Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2070/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2070/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2070/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2070
Ședința publică din data de 05.05.2015
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata – debitoare T. M., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr._/13.05.2013, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc (B.) M. I. s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011, la solicitarea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. Direcția Generala de D. și Poduri, privind pe debitoarea T. M..
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 13.11.2014 Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc (B.) M. I., reținându-se că în conformitate cu art. 632 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011, întocmite de C.N.A.D.N.R. – S.A., a cărui transmitere către contravenientă a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acesteia în prezența unui martor asistent.
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitoarei, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța de fond a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesele-verbale au fost adus la cunoștința destinatarei cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a proceselor-verbale de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientei din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a proceselor-verbale de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitoare pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecință, constatând că procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011, întocmite de C.N.A.D.N.R. – S.A., a cărui transmitere către contravenientă au fost efectuate direct prin afișare la domiciliul acesteia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V- a din Codul de procedură civilă, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal, apel creditoarea C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, prin Direcția Regională de D. și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresată Biroului Executorului Judecătoresc (B.) M. I., s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitoarei, întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlurile executorii, respectiv procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011.
În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitoarei.
De asemenea, apelanta – creditoare a susținut că executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii.
Astfel, apelanta-creditoare a susținut că, prin încheierea atacată, instanța de executare a respins în mod netemeinic și nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând ca procedura de comunicare a titlului executoriu," prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile O.G. 2/2001.
În acest sens, apelanta-creditoare a învederat instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „ Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor", fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa și nu subsidiară, așa cum a reținut instanța. În speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnata în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
Astfel, apelanta-creditoare a învederat faptul că emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, apelanta-creditoare a solicitat instanței de apel să se constate faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii
Prin urmare, apelanta-creditoare a menționat că nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, apelanta-creditoare a susținut că potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, apelanta-creditoare a susținut că debitoarea nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșită.
În acest sens, apelanta-creditoare a susținut că potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a solicitat instanței de apel să constate faptul ca în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauza este identificată creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichidă și exigibilă.
În acest sens, apelanta-creditoare a susținut că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Or, apelanta-creditoare a susținut că distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Mai mult, apelanta-creditoare a susținut că obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, apelanta-creditoare a susținut că stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința și recuperarea creanțelor aferente.
De altfel, apelanta-creditoare a susținut că aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, apelanta-creditoare a susținut că reiese fără echivoc faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care "îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
În acest sens, apelanta-creditoare a susținut că aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, apelanta-creditoare a susținut că instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art.638 NCPC raportat la art.640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a susținut că instanța de fond în baza considerentele sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art.662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, apelanta-creditoare a susținut că procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata ( „pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Astfel, apelanta-creditoare a susținut că potrivit art. 665 alin.5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, apelanta-creditoare a arătat că instanța de fond, în temeiul art.252 C.pr.civ. privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite „avea obligația să respecte dispozițiile art.5 din Legea nr.76/ 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."
Totodată, apelanta - creditoare a învederat instanței de apel faptul că, potrivit art.665 alin.2 C.pr.civ., încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, apelanta-creditoare a susținut că în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens,, apelanta-creditoare a susținut că în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr.10/2013 a I.C.C.J., întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
În baza acestor considerente, apelanta-creditoare a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 NCPC, art.466 și următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență în acest sens, respectiv Decizia civilă nr. 22/22.01.2014, pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, Decizia Civila nr. 667A/23.05.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a III- a Civilă și Decizia Civila nr. 475/14.07.2014 pronunțata de către Tribunalul Prahova, Secția I Civilă, încheieri pronunțate de Judecătoria Ploiești.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 02.03.2015, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților, fără ca intimata-debitoare să se fi prezentat la termenul de judecată acordat și fără să fi depus întâmpinare.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011, intimata-debitoare a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, întrucât a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare totală de 196,00 de euro.
Aceste procesele - verbale de contravenție au fost comunicate contravenientei, prin afișare la domiciliul său, la data de 27.12.2011 și, respectiv 23.12.2015, conform proceselor - verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare existente la filele 13, 15, 17, 19, 21, 23 și 25 dosar fond, fără a se fi făcut dovada formulării plângerii contravenționale în termenul legal.
Potrivit art.27 din O.G. nr.2/2001, comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin dispozițiile art.37 din același act normativ se statuează că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art.632 C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 C.pr.civ.
Astfel cum statuează art.665 alin.5 C.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
debitorul se bucură de imunitate de executare;
titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlurilor executorii, în sensul de a stabili dacă procesele-verbale aduse la cunoștința contravenientei-debitoare au fost sau nu atacate în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestora.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea proceselor-verbale, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011, întocmite de C.N.A.D.N.R. – S.A., nu constituie titluri executorii în sensul art.37 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenientă, prin afișare la domiciliul acesteia.
În cadrul prezentului demers procesual, instanța nu era și nu este abilitată să verifice, din oficiu, dacă respectiva comunicare s-a realizat în condiții de legalitate, un asemenea aspect putând fi valorificat doar de partea interesată în modalitatea arătată anterior, adică pe calea contestației la executare, motiv pentru care statuările (obligatorii, e drept) din decizia nr.10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu-și găsesc aplicabilitate în procedura de încuviințare a executării silite.
Pentru toate rațiunile expuse, apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, în temeiul art.480 alin.2 cu aplicarea art.665 alin.5 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul și va schimba în tot încheierea atacată în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata – debitoare T. M., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și, în consecință:
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că admite cererea de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05. 05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. G. N. C.
Fiind în CO semnează
Președintele Instanței
GREFIER
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.N./tehnored. A.Ș.P.
4 ex./ 19.05.2015
d.f. nr._/281/2014 - Judecătoria Ploiești
j.f. D. F. I.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011 și . nr._/12.12.2011, emise de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA – CNADNR - prin Direcția Regională de D. și Poduri București împotriva debitoarei T. M., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2013/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2065/2015.... → |
|---|
