Fond funciar. Hotărâre din 05-01-2012, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-01-2012 în dosarul nr. 15/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA Nr. 15
Ședința publică din data de 05.01.2012
Președinte: R. I. C.
Judecători: A. G. H.
M. C.
Grefier: C. M. K.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant S. D. G. prin mandatar C. E. domiciliat în Ploiești, ..4, ., . împotriva sentinței civile nr. 5424/17.05.2011 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. P. F. F. AL C. GORGOTA cu sediul în ., C. J. P. P. F. F. cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P. și G. E. domiciliată în com. Gorgota, ., jud. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul recurentului-reclamant, numita C. E., lipsind intimatele-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea acestuia.
Mandatarul recurentului-reclamant, numita C. E., având cuvântul în dezbateri, arată că sentința civilă pronunțată în cauză nu este legală.
Arată că judecătorul de la instanța de fond a fost recuzat, motiv pentru care actele întocmite de un judecător recuzat nu sunt valabile.
Precizează că cererea de recuzare nu a fost soluționată.
Învederează că sentința pronunțată în cauză nu este legală întrucât au fost încălcate principiile care stau la baza acțiunii civile, respectiv: contradictorialitate, oralitate și nemijlocire, precum și prevederile Legii nr. 18/1991.
Mai arată că părțile adverse nu s-au prezentat niciodată la proces, iar numita G. E. s-a prezentat doar o singură dată.
Instanța a constatat că, în realitate, numita G. E. nu s-a prezentat personal, ci numai prin mandatar.
P. urmare, solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată la data de 25.11.2008 pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ 08, reclamantul S. D. G. a chemat inițial în judecată pe pârâții C. JUDEȚEANĂ P. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F., C. L. GORGOTA DE F. F., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate: nulitatea HCJ nr. 6077/2008 si a titlului de proprietate nr._/2000 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului P. și a procesului verbal de punere în posesie care a stat la baza emiterii acestuia in sensul punerii sale in posesie asupra terenului in suprafața de 2500 mp din P A27/5 situată in T2, .> În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost pus in posesie pentru suprafața de 2500 mp din P A27/5 situata in T2, . proces verbal de punere in posesie încă din anul 1991 si ca a folosit acest teren pana in anul 2005, când a fost ocupat de mostenitorii def. G. A., aceștia fiind pusi in posesie ulterior asupra aceleiași suprafețe.
A mai arătat că in acest sens a înaintat memoriul nr. 283/2008 cu propunerea de modificare a TP_/2000 către C. Județeană P., sens in care s-a emis HCJ nr. 6077/2008 a cărei nulitate se solicita, deoarece s-a respins aceasta propunere.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.27 din Legea 18/1991
În anexă la acțiune, reclamantul au depus HCJ nr. 6077/2008 .
Ulterior reclamantul a depus adeverinta 3847/30.08.1991 emisa de C. L. Gorgota pentru suprafata de 3,04 ha si proces verbal de punere in posesie nr. 521/21.01.2008 (filele 14-15 dosar).
La termenul de judecată din data de 3.02.2009, reclamantul a formulat precizare la acțiune, prin care a solicitat și constatarea nulității titlului de proprietate nr._/2000 emis de C. Județeană P., mentinându-si petitul initial privind constatarea nulității titlului de proprietate nr._/2000 si a HCJ nr. 6077/2008, depunand in anexa si procesul verbal al Comisiei Locale de fond funciar Gorgota din 14.01.2008.
La dosarul cauzei s-a depus documentația care a stat la baza emiterii HCJ nr. 6077/2008 și memoriu privind revocarea celor doua titluri de proprietate.
La termenul de judecata din 28.04.2009, reclamantul a formulat o noua precizare la acțiune, prin care a arătat ca se impune constatarea nulitatii absolute a HCJ nr. 6077/2008, fata de lipsa anexelor si a procesului verbal de ședință.
La termenul de judecata din 22.06.2009 reclamantul a depus nota de sedinta apreciind ca includerea in titlul de proprietate nr._/2000 a parcelei in litigiu ce i-a fost inițial atribuită este nelegala, solicitând rescrierea titlurilor cu respectarea vechiului amplasament.
La dosarul cauzei s-a depus documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/14.12.2000 emis pe numele reclamantului, in calitatea sa de moștenitor al defunctului S. D., precum si procesul verbal de punere in posesie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/14.01.2000 emis pe numele moștenitorilor defunctului G. A. (filele 104-115 dosar).
La termenul de judecata din 17.11.2009, instanța a dispus introducerea in cauza a numitei G. E., in calitate de titulara a dreptului de proprietate reconstituit prin titlul de proprietate nr._/14.01.2000.
Ulterior s-a depus si documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/14.01.2000.
La termenul de judecata din 8.06.2010, reclamantul a solicitat cuvântul pe fondul cauzei, iar instanța, după ce a rămas în pronunțare a repus cauza pe rol, apreciind necesară administrarea unei probe cu expertiza topometrica, proba încuviințată la termenul de judecata din 5.10.2010.
La termenul de judecata din 7.12.2010, instanța a încuviințat la cererea reclamantului si proba cu un martor, precum si expertiza agricolă, având ca obiectiv stabilirea contravaloarea lipsei de folosință a recoltei ce s-ar fi realizat pe terenul in litigiu, începând din anul 2005, efectuata de expert O. I..
Mandatarul reclamantului a arătat ca nu înțelege sa achite onorariul expertizei specialitatea topografie, instanța decăzându-l din aceasta probă la termenul din 10.05.2011.
P. sentința civila nr. 5424/17.05.2011 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea completată și precizată ca neîntemeiata.
P. a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a reținut că, in baza Legii nr. 18/1991, reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 1290/13.03.1991 (fila 111 dosar) pentru suprafețele deținute anterior în proprietate de autorul acestuia S. Gh. D., cerere solutionată prin emiterea adeverinței nr. 3847/30.08.1991, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3,04 ha in favoarea acestuia ( fila 20 dosar).
A constatat că, în baza acestei adeverinte s-a emis si procesul verbal de punere în posesie nr. 442/20.10.2000 (fila 44 dosar) prin care suprafata de 2500 mp situata in T2 P A27/54avand ca vecinatati la nord N. E., la est ., la sud most. G. A. si la vest drum, in favoarea reclamantului si respectiv TP nr._/2000 ( fila 42 dosar) prin care s-a menținut respectiva atribuire.
A reținut că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la baza emiterii acestui titlu au stat cererea autorului sau de intrare in CAP cu o suprafață de aproximativ 3,04 ha (filele 112-113 dosar), precum si registrul agricol corespunzător perioadei anterioare anului 1960 de la partida autorului sau S. Gh. D. (fila 115 dosar)
In ceea ce privește actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/14.01.2000 emis de pe urma def. G. D. A., a cărei nulitate se solicita, instanța a reținut următoarele:
In baza Legii nr. 18/1991 parata G. E. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 2925/23.03.1991 (fila 109 dosar) pentru suprafețele deținute anterior în proprietate de autorul acestuia G. A., cerere solutionata prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafata de 3,200 ha in favoarea acesteia, sens in care s-a emis proces verbal de punere in posesie in anul 1997, prin care s-a atribuit acesteia suprafata de 2500 mp situata in T2 A 27/5 avand ca vecini la nord most. S. D., la est – A 119/67, la sud – most. Burcus si la vest – drum .
In baza acestui proces verbal s-a emis si titlul de proprietate nr._/14.01.2000, care a mentinut atribuirea parcelei mai sus individualizate, paratei.
Din inscrisurile depuse la dosar cauzei rezulta ca, la baza emiterii acestui titlu, au stat cererea autorului paratei de intrare in CAP cu o suprafata de aproximativ 3,06 ha (fila 125 dosar), precum si registrul agricol corespunzator perioadei anterioare cooperativizarii de la partida autorului sau G. A. (fila 131 dosar) .
Din continutul memoriului justificativ intocmit de C. L. Gorgota de fond funciar si inaintat Comisiei Judetene P. cu nr. 283/2008, privind propunerea de revocare a titlurilor de proprietate nr._/14.12.2000 si nr._/2000 privind . A 27/4, rezulta ca la intocmirea proceselor verbale si a titlurilor de proprietate s-au produs erori in sensul in care ar fi fost corect ca in planul de parcelare din T2 A27 la pozitia 4 sa fie parcelat terenul proprietatea most def. G. A., iar la pozitia 5, sa fie parcelat terenul apartinand most. def. S. D., precizându-se ca intocmirea proceselor verbale si a titlurilor de proprietate respective s-a făcut cu nerespectarea schitei de plan a terenului intocmite initial de specialistul topo.
Din continutul aceluiasi memoriu (fila 37 dosar), instanta de fond a retinut ca parte din terenurile cuprinse in TP_/2000 emis pe numele most. Def. G. A. au intrat in circuitul civil, fiind instrainate prin contractul de vanzare cumparare nr. 2382/7.04.2005, catre G. I. si respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3421/21.10.2005 catre ., situatie ce rezulta de altfel si din continutul inscrisului aflat la fila 53 dosar (act de vânzare – cumpărare).
P. HCJ nr. 6077/19.05.2008 s-a invalidat propunerea Comisiei Locale Gorgota cuprinsa in memoriu 283/21.01.2008, solutie pe care instanta a apreciat-o ca legala si temeinica pentru urmatoarele considerente:
La data reconstituirii dreptului de proprietate atât in favoarea reclamantului cat si in favoarea paratei G. E. de pe urma autorilor comuni, erau in vigoare dispozițiile Legii nr. 18/1991 potrivit cu care stabilirea efectiva a amplasamentului reprezenta atributul exclusiv al comisiilor de aplicare fond funciar.
In acest sens, instanta de fond a apreciat ca in cauza reclamantul nu a dovedit o vatamare de genul celor care să cadă sub incidenta art. III din Legea nr. 169/1997 modificată cu privire la constatarea nulitatii titlurilor de proprietate in litigiu, câta vreme, pe de o parte, nu a făcut dovada ca amplasamentul terenului de 2500 m.p. folosit inițial de către acesta a aparținut autorului sau anterior cooperativizării pe vechiul amplasament si nici ca moștenitorii def. G. A. nu ar fi fost îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.
In ceea ce privește pretinsele erori recunoscute de C. L. Gorgota cu privire la atribuirea inițială către reclamant a acestei parcele pe amplasamentul ce a fost stabilit ulterior ca făcând parte din titlul de proprietate nr._/2000 emis in favoarea paratei, a reținut instanța că acestea se puteau datora pe de o parte mijloacelor tehnice rudimentare de la nivelul anilor 90 in care s-au efectuat măsurătorile, cat si a modificării ulterioare a planurilor de parcelare care au determinat ulterior si modificări ale proceselor verbale de punere in posesie si titlurilor de proprietate.
Pe de alta parte, a constatat că, in cauza, posibilitatea de corectare eventuala a acestor titluri de proprietate nu se putea realiza decât in baza unei expertize topo prin care sa se precizeze modalitățile concrete in care o asemenea rectificare ar fi putut opera, care sa stabilească dacă eventuala modificare a amplasamentului s-a datorat modificării planurilor parcelare, daca terenurile in litigiu nu sunt deja înstrăinate potrivit contractelor de vânzare-cumpărare mai sus menționate, încheiate de pârâta G. E. .
S-a arătat în considerentele sentinței că, deși necesitatea probei cu expertiza topo a fost relevata din oficiu cu insistenta de instanță, reclamantul a refuzat explicit sa o administreze, deși au fost acordate in acest sens mai multe termene de judecata.
Instanța de fond a retinut ca motivarea HCJ nr. 6077/19.05.2008 apare ca fiind legala si temeinica cu privire la solutia respingerii memoriului 283/2008 al Comisiei Locale Gorgota, atat fata de refuzul beneficiarilor TP_/14.01.2000 de a face acest schimb de . de faptul ca parte din terenurile cuprinse in acest titlu de proprietate au intrat in circuitul civil, asa cum s-a demonstrat in prezenta cauza ( filele 61-65 dosar proces verbal din 19.05.2008).
Pe cale de consecință, instanta de fond a respins si capetele de cerere privind constatarea nulitatii absolute partiale a celor doua titluri de proprietate nr._/14.12.2000 si_/14.01.2000, sub acest aspect, ca neintemeiate.
De asemenea, a respins si capătul de cerere cu privire la plata contravalorii lipsei de folosință pretinsa de reclamant, constând in contravaloarea recoltei (culturii de lucerna) care ar fi fost realizata pe acest teren începând din anul 2005, ca fiind neîntemeiat, fata de faptul ca in cauza, reclamantul nu a făcut dovada ca i-ar fi fost atribuita initial prin procesul verbal de punere in posesie nr. 442/20.10.2000 . situata in T2 A 27/5, ci doar că acesta a folosit-o.
A constatat că, mai mult decât atât, reclamantul nu isi poate invoca in cauză propria culpa, aceea de a fi stăpanit in realitate o alta . in procesul verbal de punere in posesie (inscris semnat de altfel personal de reclamant-fila 44 dosar) si respectiv diferită de cea din titlu, câta vreme nu a făcut dovada ca ar fi fost pus in posesie pe aceasta suprafata in mod legal,pe baza unui inscris emanând de la C. L. Gorgota de fond funciar.
A reținut că întocmirea ulterioara de către pârâta C. L. Gorgota de fond funciar a procesului verbal de punere in posesie nr.521/21.01.2008 (fila 18 dosar) prin care i-a fost atribuita reclamantului suprafata de 2500 m.p. pe amplasamentul solicitat, respectiv in T2 P A27/5 având ca vecinatati la nord G. A., la est ., la sud Burcus A. si la vest drum, urmare a memoriului 283/2008 prin care a solicitat modificarea titlului sau de proprietate, nu reprezintă în sine o dovada suficienta a legitimitătii cererii sale, câtă vreme, pe de o parte, reclamantul nu a făcut dovada ca acest amplasament i-ar fi aparținut anterior cooperativizării si câta vreme nu a probat cu dovezi certe ca, ulterior anului 1991, ar fi fost pus in posesie pe acest teren de către reprezentanții comisiei locale de fond funciar Gorgota.
A reținut că reclamantul nu a probat in cauza ca prin emiterea procesului verbal de punere in posesie nr. 442/20.10.2000 si a TP nr._/2000 i s-ar fi produs o vătămare de neînlaturat, de genul celor sancționate de legiuitor cu nulitatea actelor emise.
Instanța de fond a constatat ca in cauza nu este incidenta nici una dintre ipotezele prevăzute de art. III din Legea 169/1997.
Împotriva acestei sentinte și a încheierilor pronunțate la termenele din 6.12.2010, 7.12.2010, 15.02.2011, 22.03.2011, a declarat apel reclamantul S. G. prin mandatar C. E., calea de atac fiind recalificată ca recurs.
În motivarea recursului a arătat că a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorului cauzei la data de 3.12.2010.
A precizat că această cerere nu a fost nici respinsă nici admisă, ci declarată nulă în mod nelegal.
A menționat că lipsa legalității completelor de judecată și procedurilor stabilite de acestea s-au consemnat în înscrisul depus la dosar în ședința publică din data de 10.05.2011 „note critice privind încălcarea flagrantă a legii în înfăptuirea actului de justiție în dosarul civil nr. 15._ ” pe care judecătorul recuzat a refuzat să-l primească în ședința publică din data de 22.03.2011, deși în încheiere s-a consemnat că a depus înscrisuri.
A arătat că, în aceeași încheiere s-a consemnat că i s-a înmânat o copie de pe expertiza topo, neefectuată, dar i s-a refuzat înmânarea unei copii a raportului de expertiză agro depus de expert în număr suficient de exemplare.
A precizat că, între ceea ce se spune în ședință publică și ceea ce se consemnează în încheieri și hotărâri nu există nicio legătură.
La data de 5.08.2011, recurentul și-a completat motivele de recurs arătând că, din comunicarea primită rezultă că pronunțarea sentinței a fost amânată până la data de 17.05.2011, redactarea sentinței fiind efectuată la 17.06.2011, la poștă plecând cu recomandata nr._ fără dată și fiind primită la poștă la data de 22.7.2011.
A menționat că, potrivit art. 261 alin. (3) C.p.c., hotărârea se comunică părților interesate în termen de 7 zile de la pronunțare iar sentința civilă nr. 5424/17.05.2011 a fost comunicată după 68 de zile de la pronunțare.
A arătat că, potrivit același articol, la alineatul (8), prevede ca hotărârea să fie semnată de judecător și grefier, sentința civilă 5424/17.05.2011 fiind semnată de judecător dar nu și de grefier.
A menționat că recomandata nr._ cu care se pare că s-a efectuat trimiterea la poștă nu are dată de înregistrare.
A precizat că scrisoarea prin care s-a efectuat comunicarea nu poartă semnătură, parafă sau ștampilă.
A arătat că, pe scrisoarea prin care s-a efectuat comunicarea sentinței, POȘTA a aplicat ștampila de primire cu data de 22.07.2011, dar nu și cu data de trimitere și primire la adresant.
Faptic, a arătat recurentul, comunicarea s-a făcut în data de 25.07.2011, zilele de 23 și 24 fiind sâmbătă și duminică, zile nelucrătoare pentru POȘTĂ și Justiție. La data de 01.08.2011 a constatat că toate copiile înscrisurilor de trimitere a sentinței, rămase în dosar, sunt ștampilate de POȘTĂ și cu data de 25.07.2011.
A menționat că, la data de 3.12.2010 a recuzat judecătorul cauzei, cererea nefiind niciodată judecată.
A precizat că expertiza topo nu era necesară pentru aflarea adevărului, nefiind cerută de nicio parte.
A arătat că a atras atenția instanței că nu este legal să suspende cauza și că neachitarea onorariului de expert, conform art. 170 C.p.c., conduce la sancțiunea decăderii.
A menționat că a contestat proba cu expertiză.
A precizat că a contestat încheierea din data de 6.12.2010, aceasta nefiind judecată în fond.
A arătat că obiecțiunile la expertiza agro nu au fost citite de judecător, lipsa folosinței nefiind unul și același lucru cu valoarea recoltei.
A afirmat că, în încheieri, nu au fost consemnate obiecțiunile sale verbale.
A menționat că, de la data de 22.02.2011, la dosar nu mai există niciun fel de citație.
A arătat că pârâta G. E. a fost prezentă în instanță o singură dată, în ședința publică din data de 05.10.2010, iar C. locală și cea județeană niciodată.
A menționat că, din data de 22.03.2011 până la data de 10.05.2011 sunt 49 zile în care la dosar nu au apărut citații pentru judecarea fondului din data de 10.05.2011, iar până la data de 01.08.2011, când a constatat lipsa citațiilor, sunt 110 zile.
A precizat că, datorită lipsurilor constatate și consemnate anterior, în ședința publică din data de 10.05.2011 nu a existat nici o dezbatere de fond.
A menționat că, în conformitate cu prevederile art. 150 din C.p.c., când instanța se va socoti lămurită, președintele va declara dezbaterile închise. Acest lucru nu s-a întâmplat, în conformitate cu prevederile art. 146 C.P.C., după încheierea dezbaterilor, părțile aveau dreptul să depună concluzii scrise care să consemneze susținerile verbale. Nici acest lucru nu s-a întâmplat.
A solicitat declararea nulă a sentinței civile nr. 5424/1705.2011, judecarea în fond a cererii de recuzare depusă la data de 3.12.2010, restituirea dosarului unei instanțe competente, pentru a fi judecat pe fond în primă instanță și anularea tuturor procedurilor stabilite de judecătorul recuzat.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.p.c., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cererea de recuzare formulată de reclamant la data de 3.12.2010, se observă că, potrivit art. 3 lit. d) din Legea nr. 146/1997 cererile de recuzare în materie civilă se taxează cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei.
Conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995, o astfel de cerere se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Întrucât petentul nu a achitat taxa de timbru și timbrul judiciar datorate, instanța în mod legal a anulat cererea de recuzare, prin încheierea din data de 6.12.2010, fără a o mai soluționa pe fond.
Împrejurarea consemnării în încheierea de ședință din data de 22.03.2011 a comunicării unui exemplar al raportului de expertiză specialitatea topografie, care nu a fost efectuată în cauză, nu este de natură să producă părților vreo vătămare, astfel încât nu atrage sancțiunea nulității încheierii sau a sentinței pronunțate.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că nu i s-a comunicat raportul de expertiză agricolă, se observă că, în Codul de procedură civilă, nu se prevede posibilitatea comunicării raportului de expertiză către părți ci acestea sunt obligate să ia cunoștință de conținutul raportului din dosarul instanței.
Referitor la comunicarea hotărârii, este de observat că, potrivit art. 264 alin. (1) C.p.c., „motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare”.
Iar potrivit art. 266 alin. (3) C.p.c. „hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau a recursului”.
Comunicarea este necesară numai pentru ca partea, cunoscând considerentele hotărârii, să poată motiva calea de atac.
În acest caz, comunicarea marchează momentul de la care începe să curgă termenul pentru motivarea căii de atac.
Recurentului i-a fost comunicată sentința pronunțată, momentul comunicării neafectând în vreun fel valabilitatea hotărârii.
Referitor la proba prin raportul de expertiză specialitatea topografie, se observă că, potrivit art. 129 alin. (5) C.p.c., în redactarea în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, judecătorul poate „ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc”.
Această posibilitate a fost menținută și după modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2010, în redactarea actuală, art. 129 alin. (5) C.p.c. prevăzând că „judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc”.
În consecință, instanța avea posibilitatea de a dispune administrarea probei cu expertiză specialitatea topografie, chiar dacă părțile nu au cerut sau chiar dacă acestea s-au împotrivit.
La termenul din 5.10.2010, instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize specialitatea topografie cu următoarele obiective: identificarea, măsurarea, poziționarea pe schița de plan cu indicarea vecinătăților, a terenului în suprafață de 2500 mp situat în T 2 P 27/4, astfel cum apare în TP nr._/2000 emis pe numele reclamantului S. G.; să precizeze dacă suprafața individualizată corespunde ca amplasament fizic suprafeței de teren cu care reclamantul a fost pus în posesie, cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie nr. 521/2008; în caz contrar, să precizeze cauzele eventualelor modificări de amplasament și data la care au intervenit; să precizeze dacă suprafața de teren de 2500 mp cum a fost individualizată, este inclusă în titlul de proprietate nr._/2000, T2P27/5, emis de pe urma defunctului G. A., pe numele G. E.; să precizeze dacă moștenitorii defunctului D. A. au fost puși în posesie pe aceeași suprafață de teren, anterior emiterii titlului de proprietate, prin ce act și la ce dată și dacă a intervenit vreo modificare a amplasamentului fizic pentru respectiva suprafață de teren; să precizeze modalitatea de rectificare a celor două titluri de proprietate cu menținerea amplasamentului fizic inițial atribuit prin fiecare din cele două titluri de proprietate.
Referitor la obiecțiunile privind raportul de expertiză agricolă, acestea au fost analizate de către instanță care, la termenul din 10.05.2011, le-a respins ca neîntemeiate, cu motivarea că expertul s-a conformat dispozițiilor instanței și a răspuns tuturor obiectivelor încuviințate.
Din cuprinsul încheierilor aflate la dosar, rezultă că instanța a pus în discuția părților măsurile dispuse, consemnându-se punctele de vedere exprimate de acestea, fiind respectate principiile oralității și contradictorialității ce guvernează procesul civil.
A fost respectat și principiul nemijlocirii, soluția fiind pronunțată de judecătorul care a participat la dezbaterea în fond a litigiului.
În ceea ce privește afirmația recurentului în sensul că, de la data de 22.02.2011, la dosar nu mai există niciun fel de citație, se constată că, potrivit art. 153 alin. (1) C.p.c., care reglementează instituția termenului în cunoștință: „partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăși sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată”.
Recurentul a fost prezent prin mandatar la termenul din 15.02.2011.
Pârâtei G. E. a semnat personal citația pentru termenul din data de 22.03.2011, sub semnătură de primire.
Pârâtelor C. Locală de F. F. a . Județeană P. li s-a înmânat citația pentru același termen prin reprezentant.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 105 alin. (2) C.p.c., numai partea nelegal citată poate cere anularea actului, nu și celelalte părți.
Conform art. 85 C.p.c. „instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”.
Art. 107 C.p.c. obligă instanța să amâne judecata pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor impuse de lege, sub sancțiunea nulității.
Din aceste dispoziții legale, care au caracter imperativ, rezultă că, în procesul civil, părțile nu sunt obligate să se înfățișeze, însă este necesar ca acestea să fi fost legal citate.
P. urmare, împrejurarea că pârâta G. E. a fost prezentă în instanță o singură dată, în ședința publică din data de 5.10.2010, iar C. locală și cea județeană niciodată, nu prezintă relevanță, neexistând obligația acestora de a se prezenta.
În ceea ce privește afirmația că nu au fost respectate dispozițiile art. 150 C.p.c. conform cărora „când instanța se va socoti lămurită, președintele va declara dezbaterile închise”, din analiza încheierii de la data de 10.05.2011 rezultă că instanța a dispus rămânerea în pronunțare a cauzei, ceea ce echivalează cu declararea închiderii dezbaterilor.
Potrivit art. 146 C.p.c. „părțile vor putea fi îndatorate, după încheierea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susținerilor lor verbale. Părțile vor putea depune concluzii scrise sau prescurtări fără să fie obligate”.
P. urmare, instanța poate dispune ca părțile să depună concluzii scrise, fără a avea însă această obligație.
De asemenea, chiar dacă instanța nu a dispus să se depună concluzii scrise, părțile au această posibilitate.
Recurentul avea posibilitatea de a depune concluzii scrise până la pronunțarea hotărârii.
Contrar susținerilor recurentului, sentința nr. 5424/17.05.2011, a fost semnată, conform art. 261 alin. (1) pct. 8 C.p.c. de către judecător și grefier.
Art. III din Legea nr. 169/1997 precizează actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 care sunt lovite de nulitate absolută.
În cauză nu se regăsește niciunul dintre cazurile de nulitate menționate de acest text legal.
Față de cele expuse, în baza art. 312 C.p.c., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant S. D. G. prin mandatar C. E. domiciliat în Ploiești, ..4, ., . împotriva sentinței civile nr. 5424/17.05.2011 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. P. F. F. AL C. GORGOTA cu sediul în ., C. J. P. P. F. F. cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P. și G. E. domiciliată în com. Gorgota, ., jud. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.01.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R. I. C. A. G. H. M. C.
GREFIER
C. M. K.
fiind la o altă instanță
semnează P.-grefier,
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.R.I./Tehn.DC
D.f._ 08 Jud.Ploiesti
j.f. L. C. M.
2 ex/2.04.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2702/2015. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Sentința nr. 9375/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
