Fond funciar. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 109/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 109
Ședința publică din data de 18.02.2015
Președinte: Ș. O. C.
Judecători: P. – A. A.
: M. C. A.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât A. P., domiciliat în Comuna Albești P., .. 708, județul P. împotriva sentinței civile nr. 8561/11.06.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – reclamant E. G., domiciliat în Comuna Albești P., .. 484 și intimații – pârâți C. LOCALĂ DE F. F. ALBEȘTI P., cu sediul în . P. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P., cu sediul în Ploiești, județul P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul – pârât A. P., personal și asistat de avocații M. S. și I. T. și reprezentanta intimatului – reclamant Genosu N., lipsind intimații – pârâți.
Cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului – pârât, avocat M. S., depune la dosar relațiile obținute de la Arhivele Naționale cu privire la imobilul în litigiu.
Apărătorul intimatului – reclamant învederează instanței că a lecturat relațiile depuse la dosar de către apărătorul recurentului – pârât.
Având pe rând cuvântul, apărătorii recurentului – pârât și apărătorul intimatului – reclamant arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentului – pârât avocat I. T. arată că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în ciuda probatoriului administrat, respectiv: interogatoriu și înscrisuri, instanța de fond a ajuns la concluzia că legal ar fi să admită acțiunea. Apreciază că din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că acțiunea ar fi admisibilă și nu rezultă că titlul de proprietate ar fi fost redactat nelegal. Înscrisurile depuse la dosar sunt concludente și relevante soluționării litigiului și dovedesc faptul că recurentul – pârât a formulat în temeiul legilor fondului funciar o cerere de reconstituire, fapt ce nu a fost negat de nici o parte din dosar, fiind îndrituit să fie inclus în titlul de proprietate emis de C. Județeană de F. F. P.. În pofida acestor înscrisuri, instanța de fond a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate. Din înscrisurile depuse la acest termen de judecată la dosar rezultă situația bunurilor mobile și faptul că autorii părților au avut în proprietate o suprafață de 50 ha teren, recurentul – pârât fiind îndrituit să fie inclus în titlul de proprietate. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond și menținerea ca legal și temeinic a titlului de proprietate, emis în condițiile legii, nefiind încălcată nici o prevedere a legii fondului funciar.
Având cuvântul, apărătorul recurentului – pârât, avocat M. S., arată că instanța de fond a fost într-o eroare indusă de modalitatea în care s-a formulat acțiunea. În realitate, n nici un moment nu s-a susținut că intimatul ar fi fost moștenitorul numitului E. V.. Faptul că în cuprinsul titlului de proprietate apare ca autor E. V. reprezintă un neajuns al Comisiei Județene. La dosar s-a depus arborele genealogic în care s-a arătat cele două tulpini, respectiv: E. V. și E. I.. Motivarea instanței de fond a fost în sensul că atât timp cât au venit la succesiunea lui E. V., primul moștenitor îndepărtează orice altă clasă de moștenitor din spatele acestuia. Reiterează susținerea că eroarea este reținută din modalitatea de redactare a acțiunii. În anul 1956 E. V. a figurat cu o suprafață de 19 ha în proprietate și cu mențiunea că are și soție, iar mai departe apar mențiunile în sensul că E. I. deține suprafața de 10 ha, în timp ce E. V. deține suprafața de 9 ha. Apreciază că la momentul formulării cererilor de reconstituire comisia trebuia să arate faptul că sunt doi autori de pe urma cărora se solicită reconstituirea, respectiv: E. V. și E. I., fapt dovedit de înscrisurile depuse la dosar. S-a emis hotărârea Comisiei Locale de F. F., necontestată de reclamant prin care cele două cereri au fost admise și s-a dispus reconstituirea suprafeței de teren, nu a fost contestată nici hotărârea Comisiei Județene de F. F.. Părțile au fost împreună când s-a emis procesul – verbal de punere în posesie, proces – verbal necontestat de reclamant. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului.
Având cuvântul apărătorul intimatului – reclamant, avocat Genosu N. arată că a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate în care figurează ca proprietar E. V., cu moștenitori E. G. și A. P.. Potrivit arborelui genealogic A. P. nu este moștenitorul defunctului E. V.. Arată că în cererea de reconstituire nu s-a menționat că se solicită suprafața de 10 ha sau de 19 ha, dar și că în Registrul Agricol se menționau toți membrii unei familii. De asemenea, arată că din fișa personală rezultă că proprietarul suprafeței de teren era E. V.. Totodată, învederează instanței că moștenitorii defunctei E. I. au formulat cerere de reconstituire în calitate de moștenitori ai defunctului E. V.. La dosar este atașată cererea de reconstituire a suprafeței de 10 ha, formulată de A. P. în calitate de moștenitor al defunctului E. V.. Pentru a formula o cerere în temeiul Legii nr. 18/1991, era necesar a fi îndeplinite 2 condiții, respectiv: să se facă dovada calității de moștenitor al defunctului E. V. și dovada faptului că era titular al unei cereri de reconstituire. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată și depune chitanța în acest sens.
Apărătorul recurentului – pârât avocat I. T. arată că în Registrul Agricol se menționa numai capul familiei, nu toți membrii unei familii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul E. G. a chemat în judecata pârâții C. Județeană P. de Aplicare a Legilor Fondului F. și C. Locală Albești P. de Aplicare a Legilor Fondului F. și pe A. P., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/22.09.201, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului P., pe numele lui A. P. de pe urma defunctului E. Ghe. V..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 24.07.1979 a decedat E. Ghe. V. autorul său, iar la data de 03.12._ E. I. una dintre soțiile acestuia, care nu a figurat cu bunuri, la moștenire venind frații și surorile acesteia.
De asemenea, a menționat că de pe urma autorului comun au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate E. G. nepot de frate al autorului, precum și A. P. strănepot al defunctei E. I.. Reclamantul a arătat în continuare că potrivit actelor de stare civila, cât și a arborelui genealogic înaintat la f. 12 dosar se poate deduce ca paratul a fost in mod eronat inserat in titlul de proprietate a cărui nulitate se solicita a fi constata.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.13 din leg 18/1991.
În anexa la cerere au fost înaintate următoarele înscrisuri: fișa personală autor, titlul de proprietate, proces verbal de punere în posesie, adresa către Comisa L. de F. F. Albești Paleologul, certificat deces E. I., certificat deces E. M., Arborele genealogic.
La termenul din data de 03.10.2012, instanța de fond a luat act că a fost înaintată la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlului de proprietate atașată la f. 23-44.
La termenul din data de 07.11.2012, instanța de fond a încuviințat pentru reclamant și pârâți proba cu înscrisuri, a pus în vedere reclamantului să depună la dosar înscrisurile de care înțelege să se folosească și, de asemenea, să depună dovada calității de moștenitor al defunctului E. Ghe. V. și dovada calității procesual pasive a persoanelor ce au fost indicate în arborele genealogic.
De asemenea, au fost încuviințate mijloacele de probă solicitate de către părți, respectiv proba cu înscrisuri și interogatoriu, proba cu interogatoriul propus de către reclamant și pârât pentru Comisa Locală de Aplicare a Legilor Fondului F., fiind administrată la termenul din data de 18.03.2014.
La termenul din data de 13.05.2014 a fost încuviințată și administrată proba cu interogatoriu propus de către reclamant pentru a fi luat pârâtului A. P. și de asemenea interogatoriu propus de către parat pentru a ii fi luat reclamantului E. V.
Prin Sentința civilă nr. 8561/11.06.2014, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de reclamantul E. G., a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/22.09.2010 emis de C. Județeană P. de Aplicare a Legilor Fondului F. și în care a fost inserat și paratul A. P. și a dispus înlăturarea acestuia din titlu, iar în baza art. 274 C.proc.civ, a admis cererea formulată de către reclamant și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 2000 lei, astfel cum rezultă din chitanța nr. 12/06.05.2014 atașată la dosar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul E. V. a chemat în judecată pe pârâții C. Județeană P. de Aplicare a Legilor Fondului F., C. Locală Albești P. de Aplicare a Legilor Fondului F. și pe paratul A. P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va dispune in cauza, sa se constate nulitatea absolut parțiala a titlului de proprietate nr._/22.09.2010, emis de către Comisa Județeana pe numele lui A. P. despre care s-a reținut ca este moștenitor al autorului E. Ghe. V..
Plecând de la situația de fapt descrisă de părțile litigante, instanța a constatat că, urmare a efectului Legii nr.18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 9,3 ha, fiind emis Titlul de Proprietate pe numele pârâtului, cu privire la care reclamantul pretinde că nu acesta este titular al dreptului întrucât nu are calitate de moștenitor de pe urma autorului sau..
Pentru a aprecia în acest sens, instanța de fond a analizat nu doar factorii de natură legislativă ce au operat în cauză la acea dată, ci însăși calitatea pe care părțile o aveau pentru a fi îndrituite in formularea cererii de reconstituire, uzitând în acest fel de mijloacele de proba ce au fost administrate în cauză, respectiv de înscrisurile de stare civilă ce se coroborează cu mențiunile referitoare la arborele genealogic atașate la f.10- 12 dosar de către reclamant.
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr.18/1991 „(…) stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face in condițiile prezentei legi prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept (…)” de care într-un firesc al lucrurilor nu pot beneficia decât cei care au fost membrii cooperatori si au adus pământ in cooperativele agricole de producție, sau le-a fost preluat in mod abuziv teren, de același drept dispunând in interpretarea legii și moștenitorii celor menționați.
Din lecturarea Tabelului Nominal atașat la f. 25 dosar s-a dedus că au calitate de moștenitori ai autorului E. Ghe V. A. P. și E. G., urmare a solicitărilor pe care aceștia le-au făcut în sensul stabilirii dreptului de proprietate.
Raportându-se la susținerile făcute de părți s-a constatat că sub aspectul suprafețelor de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului E. Ghe. V. nu exista obiecțiuni însă se invocau aspecte de nelegalitate al titlului ce poarta asupra unui drept recunoscut pârâtului, persoană care, contrar uzanțelor în materia fondului funciar a fost inserată în actul de proprietate.
Dând eficiență mijloacelor de proba administrate, instanța de fond a reținut că E. Ghe V. a fost căsătorit cu E. I., din căsătoria acestora nerezultând moștenitorii.
Cu toate acestea urmărind înscrisul atașat la f. 12 dosar, instanța de fond a reținut că reclamantul din prezenta cauză are calitate de nepot al colateralului privilegiat E. M. astfel că, acesta poate înlătura potrivit cu regula aplicabila „omisio medio” moștenitorii inferior în grad, întrucât reprezentarea operează din grad în grad.
Interpretând art. 8 alin. 3 din Legea 18/1991 și de art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991, potrivit raționamentului logico-juridic se poate deduce că pentru a beneficia de reconstituire este necesar a fi îndeplinite cele doua condiții sine qua non și anume aceea de a se face dovada calității de moștenitor si aceea de a fi titular al cererii de reconstituire, nici una dintre aceste condiții neputând subzista fără efectele celeilalte.
Este adevărat că, potrivit interogatoriilor ce au fost administrate în cauză se poate deduce că A. P. a formulat în calitate de moștenitor, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însa așa cum se deduce din răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul propus de către pârâtul A. P. pentru a fi administrat Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului F. „în cererea de reconstituire (…)” nu a menționat calitatea sa de moștenitor de pe urma autoarei E. I., dreptul asupra terenurilor fiind recunoscut urmare a calității care s-a interpretat că a avut-o de pe urma autorului E. Ghe. V..
În acest sens s-a reținut că doar în privința acestuia se putea recunoaște un drept de proprietate asupra terenului, moștenitorii săi fiind îndreptățiți la reconstituire ca efect al legi.
Mergând mai departe cu acest raționament al calității de moștenitor, instanța de fond a reținut că doar reclamantul a dovedit-o, nemaifiind necesară o altă dovada a ierarhiei în grad câtă vreme dreptul de proprietate s-a reconstituit doar de pe urma autorului acestuia si nu al autorului pârâtului, respectiv defuncta E. I..
Este adevărat că această calitatea nu conferă reclamantului în mod automat calitatea de beneficiar al titlului de proprietate în lipsa unei cereri de reconstituire formulată în temeiul legilor fondului funciar pentru suprafețele de teren deduse judecății, însă cum din aceleași mijloace materiale de proba s-a constatat că și reclamantul la rândul său a promovat această cerere, instanța de fond a constatat că în cauza operează ipoteza de la art. III din Legea nr. 169/1997 lit. a întrucât acest drept de proprietate asupra terenului menționat in T.P_/2010 a fost reconstituit în favoarea paratului A. P. Persoana care nu era îndreptățita.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea formulată de către reclamant și, pe cale de consecință, a constatat în temeiul disp. art. III litera a din Legea nr. 169/1997 nulitatea absolută a Titlului de proprietatea ce a fost emis și pe numele pârâtului A. P., iar pe cale de consecință să se procedeze la înlăturarea pârâtului din titlul de proprietate menționat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 al.3 C.proc.civ., constatând că pârâtul A. P. a căzut în pretenții, a admis cererea formulată de către reclamant astfel că a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 2000 lei ce au fost efectuate cu ocazia desfășurării acestui proces, așa cum rezultă din însăși chitanța nr. 12 din 06.05.2014 atașata la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul A. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în conformitate cu disp. art. 304 pct.7-9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de judecată a interpretat în mod total greșit actul dedus judecății schimbându-i natura și sensul acestuia, pronunțând o hotărâre fără temei legal.
În motivarea cererii de recurs, pârâtul a învederat faptul că instanța de fond a admis acțiunea în sensul că a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr._/22.09.2010, emis de C. Județeană P. de aplicare a legii Fondului F..
Mai mult, recurentul – pârât a susținut că, deși din toate probele administrate în cauză rezultă că el, pârâtul recurent este și moștenitorul lui E. I., aceasta fiind căsătorita legal cu E. Ghe. V., fiind practic sora lui Capatana I. care este bunicul său patern.
De asemenea, recurentul – pârât a susținut că în termenul prevăzut de legea Fondului F. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și din nicio probă administrată în cauză nu rezultă faptul că reclamantul-intimat este beneficiar al Titlului de Proprietate în lipsa unei cereri de reconstituire formulată în temeiul legilor Fondului F. pentru suprafețele de teren deduse judecații, astfel că solicită să se constate că reclamantul-intimat nu a formulat niciodată, nici până în prezent cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pentru toate aceste considerente, recurentul – pârât a solicitat să se admită recursul așa cum a fost formulat în sensul modificării în totalitate a sentinței civile recurate și să se respingă acțiunea ca neîntemeiată, constatându-se că titlul de proprietate este legal.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului P. cu același număr unic de dosar, la data de 31.10.2014.
Intimatul – reclamant E. M. G. a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâtul A. P., solicitând respingerea acestuia și menținerea Sentinței civile nr. 8561/11.06.2014 a Judecătoriei Ploiești, ca temeinică și legală.
În motivare, intimatul – reclamant a susținut că instanța de fond a reținut că el, E. G. are calitatea de nepot al colateralului privilegiat E. M., astfel că aceasta a înlăturat moștenitorii inferiori în grad întrucât reprezentarea operează din grad în grad.
Mai mult, intimatul – reclamant a susținut că interpretând articolele 8 și 11 alin.3 din Legea nr. 18/1991, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate este necesar a fi îndeplinite cele două condiții și anume: a se face dovada calității de moștenitor și de a fi titularul unei cereri de reconstituire.
Astfel, intimatul – reclamant a susținut că din înscrisurile depuse la dosar reiese că singurul care are calitate de moștenitor al defunctului E. V. este E. G..
De altfel, intimatul – reclamant a menționat că susținerea recurentului că nu există o cerere din partea lui (E. G.) este neadevărată, întrucât aceasta se găsește la pag. 28, a fost analizată de instanța de fond și chiar a subliniat paragraful următor: „totodată anexăm fișa personală a lui E. V. la care solicităm împroprietărirea conform Hotărârii de Guvern nr.247/2005”.
Intimatul – reclamant a susținut în continuare că, cererea poartă nr.121/15-XI.2005 și a fost depusă la dosar atât de E. G., cât și de C. locală de fond funciar Albești P..
Mai mult, intimatul – reclamant a susținut că, așa cum a arătat în cererea introductivă, A. P. este moștenitorul lui E. I., iar dreptul de proprietate a fost reconstituit doar după urma autorului său și anume după E. V., așa cum și instanța de fond a reținut.
Față de probele administrate, intimatul – reclamant a susținut că instanța a constatat că în cauză operează ipoteza art. III din Legea 169/1997 lit. a, întrucât acest drept de proprietate asupra terenului menționat în Titlul de proprietate nr._/2010 a fost reconstituit în favoarea lui A. P., care nu era îndreptățit și, în consecință, a admis cererea formulată de el, E. G., a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate susmenționat emis de C. Județeană P. de aplicare a Legilor fondului funciar și în care a fost inserat și pârât A. P. și a dispus înlăturarea acestuia din titlu.
În consecință, intimatul – reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea Sentinței civile nr.8561/11.06.2014 ca legală și temeinică.
De asemenea, intimatul – reclamant a solicitat cheltuieli de judecată.
În cauză, instanța de recurs a încuviințat recurentului proba cu înscrisuri noi, probă ce a fost și administrată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către pârât, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedura civila, tribunalul constată ca aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin titlul de proprietate nr._/22.09.2010, eliberat de C. Județeană P. de F. F., s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea intimatului - reclamant E. G. și a recurentului – pârât A. P., în calitate de moștenitori ai defunctului E. Gh. V., pentru suprafața de 9 ha și 3000 mp. teren situat pe raza Comunei Albești P., din care 7 ha. și 24 mp. cu destinația teren arabil, respectiv 2 ha și 2976 mp. teren pășuni, (fila 7 dosar fond).
La baza emiterii acestui titlu de proprietate au stat cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în baza Legii nr.247/2005, înregistrate sub nr.120/14.11.2005 (de către A. P.), respectiv sub nr.121/15.11.2005 (de către E. M. G.), cereri aflate, în copie, la filele 99 și 100 din dosarul primei instanțe.
Intimata C. Județeană P. de F. F. a validat propunerea Comisiei Locale a Comunei Albești P. de F. F., cuprinsă în anexa nr.3, la poziția nr.3, privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea recurentului – pârât și a intimatului-reclamant, în calitate de moștenitori ai defunctului E. Gh. V., pentru suprafața de 9,30 ha. teren, prin hotărârea nr.4908/22.11.2006 (filele 63-64 dosar fond).
Ulterior, părțile litigante au fost și puse în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr.12/14.07.2010, întocmit de C. L. a Comunei Albești P. de F. F. (fila 68 dosar fond).
Practic, tribunalul observă că titlul de proprietate nr._/22.09.2010 se fundamentează pe actele inițiale emise în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate, constând în propunerea comisiei locale de fond funciar, hotărârea comisiei județene de fond funciar, prin care a fost validată respectiva propunere, precum și procesul-verbal de punere în posesie, acte care se bucură de prezumția de validitate, nefiind anulate pe cale judecătorească ori revocate de autoritățile emitente.
Potrivit art. III din Legea nr.169/1997, pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute se poate obține desființarea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în cazurile reglementate expres în acest text legal.
În legătură cu obiectul acțiunii în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, în practica judiciară și în literatura juridică s-a decis, în mod constant, că persoanele îndreptățite la măsura reparatorie a reconstituirii dreptului de proprietate se stabilesc prin hotărârea comisiei județene de fond funciar. În măsura în care persoana ce a formulat cererea de reconstituire este nemulțumită, are la dispoziție, conform art.53 alin.2 din Legea nr. 18/ 1991, actualizată, procedura plângerii împotriva respectivei hotărâri, procedură ce are caracter obligatoriu pentru a înlătura orice eventuale nemulțumiri în legătură cu modalitatea de soluționare a cererii de reconstituire.
Din perspectiva teoretică, instanța de control judiciar subliniază faptul că legile adoptate în materia fondului funciar (Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr.1/2000, respectiv Legea nr.247/2005) au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate.
Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituire trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste în condițiile precis determinate de lege. Aceste etape premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea existenței și a întinderii dreptului de proprietate, precum și a amplasamentului terenului atribuit, orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire sau punere în posesie trebuind a fi adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii titlului de proprietate.
După eliberarea titlului de proprietate, asemenea contestații nu sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății.
Desigur, în eventualitatea în care titlul de proprietate nu respectă hotărârea de validare, atunci se poate cere desființarea unui asemenea act pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute. În plus, calea judiciară a acțiunii în constatarea nulității absolute este deschisă și terțelor persoane, care justifică un interes legitim, ce nu au fost părți în procedura administrativă de reconstituire, neavând astfel posibilitatea de a formula plângerea prevăzută de Cap. IV din Legea nr.18/1991- actualizată, pentru a obține desființarea hotărârii comisiei județene de validare a cererilor formulate de alte persoane, hotărâri prin care li se creează un prejudiciu.
Or, în cauza de față, atât recurentul pârât, cât și intimatul - reclamant au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate soluționate favorabil prin hotărârea nr.4908/22.11.2007 emisă de C. Județeană P. de F. F., hotărâre împotriva căreia E. G. nu a formulat plângere în termenul legal de 30 de zile de la comunicare pentru a obține îndepărtarea lui A. P. din calitatea de beneficiar al respectivei măsuri reparatorii.
În mod indubitabil, cum intimatul - reclamant a figurat ca parte în procedura administrativă de reconstituire, fără a parcurge procedura obligatorie a plângerii împotriva comisiei județene, nu poate fi primită pretenția sa de excludere a recurentului - pârât din titlul de proprietate nr._/ 2010, ce a fost emis cu respectarea actelor premergătoare de reconstituire.
Precizările de mai sus fac inutilă analiza celorlalte aspecte invocate de recurentul-pârât în cuprinsul cererii de recurs, demonstrând netemeinicia demersului judiciar promovat de intimatul-reclamant.
Față de toate aceste considerente, în baza art.312 alin. 1 cod pr. civilă cu aplicarea art. III din Legea nr.169/1997, tribunalul va admite recursul declarata de A. P. împotriva sentinței civile nr. 8561/11.06.2014 a Judecătoriei Ploiești pe care o va modifica în tot în sensul că va respinge acțiunea intimatului - reclamant, ca fiind neîntemeiată.
În baza art.274 cod pr. civilă, cum intimatul-reclamant se află în culpă procesuală, tribunalul va respinge cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată, urmând a lua act că recurentul –pârât nu a solicitat asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – pârât A. P., domiciliat în Comuna Albești P., .. 708, județul P. împotriva sentinței civile nr. 8561/11.06.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – reclamant E. G., domiciliat în Comuna Albești P., .. 484 și intimații – pârâți C. LOCALĂ DE F. F. ALBEȘTI P., cu sediul în . P. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P., cu sediul în Ploiești, județul P., și, în consecință:
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea intimatului - reclamant, ca fiind neîntemeiată.
Respinge cererea intimatului - reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurentul – pârât.
IREVOCABILĂ.
Pronunțata în ședința publică, azi, 18.02.2015
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
Ș. O.-C. P.-A. A. M. C. A.
GREFIER,
D. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. P.A.A./tehnored. TS
3ex./25.03.2015
D.f. nr._/281/2012 – Judecătoria Ploiești
J.f. D. S. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 667/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 333/2015.... → |
|---|
