Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 2764/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2764/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 2764/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2764
Ședința publică din data de 22.09.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă B. C., domiciliată în București, . A., nr. 12, ., ., sector 6, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..Av. M. C. O. E., cu sediul în ., nr. 2bis, jud. I., împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S., domiciliată în Ploiești, .. 65, jud. Prahova.
Cererea de apel timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru, anulată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă reprezentată de avocat M. C. O. E., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul apelantei, solicită completarea probatoriilor cu acte și anume emiterea unei adrese către Corpul Notarilor Publici Ploiești, un martor, interogatoriul pârâtei, probe solicitate și în primă instanță, probe solicitate în cuprinsul acțiunii.
Instanța urmează a se pronunța asupra cererii de completare probatorii după . susținerea apelului, ținându-se seama de modalitatea de soluționare a cauzei în primă instanță, mai ales că se impune analizarea cererii privind administrarea probelor în raport de motivele de apel formulate, analiză care nu poate avea loc decât la momentul deliberării completului de judecată.
Reprezentantul apelantei reclamante, depune la dosar două adrese și arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului apelantei asupra apelului.
Reprezentantul apelantei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Arată că instanța de fond a invocat lipsa calității procesual active a reclamantei pe care a admis-o fără a intra pe fondul cauzei, fără a se ține seama de înscrisurile aflate la dosar, respectiv actele de stare civilă. Instanța de fond omite aplicarea și interpretarea calității de persoană vătămată prin emiterea certificatului de moștenitor constituie o condiție de exercitare a acțiunii în raport de dispozițiile art.119 alin.1 din Legea 36/1995. Pe fond solicită anularea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriilor. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /09.01.2014 la Judecătoria Ploiești, reclamanta B. C. a chemat în judecată pe pârâta B. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută totală a certificatului de moștenitor nr. 3034/03.12.1991, calitatea sa de moștenitoare legală a defunctei B. S., decedată la data de 28 iunie 1983, alături de pârâtă, componența masei succesorală rămasă de pe urma defunctei B. S., să se dispună stabilirea cotelor succesorale de câte ½ pentru fiecare moștenitor, sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctei constând în dreptul de concesiune asupra locului de înhumare clasa I, . situat în Cimitirul Bolovani- Ploiești, atribuirea în natură în lotul său a acestui loc de veci, în schimbul achitării unei sulte în favoarea pârâtei, precum și obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza certificatului moștenitor nr. 3034/03.12.1991, s-a constatat calitatea pârâtei de unică moștenitoare legală a defunctei B. S., decedată la data de 28 iunie 1983, de pe urma căreia a rămas o masă succesorală compusă din dreptul de concesiune asupra locului de înhumare clasa I, . situat în Cimitirul Bolovani- Ploiești, certificat care a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie în condițiile în care i s-a încălcat un drept patrimonial personal, moral constând în înlăturarea sa de la moștenire, mai ales că ambele părți sunt surori, provenind din aceeași căsătorie a părinților lor, respectiv B. G. și B. V., defuncta B. S., fiind mama lor vitregă, fiind cea de a doua soție a tatălui lor.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr._/27.11.2014 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată din oficiu și a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâtei, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit art. 30, art.32, art.36 C.pr.civ., oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să formuleze o cerere pe cale judecătorească, fiind obligatoriu ca persoana respectivă să justifice calitatea sa procesual activă, calitatea procesual pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, însă, în speță, în baza actelor existente la dosar defuncta B. S., a fost cea de-a doua soție a tatălui reclamantei și al pârâtei, ceea ce înseamnă că între reclamantă și defunctă nu există nicio legătură de rudenie, astfel încât în temeiul disp. art.659 C.civ. au calitatea de moștenitori legali față de o persoană decedată descendenții, ascendenții și rudele colaterale ale defunctului, în ordinea și după regulile determinate de prevederile legale, calitate pe care reclamanta nu o are, neavând deci calitate procesual activă, nefiind descendentă a defunctei sau rudă cu aceasta.
S-a menționat că este necesar ca reclamanta să facă dovada existenței unei legături de rudenie față de defunctă, condiție inexistentă în cauză, pentru ca aceasta să aibă dreptul să solicite constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 3034/03.12.1991, a calității sale de moștenitoare legală a defunctei B. S., alături de pârâtă, sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defunctei, atribuirea în natură a locului de veci în litigiu, iar existența certificatului de moștenitor sus menționat în favoarea pârâtei nu conferă reclamantei calitate procesual activă cu privire la dezbaterea succesiunii defunctei B. S., mai ales că prin formularea prezentei acțiuni reclamanta nu tinde la valorificarea unui drept propriu, ci la valorificarea unui presupus drept ce i s-ar cuveni în calitate de moștenitoare a defunctei B. S..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, completarea probatoriilor cu acte, martori, anularea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare sau reținerea acesteia de către instanța de apel, motivându-se că eronat a fost emis certificatul de moștenitor nr. 3034/1991 în ceea ce privește calitatea de moștenitoare a pârâtei în raport de defuncta B. S., fără să se țină seama de calitatea sa de moștenitoare a defunctei, având calitate procesuală activă privind formularea acțiunii în vederea anulării certificatului în baza disp. art. 25 din Decretul nr. 40/1953 în vigoare la data emiterii certificatului, fiind o persoană vătămată în drepturile sale și că la data emiterii certificatului nu a fost legal citată cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctei.
În continuare, reclamanta a arătat că în baza disp. art. 5, art. 966 - 968 C.civ. se impune respectarea dispozițiilor legale care interesează ordinea publică, având un caracter imperativ de la care nu se poate deroga sub sancțiunea nulității absolute, existând obligația notarului privind informarea ofiterului de stare civilă cu privire la dezbaterea succesiunii unei persoane decedate, bunurile care compun masa succesorală, moștenitorii persoanei respective și că certificatul de moștenitor constituie un act juridic întocmit cu fraudarea legii, încălcarea unor dispoziții cu caracter imperativ, mai ales că la data emiterii certificatului de moștenitor i s-a încălcat un drept patrimonial personal, suportând un prejudiciu material în urma înlăturării sale de la moștenire, de ordin moral, atât timp cât în cadrul locului de veci a fost înhumat soțul său, fiind cea care a contribuit la edificarea crucii, a celorlalte anexe specifice unui loc de veci.
De asemenea, reclamanta a precizat că este soră cu pârâta, aflându-se într-o legătură strânsă de rudenie, având aceeași părinți, defuncta B. S. fiind cea de a doua soție a tatălui său, respectiv mama sa vitregă și că eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, fără să se țină seama de actele de stare civilă existente la dosarul cauzei, de inexistența unei adrese la biroul notarial în vederea îndeplinirii procedurii de citare, pârâta refuzând să administreze probe în contradictoriu, fiind inechitabil să se considere calitatea de moștenitoare a pârâtei față de defuncta B. S., deși ambele părți au calitatea de surori, având aceeași părinți.
Totodată, reclamanta a menționat că eronat a fost interpretată calitatea sa de persoană vătămată în urma emiterii certificatului de moștenitor privind exercitarea acțiunii în baza disp. art. 119 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, fără să se țină seama de calitatea sa de persoană vătămată în drepturile sale în urma emiterii certificatului de moștenitor constituind o convenție, mențiunile din cadrul acestuia fiindu-i opozabile până la proba contrară, având dreptul în calitate de terț să solicite anularea certificatului pentru lipsa calității de moștenitor a titularului, fiind un motiv de nulitate absolută și că delimitarea în baza disp. art. 119 din Legea nr. 36/1995 a categoriei persoanelor interesate privind anularea certificatului reprezintă un motiv privind constatarea nulității absolute a certificatului care reprezintă un act autentic, consensual, rezultând din modul de reglementare a procedurii succesorale, mai ales că regimul nulității absolute constituie un regim comun tuturor actelor juridice, inclusiv celor autentice, caz în care orice persoană interesată poate formula cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului, invocând motive care atrag sancțiunea nulității absolute (cauza ilicită, frauda la lege), fiind necesar să se distingă în raport de persoana care solicită anularea certificatului în cazul participării la dezbaterea succesiunii și persoana care are calitatea de terț și nu și-a dat acordul la emiterea acestuia, având dreptul să conteste certificatul de moștenitor în calitate de succesor a titularului acestuia, inclusiv cu privire la întinderea drepturilor succesorale.
Primindu-se dosarul cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova cu nr._ /02.06.2015.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform actelor de stare civilă existente la dosar, numitul B. G. a fost căsătorit cu B. V., căsătorie în timpul căreia s-au născut la data de 16.10.1941, 01.02.1940 reclamanta și pârâta, după care în urma decesului numitei B. V. B. G. s-a căsătorit cu B. S. la data de 01.10.1949, căsătorie în timpul căreia nu au rezultat copii, astfel încât la data de 12.12.1974 a decedat B. G., iar la data de 28.06.1983 a decedat cea de a doua soție a acestuia, respectiv B. S..
În cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 3034/03.12.1991 s-a menționat că de pe urma defunctei B. S., decedată la 28.06.1983 a rămas ca unică moștenitoare legală în calitate de fiică pârâta, precum și o masă succesorală cuprinsă din dreptul de concesiune asupra locului de înhumare clasa I ., situat în Cimitirul Bolovani din Ploiești, jud. Prahova, pe care se află un grilaj din fier.
În baza certificatului de moștenitor nr. 2741/15.11.1990 de pe urma defunctului L. A., decedat la 26.04.1949 au rămas ca moștenitori legali C. C., L. S., în calitate de nepoate de fiică, precum și o masă succesorală compusă din imobilele situate în Ploiești, .. 65, având un teren de 150 mp și o construcție.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 69/08.06.2000 de pe urma defunctei L. M., decedată la 02.02.1978 au rămas ca moștenitoare legale în calitate de strănepoate de frate reclamanta și pârâta, precum și o masă succesorală compusă din imobilul situat în Ploiești .. 63 B, având un teren de 139,95 mp.
În conformitate cu adresa nr._/19.11.2014, actul de concesiune din data de 15.12.1974, s-a dispus concesionarea locului de înhumare nr. 20 ., existent în cadrul Cimitirului Bolovani Ploiești, în favoarea numitei B. S., loc în care au fost înhumați printre alții defuncții B. G. și respectiv C. G., fostul soț al reclamantei.
Disp. art. 30 și urm. C.pr.civ. stipulează că oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane sau urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să formuleze o cerere de chemare în judecată, cerere care poate fi formulată numai dacă persoana respectivă are capacitate procesuală în condițiile legii, calitate procesuală, cerere vizează o pretenție, justificându-se un interes, astfel încât calitatea procesuală activă rezultă din identitatea dintre persoana reclamantului și cel care se pretinde a fi titularul dreptului dedus judecății.
De asemenea, disp. art. 119 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 prevăd că cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot solicita instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor conform legii, iar în temeiul disp. art. 659 C.civ. nemodificat în vigoare la data deschiderii succesiunii defunctei B. S. au calitatea de moștenitori legali în raport de o persoană decedată descendenții, ascendenții și rudele colaterale ale defunctului în ordinea și după regulile determinate de codul civil.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că numitul B. G., decedat la data de 12.12.1974, a fost căsătorit cu B. V., căsătorie în timpul căreia s-au născut reclamanta și pârâta, după care numitul B. G. s-a recăsătorit cu B. S., decedată la 28.06.1983, astfel încât în urma decesului acesteia a avut loc dezbaterea succesiunii, ocazie cu care a fost emis certificatul de moștenitor nr. 3034/03.12.1991 în cuprinsul căruia s-a menționat că pârâta are calitatea de moștenitoare legală a defunctei B. S. revenindu-i întreaga masă succesorală rămasă de pe urma acesteia, constând în dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în Cimitirul Bolovani Ploiești, clasa I ..
Ca atare, atât timp cât există o legătură de rudenie între reclamantă și pârâtă, fiind surori, respectiv frați buni, având aceiași părinți firești, rezultând din căsătoria existentă între numitii B. G. și B. V., înseamnă că în realitate reclamanta nu are calitatea de rudă de sânge cu defuncta B. S., întrucât aceasta din urmă a avut calitatea de mamă vitregă față de reclamantă, caz în care reclamanta nu face parte din categoria persoanelor cu vocație succesorală legală la succesiunea defunctei B. S., datorită inexistenței unei legături de rudenie, adică de sânge între reclamantă și defunctă, vocație în lipsa căreia reclamanta nu poate pretinde nici un drept la succesiunea defunctei, neavând calitatea de moștenitoare legală față de aceasta din urmă.
De altfel, în condițiile în care reclamanta nu are calitatea de rudă de sânge față de defuncta B. S., neavând deci vocație succesorală legală la succesiunea defunctei, iar aceasta nu face parte din categoria persoanelor recunoscute de disp. art. 659 C.civ. ca fiind moștenitoare legale la succesiunea unei persoane decedate, respectiv descendenți, ascendenți, rude colaterale, înseamnă că reclamanta nu are calitate procesuală activă în vederea formulării unei acțiuni pe cale judecătorească prin intermediul căreia să solicite constatarea nulității absolute a certificatului moștenitor nr. 3034/1991, a calității sale de moștenitoare legală a defunctei B. S., a componenței masei succesorale în favoarea sa în cotă de 1/2, deoarece nu există identitate între persoana reclamantei și persoana care are vocație succesorală legală la o asemenea succesiune, reclamanta fiind în realitate o persoană străină față de succesiunea defunctei B. S., tocmai datorită inexistenței unei legături de rudenie între defunctă și reclamantă.
De fapt, atât timp cât reclamanta nu are calitatea de rudă de sânge față de defuncta B. S., nefiind titulara unui drept de concesiune asupra locului de veci în litigiu, înseamnă că emiterea certificatului de moștenitor nr. 3034/03.12.1991 nu a avut ca efect încalcarea unui drept propriu al reclamantei cu privire la locul de veci în litigiu, motiv pentru care aceasta nu poate pretinde existența unei vătămări a unor drepturi care nu există în realitate, inclusiv a unor drepturi succesorale în ceea ce privește succesiunea defunctei B. S., iar înhumarea unor rude apropiate ale reclamantei în locul de veci în litigiu nu conferă reclamantei calitate procesuală activă față de succesiunea defunctei B. S., fiind normal și firesc ca pârâta să permită înhumarea unor persoane decedate în locul de veci respectiv, în baza raporturilor de familie pe care le-a avut cu persoanele respective, inclusiv cu reclamanta, fără nici un efect din punct de vedere juridic cu privire la titularul dreptului la concesiune și deci implicit la modalitatea de emitere a certificatului de moștenitor nr. 3034/1991.
Faptul că în cuprinsul certificatului de moștenitor 3034/03.12.1991 s-a menționat calitatea pârâtei de moștenitoare a legală a defunctei B. S., respectiv fiică, căreia i-ar fi revenit întreaga masă succesorală constând în locul de veci în litigiu, nu înseamnă în mod automat că a avut loc o vătămare a drepturilor reclamantei și că aceasta din urmă ar putea pretinde recunoașterea în favoarea sa a unor drepturi la succesiunea defunctei deoarece în realitate nu a existat și nu există nici o vătămare a unor drepturi pe care le-ar avea pârâta atât timp cât aceasta nu are nici un drept la succesiunea defunctei, neavând vocație succesorală față de această moștenire, iar în lipsa unei asemenea vocații, a unor drepturi succesorale emiterea certificatului de moștenitor în favoarea pârâtei nu a avut ca efect încălcarea unor drepturi ale reclamantei inexistente în realitate, drepturi care se raportează strict la existența sau inexistența unei legături de rudenie între reclamantă și defunctă și nicidecum între reclamantă și pârâtă.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanta nu are nici un drept succesoral la succesiunea defunctei B. S., neexistând deci nici o vătămare în ceea ce privește drepturile reclamantei, înseamnă că nu există nici un motiv care să confere în favoarea acesteia dreptul de a solicita constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor și implicit atribuirea în natură în favoarea sa a locului de veci în litigiu, mai ales că reclamanta nu a avut și nu are calitatea de titulară a unui drept de concesiune asupra locului de veci respectiv.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, respingând acțiunea ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă, în condițiile în care nu devin aplicabile disp. art. 659 C.civ. nemodificat, art. 119 din Legea nr. 36/1995, mai ales că reclamanta nu poate pretinde vreun drept succesoral în raport de succesiunea defunctei, în condițiile în care nu există nici o legătură de rudenie, adică de sânge între reclamantă și defuncta B. S..
Susținerile reclamantei în sensul că eronat a fost emis certificatul de moștenitor nr. 3034/1991 privind-o pe pârâtă în raport de defuncta B. S., fără să se țină seama de calitatea sa de moștenitoare a defunctei, având calitate procesuală activă pentru formularea prezentei acțiuni în vederea anulării certificatului în baza disp. art. 25 din Decretul nr. 40/1953, fiind o persoană vătămată în drepturile sale, nu pot fi avute în vedere, întrucât nu există nici o dovadă la dosar care să ateste existența unei legături de rudenie, adică de sânge între defunctă și reclamantă, iar în lipsa unei asemenea legături de rudenie reclamanta se află în imposibilitate legală să pretindă prin intermediul prezentei acțiuni, indiferent de actul normativ existent în vigoare la data emiterii certificatului de moștenitor, desființarea acestuia din urmă și recunoașterea în favoarea sa a calității de moștenitoare a defunctei, calitate inexistentă în realitate.
Împrejurările invocate de către reclamantă privind nerespectarea procedurii de citare în ceea ce o privește cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctei, impunându-se în baza disp. art. 5, art. 966 - 968 C.civ. respectarea dispozițiilor privind ordinea publică, cu caracter imperativ, sub sancțiunea nulității absolute și că notarul avea obligația privind informarea ofițerului de stare civilă cu privire la dezbaterea succesiunii, certificatul de moștenitor fiind un act juridic întocmit cu fraudarea legii, încălcarea unor dispoziții cu caracter imperativ, sunt nejustificate deoarece atât timp cât reclamanta nu are vocație succesorală legală la succesiunea defunctei nu poate pretinde să participe la dezbaterea succesiunii, să se dispună citarea acesteia de către notar, neexistând nicio obligație în sarcina notarului privind citarea unor persoane care nu au calitatea de rude de sânge față de persoana decedată.
În realitate, dispozițiile sus menționate devin aplicabile numai în cazul persoanelor care au vocație succesorală legală la succesiunea unei persoane decedate în baza legăturii de rudenie pe care o au cu persoana respectivă, dispoziții care nu se aplică în funcție de interesele strict personale ale reclamantei privind atribuirea în favoarea sa a locului de veci, ci cu respectarea dispozițiilor Codului civil care reglementează materia dreptului succesoral și deci condiționează dreptul unei persoane de a veni la succesiunea unui defunct numai în cazul în care face dovada existenței unei legături de rudenie între persoana respectivă și defunct.
Afirmațiile reclamantei în sensul că la data emiterii certificatului de moștenitor i s-a încălcat un drept patrimonial personal, suportând un prejudiciu în urma înlăturării sale de la moștenire, de ordin moral, fiind înhumat în locul de veci soțul său, contribuind la edificarea monumentului funerar și că are calitatea de soră față de pârâtă, aflându-se într-o legătură strânsă de rudenie, având aceeași părinți, nu au relevanță în cauză întrucât în lipsa unei legături de rudenie între defunctă și reclamantă nu există nici un drept succesoral patrimonial în favoarea reclamantei material, moral, înhumarea rudelor acesteia neconferindu-i un asemenea drept, neavând nici un efect juridic cu privire la raporturile dintre reclamantă și defuncta B. S., iar existența unei legături de rudenie între reclamantă și pârâtă excede legăturilor existente între reclamantă și defuncta B. S., demonstrând în realitate inexistența oricărei legături de rudenie dintre reclamantă și defunctă.
Apărările reclamantei potrivit cărora defuncta B. S. a fost mama sa vitregă, fiind cea de a doua soție a tatălui său și că eronat a fost admisă excepția lipsei calității sale procesual active fără să se țină seama de actele de stare civilă existente la dosar, de neîndeplinirea procedurii de citare în ceea ce o privește, pârâta refuzând administrarea probelor în contradictoriu, fiind inechitabil ca aceasta să figureze ca fiind moștenitoarea defunctei, deși ambele au calitatea de surori, având aceeași părinți, nu au nici un temei legal, deoarece la stabilirea dreptului reclamantei de a veni la succesiunea defunctei se ține seama în exclusivitate de existența sau inexistența unei legături de rudenie (de sânge) între defunctă și reclamantă și nicidecum de împrejurările sus menționate, care constituie simple aprecieri ale reclamantei, fără nici un efect din punct de vedere juridic în ceea ce privește dreptul acesteia de a pretinde desființarea certificatului de moștenitor, recunoașterea în favoarea sa a unor drepturi succesorale inexistente în realitate, neavând deci calitate procesuală activă pentru a formula asemenea pretenții față de succesiunea defunctei B. S., indiferent de legătura de sânge existentă între reclamantă și pârâtă.
Motivele invocate de către reclamantă în sensul că eronat a fost interpretată calitatea sa de persoană vătămată privind formularea acțiunii în baza disp. art. 119 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, fără să se țină seama de drepturile sale, de caracterul certificatului de moștenitor, de calitatea sa de terț, fiindu-i opozabil până la proba contrară, având dreptul să solicite anularea certificatului pentru lipsa calității de moștenitor a titularului, sunt neîntemeiate, întrucât la stabilirea calității procesual active a reclamantei privind formularea acțiunii se ține seama în exclusivitate de dispozițiile codului civil care reglementează dreptul persoanelor cu vocație succesorală legală de a solicita anumite drepturi succesorale la succesiunea unui defunct și nicidecum de calitatea reclamantei de terț față de certificatul de moștenitor, indiferent de valoarea acestuia din urmă.
În lipsa calității de moștenitoare față de defuncta B. S., reclamanta nu poate pretinde desființarea certificatului de moștenitor, atribuirea în favoarea sa a locului de veci, invocând pur și simplu inexistența unei legături de rudenie între defunctă și pârâtă, mai ales acest certificat de moștenitor a fost emis în urmă cu circa 25 de ani, producând efecte juridice, fiind inechitabil, injust ca reclamanta să solicite desființarea acestuia în scopul de a dobândi cu orice preț în exclusivitate locul de veci în litigiu.
Criticile reclamantei privind constatarea nulității absolute a certificatului în raport de disp. art. 119 din Legea nr. 36/1995, certificatul fiind un act autentic, consensual, rezultând din modul de reglementare a procedurii succesorale și că regimul nulității absolute constituie un regim comun tuturor actelor juridice, inclusiv celor autentice, sunt nefondate, deoarece dispozițiile sus menționate reglementează în principiu dreptul unei persoane de a contesta un act succesoral, condiționând însă exercitarea unui asemenea drept de existența unei legături de rudenie între persoana respectivă și defunctă, mai ales că aceste dispoziții legale nu devin aplicabile în mod automat, ci se analizează în strânsă legătură cu situația de fapt invocată de către reclamantă, de interesele acesteia din urmă în promovarea unei asemenea acțiuni.
Aspectele invocate de către reclamantă conform cărora orice persoană interesată poate formula cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului, invocând motive care atrag sancțiunea nulității absolute (cauza ilicită, frauda la lege), existând o distincție între persoana care a participat la dezbaterea succesiunii și cea care are calitatea de terț, având dreptul să conteste certificatul de moștenitor în calitate de succesor a titularului acestuia, inclusiv cu privire la întinderea drepturilor succesorale, nu au nici un temei legal întrucât formularea unei acțiuni privind desființarea unui certificat de moștenitor este condiționată de dovedirea unei legături de rudenie între persoana care formulează o asemenea acțiune și defunctul în raport de care se invocă anumite drepturi succesorale, indiferent de modalitatea în care a avut loc dezbaterea succesiunii, de calitatea reclamantei de terț față de certificatul de moștenitor, iar în lipsa unei legături de rudenie între reclamantă și defunctă, aceasta se află în imposibilitate legală să pretindă un drept la succesiunea defunctei, recunoașterea în favoarea sa a unei cote de 1/2 asupra locului de veci și atribuirea în exclusivitate în lotul său a unui asemenea bun.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie, în baza disp. art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
De asemenea, tribunalul va respinge cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată, în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele prev. de disp. art. 479 alin. 2 c.pr.civ. în acest sens, întrucât nu nu rezultă din dezbateri necesitatea administrării altor probe, inclusiv cu martori, atât timp cât reclamanta nu are calitate de moștenitoare față de succesiunea defunctei, aflându-se în imposibilitate legală să pretindă drepturi succesorale față de defuncta B. S., în lipsa unei legături de rudenie, respectiv de sânge între reclamantă și defunctă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriilor, formulată de apelanta reclamantă în contradictoriu cu intimata pârâtă, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă B. C., domiciliată în București, . A., nr. 12, ., ., și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..Av. M. C. O. E., cu sediul în ., nr. 2bis, jud. I., împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S., domiciliată în Ploiești, .. 65, jud. Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. R.
GREFIER,
I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C./Tehnored. R.C.
4 ex./20.11.2015
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. I. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2789/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3254/2015. Tribunalul... → |
|---|
