen de 15 zile de la primire să plătească suma totală de 761 lei, reprezentând ”contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente”. ( fila 24)
Titlul executoriu nr._/28.06.2013 cuprinde aceeași sumă, cu același titlu, iar la rubrica ”documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” este menționat ”Doc. nr._ din 14.12.2012”. (f. 23).
În ceea ce privește ”Doc. nr._ din 14.12.2012”, instanța constată că acest document se referă la Decizia de impunere nr._ din 14.12.2012 privind ”stabilirea obligațiilor de plată la Fondul Național Unic de Asigurări sociale de Sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri în conformitate cu disp. art. 257 din Lg. 95/2006”, aferentă anului 2006 și emisă de intimată pentru suma totală de 675 lei, din care 258 lei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate ( fila 52)
În drept, potrivit art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În condițiile art. 86 alin. 6 C.pr.fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Având în vedere și prevederile art. 87 și 88 lit. a C. pr. fiscală, instanța reține că decizia de impunere este act administrativ-fiscal, fiind supusă cerinței comunicării potrivit art. 44 C.pr.fiscală, astfel că nu se poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o asemenea decizie, câtă vreme această decizie nu a fost comunicată debitorului.
Prin înscrisurile depuse la dosar, intimata a făcut dovada comunicării valabile a deciziei de impunere nr._ din 14.12.2012, astfel cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 53 din dosar, care poartă semnătura de primire a contestatoarei.
Verificând însă corespondența dintre titlul executoriu contestat și titlul de creanța în baza căruia a fost emis titlul executoriu, instanța constată că în mod nelegal intimata a demarat executarea silită pentru sumele de 304 lei și 199 lei, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, sume care nu se regăsesc în Decizia de impunere nr._ din 14.12.2012. ( filele 23 și 52)
Față de această împrejurate, instanța urmează a anula actele de executare emise pentru sumele de 304 lei și 199 lei, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, întrucât aceste obligații fiscale nu au fost stabilite printr-un titlu de creanță valid.
Pe de altă parte însă, instanța reține că, potrivit art. 91 alin. 1 și 2 C.pr.fisc., dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Decizia de impunere nr._, în baza căreia s-au stabilit obligații de plată în sumă de 258 lei, aferente anului 2006 și reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, a fost emisă la data de 14.12.2012.
Făcând aplicarea disp. art. 91 alin. 1 și 2 C.pr.fisc instanța observă că ultima zi în care decizia putea fi emisă în mod legal, având în vedere că privește obligația de plată aferentă anului 2006, era 01.01.2012. Or, decizia a fost emisă la 14.12.2012, după împlinirea termenului de prescripție a dreptul de a stabili obligații fiscale.
Așadar, suma de 258 lei impusă reclamantei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate aferente anului 2006, a fost nelegal stabilită de organele fiscale, cu încălcarea disp. art. 93 din OG 92/2003, potrivit cărora dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești, intimata a declarat apel, solicitând admiterea apelului față de capătul de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, urmând ca acesta să fie respins, ca nefondat.
În motivare, apelanta a susținut că, în mod eronat, instanța de fond a reținut în sarcina sa cheltuieli de judecată, întrucât contestatorul, potrivit art.10 din OG nr. 92/2003 rep. Avea obligația de a coopera cu organele fiscale, în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.
S-a susținut că, contestatoarea avea posibilitatea să lămurească situația sa fiscală, direct și la sediul CASS P. și să soluționeze inadvertențele apărute în dosarul fiscal, fără a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciară.
Mai mult, a precizat că formele de executare au fost emise în baza titlului de creanță întocmit de către CASS P., motiv neimputabil instituției apelante pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât instanța constatat împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, respectiv a deciziilor privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate emise de către CASS P..
De asemenea, a susținut că, potrivit art. 45 alin. 1 lit.f din OUG nr. 80/2013, în cazul în care se admite contestația la executare, cum este și cazul contestatoarei din prezenta cauză, la rămânerea irevocabilă a hotărârii și la cererea petiționarului, instanța urmează să dispună restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii sale, intimata neputând fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
În drept, apelanta a invocat prev.art. 466 NCPC, 136, 141 CPF.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, a susținut că, întrucât, prin sentința de fond, s-a admis contestația la executare și au fost anulate somația și titlul executoriu emise împotriva sa, iar apelul nu privește decât cheltuielile de executare, nu se mai poate discuta culpa privind respectarea legislației fiscale referitoare la obligațiile pe care aceasta le avea dacă realiza venituri pentru a plăti contribuția de sănătate.
A precizat că apelanta a fost în culpă, întrucât avea obligația de a constata dacă se mai poate emite titlu pentru o creanță prescrisă.
În drept, intimata a invocat art. 205 C..
Examinând sentința apelată, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele legale aplicabile, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3739/17.03.2014, Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare formulată de contestatoarea V. V., anulând somația 29/_ /_/28.06.2013 și titlul executoriu nr._/28.06.2013, emise de intimată în dosarul de executare nr. 29/_ /_/2013.
De asemenea, prin aceeași sentință, instanța de fond a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 259 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
În motivare, a reținut că, prin somația nr. 29/_ /_/28.06.2013, emisă de intimată în dosarul de executare nr. 29/_ /_/2013, contestatoarea a fost somată ca, în termen de 15 zile de la primire să plătească suma totală de 761 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Având în vedere și prevederile art. 87 și 88 C.P.F., instanța de fond a considerat că decizia de impunere este un act administrativ-fiscal, fiind supusă cerinței comunicării potrivit art. 44 CPF, astfel că nu se poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o asemenea decizie, câtă vreme aceasta nu a fost comunicată debitorului.
Prin înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut de către instanța de fond că apelanta-intimată a făcut dovada comunicării valabile a deciziei de impunere nr._/14.12.2012, astfel cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 53 din dosar, care poartă semnătura de primire a contestatoarei.
Verificând însă corespondența dintre titlul executoriu contestat și titlul de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu, instanța de fond a constatat că, în mod nelegal, apelanta-intimată a demarat executarea silită pentru sumele de 304 lei și 199 lei, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, sume care nu se regăsesc în Decizia de impunere nr._/14.12.2012.
Potrivit art. 477 NCPC, „instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată”.
Astfel, art. 477 NCPC dă valoare normativă regulii tantum devolutum quantum apellatum, instanța de apel fiind ținută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.
Prin urmare, instanța apreciază că, dacă hotărârea primei instanțe este atacată numai parțial, respectiv numai cu privire la soluția dată unor capete de cerere, ceea ce nu s-a atacat dobândește autoritate de lucru judecat.
Prin cererea de apel, apelanta a formulat critici numai cu privire la soluționarea de către instanța de fond a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, celelalte aspecte din hotărârea pronunțată, ca urmare a neapelării, intrând, pe cale de consecință, în puterea lucrului judecat. Prin urmare, Tribunalul apreciază că nu se mai pot analiza criticile apelantei vizând culpa privind respectarea legislației fiscale.
De asemenea, conform art. 453 alin. 1 NCPC, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Prevederile legale privind acordarea cheltuielilor de judecată, datorate în temeiul culpei procesuale se aplică și în faza executării silite. Exonerarea de la plata acestora, respectiv art. 454 NCPC, nu se aplică în prezenta cauză.
Prin urmare, fiind stabilită culpa apelantei-intimate în ceea ce privește introducerea prezentei cauze pe rolul instanței, aspecte intrate în puterea lucrului judecat, urmare a neapelării acestora, în mod corect, instanța de fond a dispus obligarea apelantei-intimate la plata sumei de 259 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 NCPC, Tribunalul va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3739/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
Va menține sentința civilă nr. 3739/17.03.2014 a Judecătoriei Ploiești, ca legală și temeinică.
De asemenea, reținând culpa procesuală a apelantei, în temeiul art. 453 alin . 1 rap. la art. 451 și 452 NCPC, va dispune obligarea apelantei la plata către intimată a sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu apărător, conform chitanței nr. 995/31.10.2014, emisă de C..ind.av. T. V. (fila 18 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 3739/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare V. V., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., jud. P., ca nefondat.
Menține sentința civilă nr. 3739/17.03.2014 a Judecătoriei Ploiești, ca legală și temeinică.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu apărător.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2014.
Președinte, Judecător,
M. N. I. C.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. C.I./tehnored. C.I.
5 ex./03.12.2014
d.f. nr._
j.f. F. R. N.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1520/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1563/2014.... → |
|---|
