Fond funciar. Decizia nr. 331/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 331/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 331
Ședința publică din data de 05.03.2014
Președinte: A. G. H.
Judecători: N. C.
C. A. M.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta petentă I. M. domiciliată în Năsăud, ..A.6 . Năsăud, prin procurator N. V., domiciliat în Câmpina, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 970/4. 06.1013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ F. F. PRAHOVA cu sediul în Ploiești, . A, județul Prahova și C. L. DE F. F. M. cu sediul în . Ungureni, ..273, județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, a da posibilitatea recurentei reclamante să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2014, când, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2014, apoi la data de 03.03.2014 și ulterior la data de 05.03.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL:
P. plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr. 2316/331 din 27 octombrie 2009 O. I. a solicitat, în contradictoriu cu C. locală de aplicare a legilor fondului funciar M. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Prahova, constatarea nulității absolute a HCJ 6983 din 5 august 2009, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 40 ha. pădure, cu respectarea vechiului amplasament (astfel cum a fost identificat de Ocolul Silvic M.) și obligarea comisiilor la punerea efectivă în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este moștenitor al defunctei E. A., proprietar al suprafeței de 40 ha. teren forestier solicitată, potrivit actului de donație autentificat de Judecătoria Vălenii de M. la 1 februarie 1929. S-a mai arătat că locația terenului a fost stabilită prin compararea vecinătăților din actul inițial de proprietate, descrise la punctele 11 si 12 din act și că terenul este liber neexistând nici un fel de suprapunere cu terenul din Obștea Izvorani, apărând astfel absolut nelegală modalitatea de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
În drept, au fost invocate art. 112 și următoarele cod procedură civilă, art. 11 alin. 2 indice 1 din Legea 18/1991, art. 1, art. 6 alin. 1 indice 1 și alin. 1 indice 2 din Legea 1/2000, art. 9 din HG 890/2005.
Au fost anexate, în copii, actul de donație invocat, hotărârea contestată, schița plan și alte înscrisuri.
Intimata C. locală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că soluția celor două comisii se întemeiază pe împrejurarea că terenul solicitat nu a fost dobândit de autoarea petentului în mod individual ci în indiviziune cu moșnenii Izvorani. O dovadă în plus în acest sens o constituie sentința civilă 639/1946 în care în Tabela de Drepturi a moșnenilor Izvorani figurează înscriși la poziția 491 moștenitori F. O. A., cu o suprafață de 25 stânjeni și două palme în muntele Plăiețu. Un alt aspect, nelămurit, în aprecierea intimatei, îl reprezintă metoda după care s-au transformat 25 de stânjeni și o palmă în 40 ha.
Au fost atașate actele care au stat la baza emiterii hotărârii contestate.
După administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză topografică, prin sentința civilă nr. 157 din 28 ianuarie 2011 Judecătoria Vălenii de M. a admis plângerea, a anulat hotărârea Comisiei județene și a obligat cele două comisii să pună în posesie și să elibereze titlul de proprietate, în favoarea petentului, pentru suprafața de 40 ha. cu vegetație forestieră, așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză A. F..
P. decizia civilă nr. 797 din 28 mai 2012 Tribunalul Prahova a casat sentința 157/2011 a Judecătoriei Vălenii de M. și a trimis cauza spre rejudecare, considerând că sunt necesare probe suplimentare, inclusiv expertiză de specialitate.
La reluarea judecății, continuată de succesoarea petentului O. I., I. M., s-a dispus efectuarea unei noi expertize topografice, care să răspundă nelămuririlor sesizate de instanța de control.
Lucrarea a fost efectuată de expert ing. Bahudu V..
P. sentința nr. 970/04.06.2013 Judecătoria Vălenii de M. a respins plângerea formulată de petentul O. I., continuată de moștenitoarea acestuia I. M., în contradictoriu cu intimatele C. locală de aplicare a legilor fondului funciar M. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Prahova, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 19 din 15 august 2005 la C. locală de aplicare a legilor fondului funciar M., O. I. și Măsălaru Ș. E., în calitate de moștenitori ai defunctei E. A. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 40 ha. teren forestier în ..
Aceeași comisie a primit de la C. locală Izvoarele, spre soluționare, cererea formulată de aceeași petenți, pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren forestier, echivalent în ha., a 23 stânjeni și patru palme în muntele Ursoaia și a 20 stânjeni și o palmă în muntele Plăieț.
S-a apreciat, de către C. L. Izvoarele că terenul pretins s-ar afla pe raza comunei M., jud. Prahova.
C. locală M. a respins cererea solicitanților, care au formulat plângere la C. Județeană Prahova pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. hotărârea nr. 6983 din 5 august 2009 C. Județeană a respins plângerea considerând că nu există la dosar dovada că solicitanții sunt succesorii defunctei E. A. A., că suprafețele din actul de donație invocat ca titlu și cele din Tabelul de drepturi poz. 491 coincid, suprafețele din actul de donație din 1929 nu fac vorbire de categoria de folosință pădure, că nu există o transformare a unităților de măsură.
Ținând seama de precizările cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel cum rezultă din cererea adresată Comisiei Izvoarele, din contestația adresată Comisiei județene și în special din plângerea cu care a fost sesizată instanța, a reieșit că pretențiile petentului se întemeiază pe actul de donație autentificat de Judecătoria mixtă Vălenii de M. la nr. 88 din 1 februarie 1929, pentru imobilele descrise la punctele 11 și 12 din acest act.
Pentru imobilul de la pct. 13 din act s-a parcurs o altă procedură, finalizată tot judiciar, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Vălenii de M..
P. actul de donație arătat, autoarea petentului, E. A. A. primește la pct. 11 dreptul a douăzeci și trei stânjeni și patru palme în muntele Ursoaia în indiviziune cu moșnenii Izvorani, jud.Prahova (cu mențiunea situării în .), iar la pct. 12 dreptul a douăzeci și cinci stânjeni și o palmă în muntele Plăieț în indiviziune cu moșnenii Izvorani, jud. Prahova (cu mențiunea că acest teren este situat în .).
Față de modul de redactare a actului, având în vedere sintagma, „în indiviziune cu moșnenii Izvorani”, folosită pentru ambele locații, în mod întemeiat se pune problema legitimității pretenției petentului, de reconstituire a dreptului de proprietate, în mod individual, în afara formei asociative a obștii.
Potrivit art. 26 din Legea 1/2000, formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare (….) li se va elibera un singur titlu de proprietate. Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafața avută în proprietate. Suprafața restituită formelor asociative cuprinde numai terenurile pentru care s-au formulat cereri.
Față de dispozițiile imperative citate, instanța a reținut că pentru terenurile care la data preluării de către stat se aflau în indiviziune, în cadrul uneia dintre formele asociative de proprietate, reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face individual.
În acest caz toate persoanele care au făcut parte din forma asociativă de proprietate sau succesorii acestora vor formula, prin reprezentant, în termen legal, cererea de reconstituire și se va emite un singur titlu, pentru suprafața totală rezultată din suma drepturilor solicitanților.
P. urmare, dacă se concluzionează că terenurile de la punctele 11 si 12 din actul de donație erau incluse în Obștea Moșnenilor Izvorani, nu se putea face reconstituirea dreptului de proprietate individual, hotărârea Comisiei Județene fiind temeinică și legală.
Pentru soluționarea problemei trebuie pornit de la însuși titlul invocat.
Punctele 11 si 12 din acest act sunt singurele care fac mențiunea referitoare la starea de indiviziune, cu moșnenii Izvorani.
Totodată, dacă la punctul 13 se dau două dimensiuni ale terenului treizeci și unu stânjeni și patru palme, cu lățimea șaizeci și trei stânjeni, rezultând o arie ce poate fi determinată prin transformarea celor două laturi în unități de măsură contemporane, la punctele 11 si 12 se menționează o singură latură.
Explicația este dată de cei doi experți judiciari: în aceste situații, pentru calculul suprafeței se folosește lungimea obștei.
Era, prin urmare, un teren care avea o latură reprezentată de lungimea obștei și o alta, determinată de titlul de proprietate, astfel încât, alături de formula „în indiviziune cu moșnenii Izvorani”, există încă un argument în sprijinul concluziei că cele două terenuri nu erau proprietate exclusivă ci în indiviziune, în cadrul obștei.
Cele două expertize judiciare, cu constatări și concluzii asemănătoare, vin să întărească argumentația expusă mai sus.
Astfel, pe de o parte, Obștea Moșnenilor Izvorani a avut terenuri și pe raza comunei Izvoarele și în . se indică și în actul de donație).
Pe de altă parte nici unul dintre experți nu a putut identifica terenurile descrise la punctele 11 si 12 din actul de donație.
Faptul că nu sunt cuprinse în titlul de proprietate emis Obștei Moșnenilor Izvorani este o împrejurare conformă dispozițiilor legale citate mai sus întrucât titlul trebuia și a fost emis doar pentru terenurile moșnenilor care au formulat cereri.
Dacă unul sau unii dintre foștii moșneni sau succesorii lor au neglijat înscrierea în obștile înființate, terenurile lor au rămas în afara obștii dar nu pot fi restituite nici individual, legea impunând reconstituirea dreptului de proprietate numai în cadrul formelor asociative de proprietate.
Chiar dacă terenurile identificate de experți au un amplasament liber, nu sunt identice cu terenurile din actul de donație întrucât ambii experți arată că acestea din urmă nu au putut fi identificate.
De altfel, chiar dacă ar fi existat identitate, fiind vorba despre terenuri ce au fost în indiviziune, în cadrul obștei, la momentul preluării de către stat, nu puteau fi restituite decât în condițiile art. 26 din Legea 1/2000 și nu în mod individual, cum a solicitat petentul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta I. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A criticat recurenta petentă sentința arătând că, instanța de fond după casare a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, o hotărâre data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii.
În primul rând, soluția instanței de fond pornește de la confuzia gravă între calitatea de titular a cererii de reconstituire cu calitatea de titular al dreptului de proprietate reconstituit.
Mai precis, Judecătoria apreciază că în lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către obștea Izvorani, celălalt coindivizar E. A. (petenta I. M. este moștenitoarea acesteia)- nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă a urmat și respectat procedura funciară.
De asemenea, instanța nu răspunde la toate argumentele invocate de către petenta recurentă în sprijinul admiterii acțiunii sale. Pe de alta parte, nu sunt avute în vedere motivele și argumentele care au determinat comisiile de fond funciar să procedeze la respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Astfel, motivarea instanței nu are legătură1 cu probatoriile administrate, cu textele de lege reglementatoare, dar și cu cererile părților, după cum urmează:
1- Dovada dreptului de proprietate.
Petentul O. I., decedat pe parcursul procesului, are calitatea de moștenitor al def. E. A., aceasta fiind proprietara inițială a terenului solicitat spre restituire.
Actul de proprietate înfățișat este reprezentat de actul de donație încheiat în anul 1929, respectiv amplasamentele precizate la pct. 11: " dreptul a 23 stj. și 4 palme în M. URSOAIA, în indiviziune cu Moșnenii Izvorani”și amplasamentul precizat la pct. 12:"dreptul a 25 stj. și o palmă în muntele Plăieț, în indiviziune cu Moșnenii Izvorani județul Prahova".
Acest act de proprietate nu a fost niciodată contestat, făcând dovada dreptului de proprietate al petentei I. M. care a continuat, acțiunea autorului său O. I..
Amplasamentul terenului este foarte clar, având în vedere că se menționează muntele Ursoaia și muntele Plăieț, experții în specialitatea topografie., identificând în concret terenurile solicitate (nu s-a putut identifica în concret ce ar aparține Obștei și ce ar aparține autoarei E. A., deoarece este vorba de proprietate în indiviziune).
Atât expertiza A. F. efectuată în primul ciclu procesual, cât și expertiza Bahudu V., efectuată în cel de-al doilea ciclu procesual, au putut identifica amplasamentele solicitate și în egală măsură au procedat la stabilirea concretă a suprafeței cerute, prin raportarea stânjenului și palmei în sistemul metric actual, ambele expertize ajungând la aceeași suprafață de 40 ha.
Din verificarea harților amenajistice, a ortofotoplanurilor si a documentației pusă la dispoziție de către Primăria comunei M. (a se vedea procesul verbal încheiat la 14.05.2013) s-a putut proceda la identificarea concretă a amplasamentelor solicitate, dar și a faptului că terenul aparține Ocolului Silvic M. (care îl are în administrare), terenul nefiind reconstituit altor persoane, terenuri libere, care nu au fost solicitate spre retrocedare de nimeni.
De precizat că, atât expertul A. F. G., cât și noul expert Bahudu V., au identificat același amplasament pentru terenurile solicitate și au concluzionat că nu există suprapunere cu terenurile ce au fost reconstituite Moșnenilor Izvorani prin titlul de proprietate nr. 63/2007.
Motivarea respingerii cererii de reconstituire formulata de către C. L. de F. Funciară a comunie M..
P. Adresa nr. 2638/10.03.2009 C. L. de F. F. a comunei M. comunică modalitatea și motivarea cererii nr. 5665/25.11.2005 formulată de către petent în baza Legii 247/2005.
Astfel, se argumenta că suprafața de teren solicitată este în indiviziune cu Moșnenii Izvorani, ulterior susținându-se că ar exista o suprapunere între terenurile deja reconstituite acestei forme asociative și terenul de 40 ha în discuție.
În primul rând, în urma expertizelor topometrice judiciare s-a concluzionat în mod ferm că nu există nici-o suprapunere între aceste terenuri, dar și împrejurarea esențială că nu s-au formulat cereri de reconstituire pentru retrocedarea suprafeței de 40 ha de către Asociația Moșnenilor Izvorani.
P. urmare, argumentarea ce fundamentează respingerea cererii de retrocedare este nereală.
Arată recurenta că Obștea Izvorani nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren menționate la pct. 11 și 12 din actul de donație încheiat în anul 1929.
Atâta vreme cât este vorba de legea specială, este esențială formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și urmarea procedurilor instituite de aceste reglementări.
Faptul că Obștea Izvorani nu a formulat cerere pentru retrocedarea celor 40 de ha, ci a formulat cerere de reconstituire pentru alte terenuri (fiind deja emis titlul nr. 63/04.01.2007) demonstrează că nu au interes să solicite restituirea acestui teren.
În concluzie, nu există nici-o suprapunere de terenuri, cum greșit s-a motivat de către Comisiile Locale de F. F..
În ceea ce privește argumentul invocat că terenul de 40 de ha era în indiviziune cu Moșnenii Izvorani, situație care a determinat imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, este neîntemeiat susține recurenta petentă, având în vedere că starea de indiviziune este definită ca o modalitate a patrimoniului, fiecare copărtaș având un drept de proprietate exclusiv și propriu asupra unei cote parți ideale și matematice din bun.
Pentru corecta dezlegare a acestei probleme, trebuie plecat de la premisa că se aplică legea specială - legea funciară, fiind obligatorie formularea cererii de reconstituire și ulterior continuarea tuturor demersurilor specifice cu respectarea termenelor și procedurilor impuse de legiuitor.
Așa cum s-a menționat în precedent, cererea de reconstituire pentru suprafața în discuție a fost formulată numai de unul dintre coindivizari -O. I. (potrivit cererii 5665/25.11.2005).
Moșnenii Izvorani au formulat cerere de reconstituire pentru alte terenuri, fiind emis titlul de proprietate nr. 63/04.01.2007, expertizele topometrice dispuse în cauză concluzionând în sensul neexistenței vreunei suprapuneri între aceste terenuri.
Referitor la posibilitatea formulării cererii de reconstituire de un singur coindivizar, recurenta petentă a invocat practica CEDO vizând regula unanimității.
Potrivit acesteia s-a reținut că liberul acces la justiție constituie condiție esențială și prealabilă funcționarii sistemului de garanții procedurale enunțate de art. 6 alin. 1 din Convenție, care asigură respectarea dreptului la un proces echitabil.
Se invoca cauza "GOLDIER CONTRA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII, Curtea a statuat că toate garanțiile procedurale enunțate de art. 6 alin. 1 din Convenție, respectiv echitatea, publicitatea și celeritatea procedurii, nu ar avea nici un sens în lipsa dreptului de acces la un tribunal și în dreptul nostru intern, liberul acces la justiție este consacrat prin art. 21 din Constituția României, care prevede că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și garantează că exercitarea acestui drept nu poate fi Îngrădita prin nici o lege.
S-a mai arătat că dreptul de acces la justiție, pe care Convenția îl recunoaște pentru a-1 defini, nu este un drept absolut și presupune prin natura sa o reglementare din partea legiuitorului intern. În elaborarea acestor reglementari statele contractante se bucură de o anumita marjă de apreciere, dar limitările impuse în exercițiul acestui drept trebuie să urmărească un scop legitim, să păstreze un raport rezonabil între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit, și nu trebuie să restrângă exercițiul dreptului în așa măsură încât dreptul de acces la justiție să fie atins în însăși substanța sa.
În Hotărârea L. contra României din 14.12.2006, CEDO a constatat că regula unanimității este o construcție jurisprudențială, care nu decurge dintr-o anumită dispoziție legală, fiind inspirată de particularitățile acțiunii în revendicare, astfel încât instanța europeana a admis ca, fiind respectata de majoritatea instanțelor române regula unanimității este suficient de clară, urmărindu-se protejarea tuturor coproprietarilor bunului.
În același timp, s-a constatat că, fără a considera că este necesar să soluționeze controversele din dreptul intern legate de regula unanimității, Curtea Europeana a statuat că are competența de a analiza în ce măsură cerința obținerii acordului tuturor coproprietarilor nu impune persoanei reclamante o sarcină disproporționată, de natura a rupe justul echilibru dintre preocuparea legitima de a proteja dreptul tuturor proprietarilor si dreptul de acces la o instanța de judecata, garantata de art. 6 alin 1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Liberaților Fundamentale.
P. urmare, s-a concluzionat că jurisprudența Curții Europene nu neagă regula unanimității, dar impune ca aplicarea acesteia să nu se facă în mod rigid, ci în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte.
Ori în prezenta cauză autoarea reclamantului-petent O. I., apare menționată "în indiviziune cu Moșnenii Izvorani", reclamantul având dificultăți reale în identificarea concreta a tuturor Moșnenilor Izvorani nume și adrese, având în vedere că aceștia sunt în număr de câteva sute.
Pe de alta parte, din expunerea de motive formulată anterior, reclamantul petent a dovedit pe deplin faptul că aceștia nu au fost interesați să se alăture prezentului demers judiciar, atâta vreme cât nu au solicitat să îi fie reconstituit în baza Legii funciare terenul de 40 ha în discuție, ci au solicitat reconstituirea altor terenuri, cerere admisă prin emiterea titlului de proprietate nr. 63/04.01.2007.
Arată recurenta petentă că, inițial, C. L. de F. F. și-a argumentat propunerea de nerestituire a terenului solicitat pe împrejurarea că terenul este în indiviziune cu Moșnenii Izvorani și că reconstituirea se poate face numai în cadrul Obștei Izvorani.
Ulterior, deși din punct de vedere procedural nu puteau fi modificate argumentele ce au stat la baza invalidării inițiale a cererii, aceeași Comisie vorbea de o pretinsă suprapunere de terenuri cu Moșnenii Izvorani, respectiv cu terenurile din titlul 63/04.01.2007.
În continuare, C. arată că amplasamentele solicitate nu s-ar afla în raza teritorial-administrativa a comunei M..
La dosarul cauzei, filele 97-100, se afla Adresa de înaintare nr. 381/23.02.2010 a Comisiei Locale de F. F. a comunei Izvoarele, precum si Anexa 37 cu propunere de validare a terenului solicitat.
Astfel, cererea de restituire ce fusese inițial adresata Comisiei Locale de F. F. a comunei Izvoarele a fost soluționată favorabil, întocmindu-se Anexa^ 37, însă în urma identificării precise a amplasamentelor solicitate, s-a constatat că acestea se afla în prezent în raza teritorial-administrativa a comunei M., determinând analizarea și soluționarea cererii de restituire de către C. Locala de F. F. a acestei comune.
Recurenta petentă susține cc, în situația în care C. L. de fond funciar a comunei Maneciu arată că amplasamentele solicitate nu se regăsesc pe raza teritorial-administrativă a comunei M., nu avea competența să soluționeze această cerere.
Dacă ar fi reală susținerea că un amplasament se află situat la Izvoarele, unul la M., atunci C. Locala de F. F. M. trebuia să soluționeze numai cererea de restituire cu privire la terenul situat în raza sa administrativ-teritorială și să înainteze spre competentă soluționare celeilalte Comisii cererea cu privire la terenul pretins aflat pe teritoriul acesteia.
În realitate și în urma măsurătorilor efectuate, în prezent ambele terenuri se regăsesc pe teritoriul comunei M..
Ultima argumentare a intimatei pârâte a fost aceea că prin sentința civilă nr.639/16.11.1946 s-ar fi realizat ieșirea din indiviziune dintre Moșnenii Izvorani și E. A., autoarea petentei din prezenta cauză, însă, această motivare de sistare a stării de indiviziune vine în contradicție cu susținerile inițiale, potrivit cu care autoarea petentului s-ar afla în indiviziune cu Obștea Izvorani.
P. urmare, argumentarea inițială a proprietății în indiviziune este modificată în totalitate prin susținerea sistării stării de indiviziune și invocarea sentinței civile nr. 639/1946, poziție procesuală ce demonstrează atitudinea rău-intenționata a acestei Comisii, dar și modificarea apărărilor formulate, situație ce nu poate să rămână nesancționată procedural, existând termene bine stabilite de lege în care se motivează măsurile dispuse.
Inițial această pârâtă a susținut o anume împrejurare și a motivat actele emise pe aceasta, ulterior la cea. 4 ani și-a modificat radical argumentele, susținând situația contrară.
Referitor la pârâta Comisie Județeană de F. F. Prahova, aceasta nu a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond prin care s-a dispus retrocedarea suprafeței de 40 ha - pădure și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs, neformulând întâmpinare sau note de concluzii prin care să solicite respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în discuție.
Poziția procesuală a acestei Comisii consideră că are relevanță în soluționarea prezentei cauze, având în vedere că aceasta inițial a exprimat un punct de vedere comun cu cel al Comisiei Locale de F. F. a comunei M., însă ulterior prin atitudinea procesuală la care a făcut referire a înțeles să nu mai conteste și să nu mai considere neîndreptățită cererea de retrocedare a petentului-reclamant O. I. prin moștenitoarea sa, I. M..
Recurenta petentă menționează că nu este corectă și legală soluția instanței de fond care nu permite moștenitorilor E. A. să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă aceștia au făcut dovada incontestabilă a dreptului de proprietate, a parcurgerii și respectării procedurii funciare.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond:constatarea nulității absolute a HCJ 6983/05.08.2009; reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 40 ha, categorie de folosință "pădure", situat în extravilanul comunei Maneciu, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară completare 2 Bahudu V., respectiv: - teren în suprafață de_ mp (35,2 ha), situat în T 53, .>
-teren în suprafață de_ mp (4,8 ha), situat în T 70, Parcelele Pd 1392 și Pd 1400/1.
- obligarea Comisiilor de F. F., potrivit atribuțiilor fiecăreia, la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața mai sus menționată și punerea efectivă în posesie asupra suprafeței de teren reconstituită.
La data de 13.01.2014 intimata C. L. DE F. F. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul O. I., continuată de moștenitoarea acestuia I. M., în contradictoriu cu intimatele C. locală de aplicare a legilor fondului funciar M. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Prahova, ca neîntemeiată, reținând că, prin cererea înregistrată sub nr. 19 din 15 august 2005 la C. locală de aplicare a legilor fondului funciar M., O. I. și Măsălaru Ș. E., în calitate de moștenitori ai defunctei E. A. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 40 ha teren forestier în ..
C. L. Izvoarele a apreciat că terenul pretins s-ar afla pe raza comunei M., jud. Prahova.
C. locală M. a respins cererea solicitanților, care au formulat plângere la C. Județeană Prahova pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. hotărârea nr. 6983 din 5 august 2009 C. Județeană a respins plângerea considerând că nu există la dosar dovada că solicitanții sunt succesorii defunctei E. A. A., că suprafețele din actul de donație invocat ca titlu și cele din Tabelul de drepturi poz. 491 coincid, suprafețele din actul de donație din 1929 nu fac vorbire de categoria de folosință pădure, că nu există o transformare a unităților de măsură.
Instanța de fond a reținut că pentru terenurile care la data preluării de către stat se aflau în indiviziune, în cadrul uneia dintre formele asociative de proprietate, reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face individual.
A mai invocat instanța de fond prevederile art. 26 din legea 1/2000. În conformitate cu prevederile acestui text de lege, formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mențiunea la titular, după caz: "obște de moșneni", "obște de răzeși", "composesorat", "păduri grănicerești", alte asociații și forme asociative cu denumirea localității respective.
P. actul de donație încheiat în anul 1929 la punctele 11 și 12 se regăsește suprafața de teren solicitată, 23 de stânjeni și 4 palme la punctul 11 și 25 de stânjeni și o palmă la punctul 12.
În același act ce constituie actul de proprietate al autoarei recurentei pe petente, defuncta E. A., apare mențiunea în indiviziune cu moșnenii Izvorani.
Tribunalul constată că această situație nu constituie un impediment pentru a fi reconstituit dreptul de proprietate în condițiile în care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile de la punctele 11 și 12 de moștenitorii defunctei A. E..
În raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Bahudu V. se arată că, terenul în suprafață de 40 de ha se află pe două amplasamente distincte, ele fiind separate de râul Teleajăn, respectiv teren în suprafață de 35, 2 ha situat în extravilanul comunei M., T 53, P 959/1, UP UA 104 A, 104 B, 104 C %, 105 A categoria de folosință pădure. Terenul este delimitat prin marcaje ale Ocolului Silvic cu vopsea roșie pe copaci.
A doua suprafață de teren este de 4,8 ha și este situat în extravilanul comunei M., T 70, P 1400/2, UP UA ! B și 1 C % categoria de folosință pădure. Terenul în litigiu este delimitat în parte prin marcaje ale Ocolului Silvic cu vopsea roșie pe copaci.
Expertul Bahudu V. a precizat în completarea la raportul de expertiză faptul că, terenurile în litigiu sunt situate în T 53, . tarlaua T 70, percelele Pd 1392, Pd 1400/1 și nu în tarlaua T 53, parcelele Pd 959/1, respectiv tarlaua T 70, . cum au fost prezentate în raportul de expertiză inițial.
Conform lucrării, „ Introducere cadastru funciar” întocmită în anul 1998 ., Pd 1400 /1 situate în tarlaua T70 au împreună o suprafață de 21,04 ha. Parcelele Pd 959, Pd 1392 și Pd_/1 aparțin Ocolului Silvic M..
Amplasamentele terenurilor măsurate prin raportul de expertiză sunt libere și nu au fost atribuite altor persoane, aceste terenuri aparținând Ocolului Silvic M., se arată în completarea raportului de expertiză efectuat de expert Bahudu V..
P. adresa nr. 381 din 23.02.2010 emisă de C. L. de F. F. M. se arată că, la data de 11.12.2008 sub nr._ cererea și întreaga documentație a fost înaintată Comisiei Locale M. pentru analiză, având în vedere că amplasamentul propus în anexă de către Ocolul Silvic M. era pe raza comunei M..
Potrivit art.1 din Legea 1/2000, persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege. Dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice.
Potrivit art. 6 alin. 11 din legea nr. 1/2000, la s tabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.
Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
De asemenea, consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite recursul potrivit disp.312 alin. 2 rap. la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite plângerea și va constata nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Județene Prahova de F. F. Prahova nr. 6983/05.08.2009, va dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 40 ha categoria de folosință pădure, situat în extravilanul comunei M., județ Prahova, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză judiciară topometrică completare 2 Bahudu V., respectiv, suprafața de 35,2 ha, situată în T53, . de 4,8 ha, situat în T70, . Pd 1400/1.
De asemenea va obliga C. L. de fond F. M. la întocmirea documentației necesare în vederea emiterii titlului de proprietate, inclusiv a Procesului Verbal de punere în posesie asupra terenurilor de 35,2 ha, situat în T 53, . 4,8 ha, situat în T 70, . Pd 1400/1 și înaintarea acesteia Comisiei Județene Prahova de F. F..
C. Județeană de F. F. Prahova va fi obligată să emită titlul de proprietate în favoarea recurentei petent pentru terenurile în suprafață de 35,2 ha, situat în T 53, . 4,8 ha, situat în T70, . Pd 1400/1, ..
Instanța va lua act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta petentă I. M. domiciliată în Năsăud, ..A.6 . Năsăud, prin procurator N. V., domiciliat în Câmpina, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 970/4. 06.1013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ F. F. PRAHOVA cu sediul în Ploiești, . A, județul Prahova și C. L. DE F. F. M. cu sediul în . Ungureni, ..273, județul Prahova.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite plângerea.
Constată nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Județene Prahova de F. F. Prahova nr. 6983/05.08.2009.
Dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 40 ha categoria de folosință pădure, situat în extravilanul comunei M., județ Prahova, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză judiciară topometrică completare 2 Bahudu V., respectiv, suprafața de 35,2 ha, situată în T53, . de 4,8 ha, situat în T70, . Pd 1400/1.
Obligă C. L. de fond F. M. la întocmirea documentației necesare în vederea emiterii titlului de proprietate, inclusiv a Procesului Verbal de punere în posesie asupra terenurilor de 35,2 ha, situat în T 53, . 4,8 ha, situat în T 70, . Pd 1400/1 și înaintarea acesteia Comisiei Județene Prahova de F. F..
Obligă C. Județeană de F. F. Prahova să emită titlul de proprietate în favoarea recurentei petent pentru terenurile în suprafață de 35,2 ha, situat în T 53, . 4,8 ha, situat în T70, . Pd 1400/1, ..
Ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. HarhoiNineta C. C. A. M.
GREFIER
C. A.
Operator date cu caracter personal 5595
Redactat/tehnored. NC
3 ex./03.04.2014
Df._ Judecătoria Vălenii de M.
J f B. D. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 163/2014. Tribunalul... | Recuzare. Decizia nr. 1070/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
