Fond funciar. Decizia nr. 2789/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2789/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2789/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2789
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea B.-G. I. (căsătorită B. I.), CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. R. S. F., cu sediul în București, ., ., împotriva deciziei civile nr.2448/15.06.2015 pronunțată de Tribunalul P. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S. ROMÂN P. M. FINANȚELOR P. - prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ P., C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Ploiești, .-4, județ P., R. R. - DIRECȚIA S. P., cu sediul în Ploiești, .. 3, județ P., C. L. DE A. A L. F. F. MĂGURENI, cu sediul în ., C. L. DE A. A L. F. F. POIANA CÂMPINA, cu sediul în . P. și C. L. DE A. A L. F. F. PROVIȚA DE JOS, cu sediul în ., județ P..
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea reprezentată de avocat M. B. A., în substituire avocat R. S. F., intimata C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate Asupra Terenurilor reprezentată de consilier juridic C. E. și intimata R. R. - Direcția S. P. reprezentată de consilier juridic U. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură intimatele C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate Asupra Terenurilor și R. R. - Direcția S. P. au depus la dosar întâmpinări, după care,
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea contestației în anulare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, solicită admiterea contestației, astfel cum a fost formulată, anularea deciziei civile contestate, iar pe fond, admiterea apelului, cu schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii împotriva Hotărârii nr. 9347/13.03.2013 a Comisiei Județene P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere, arătând că este vorba despre o eroare materială, fiind întrunite elementele prevăzute de art. 503 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ. și, niciuna dintre instituțiile intimate nu a vrut să observe că este una și aceeași persoană. Susține că numele autoarei apelantei apare în două moduri diferite, fiind depuse la dosar înscrisuri în acest sens, inclusiv Procesul-verbal din 20.08.1945 din care rezultă că autoarea apelantei a fost supusă procedurii de expropriere pentru terenurile deținute pe raza . a depus la dosar declarația notarială dată de două persoane, care declară că o cunosc pe autoarea apelantei-contestatoare. Precizează că în acte este vorba de una și aceeași persoană, deși nu există un CNP, iar în motivarea hotărârilor autoarea contestatoarei fost numită A. sau A., însă există acte la dosar din care rezultă faptul că aceasta se numește A.. Susține că apelanta-contestatoare a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren forestier care a aparținut autoarei sale, A. B. Catargi, fiind solicitată aceeași suprafață de teren și nu suprafețe diferite. De asemenea, arată că cei doi martori nu aveau 15 ani în momentul când au dat declarația, ci în momentul când a decedat autoarea apelantei-contestatoare. Arată că se confundă cererea formulată cu privire la terenurile solicitate cu terenurile deținute de Obștea, fiind două lucruri total diferite. Arată că instanța de apel cu privire la cererea de îndreptare eroare materială a apreciat că apelanta-contestatoare nu a făcut dovezi suficiente pentru dovedirea dreptului de proprietate. Menționează că potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001 actele de proprietate pot fi dovedite cu martori, în lipsa oricăror acte. Solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate Asupra Terenurilor, având cuvântul, arată că această contestație este neîntemeiată și nefondată, conform texului legal prevăzut de C.pr.civ. și, pe cale de consecință, solicită respingerea contestației în anulare. Cu privire la Obște arată că valorificarea dreptului se face în numele obștii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei R. R. - Direcția S. P., având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, fiind invocate aceleași motive ca în cererea de apel, iar dispozițiile art. 503 C.pr.civ. nu sunt incidente în cauză. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul ia act de susținerile părților prezente și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._ contestatoarea B.-G. I. a formulat in contradictoriu cu intimații S. Român prin M. Finanțelor P. - prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești, C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate Asupra Terenurilor, R. R. - Direcția S. P., C. L. de A. a L. F. F. Măgureni, C. L. de A. a L. F. F. Poiana Câmpina și C. L. de A. a L. F. F. Provița De Jos, in temeiul disp. art. 503 alin.2 pct.2 Cod procedura civila contestație in anulare împotriva deciziei civile nr. 2448/15.06.2015, pronunțata de către Tribunalul P., in dosarul nr._, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei civile nr. 2448/15.06.2015 pronunțata de către Tribunalul P., rejudecarea apelului si, pe cale de consecință, admiterea apelului împotriva sentinței civile nr. 4061/23.12.2014 pronunțata de către Judecătoria Câmpina, schimbarea în tot a sentinței atacate, in sensul admiterii plângerii împotriva Hotărârii Comisiei Județene P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole si forestiere nr.9347/13.03.2013.
In motivare, s-a arătat că dezlegarea data apelului este rezultatul unei erori materiale.
Astfel, numele autoarei reclamantei a fost scris sub diferite forme, din eroare, de către funcționarii care au întocmit aceste înscrisuri, deși A. B. Catargi este una si aceeași persoana cu A.. B. Catargi, A. B. Catargi, A. B. Catargy si A. B. Catargi.
Aceasta eroare de scriere a numelui a fost preluata de către cele doua instanțe, de fond si apel, care au analizat speța, iar pe cale de consecința ambele hotărâri pronunțate in acest dosar sunt rezultatul confuziei instanțelor cu privire la numele autoarei reclamantei.
Instanța de apel a reținut ca petenta apelantă, prin cererea nr. 104/16.11.2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier ce a aparținut autoarei sale A. B. Catargi, iar prin cererile ulterioare, ce au completat cererea principala, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier aparținând autoarei sale, A. B. Catargi.
Conform susținerilor invocate de către instanța de apel, intre numita A. B. Catargi si A. B. Catargi nu exista identitate, deoarece din actele de stare civila depuse la dosarul cauzei rezulta o ambiguitate cu privire la identitatea persoanelor după care se solicita reconstituirea.
Maniera in care instanța a interpretat probatoriul administrat in cauza, bazat exclusiv pe existenta erorii materiale de scriere a numelui, se reflecta in soluția pronunțata, fapt care demonstrează ca instanța nu a coroborat toate probele depuse de către reclamanta.
Astfel, este puțin probabil ca instanța cu ocazia studierii dosarului sa nu fi observat legătura indisolubila intre actele in care se regăsește oricare dintre variantele de nume enumerate: A. B. Catargi, A.. B. Catargi, A. B. Catargi, A. B. Catargy si A. B. Catargi, deoarece in toate aceste înscrisuri se vorbește despre una si aceeași persoana, indiferent de modul in care a fost scris numele acesteia.
De asemenea, s-a mai arătat că, conform sentinței civile nr. 356 din 7 mai 1946 pronunțata de către Tribunalul I. in dosarul nr. 1823/946, rezulta ca in cuprinsul aceluiași înscris, ce emana de la aceeași instanța, numele autoarei apelantei este menționat in mai multe forme.
In preambul se regăsește numele de A. B. Catargi, născuta C., iar in considerente si dispozitiv numele Catargy este scris cu Y, nu cu I, or, in aceasta situație, in care, in cuprinsul aceluiași înscris se poate identifica scrierea numelui in diferite moduri, deși este vorba despre una si aceeași persoana, este absolut firesc ca in acte diferite sa existe prescurtări sau adnotări ale numelui autoarei apelantei.
De asemenea, in cuprinsul procesului verbal din 20.08.1945 se arata ca autoarea apelantei reclamante, A. B. C. a fost supusa procedurii de expropriere pentru terenurile deținute pe raza comunei Drăgăneasa.
In același înscris se consemnează ca dna Al. B. C. deține in . de 400 ha pădure, 45 ha teren arabil si 40 ha fânețe, situație fata de care se poate observa ca in cuprinsul aceluiași înscris numele autoarei apelantei este scris in moduri diferite, deși este una si aceeași persoana.
Diferitele modalități ale scrierii numelui autoarei apelantei au fost soluționate prin depunerea la dosarul cauzei a unei declarații de notorietate, prin care numiții Sculy-Logotheti I. M. si V. I., declara pe proprie răspundere ca A. B. Catargi este aceeași persoana cu A. Catargi, A. B. C. si Al. B. C..
Însă, cu toate ca la dosarul cauzei au fost depuse aceste înscrisuri, necontestate sub aspectul autenticității lor, instanța de apel a susținut fără a aduce absolut nici un fel de argument in acest sens, faptul ca o persoana de aproximativ 15 ani nu ar fi suficient de credibila pentru ca declarația acesteia sa poată constitui o proba pertinenta in prezentul dosar.
Contestatoarea a mai susținut că un argument deosebit de important pe care instanța de apel își întemeiază hotărârea, consta in faptul ca prin declarația celor doi martori Sculy-Logotheti I. M. si V. I., care au cunoscut-o in mod direct pe A. B. Catargi, nu se probează identitatea autoarei reclamantei, deoarece la vârsta de 15 ani o persoana nu este suficient de credibila, or, instanța de apel se afla ., deoarece Sculy-Logotheti I. nu avea 15 ani in momentul in care a dat declarația, ci la data morții A. Catargi, in anul 1961.
Referitor la declarația celor doi martori si faptul că aceasta nu poate constitui o proba pertinenta, deoarece nu a fost făcuta in mod direct in fata instanței, s-a arătat că nu trebuia sa influențeze soluția dispusa in cauza, instanța nefăcând absolut nici un demers pentru ascultarea celor doi martori, deși in virtutea rolului sau activ pentru aflarea adevărului avea aceasta posibilitate.
De asemenea, invocarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 119/1996 privind starea civila nu constituie un argument legal in prezenta cauza, deoarece nu se contesta starea civila a unei persoane, ci calitatea de persoana îndreptățita la reconstituirea dreptului de proprietate, iar daca s-ar împărtăși opinia instanței de apel ar însemna ca fiecare dintre autorii comuni, indiferent de numele lor A. B. Catargi sau A. Catargi sa aibă si moștenitori diferiți.
Or, singura moștenitoare a întregii averi ramase de pe urma lui A. B. Catargi sau A. Catargi este apelanta reclamanta B.-G. (B.) I..
Calitatea de unica moștenitoare a fost dovedita potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 133/14.04.1998, emis de către BNP Saimovici I., unde se arata ca de pe urma defunctei Catargi A., decedata la data de 23.03.1961 a rămas ca unica moștenitoare G. C. A., in calitate de fiica adoptiva, conform sentinței civile nr.356/07.05.1946, pronunțata de către Tribunalul I. in dosarul 1823/1946.
Conform Certificatului de moștenitor nr. 56/27.04.2006, emis de către BNP L. C. C., de pe urma defunctei G. C. A.,decedata la data de 20.07.2004, a rămas ca unica moștenitoare B.-G. (B.) I., in calitate de nepoata de fiu, respectiv unica fiica a lui B.-G. D. Basile-Nicolas, fiul defunctei, acesta rămânând străin de succesiunea defunctei prin declarația autentificata sub nr. 709/23.05.2005, de către BNP S. R.-O..
In condițiile in care soluționarea unei cauze civile se supune principiului coroborării probelor, iar prin motivarea apelului nu se indica absolut nici un fel de proba in contradicție cu declarația de notorietate din care sa reiasă ca in fapt ar fi vorba despre doua persoane distincte, s-a apreciat ca probele administrate in cauza de către apelanta reclamanta nu au fost combătute de către instanța de apel, iar pe cale de consecința indiferent de modalitatea in care apare scris numele de A. Catargi, A. B. C., Al. B. C., A. B. Catargy, A. B. Catargi sau orice alta forma in care se regăsește scris acest nume, nu conduce la concluzia ca in fapt ar fi existat atâtea persoane, cate scrieri de nume se regăsesc in diversele înscrisuri enumerate.
Contestatoarea a mi arătat că există înscrisuri din care rezulta fără dubiu, faptul ca in decursul anilor, scrierea si transcrierea, uneori chiar prescurtata, a numelui si prenumelui dobândit prin căsătorie de autoarea apelantei reclamante, a condus la apariția mai multor variante ale acestora, insa toate se refera la una si aceeași persoana care este A. B. Catargi, născuta C., fiica lui G. G. C. zis "N.", moștenitoarea lotului III din averea acestuia.
In concluzie, instanța de apel se mărginește in a afirma ca nu exista identitate intre cele doua persoane, insa nu aduce nici un fel de proba materiala in susținerea acestui punct de vedere.
Mai mult decât atât, nici nu răstoarnă probatoriul administrat de apelanta, in sensul, in care declarația de notorietate a fost luata unor persoane care au cunoscut-o in mod direct pe autoarea apelantei si care au arătat ca aceasta era cunoscuta in societate sub diferite nume, ce diferă intre ele doar fonetic, deoarece in toate variantele se păstrează numele de A. sau A., doar scrierea acestora fiind diferita.
In ce privește calitatea de moștenitoare a apelantei de pe urma numitei A. B. Catargi, precum si dovezile dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren forestier solicitate, instanța de apel se raportează la aceeași eroare materiala privind scrierea greșita a numelui.
Astfel s-a arătat de către instanța de apel, faptul ca înscrisurile depuse la dosar, cu referire expresa la „Situația ridicărilor in plan si amenajărilor" din anul 1947 eliberat de către Arhivele Naționale - Direcția Județeană P. nu ar fi un înscris suficient pentru dovedirea dreptului de proprietate, deoarece are o valoare declarativa, nu constitutiva de drepturi.
De asemenea, referitor la faptul ca terenul nu a putut fi identificat, deoarece reclamanta nu a pus la dispoziția expertului desemnat de către instanța de fond, planurile necesare întocmirii raportului, s-a arătat că aceasta opinie este total greșita, deoarece singurii îndreptățiți sa pună la dispoziția expertului si a instanței planurile amplasamentului terenului revendicat erau reprezentanții R., care din păcate au negat cu vehementa existenta acestor planuri, deși in mod sigur le dețineau si le-ar fi putut înfățișa.
Lipsa oricărei diligente din partea instanței de a administra toate probele necesare soluționării cauzei, cat si înlăturarea nejustificata a unor probe cum ar fi declarația de notorietate a celor doi martori vine in contradicție totala cu dispozițiile legale in materie de exercitarea a rolului activ, cat si cu privire ierarhia probatoriului administrat pentru dovedirea dreptului de proprietate.
S-a mai afirmat că potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 „suprafața adusa in cooperativa agricola rezulta din acte de proprietate, carte funciara, cadastru, registru agricol, evidentele cooperativei, sau in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori".
In situația in care instanța de apel înlătura un înscris care este similar unui registru agricol, deși, proba dovezii dreptului de proprietate se poate realiza prin orice mijloc inclusiv prin martori, este o încălcare grava a dreptului la un proces echitabil.
Totodată, potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 247/2005: "orice proba a dreptului de proprietate al fostului proprietar, poate fi înlăturata numai printr-o proba de aceeași forța", cu alte cuvinte instanța avea obligația legala de a răsturna proba cu înscrisul depus de către reclamanta, prin care făcea dovada existentei dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1.182,94 ha teren forestier, cu un alt înscris, care sa fi răsturnat prezumția absoluta de proprietate, de care se bucura apelanta reclamanta.
O alta eroare pe care a făcut-o instanța de apel, a mai arătat contestatoarea, privește procesul verbal din 20.08.1945, prin care se arata ca suprafața de 85 ha este teren arabil si fânețe si nu teren forestier, motiv pentru care se retine o situație juridica incerta a terenului solicitat.
Astfel in cuprinsul procesului verbal din 20.08.1945 se arata ca autoarea apelantei reclamante, A. B. C. deține pe raza comunei Draganeasa circa 400 ha pădure, 45 ha teren arabil si 40 ha fânețe.
Din întreaga suprafața de 485 ha, autoarea apelantei reclamante. A. B. C. a fost expropriata doar pentru 85 ha reprezentând teren arabil si fânețe, or, restul suprafeței de 400 ha pădure a rămas in proprietatea acesteia, aspect neobservat de către instanța de apel, si pe cale de consecința aceasta eroare a condus la soluția respingerii apelului din prezenta cauza.
Un alt argument eronat folosit de către instanța de apel si preluat de la instanța de fond a constat in aprecierea acesteia, precum ca, potrivit certificatului emis de către Tribunalul I. autoarea apelantei reclamante A. B. Catargi a beneficiat, începând cu anul 1914, de lotul nr. 3 ca urmare a partajului averii ramase de pe urma Iui Gh. Gr. C. (lot identificat de către expertul desemnat in cauza pe hărțile vechi de proprietatea), insa in speța nu se face dovada continuității posesiei.
O astfel de motivare este total greșita, deoarece la dosar exista documente ulterioare partajului prin care se face dovada continuității posesiei asupra bunurilor dobândite prin partajul de la 1914.
In ce privește argumentele folosite de către instanța de apel, care trimit la faptul ca reclamanta ar fi uzat de prerogativele sale de moștenitoare ale numitei A. B. Catargi pentru obținerea unor suprafețe forestiere aparținând Obștii Talea, s-a precizat ca la dosarul cauzei a fost depusa întreaga documentație si hotărârile judecătorești privind cererea Obștii Talea de reconstituire a dreptului de proprietate, documente din care rezulta, pe de o parte, faptul ca pădurile a căror restituire fac obiectul prezentului dosar nu se suprapun in niciun mod cu cele solicitate de Obștea Talea, iar pe de alta parte, faptul ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost in mod irevocabil respinsa de instanțele de judecata.
Contestatoarea a mai arătat că in contextul in care reclamanta nu a beneficiat de absolut nici un fel de beneficiu ca urmare a calității de membru al autoarei sale in Obștea Talea, fiindu-i respinsa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, nu înțelege de ce instanța de apel, cu ocazia soluționării prezentei cauze invoca o hotărâre judecătoreasca care nu are autoritate de lucru judecat in prezentul dosar.
Terenul forestier aparținând Obștii Talea nu are absolut nici un fel de legătura cu pădurea de la Magureni, deoarece situația juridica a celor doua terenuri este diferita, aspect evidențiat tocmai in cuprinsul hotărârii prin care s-a soluționat cererea de reconstituire privind Obștea Talea.
Astfel, motivul esențial care a condus la respingerea acțiunii nu a constat in lipsa dovezilor dreptului de proprietate a autorilor reclamantei, ci a faptului ca o persoana fizica nu poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate deținut in devălmășie.
Mai mult decât atât Obștea Talea este lângă S. si aparține unui alt ocol silvic, in timp ce terenul revendicat se găsește pe raza localităților Măgureni - Drăgăneasa - Provița de Jos si Poiana Câmpina.
In condițiile in care instanța de apel a pronunțat o hotărâre fără a observa eroarea materiala de scriere a numelui autoarei reclamantei in actele de proprietate si a exclus cu desăvârșire din probatoriul administrat in cauza declarațiile de notorietate date de către numiții Sculy-Logotheti, I. M. si V. I., iar aceste argumente au avut efecte in lanț asupra celorlalte motive ce au condus la respingerea apelului formulat in prezenta cauza, sunt întrunite elementele prevăzute de art. 503 alin.2 pct.2 Cod procedura civila pentru anularea deciziei criticate.
P. toate aceste motive s-a solicitat admiterea contestației in anulare, astfel cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate disp. art. 503 alin.2 pct.2 c.pr.civ.
In probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 21.09.2015 intimata C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor Agricole si Forestiere a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației in anulare formulata de contestatoarea B.-G. I., împotriva deciziei civile nr. 2448/15.06.2015 pronunțata de Tribunalul P., ca nefondata.
In motivare, s-a arătat că motivele de contestație in anulare prin care se susține ca decizia contestata a fost pronunțata ca urmare a unei erori materiale, sunt identice cu cele invocate de contestatoare în calea de atac a apelului.
Așadar, aceste motive au fost examinate in calea de atac a apelului, greșelile invocate ținând de interpretarea probelor si nefiind greșeli materiale in sensul restrictiv prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 2 din c.pr.civ.
Acest motiv al contestației in anulare se refera la săvârșirea unei erori materiale, in sensul de greșeala de natura procedurala constând in confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesara reexaminarea fondului sau reaprecierea fondului si care au determinat soluția pronunțata, iar nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor, de interpretare si aplicare a dispozițiilor legale.
Contestația in anulare fiind o cale extraordinara de atac admisibila numai in cazurile limitativ arătate de art. 503 c.pr.civ,, tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru ca judecata nu a fost făcuta bine in fond, ci pentru ca s-au săvârșit erori materiale in legătura cu anumite forme procedurale.
Deci, fiind o cale de retractare, contestația in anulare nu poate fi executata pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibil repunerea in discuție a unor cereri de probatorii sau probleme de drept si de fapt ce au fost soluționate de instanța de apel.
P. toate aceste considerente, s-a solicitat respingerea contestației in anulare ca nefondata si menținerea deciziei civile nr.2448/15.06.2015 pronunțata de Tribunalul P. ca temeinica si legala.
In drept, au fost invocate disp. art. 508 alin. 2 din c.pr.civ
La data de 23.09.2015 intimata Regia Națională a Pădurilor - R., Direcția S. P., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
In motivare, s-a arătat că temeiurile de drept invocate de contestatoare se regăsesc în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 c.pr.civ., cu referire la „dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale" sens în care, aprecierea DS P. privind criticile formulate este acea potrivit căreia acestea puteau viza doar erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în apel, cum ar fi respingerea apelului ca tardiv formulat sau anularea acestuia ca insuficient timbrat, deși la dosarul cauzei erau dovezi incontestabile care atestau îndeplinirea cerinței legale privind termenul de exercitare sau plata efectivă a timbrajului, pentru verificarea acestora nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor administrate,
În sensul celor arătate, Direcția S. P. a arătat că atât instanța de fond cât și cea de apel au analizat și apreciat în mod consistent asupra probelor administrate, procedând la o dreaptă și echitabilă soluționare a cauzei.
Sub aspectul criticilor formulate de contestatoare, DS P. a apreciat că legea - codul de procedură civilă - a avut în vedere cercetarea acelor împrejurări ce pot fi categorisite ca erori materiale având caracter procedural ce au dus la pronunțarea unei soluții eronate, în această categorie intrând erori comise prin confundarea unor date esențiale ale cauzei, fiind erori de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Insistența contestatoarei de a readuce în discuție nenumăratele nume sub care a fost cunoscută autoarea dreptului după care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, denotă pe de o parte faptul că se încearcă sub orice modalitate acoperirea unui lucru evident, dar care nu poate înfrânge o prevedere legală, cu referire la numele persoanei A. B. Catargi, instanța de judecata apreciind în mod corect că „declarația de notorietate care - in raport de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 119/1996 potrivit cu care starea civila se dovedește cu actele întocmite in registrele de stare civila, precum si cu certificatele de stare civila eliberate in baza acestora - nu arata dincolo de orice dubiu ca exista o identitate intre cele doua persoane (A. B. Catargi si A. B. Catargi), având in vedere si ambiguitatea identității persoanelor după care se solicita reconstituirea". Constatatoarea a apreciat că dispozițiile Legii 119/1996 privind starea civilă nu sunt aplicabile cauzei, obiectul judecății facându-1 doar reconstituirea dreptului de proprietate, înlăturând de la sine putere obligația legală incidență legilor funciare prin care, în procedura administrativă, comisia locală de fond funciar cercetează, verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, situație inadmisibilă.
P. aceste considerente, Direcția S. P. a solicitat respingerea contestației formulate.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului P. soluționat prin decizia nr. 2448/15.06.2015 a cărei retractare s-a solicitat.
Analizând contestația în anulare formulată, din perspectiva temeiului juridic invocat, respectiv a prevederilor art.503 alin.2 pct.2 c.pr.civ., tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge ca atare, potrivit următoarelor considerente:
Potrivit art.503 alin.2 pct.2 c.pr.civ. coroborat cu art.503 alin.3 c.pr.civ. se poate formula contestație în anulare dacă dezlegarea apelului( în cazul de față) este rezultatul unei erori materiale.
Termenul de eroare materială privește erorile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale apelului, care au avut drept consecință soluționarea greșită a căii de atac.
Constant jurisprudența în materie a încadrat în categoria erorilor materiale susceptibile a fi invocate pe calea contestației în anulare greșeli materiale de genul: respingerii recursului ca tardiv, în raport de data înregistrării cererii la instanță, deși plicul de corespondență atașat la dosar atestă exercitarea căii de atac în termen, anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar exista chitanța care făcea dovada achitării taxei judiciare de timbru, ori nu s-a observat că pentru unul din motivele de casare nu era necesară timbrarea, anularea greșită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla depusă procura de reprezentare, pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată, etc.
Ca atare, eroarea materială vizează greșeli de fapt, involuntare, de genul celor sus menționate și nu greșeli de judecată, de genul celor invocate în prezenta contestație.
Totodată se reține că nu este admisibilă contestația în anulare dacă pretinsele erori materiale au fost invocate și în fața instanței de apel, cum este cazul de față, astfel cum rezultă din conținutul cererii de apel, motivele de contestație in anulare prin care se susține ca decizia contestata a fost pronunțata ca urmare a unei erori materiale, fiind identice cu cele invocate de contestatoare în calea de atac a apelului.
Concluzionând, tribunalul reține că nu sunt incidente prevederile art.503 alin.2 pct.2 c.pr.civ. contestația în anulare fiind neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B.-G. I. (căsătorită B. I.), CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. R. S. F., cu sediul în București, ., ., împotriva deciziei civile nr. 2448/15.06.2015 pronunțată de Tribunalul P. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S. ROMÂN P. M. FINANȚELOR P. - prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ P., C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Ploiești, .-4, județ P., R. R. - DIRECȚIA S. P., cu sediul în Ploiești, .. 3, județ P., C. L. DE A. A L. F. F. MĂGURENI, cu sediul în ., C. L. DE A. A L. F. F. POIANA CÂMPINA, cu sediul în . P. și C. L. DE A. A L. F. F. PROVIȚA DE JOS, cu sediul în ., județ P., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
Președinte, Judecător,
M. GabrielaMihăilescu C. A.
Grefier,
B. M. D.
Red. MG/9 ex
Operator date cu caracter personal 5595
Jud. apel D. G., A. D. P.
Dos apel_
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2639/2015.... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 2764/2015.... → |
|---|
