Contestaţie la executare. Decizia nr. 1350/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1350/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 1350/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1350
Ședința publică din data de 28.10.2014
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – G. M.
- N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – contestatoare C. I. cu domiciliul în B., ., județul P. împotriva sentinței civile nr. 2219/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINITRARE F. – D.G.F.P. P. – ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPINA cu sediul în Câmpina, ., județul P. si chemata în garanție C. DE A. DE S. A JUDETULUI P. cu sediul în Ploiești, ., județul P..
Cererea netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus cererea de recurs si dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei potrivit chitanței nr._/22.10.2014.
Tribunalul ia act că recurenta contestatoare a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei potrivit chitanței nr._/22.10.2014 ce a fost anulată si fată de împrejurarea că a depus recursul semnat se acoperă excepția de nulitate a recursului potrivit disp. art. 133 alin. 2 C.pr.civ.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul, în temeiul disp. art. 150 C.pr.civ., consideră cauza în stare de judecată si o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ contestatoarea C. I. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ din 06.02.2013 și a somației nr._ din 06.02.2013 în contradictoriu cu intimata D. P. - Administrația Finanțelor Publice Câmpina și chemată în garanție C. de A. de S. P., prin care a solicitat anularea actelor și formelor de executare silită și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că actele de executare au fost emise în lipsa unor acte emise de C. de A. de S. P. iar pe rolul Tribunalului P. se află dosarul nr._ având ca obiect contestația împotriva deciziei nr._ din 19.07.2012 prin care s-a soluționat contestația împotriva deciziei nr._ din 19.07.2012 precum și dosarul nr._ care are drept obiect contestația împotriva deciziei nr._ din 28.08.2012 privind soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere nr._/19.07.2012 emisă de CAS P..
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 172-173 din OG nr. 92/2003.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Câmpina a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că a primit spre executare suma de 4.593 de lei și, ca urmare a verificării dosarului fiscal trimis de CAS P., a făcut aplicarea art. 141 alin. 9 și 10 din codul de procedură fiscală și a declanșat executarea silită prin emiterea somației și a titlului executoriu pentru suma de 16.413 lei.
Prin cererea depusă la dosar, intimata a formulat cerere de chemare în garanțiea Casei de A. de S. a jud. P., în calitate de organ emitent al titlului de creanță care stă la baza declanșării executării silite față de contestatoare și a solicitat obligarea chematei în garanție la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În drept, intimata și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 60-63 din codul de procedură civilă.
Chemata în garanție, C. de A. de S. P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât începând cu data de 01.07.2012 nu mai are calitate procesuală în litigiile având ca obiect contestațiile la executare față de prevederile art. V alin. 1, alin. 9, alin. 10 din OUG nr. 125/2011.
Prin aceeași întâmpinare, chemata în garanție a arătat că în temeiul art. 215 alin. 3 din Legea 95/2006, persoanele fizice care realizează venituri impozabile din activități independente au obligația de a depune la casa de asigurări de sănătate declarația privind obligațiile față de fondul național de sănătate în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5% și în urma verificărilor efectuate, a rezultat faptul că debitoarea nu a îndeplinit obligațiile referitoare la plata contribuției.
Cu privire la majorările de întârziere chemata în garanție a arătat că în baza prevederilor art. 261 din Legea 95/2006, asigurații au obligația plății contribuției și dacă nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile codului de procedură fiscală.
Chemata în garanție a precizat că obligația de plată rezultă din lege și nu din existența unui contract încheiat între părți și sancțiunea pentru neplata contribuției nu este nedobândirea calității de asigurat sau pierderea acestei calități, ci diminuarea serviciilor medicale la care are dreptul asiguratul conform art. 258 pct. 3 din legea 95/2006.
În drept, chemata în garanție și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115-118 din codul de procedură civilă, Legea 571/2003, OG nr. 92/2003, Legea 95/2006, Ordinul 617/2007, OUG nr. 125/2011.
În dovedirea susținerilor sale chemata în garanție a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar declarația anuală aferentă anilor 2007-2012.
Contestatoarea a formulat un răspuns la cererea de chemare în garanție și întâmpinarea formulată de intimată prin care a arătat că intimata a precizat că a primit spre executare suma de 4.593 de lei dar a declanșat procedura de executare silită pentru suma de 16.143 lei.
Contestatoarea a precizat că titlul executoriu și somația din 06.02.2013 nu au la bază un titlu de creanță devenit scadent pentru a putea fi interpretat ca titlu executoriu iar în conținut acestuia ar fi trebuit să fie menționate ca titluri de creanță, deciziile enumerate și întocmite de C. de A. de S. P..
De asemenea, a arătat că în titlul executoriu și în somația contestate sunt trecute ca obligații de plată niște sume care nu corespund celor înscrise în declarațiile sale, depunând la dosar chitanța nr._ din 19.02.2013 și chitanța nr._ din 01.10.2012).
Intimata a formulat un răspuns prin care a arătat că a primit spre executare suma de 4593 lei și ca urmare a protocolului a procedat la declanșarea executării silite pentru suma transmisă privind pe contestatoare iar cu privire la inexistența unui titlu de creanță contestatoarea se află în eroare deoarece titlu de creanță potrivit art. 110 alin. 3 din OG nr. 92/2003, este însuși decizia de impunere iar titlurile executorii pe care le-a emis cuprind sumele cuprinse în deciziile de impunere emise de CAS P. și pentru sumele cuprinse în titlul executoriu, contestarea acestora nu se face în cadrul contestației la executare ci conform art. 205 din codul de procedură fiscală (f.67).
Chemata în garanție a formulat o completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și a arătat că pentru litigiile având ca obiect contestații la executare silită, Agenția Națională de A. F. se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări de sănătate și dobândește calitatea procesuală a acestora începând cu data de 01.07.2012 și totodată nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60-62 din codul de procedură civilă respectiv este inadmisibilă cererea de chemare în garanție printr-o cerere prin care se solicită obligarea la plata eventualelor cheltuieli de judecată care reprezintă altceva decât garantarea sau despăgubirea (f.73).
În ședința publică din 27.03.2014, contestatoarea a declarat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
După administrarea probelor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr. 2219/02.07.2014 Judecătoria Câmpina a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocate de C. de A. de S. P., contestația la executare formulată de contestatoarea C. I. și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, in ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocate de chemata în garanție, instanța urmează să respingă ca neîntemeiate excepțiile invocate, având în vedere că intimata a formulat cerere de chemare în garanție având ca obiect cheltuielile de judecată, astfel că cererea de chemare în garanție nu privește raporturile dintre contestator și chemata în garanție referitoare la formele de executare emise de intimată.
În acest sens, instanța a reținut că, potrivit art. V alin. 1 și 9 și 10 din OUG nr. 125/2011, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, privind codul fiscal începând cu data de 01.07.2012 competența de administrarea contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice revine Agenției Naționale de A. F. care se subrogă în drepturile și obligațiilor caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora.
C. de asigurări de S. P. nu a fost chemată în judecată în calitate de intimată în raport de actele de executare întocmite față de contestatoare.
Prin somația și titlu executoriu emise de intimată la data de 06.02.2013, contestatoarea a fost somată să achite suma de 16.413 lei reprezentând contribuții la asigurări sociale de sănătate pentru perioada 24.08._12 .
Conform declarației anuală pe anul 2007 din data de 28.06.2012, contestatoarea a declarat că are un venit impozabil de 4636 lei iar contribuția datorată la asigurări sociale de sănătate este în total de 1.204 lei având termenul de plată trimestrial și a fost stabilită suma de 550 de lei ce urma să fie achitată în 60 de zile conform declarației anuale nr._, din declarația anticipată pe anul 2008 a fost stabilită o contribuție de 1620 de lei și o diferență de 1099 lei (f.48), din declarația anticipată pe anul 2009 rezultă că a fost stabilită o contribuție de 1952 de lei și stabilită o diferență de 2078 de lei (f.50), din declarația anticipată pe anul 2010 a fost stabilită o contribuție de 4124 de lei, din declarația anticipată pe anul 2011 rezultă că a fost stabilită o contribuție de 2612 lei și o diferență de 256 de lei, iar din declarația anticipată pe anul 2012 rezultă că a fost stabilită o contribuție de 2612 lei.
În titlu executoriu din 06.02.2013 au fost menționate declarația nr._ din anul 2008 pentru suma de 1620 de lei, declarația nr._ pe anul 2009 pentru suma de 1952, declarația nr._ pe anul 2010 pentru suma de 4124 lei, declarația anuală nr._ pe anul 2011 pentru suma de 2612 lei și declarația nr. 4504 pe anul 2012 pentru suma de 2612 lei.
Din chitanța nr._ din 01.10.2012 rezultă că a fost achitată de către contestatoare suma de 2650 lei reprezentând CASS aferent anului 2012.
Prin decizia nr._ din 19.07.2012 emisă de CAS P. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația nr._/2012 și a fost emisă decizia nr._ din 19.07.2012 pentru perioada 2007 anticipat 2012 în vederea plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere .
Prin sentința nr. 2211 din 25.06.2013 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin nerecurare a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea formulată de contestatoarea din prezenta cauză prin care a solicitat anularea deciziilor nr._ din 19.07.2012 și_ din 19.07.2012 ca urmare a deciziei nr._ din 28.08.2012 emisă de C. de A. de S. P. prin care s-a dispus anularea deciziei nr._ din 19.07.2012.
Conform deciziei nr._ din 19.07.2012 emisă de CAS P. ce constituie titlul de creanță s-au stabilit sumele restante calculate respectiv_ lei contribuție, 7570lei dobânzi de întârziere și 2170 lei penalități de întârziere aferente perioadei 2007-2012 (trimestrul I și II) .
Din certificatul emis în dosarul nr._ al Tribunalului P. rezultă că prin sentința civilă nr. 190/03.02.2012 a fost respinsă acțiunea formulată de contestatoare ca neîntemeiată (f.108), iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 3890 din 19.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Potrivit ar. 110 alin. 3 lit. b din OG nr. 92/2003, modificată și completată, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală și care poate fi și declarația fiscală, iar disp. art. 141 alin. 1 din același act normativ prevăd că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlul executoriu emis de organul de executare competent iar disp. art. 141 alin. 11 din OG nr. 92/2003, prevăd că nici un titlul executoriu nu se poate emite în absența unui titlul de creanță în baza căruia se stabilesc creanțele fiscale principale sau accesorii.
Având în vedere că în titlul executoriu au fost menționate sumele ce trebuiau achitate cu titlul de contribuție la asigurări sociale de sănătate conform declarațiilor anuale pentru perioada 2007-2012), iar prin sentința civilă nr. 190/2014 pronunțată de Tribunalul,P. a fost respinsă contestația ca neîntemeiată, instanța în baza art. 172 din OG nr. 92/2003, modificată și completată a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Totodată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție având în vedere că intimata nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare.
Împotriva acestei soluții contestatoarea a declarat recurs considerând-o netemeinica si nelegala.
In motivarea acestuia, a arătat că, deși instanța de fond a arătat faptul ca, potrivit art.110 alin. 3, lit.b din OG nr. 92/2003, modificata si completata, titlul de creanță este actul prin care se stabilește si se individualizează creanța fiscala si care poate fi declarația fiscala, aceasta nu ia in considerație faptul ca, declarația fiscala nu este legala si nu poate fi acceptata ca titlu de creanța întrucât nu a fost dată in urmă încheierii unui contract cu C. de A. de S..
In drept, a făcut referire la disp. art. 211 din Legea nr. 95/2006, art. 215 alin 3 din lega 95/2006, art. 34 (1) din Normele metodologice de aplicare a legii in speța, doar persoanele juridice si persoanele fizice care au calitatea de angajator au obligația de a calcula si plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate datorata.
Contestatoarea a mai susținut că, calcularea contribuțiilor si a obligațiilor accesorii ce se pretinde ca sunt datorate de aceasta s-a făcut in baza art. 257 din Legea nr. 95/2006, insa in interpretarea proprie a C.A.S. P., care a reținut ca « Persoana asigurata are obligația plătii unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate», omițând celelalte prevederi legale(art.211, 215), care impun obligativitatea încheierii unui contract de asigurare.
De asemenea, a precizat că art. 216 din aceeași lege menționata, dispune in sensul ca persoanele asigurate trebuie sa facă dovada contribuției lunare la fond, dar pentru a avea calitatea de asigurat trebuie mai întâi, sa existe încheiat acel contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate.
Totodată, a precizat că in Titlul X al Legii nr. 95/2006, la art. 339 se prevede ca, in funcție de contractul încheiat cu casele de asigurări de sănătate teritoriale, asiguratul beneficiază de asistenta medicală permanentă sau voluntara, fata de care asigurătorul are obligația ca la producerea riscului asigurat sa acorde indemnizația sau suma asigurata.
Astfel, a susținut că C.A.S. P. nu i-a transmis niciodată un contract de asigurare, nu exista încheiat niciun contract de asigurare de sănătate intre contestatoare si casa de asigurări de sănătate teritoriala si nu beneficiază de card de sănătate național sau european.
Aceasta a apreciat că împreuna cu Decizia contestata, trebuia să i se transmită si contractul de asigurat pentru plata contribuției, contract in care să se stipuleze clar atât obligațiile cât si drepturile si serviciile ce îi sunt oferite si garantate, fapt nerealizat.
C.A.S. P. a arătat ca sancțiunea pentru neplata contribuției nu este nedobândirea calității de asigurat sau pierderea acestei calități, ci diminuarea serviciilor medicale la care are dreptul asiguratul, lucru total neadevărat, întrucât daca nu se achita aceasta contribuție, in fapt, persoana respectiva devine neasigurat, își pierde calitatea de asigurat, așa cum clar rezulta din Sistemul informatic unic integrat al CAS « SIUI ».
De asemenea, precizează că instanța de fond a arătat faptul ca, executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis de organul de executare competent potrivit disp. art. 141 alin.1 din OG nr. 92/2003 modificata si completata, iar dispozițiile art. 141 alin. 1 indice 1 din același act normativ indicat anterior, prevăd ca niciun titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanță in baza căruia se stabilesc creanțe fiscale principale sau accesorii.
Față de aceste considerente, respectiv inexistenta contractului încheiat cu C. de A. de S. si existenta unor declarații date in lipsa acestui contract si a vreunui temei juridic, contestatoarea a precizat că acestea nu pot constitui titlu de creanța.
Pe cale de consecința, titlul executoriu nr._/06. 02.2013 si a Somația cu nr._/06.02.2013 transmisă in baza Dosarului de executare silita nr._/2010 de către Agenția Naționala de A. Fiscala - D. Județul P./A.F.P. a Municipiului Câmpina, sunt nule întrucât au fost emise în absenta unui titlu de creanța legal.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului P. sub nr._ la data de 11.09.2014.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 c.pr.civila, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin somația nr._ și titlul executoriu nr._ emise de intimată la data de 06.02.2013, contestatoarea a fost somată să achite suma de 16.413 lei reprezentând contribuții la asigurări sociale de sănătate pentru perioada 24.08._12 .
Din conținutul titlului executoriu rezultă că natura obligației fiscale este reprezentată de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoanele care nu realizează venituri, sub acest aspect fiind menționate mai multe declarații, respectiv nr._ din anul 2008 pentru suma de 1620 de lei, declarația nr._ pe anul 2009 pentru suma de 1952, declarația nr._ pe anul 2010 pentru suma de 4124 lei, declarația anuală nr._ pe anul 2011 pentru suma de 2612 lei și declarația nr. 4504 pe anul 2012 pentru suma de 2612 lei.
Astfel, calculul sumelor datorate de către contestatoare cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate s-a făcut în baza declarațiilor anuale privind obligațiile de plată date de contestatoare la data de 28.06.2012, aflate la filele 45-55 dosar fond care privesc anii 2007-2012.
Instanța fondului a făcut o corectă analiză a acestor declarații în raport de care a analizat și plățile făcute de contestatoare cu chitanța nr._ din 01.10.2012 din care rezultă că a fost achitată suma de 2650 lei reprezentând CASS aferent anului 2012.
Totodată, tribunalul reține că prin decizia nr._ din 19.07.2012 emisă de CAS P. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația nr._/2012 și a fost emisă decizia nr._ din 19.07.2012 pentru perioada 2007 anticipat 2012 în vederea plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, iar prin sentința nr. 2211 din 25.06.2013 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin nerecurare a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea formulată de contestatoare prin care a solicitat anularea deciziilor nr._ din 19.07.2012 și_ din 19.07.2012 ca urmare a deciziei nr._ din 28.08.2012 emisă de C. de A. de S. P. prin care s-a dispus anularea deciziei nr._ din 19.07.2012.
Din conținutul deciziei nr._ din 19.07.2012 emisă de CAS P., decizie care constituie titlul de creanță s-au stabilit sumele restante datorate respectiv_ lei contribuție, 7570 lei dobânzi de întârziere și 2170 lei penalități de întârziere aferente perioadei 2007-2012 pentru primele două trimestre ale anului.
În plus, în dosarul nr._ al Tribunalului P. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 190/03.02.2012 a fost respinsă acțiunea formulată de contestatoare ca neîntemeiată, iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 3890 din 19.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Raportat la probatoriul administrat, instanța fondului a reținut corect incidența dispozițiilor OG nr. 92/2003, modificată și completată, care la art. 110 alin. 3 lit. b, definește titlul de creanță ca fiind actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală și care poate fi și declarația fiscală, iar la art. 141 alin. 1 prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlul executoriu emis de organul de executare competent, titlu care nu se poate emite în absența unui titlul de creanță în baza căruia se stabilesc creanțele fiscale principale sau accesorii, astfel cum stipulează prevederile art. 141 alin. 11 .
Ca atare, devreme ce în titlul executoriu au fost menționate sumele ce trebuiau achitate cu titlul de contribuție la asigurări sociale de sănătate conform declarațiilor anuale pentru perioada 2007-2012, așa cum am arătat anterior, iar prin sentința civilă nr. 190/2014 pronunțată de Tribunalul P. a fost respinsă contestația ca neîntemeiată, actele de executare contestate au fost corect întocmite.
Apărarea recurentei-contestatoare, care prin motivele de recurs invocă absența unui titlu de creanță legal motivat de lipsa unui contract încheiat de aceasta cu casa de asigurări de sănătate nu poate fi primită raportat la dispozițiile legale reținute anterior de instanță și la existența deciziei nr._/19.07.2012 care, așa cum am arătat, constituie titlu de creanță( care nu a fost desființat) și prin care se stabilesc sumele datorate de contestatore, detaliat pe contribuție, dobânzi și penalități de întârziere.
Concluzionând, tribunalul, pentru toate considerentele expuse, constată că recursul este nefondat, motiv pentru care, în temeiul art.312 c.pr.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – contestatoare C. I. cu domiciliul în Breaya, ., județul P. împotriva sentinței civile nr. 2219/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINITRARE F. – D.G.F.P. P. – ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPINA cu sediul în Câmpina, ., județul P. si chemata în garanție C. DE A. DE S. A JUDETULUI P. cu sediul în Ploiești, ., județul P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi 28.10.2014.
Președinte, Judecători,
A. G. H. G. M. N. C.
Grefier,
R. C.
Operator date cu caracter personal nr.5595
Red. MG/tehnored. MȘ
2 ex./26.01.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. M. C.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 782/2014.... | Fond funciar. Decizia nr. 2634/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
