Fond funciar. Decizia nr. 1169/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1169/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 1169/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1169
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelantul - reclamant D. V., CNP_, domiciliat în . și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat Chiriacopol V., cu sediul în Câmpina, .. 190, județ P., împotriva sentinței civile nr. 2056/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. A., domiciliată în ., D. G., domiciliat în ., N. M., domiciliat în ., ., județ P., N. M. G., domiciliat în ., ., județ P., C. A. A., domiciliată în com. Măgureni, ., județ P., D. E., domiciliată în com. Măgureni, ., P. JUDEȚULUI P. - C. JUDEȚEANĂ P. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR P., cu sediul în Ploiești, ., Camera 2-4, județ P. și C. L. DE A. A LEGILOR F. F. A C. MĂGURENI, cu sediul în com. Măgureni, ., județ P..
Cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant reprezentat de avocat Chiriacopol V. și intimata-pârâtă C. A. A. reprezentată de avocat I. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, apelantul-reclanant a depus la dosar, răspuns la întâmpinare, după care,
Apărătorul intimatei-pârâte C. A. A., avocat I. M., depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 29/03.09.2014 în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat și, având cuvântul, în temeiul disp. art. 413 N.C.pr.civ., solicită suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina, având ca obiect nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor și a declarațiilor autentificate, iar în acest sens, depune certificat de grefă eliberat de Judecătoria Câmpina.
Apărătorul apelanților-reclamanți, având cuvântul, arată că nu are la cunoștință de acel dosar și, solicită a i se comunica o copie a certificatului de grefă. De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de suspendare a cauzei, însă consideră că se dorește tergiversarea soluționării prezentei cauze, certificatul de moștenitor fiind singura probă din dosar.
Apărătorul intimatei-pârâte C. A. A., avocat I. M., având cuvântul, arată că s-a solicitat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor, deoarece aceasta nu a fost înscrisă în certificatul de moștenitor, deși era moștenitoare legală, după moartea soțului ei.
Tribunalul respinge cererea de suspendare a soluționării prezentei cauzei, față de obiectul concret al cererii de apel și în raport de obiectul cauzei pentru care s-a solicitat suspendarea judecății dosarului.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelanților-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii, conform motivelor de apel. Arată că Decizia nr. 11/05.02.2007 a ÎCCJ a stabilit în mod clar cine deține dreptul de proprietate, iar în prezenta cauză s-a depus certificatul de moștenitor din care rezultă că toți moștenitorii legali au renunțat la moștenirea lui D., însă li s-a emis un titlul de proprietate greșit. Susține că renunțătorul nu a acceptat moștenirea niciodată, fiind decăzut din acest drept, dar instanța de fond a reținut greșit că moștenitorii au fost repuși în drept și a respins cererea de chemare în judecată. Arată că toți pârâții au fost de acord cu admiterea acțiunii, în afară de pârâta C. L. și, deși apelanții-reclamanți stăpânesc aceea suprafață de teren, au casă construită pe acel teren, C. L. a emis titlul de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor. Solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis de pârâta C. Județeană P. și a nulității absolute parțiale a procesului-verbal de punere în posesie, obligarea Comisiei Locale de A. a Legii fondului funciar a . o nouă documentație în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate și să o înainteze Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor P. pentru a emite un nou titlu de proprietate, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâte C. A. A., avocat I. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, arătând că apelanții se bazează pe un certificat de moștenitor din care rezultă că toți pârâții au renunțat la moștenire, însă nu este real, deoarece nu există act de renunțare din partea lui D. I., iar Decizia nr. 11/2007 a ÎCCJ prevede faptul că cei care nu au acceptat moștenirea sunt repuși în dreptul de acceptare a succesiunii. Arată că această pârâtă este singura moștenitoare ce nu a fost trecută în certificatul de moștenitor, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind formulată anterior emiterii certificatului de moștenitor. Arată că pârâții au fost induși în eroare și nu au știut că dacă semnează renunță la dreptul de moștenitori și nu li se va mai recunoaște dreptul de proprietate. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Apărătorul apelanților-reclamanți, având cuvântul, susține că la instanța de fond, prin întâmpinare, intimata-pârâtă a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Apărătorul intimatei-pârâte C. A. A., având cuvântul, arată că la instanța de fond, întâmpinarea nu a fost formulată de pârâtă prin apărător ales, respectiv prin avocat I. M..
Tribunalul ia act de toate susținerile părților și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare, se prezintă în sala de judecată reprezentantul pârâtei C. L. de A. a Legilor F. F. a C. Măgureni, avocat F. A. I., care depune împuternicire avocațială și, având cuvântul, solicită a se avea în vedere susținerile invocate în întâmpinare, arătând că nu are nicio culpă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr._, reclamantul D. V. a chemat în judecată de pârâții C. locală de aplicare a legii fondului funciar Măgureni, C. Județeană P., D. G., N. M., N. M. G., C. A. A., D. E. și S. A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/15.03.2013 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 6377/23.10.2012 în sensul excluderii pârâților persoane fizice și să fie obligate C. locală Măgureni să întocmească o nouă documentație în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate și C. Județeană P. să elibereze un nou titlu de proprietate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 28.04.1978 a decedat D. I., tatăl său și al pârâților și, la data de 26.12.1981, a decedat D. E. mama părților și înțelegerea dintre ei a fost ca să rămână să moștenească toate bunurile imobile respectiv terenul menționat în titlu de proprietate.
Reclamantul a arătat că au dezbătut succesiunea ambilor părinți conform certificatului de moștenitor nr. 46/17.03.2004, iar frații, surorile și nepoții săi au renunțat în mod expres la succesiunea celor doi părinți, fiind singurul moștenitor acceptant al acesteia.
Reclamantul a precizat că practica judiciară și doctrina au stabilit faptul că moștenitorii renunțători la succesiune nu pot fi cuprinși în titlu de proprietate și în acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție conform deciziei nr. 11/05.02.2007, în sensul că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în temeiul prevăzut de art. 700 din codul civil iar nu și cei care au renunțat la succesiune.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 169/1997.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 46/2004 n(f.7), titlul de proprietate nr._/15.03.2013 (f.9), procesul verbal de punere în posesie nr. 6377/2012 (f.11) și a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin rezoluția din 17.01.2014, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în jucată și a înscrisurilor atașate către pârâți cu mențiunea că au obligația de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, pârâta C. A. A. a precizat că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamant întrucât așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii și actele depuse, că a declarat cu ocazia emiterii certificatului de moștenitor că nu a făcut nici un fel de acceptare tacită, forțată sau expresă a succesiunii defunctului D. I. și a confirmat faptul că tatăl ei nu a acceptat succesiunea situație confirmată și în certificatul de moștenitor nr. 46/2004.
Pârâta a solicitat să fie exonerată de la plata cheltuielilor de judecată conform art. 454 din codul de procedură civilă întrucât a recunoscut susținerile formulate de reclamant în acțiune și fiind de acord cu admiterea acesteia.
În drept, pârâta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 205-208 din codul de procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar copia cărții de identitate și declarația aut. sub nr. 762/17.03.2004 .
Pârâta C. locală Măgureni a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că titlu de proprietate nr._/15.03.2013 a fost eliberat conform cererii formulată de reclamant cât și de ceilalți moștenitori pârâți în anul 1991 și această cerere a fost validată prin hotărârea Comisiei Județene P. nr. 71/1991, anexa 3/188 în care s-a aprobat spre reconstituire suprafața de 1,81 ha de teren extravilan și intravilan.
Pârâta a arătat că certificatul de moștenitor invocat de către reclamant a fost eliberat cu mult după data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate - 1991 și nu poate constitui un temei de anulare a titlului de proprietate.
Pârâta a arătat că problema renunțării la moștenirea de pe urma defunctului D. Gh. I. se poate tranșa în baza unei acțiuni între moștenitori și nu prin intermediul acestei acțiuni iar reclamantul a semnat procesul verbal de punere în posesie fără nici o obiecție.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 din codul de procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta C. A. A. prin care a arătat că înțelege să nu solicite cheltuieli de judecată, iar față de întâmpinarea depusă de pârâta C. locală Măgureni, reclamantul a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei și admiterea acțiunii și a arătat că a depus certificatul de moștenitor nr. 46/2004 la C. locală și a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 11/2007.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 201 pct. 2 din codul de procedură civilă.
La dosar au fost înaintate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr. 2056/18.06.2014 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea nr. 755 din 12.03.1991, pârâții C. A., D. G., D. R., D. E., S. A., reclamantul D. V. și autoarea părților D. E. au solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru suprafețele de teren pe care tatăl lor, respectiv soțul D. I. le-a înscris în CAP, respectiv 5000 m2 fâneață, 3800 m2arabil, 1200 m2 arabil, 2500 m2arabil, 5000 m2 arabil și 600 m2curți (f.79).
Prin certificatul de moștenitor nr. 46/2004 s-a reținut că autorul părților D. I. a decedat la data de 28.04.1978 și de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori D. E., în calitate de soție supraviețuitoare și reclamantul în calitate de fiu, iar în masa succesorală s-a reținut un teren în suprafață de 250 m2 curți construcții și casa de locuit și dreptul de ½ din anexa gospodărească.
Prin același certificat de moștenitor s-a reținut că la data de 26.12.1981 a decedat și autoarea părților, D. E. și de pe urma acesteia a rămas ca moștenitor reclamantul în calitate de fiu căruia îi revine întreaga masă succesorală compusă din dreptul de ¼ din terenul de 250 m2și din locuință și dreptul de 5/8 din anexa gospodărească (f.7).
Conform titlului de proprietate nr._/15.03.2013 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru moștenitorii defunctului D. Gh. I. asupra terenului în suprafață de 1.456 m2 situat în ., . a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 6377/23.10.2012 (f.9-11).
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea 18/1991 modificată și completată pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori în lipsa acestora prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
În cazul moștenitorilor care nu-și pot dovedi această calitate întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, fiind considerați că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei care nu este infirmată de nici o altă prevedere legală.
Prin decizia XI din 05.02.2007 a ICCJ s-a decis că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
S-a reținut că regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral, renunțarea vizând atât bunurile existente în succesiune la data decesului cât și cele care eventual ar intra în succesiunea respectivă.
Prin efectul renunțări, moștenitorul fiind socotit că nu a fost niciodată moștenitor iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.
Din certificatul de moștenitor nr. 46/2004 rezultă că autorii reclamantului, D. I. a decedat la data de 28.04.1978 și D. E. a decedat la data de 26.12.1981 (f.7) iar în anul 1991, după apariția Legii 18/1991, moștenitorii acestora au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Moștenitorii fiind socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor întrucât la data formulării cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu existau declarații de renunțare la succesiunea defuncților, acestea fiind înregistrate ulterior în anul 2004, la data eliberării certificatului de moștenitor nr. 46/2004 (f.7).
Prin cererea formulată la data de 26.02.1962, autorul părților D. I. s-a înscris în CAP cu suprafața de 1,75 ha (f.80), iar din registrul agricol pentru perioada 1959-1961, rezultă că autorul părților era înscris cu suprafețele de teren pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate (f.82).
Din hotărârea nr. 71/01.08.1991 și anexa la această hotărâre rezultă că la poziția 188 a fost reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctului D. I., pe numele părților din prezenta cauză pentru suprafața totală de 1,81 ha din care 1,75 ha în extravilan și 0,06 ha în intravilan (f.76).
În consecință, instanța reține că în mod corect a fost emis titlul de proprietate nr._ din 15.03.2013, întrucât atât reclamantul cât și pârâții din prezenta cauză în calitate de moștenitori ai defunctului D. I. au formulat cererea nr. 755 din 12.03.1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de autorul lor, iar ulterior în anul 2004, la dezbaterea succesiunii defuncților D. I. și D. E. și eliberarea certificatului de moștenitor nr. 46/2004 pârâții au declarat că înțeleg să renunțe la succesiunile defuncților, dar pârâții au fost repuși de drept în termenul de acceptare al succesiunii prin cererea pe care au formulat-o la comisia locală după apariția Legii 18/1991.
Având în vedere disp. art. 13 alin. 2 teza a doua din legea nr. 18/1991 modificată și completată, care prevăd că moștenitorii care au formulat cerere de reconstituire sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea care o fac comisiei, iar moștenitorii defunctului D. I. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de autorul lor, iar disp. art. 13 alin. 3 din același act normativ prevăd că în situația în care sunt mai mulți moștenitori, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor urmând ca aceștia să procedeze potrivit dispozițiilor dreptului comun, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva sentinței instanței de fond a declaratapel, în termen legal, reclamantul D. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că in mod netemeinic si nelegal instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiata.
Arata apelantul ca in mod greșit a apreciat Instanța de fond ca "parații au fost repuși de drept in termenul de acceptare a succesiunii prin cererea pe care au formulat-o Comisiei Locale după apariția Legii 18/1991" deși, in urma dezbaterii succesiunii defuncților D. I. si D. E. si cu ocazia eliberării Certificatului de moștenitor nr. 46/2004, parații au declarat ca înțeleg sa renunțe la succesiunile defuncților.
Apreciază apelantul ca prin Decizia nr. XI/ 05.02.2007 a ICCJ, s-a stabilit in mod definitiv cine beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii, respectiv moștenitorii care nu au acceptat succesiunea, in termenul prevăzut de art. 700 C. Civ, nu renunțătorii.
Instanța de fond ignora dispozițiile obligatorii ale ICCJ din Decizia nr. XI/ 05.02.2007 si isi motivează cererea pe o interpretare eronata, care a fost lămurită tocmai prin dispozițiile deciziei ICCJ.
In motivarea Deciziei nr. XI/ 05.07.2007 a ICCJ, Instanța arata "pot beneficia de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii, doar moștenitorii care au acceptat-o, in termenul si condițiile prevăzute de art. 700 din C. Civ, nu si cei care au renunțat la succesiune, in condițiile art. 696 C.Civ.
Totodată Instanța Suprema arata ca "repunerea in termen vizează numai moștenitorii, deci persoane care au calitatea de moștenitor, ori potrivit art. 696 C. Civ, eredele care renunța la succesiune este considerat ca nu a avut niciodată aceasta calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv,moștenitorul fiind considerat ca o persoana străina de moștenire."
Din aceste considerente a apreciat ICCJ ca "cel care renunța la succesiune, nu intra in categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputând dovedi aceasta calitate, intrucat, in acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii in condițiile art. 700 C. Civ si care este doar prezumat de lege ca renunțător, ci dimpotrivă, se dovedește cu certitudine (prin declarație notariala) ca nu este moștenitor, dat fiind faptul ca a renunțat expres la succesiune."
Instanța de fond a apreciat greșit ca "moștenitorii au fost socotiți repuși de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului, intrucat la data formulării cererii pentru reconstituire, nu existau declarații de renunțare la succesiunea defuncților, acestea fiind înregistrate ulterior, in 2004, la data eliberării certificatului de moștenitor nr. 46/2004", deoarece, așa cum retine si ICCJ in Decizia nr. - XI/2007 (alin 1 fila 2), eredele care renunța la succesiune este considerat ca nu a avut niciodată aceasta calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoana străina de moștenire.
Având in vedere ca prin renunțarea la moștenire, titlul de moștenitor este desființat cu efect retroactiv, nu contează momentul renunțării, ci efectul acestei renunțări
Considera apelantul ca intre repunerea in termenul de acceptare a succesiunii ca urmare a formulării cererii de reconstituire si renunțarea la moștenire, primează renunțarea la moștenire ca urmare a desființării calității de moștenitor cu efect retroactiv.
De aceeași părere au fost toți parații, care au renunțat la moștenirea defuncților D. I. si D. E..
In afara de C. A. A., care a formulat întâmpinare si a arătat in mod expres ca "este de acord cu admiterea acțiunii", ceilalți parați nu au formulat întâmpinare, prezumându-se ca au fost de acord cu admiterea acțiunii.
Singura opoziție a fost din partea Comisiei Locale de Fond F. Măgureni, care deși nu este prejudiciata in niciun mod, intrucat nu se discuta amplasamente sau suprafețe, a apreciat incorect ca nu se impune admiterea acțiunii.
Este de neînțeles aceasta poziție, in condițiile in care apelantul susține ca a așteptat 22 (douăzeci si doi de ani) eliberarea Titlului de proprietate si atunci când s-a eliberat s-a făcut greșit
C. Locala de aplicare a Legii 18/1990 este creata in slujba cetățeanului si pentru rezolvarea intereselor acestuia, nu invers, cetățeanul in slujba Comisiei, cum înțelege in prezent aceasta parata.
Solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței civile nr. 2056 din 18.06.2014 in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 30.07.2014.
In raport de motivele de apel, intimata C. L. de Fond F. Măgureni a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimata a solicitat instanței sa dispună potrivit normelor legale aplicabile in materie, arătând ca s-a acționat, astfel incat pe parcursul derulării întregii proceduri de reconstituire a dreptului de proprietate aceasta sa se realizeze conform prevederilor Legii 18/1991, in baza cererilor depuse, a actelor de stare civila, a înregistrărilor din Registrul agricol si a cererii de adeziune in CAP.
Solicita instanței sa aibă in vedere, in speța de fata, succesiunea cronologica a cererilor si documentelor înaintate de către parți intrucat in ceea ce o privește nu a incalcat, sub nici o forma, drepturile nici uneia dintre părțile din prezentul litigiu.
Arata intimata ca, sentința instanței de fond a pornit de la o analiza si aplicare imparțiala a prevederilor legale, si a solicitat sa fie cenzurate afirmațiile tendențioase la adresa sa, legate de manifestarea in cazul de fata a unui subiectivism determinat de poziția unui "anumit consilier local ".
Solicitam sa se aiba in vedere faptul ca certificatul de moștenitor, eliberat la 13 ani, după formularea cererii de reconstituirea a dreptului de proprietate de pe urma defunctului D. I. nu a fost comunicat autorităților abilitate in procedura de reconstituire a dreptului de proprietate astfel incat din nou nu se poate retine ca ar exista o încălcare a normelor legale de către comisiile investite cu soluționarea cererilor întemeiate pe prevederile Legii 18/1991.
In ceea ce privește problema renunțărilor exprese făcute de către ceilalți moștenitori in anul 2004, conform certificatului nr.46/17.03.2004 emis de BNP P. M. si invocarea practicii Înaltei Curți de Casație si Justiție instituita prin adoptarea Deciziei XI/ 05.02.2007 pronunțata urmare a promovării recursului in interesul legii, apreciază ca in speța desființarea cu efect retroactiv a dreptului la moștenire reprezintă o problema ce se poate transa pe calea dreptului comun așa cum a menționat instanța de fond si, in aceasta speța, astfel cum a fost ea soluționata nu este vorba de nici o incalcare a legii așa cum se susține.
La data de 05.09.2014, a depus întâmpinare intimata pârâtă C. A. A., prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Arata intimata ca a formulat, alături de celelalte parți din prezenta cauza, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului, in baza Legii 18/1991 in termenul prevăzut de lege, cererea fiind înregistrata sub nr. 755 in data de 12.03.1991.
Prin formularea acestei cereri, considera ca am fost repusa de drept in termenul de acceptare a succesiunii defuncților D. I. si D. E., situație in care, in opinia sa se afla si ceilalți parați întrucât la data formulării cererii nu existau declarații de renunțare la succesiunea defuncților.
Cererea formulata de părțile din prezenta cauza, a fost validata prin Hotărârea Comisiei județene P. de aplicare a legilor fondului funciar nr. 71/1991, prin anexa 3/188, prin care s-a aprobat reconstituirea suprafeței de 1,81 ha teren extravilan si intravilan, sens in care s-a emis titlul de proprietate contestat.
Important este si faptul ca procesul verbal de punere in posesie a titlului mai sus menționat, a fost semnat de toate părțile, inclusiv de către reclamantul apelant, acesta nefăcând nicio obiecție.
De altfel, intre părți, a existat un așa zis partaj voluntar nematerializat printr-o forma legala, fiecare dintre aceștia folosind cate o suprafața de teren ce făcea parte din succesiunea autorilor.
Așa se explica si faptul ca reclamantul apelant a solicitat eliberarea parțiala a titlului de proprietate, doar in ceea ce-l privea direct pe el, respectiv terenul de 1456 mp, prevăzut in titlul de proprietate nr. 21.1183/2013, pe care îl folosește.
Referitor la titlul de proprietate nr. 21 1183/15.03.2013, considera ca acesta a fost emis cu respectarea tuturor prevederilor legale, respectiv dispozițiile Legii 18/1991, fiind aplicata procedura legala in ceea ce privește etapele ce trebuiau urmate in vederea aplicării legii.
Trebuie menționat si faptul ca la data la care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere formulata de toate părțile din prezenta cauza, nu se făcuse decât un partaj voluntar intre părți, neexistând o dezbatere a succesiunii ramase de pe urma autorilor partilor, neexistând la acel moment nicio declarație de renunțare la succesiune sau de neacceptare a acesteia.
F. de cele invocate mai sus, reprezentanții Comisiei de aplicare a legii 18/1991, in momentul in care au demarat procedura in vederea eliberării titlului de proprietate au acționat in conformitate cu dispozițiile legale, neexistând niciun impediment pentru eliberarea titlului ele proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, respectiv al celor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
La data de 29.09.2014, a depus răspuns la întâmpinare apelantul reclamanta D. V., reiterând, in esența, susținerile din cererea de recurs.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Critica potrivit căreia, in mod greșit a apreciat instanța de fond ca "parații au fost repuși de drept in termenul de acceptare a succesiunii prin cererea pe care au formulat-o Comisiei Locale după apariția Legii 18/1991" deși, in urma dezbaterii succesiunii defuncților D. I. si D. E. si cu ocazia eliberării Certificatului de moștenitor nr. 46/2004, parații au declarat ca înțeleg sa renunțe la succesiunile defuncților este nefondata si va fi respinsa ca atare.
Aceasta intrucat din conținutul certificatului de moștenitor, pe care apelantul-reclamant nu l-a contestat, nu se consemneaza ca parații ar fi renunțători in sensul prevăzut de art. 696 c.civ., ba chiar se face mențiunea expresa, cu privire la ambele succesiuni, ca D. G., S. A., D. E., N. R. si D. I.( prin fiica acestuia C. A. A.) nu sunt inlaturati de la succesiune.
Totodată, tribunalul retine, din considerentele Deciziei nr. XI/ 05.02.2007 a ICCJ, ca pronunțarea acestei decizii a avut ca punct de plecare faptul ca „in practica instanțelor judecătorești s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar in aplicarea art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicata, referitor la posibilitatea repunerii in termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire.
Astfel, unele instanțe au considerat ca prin Legea nr. 18/1991 legiuitorul a creat instituția repunerii in termenul de acceptare a succesiunii, având in vedere rațiunea ca, de regula, atitudinea moștenitorilor fata de succesiune a fost condiționata si uneori determinata de ceea ce a constituit atunci activul succesoral.
S-a apreciat ca la data dezbaterii succesiunii după autorul lor terenurile in litigiu erau scoase din circuitul civil, cauza renunțării si neexprimării opțiunii succesorale fiind tocmai lipsa de interes pentru masa succesorala, in care nu erau incluse terenurile, si imposibilitatea deținerii in proprietate a mai multor imobile-case.
Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat ca opțiunea succesorala a erezilor este un act juridic unilateral, voluntar, in sensul ca fiecare dintre erezi are libertatea de alegere, potrivit principiului ca nimeni nu poate fi moștenitor fara voia lui, conform art. 686 din Codul civil.
In motivarea punctului de vedere menționat s-a arătat ca eredele renunțător nu poate beneficia de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii, de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece eredele care renunța, conform art. 696 din Codul civil, devine persoana străina de moștenirea fostului proprietar.
S-a mai relevat ca renunțarea privește atât bunurile existente in succesiune la data decesului autorului, cat si bunurile care eventual ar intra in succesiunea respectiva, situația fiind asemănătoare cu a succesibilului care renunța la moștenire, crezând ca este insolvabila.”
Ca atare, ipoteza avuta in vedere, viza cazul in care opțiunea succesorala a fost exprimata( in sensul acceptării sau renunțării la succesiune) anterior formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma fostului proprietar decedat si nu ipoteza din cauza de fata prin care partile, care pana la apariția Legii fondului funciar nu renunțaseră la succesiune, au formulat cerere de reconstituire, in anul 1991, fiind astfel considerați ca au accepta succesiunea autorului lor, iar abia ulterior au arătat ca renunța la succesiune in 2004, data la care nu mai puteau fi considerați renunțători in condițiile art.696 c.civ. fata de prevederile art.700 si 701 c.civ., fapt pe care si notarul public l-a consemnat in cuprinsul certificatului de moștenitor.
Astfel, în mod corect a fost emis titlul de proprietate nr._ din 15.03.2013, întrucât atât reclamantul cât și pârâții,în calitate de moștenitori ai defunctului D. I., au formulat cererea nr. 755/12.03.1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de autorul lor, iar abia în anul 2004, la dezbaterea succesiunii defuncților D. I. și D. E. și eliberarea certificatului de moștenitor nr. 46/2004 pârâții au declarat că înțeleg să renunțe la succesiunile defuncților, dar pârâții erau repuși de drept în termenul de acceptare al succesiunii prin cererea pe care au formulat-o la comisia locală după apariția Legii 18/1991.
In temeiul disp. art. 13 alin. 2 teza a doua din legea nr. 18/1991 modificată și completată, care prevăd că moștenitorii care au formulat cerere de reconstituire sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea care o fac comisiei, iar moștenitorii defunctului D. I. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de autorul lor, iar disp. art. 13 alin. 3 din același act normativ prevăd că în situația în care sunt mai mulți moștenitori, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor urmând ca aceștia să procedeze potrivit dispozițiilor dreptului comun, in mod corect instanța fondului a respins, ca neîntemeiată, acțiunea.
Concluzionând, tribunalul retine ca instanța fondului a făcut o corecta apreciere a probatoriului, dar si o corecta aplicare, la speța dedusa judecații, a statuarilor Deciziei nr. XI/ 05.02.2007 a ICCJ, apelul fiind nefondat.
Pe cale de consecința, potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 480 c.pr.civ. va respinge apelul declarat de apelantul - reclamant D. V. ca nefondat.
In temeiul art. 451 alin. 2 c.pr.civ. va admite în parte cererea intimatei C. M. A. privind acordarea cheltuielilor de judecată si va obliga apelantul să plătească intimatei C. M. A. cheltuieli de judecată, in ape, în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat redus de la suma de 1000 lei la 500 lei, apreciindu-se ca fata de durata cauzei(un singur termen de judecata) si complexitatea actelor efectuate de avocat, onorariul perceput este vădit disproporționat in raport si de valoarea si complexitatea cauzei.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul - reclamant D. V., CNP_, domiciliat în . și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat Chiriacopol V., cu sediul în Câmpina, .. 190, județ P., împotriva sentinței civile nr. 2056/18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. A., domiciliată în ., D. G., domiciliat în ., N. M., domiciliat în ., ., județ P., N. M. G., domiciliat în ., ., județ P., C. A. A., domiciliată în com. Măgureni, ., județ P., D. E., domiciliată în com. Măgureni, ., P. JUDEȚULUI P. - C. JUDEȚEANĂ P. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR P., cu sediul în Ploiești, ., Camera 2-4, județ P. și C. L. DE A. A LEGILOR F. F. A C. MĂGURENI, cu sediul în com. Măgureni, ., județ P., ca nefondat.
Admite în parte cererea intimate C. M. A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă apelantul să plătească intimatei C. M. A. cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2014.
Președinte, Judecator,
M. G. M. C. A.
Fiind in concediu medical
semnează Președintele instanței
Grefier ,
B. M. D.
operator de date cu caracter personal 5595
red./dact/MG
13 ex/27.02.2015
d.f._ - Jud. Câmpina
j.f.- M. C.
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1153/2014.... → |
|---|
