Obligaţie de a face. Decizia nr. 210/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 210/2014
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 210 | |
Ședința publică din data de 27 martie 2014 | |
Președinte: | M. C. |
Judecător: | M. N. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - pârâtă S.C. E. I. PARTENERS S.A. cu sediul social în București, sector 4, ., nr.5, ., ., punct de lucru în ., județ Prahova prin administrator judiciar D. V. - la SCA B., N. și Asociații cu sediul în București, .. 11A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 7960/26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - reclamanți D. V. domiciliat în Ploiești, ..4, ., . și cu reședința în Ploiești, ., ., județ Prahova și P. C. C. domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 20 martie 2014 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință când instanța pentru a da posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 27 martie 2014 când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 30.09.2011, sub nr._, reclamanții D. V. și P. C. C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta, S.C. E. I. PARTENERS S.A., obligarea acesteia să-și ridice utilajele și construcțiile de pe terenul lor în suprafață de 60.002 mp situat în . class="NoSpacing"> În motivare au arătat că prin decizia definitivă și irevocabilă pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2007 s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007.
Au susținut că deoarece nu s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, pârâta a continuat să folosească terenul proprietatea lor, fiind obligați să promoveze o acțiune în sistarea lucrărilor, admisă prin decizia civilă nr. 497, care însă nu și-a produs efectele având în vedere că pârâta avea utilaje și construcții în care locuiau muncitorii.
În drept a invocat art. 1075 și urm. C.pr.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție necompetența teritoriala a Judecătoriei Ploiești, lipsa calității procesuale active a celor doi reclamanți, lipsa procedurii prealabile, lipsa de interes a reclamanților, iar pe fond solicitând respingerea cererii ca neîntemeiata.
A susținut că în data de 02.10.2007 a cumpărat de la S. L.-V. terenul în suprafața de 60.003 mp, situat în extravilanul comunei Bucov, jud. Prahova, tarlaua 46, parcelele 1943/7, 1946/7, 1948/7, 1950/7, 1952/7, 1947/7, 1944/7, 1951/7 și 1949/7 având nr. cadastral_ și fiind înscris în cartea funciara nr2939 a localității Bucov prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2930/02 10 2007 de BNP P. I., din Ploiești.
La momentul încheierii contractului de vânzare cumpătare asupra terenului ce formează obiectul litigiului în cauza, autoarea sa deținea în dovedirea dreptului ei de proprietate: titlul de proprietate nr._ / 07 .09.2007, eliberat de Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, certificatul de calitate de moștenitor nr. 65/18.07.2002, eliberat în dosar succesoral nr. 9/2002, de BNP D.-C. T. din Ploiești; Certificatul Suplimentar de Moștenitor nr 144/13.09.2007 eliberat de BNP D.-C. I. în dosar succesoral 232/2007: încheiere de intabulară nr._/27.09.2007, extras informativ de carte funciara care atesta ca dreptul de proprietate era intabulat pe numele ei, fiind unic proprietari în cartea funciara nu era înscris niciun litigiu de către reclamant). La încheierea contractului de vânzare cumpărare, notarul public a solicitat O.C.P.I. Ploiesti emiterea extrasului de carte funciara pentru autentificare, care de asemenea atesta un singur proprietar S. L.-V..
Este adevărat ca reclamantul a introdus o acțiune în anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2930/02.10.2007 de BNP P. I., acțiune pe care, Tribunalul Prahova, a admis-o în recurs, pronunțând nulitatea contractului, insa RECLAMANTUL NU A CERUT REPUNEREA în SITUAȚIA ANTERIOARA, FAPT PENTRU CARE, EFECTELE NULITĂȚII, BENEFICE PENTRU EL, NU POT OPERA.
La acest moment pârâta are un titlu de proprietate încă valabil, deși exista un litigiu încă nefinalizat asupra acestuia, anume actul de alipire nr. 2620/30.07.2008, act notarial depus ia dosarul cauzei.
Deci, fără obținerea repunerii în situația anterioara în dosarul în care reclamanții au obținut anularea titlului său asupra celor 6 ha reclamate de ei, nu se afla în situația în care sa poată beneficia de principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial, cad pentru aceasta ar fi trebuit sa obțină efectele benefice lor în urma anularii actului lor asupra celor 6 ha, iar aceste efecte le-ar fi obținut daca ar fi cerut și repunerea în situația anterioara în acel dosar, ceea ce nu s-a întâmplat.
În privința excepției lipsei calității procesuale active, reclamanții nu au cerut instanței și repunerea în situația anterioara, fapt pentru care dreptul de proprietate, în acest moment nu le aparține, el aparținându-i pârâtei, pe întreaga suprafața de teren alipită care o include și pe cea în cauza, în calitate de proprietari tabulari. De altfel fără repunere în situație anterioara . nulitate ceruta instanței, o acțiune prin care se constata nulitatea unui act, efectele nu pot opera, adică repunerea în situația anterioara, astfel încât în acest moment reclamanții nu au calitate procesuala activa pentru a introduce o acțiune prin care sa îi oblige sa ridice utilajele de pe terenul vizat, nefiind titularii dreptului din raportul juridic dedus judecații.
Mai mult decât atât, în cazul reclamantului P. C. C., excepția lipsei calității procesuale active are o justificare în plus. astfel, ia dosarul cauzei neexistând un certificat de moștenitor care sa ateste calitatea sa, ci, doar un testament, act insuficient pentru a sta în judecata în calitate de reclamant, succesor în drepturi al defunctei S. L. V..
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamanților a precizat că o eventuala admitere a acestei acțiuni nu ar aduce niciun beneficiu concret reclamanților, interesul, folosul practic urmărit de reclamanți neexistând căci admiterea acțiunii nu le-ar da posibilitatea sa se folosească în vreun fel de acel teren întrucât au ridicate construcții acolo, iar pârâta, în calitate de proprietar nu le va permite accesul pe proprietatea sa.
Pe fond a arătat că aceste construcții nici nu se afla amplasate în totalitate pe terenul în litigiu.
În drept a invocate art. 115 și următoarele CP.Civil.
În cauză a fost încuviințată reclamanților proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiză în specialitatea construcții.
P. sentința civilă nr. 7960/26.04.2013 Judecătoria Ploiești a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesual active a reclamanților ca neîntemeiate și a admis acțiunea formulata de reclamanții D. V. și P. C. C. în contradictoriu cu pârâta, S.C. E. I. PARTENERS S.A.. De asemenea, instanța a obligat pârâta să ridice de pe terenul proprietatea reclamanților situat în . conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de expert C. M. și utilajele menționate în procesul-verbal întocmit de executor judecătoresc M. Goslan la data de 15.06.2011 în dosarul nr. 252/2011 și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4025 lei reprezentând onorariu de avocat, onorariu de expert și taxă de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin titlul de proprietate nr._/07.09.2007 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 6 ha și 3 mp în favoarea lui S. L. V. și S. N..
P. testamentul autentificat sub nr. 4399/21.06.2006 S. L. V. îl instituie legatar universal pe reclamantul P. C. C., aceasta decedând la data de 21.08.2011. P. certificatul de moștenitor nr. 41/22.09.2011 s-a constatat transmiterea patrimoniului succesoral de la defunctă la reclamant.
Din considerentele deciziei civile nr. 1645/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova rezultă că reclamantul D. V. a acceptat succesiunea lui S. N. decedat la data de 10.01.2002 și că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007, S. L. V. a înstrăinat pârâtei E. suprafața de teren din titlul de proprietate nr._/07.09.2007.
La data de 30.07.2008, pârâta E. încheie un act de alipire (nr. 2620) prin care alipește mai multe suprafețe de teren printre care și cea dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007, ulterior deschizându-se și o nouă carte funciară nr._, în care erau intabulate toate terenurile, astfel cum rezultă din extrasul CF aflat la filele 19-20.
P. decizia civilă nr. 1645/10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2007 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007.
1. În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesual active și a lipsei de interes a reclamanților, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Calitatea procesual activă presupune identitatea între creditorul raportului de drept material dedus judecății și reclamantul din acțiunea având ca temei respectivul raport juridic.
În speță prin decizia civilă nr. 1634/10.11.2009 instanța a constatat nulitatea absolută a actului de proprietate asupra terenului în suprafață de 60.002 mp situat în ./7, 1944/7, 1946/7, 1947/7, 1948/7, 1950/7, 1949/7, 1951/7 și 1952/7. Efectul principal al constatării nulității unui act translativ de proprietate constă în reîntoarcerea bunului în patrimoniul vânzătorului. În cauză, față de împrejurarea că printre cauzele de nulitate a fost și aceea a vânzării bunului altuia, în urma decesului vânzătoarei S. L., titular al dreptului de proprietate asupra terenului a devenit moștenitorul acesteia, reclamantul P. C., alături de reclamantul D. V. ca moștenitor al defunctului S. N..
P. urmare în momentul de față, titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului sunt reclamanții. În această calitate au interesul să solicite posesorului neproprietar ridicarea construcțiilor pe care pretinde că acesta le-a edificat.
Pentru aceste motive instanța a respins excepțiile invocate ca neîntemeiate.
2. Pe fond s-a reținut că pe data de 04.02.2009 a fost emisă autorizația de construire nr. 3/04.02.2009 pentru construirea unei stații de sortare, urmată de încheierea unui proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 20.05.2009, iar pe data de 19.07.2010 este emisă autorizația de construire nr. 67/19.07.2010, prin care pârâtei i se conferea dreptul de a edifica o amenajare exploatare agregate minerale și . însă nu a mai fost urmat de un proces-verbal de recepție (filele 121-126).
Art. 494 c.civ. prevede: ”Daca plantațiile, construcțiile si lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a îndatora pe acea persoana sa le ridice.
Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor si a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dansul acele plantații si clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor si prețul muncii, fără ca sa se ia in considerație sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea unor asemenea plantații si construcții. Cu toate acestea, daca plantațiile, clădirile si operele au fost făcute de către o a treia persoana de bună - credința, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor si prețul muncii, sau de a plăti o suma de bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului.”
Așadar textul face distincție între constructorul de bună - credință, adică cel care avea convingerea că este proprietarul terenului și constructorul de rea - credință: în prima situație adevăratul proprietar al terenului are doar posibilitatea păstrării construcțiilor cu despăgubirea constructorului, în cea de-a doua are opțiune între a-l obliga pe constructor să-și ridice construcțiile sau să le păstreze cu despăgubirea acestuia.
P. urmare primul aspect care trebuie clarificat este dacă pârâta a fost sau nu constructor de bună - credință. Instanța reține că acțiunea prin care reclamanții au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului a fost introdusă în anul 2007, sentința de fond pronunțându-se la data de 01.04.2009 în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate. Prima autorizație de construire a fost emisă la data de 04.02.2009, prin urmare demersurile pentru aceasta au fost întreprinse înainte de data de 04.02.2009, iar procesul-verbal de recepție a fost încheiat la data de 20.05.2009, ceea ce înseamnă că până la acel moment construcțiile fuseseră edificate.
Concluzia care se desprinde este că pârâta a început să construiască înainte de pronunțarea sentinței de fond; fiind parte în proces, instanța nu poate reține susținerea sa că nu a știut de existența litigiului între reclamantul D. și defuncta S. L., autoarea pârâtei, având în vedere că în dosarul nr._/281/2007 a fost administrat un probatoriu, din considerentele deciziei nr. 1645/10.11.2009 rezultând că toate aceste aspecte au fost puse în discuția părților și analizate.
Dar chiar în situația în care nu ar fi cunoscut litigiul dintre reclamantul D. și defuncta S. L., față de împrejurarea că în anul 2007 s-a promovat o acțiune de anulare a titlului său de proprietate ar fi fost suficient temei pentru a nu începe executarea unei construcții pe terenul pe care era posibil să îl piardă în urma aceste acțiuni. Mai mult, pârâta obține autorizația de construire cu după 1 an și jumătate de la declanșarea procesului și cu 3 luni înainte ca instanța de fond să se pronunțe.
Pe de altă parte obținerea celei de-a doua autorizații de construire s-a produs la data de 19.07.2010, după ce Tribunalul Prahova a casat sentința de fond și admițând recursului, a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate al pârâtei (10.11.2009).
Coroborând toate aceste date rezultă că pârâta nu a fost constructor de bună - credință. Obținerea autorizațiilor de construire nu o transformă în constructor de bună - credință, mai cu seamă că după ultima autorizație nu a mia fost încheiat un proces-verbal de recepție.
P. anularea titlului de proprietate, cele două autorizații rămân fără suport juridic, având în vedere că anularea unui act juridic atrage și anularea actelor subsecvente; în plus aceste acte au fost emise fără a aduce la cunoștința celor două primării existența litigiului, fiind astfel încălcate condițiile legale de emitere.
Instanța a avut în vedere și faptul că acestea sunt construcții provizorii, din raportul de expertiză construcții întocmit de expert C. M. rezultând că sunt realizate din panouri termoizolate metalice cu învelitoare din tablă și așezate pe platforme din beton.
Pentru aceste motive instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să ridice de pe terenul proprietatea reclamanților situat în . conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de expert C. M. și utilajele menționate în procesul-verbal întocmit de executor judecătoresc M. Goslan la data de 15.06.2011 în dosarul nr. 252/2011.
În baza art. 274 alin.1 C.pr.civ., a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4025 lei reprezentând onorariu de avocat, onorariu de expert și taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. E. I. P. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelanta a susținut greșita soluționare de către instanța de fond a excepțiilor de necompetentă materială și teritorială. Apelanta a arătat că instanța competentă este Tribunalul București litigiul de față fiind unul comercial neevaluabil în bani iar sediul pârâtului, în București, potrivit art. 5 și 7 C.p.c raportat la art. 2, pct. 1 lit. a C.pc.
A susținut apelanta că reclamanții nu sunt proprietarii terenului de pe care solicită ridicarea construcțiilor, așa cum greșit a reținut instanța de fond, deoarece fiind anulat actul de vânzare-cumpărare nu s-a dispus și repunerea în situația anterioară, dreptul de proprietate nereintrând în patrimoniul reclamanților. Mai mult, a susținut apelanta, ea are un alt titlu de proprietate, actul de alipire, care este încă valabil, sentința prin care acest act a fost anulat fiind la rândul ei anulată prin decizia nr. 358/ 13.06.2013 a Tribunalului Prahova.
Apelanta a criticat sentința instanței de fond apreciind că în mod greșit a disjuns cererea sa reconvențională prin care a invocat accesiunea în calitate de constructor de bună credință, susținând că motivarea instanței de fond este contradictorie în sensul că nu a fost contractor de bună credință, având cunoștință de litigiul dintre reclamantul Dacălu și defuncta S. L..
Apelanta a susținut că instanța de fond a făcut mențiuni privind valabilitatea autorizațiilor de construcție, deși nu fusese investită cu acest obiect pe care nu l-a pus în dezbaterea părților.
A mai susținut că instanța de fond, în mod greșit a respins excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamantului, atâta timp cât acesta nu a redobândit dreptul de proprietate asupra terenului și nu are nici un interes în ridicarea acelor construcții deoarece nu va putea folosi terenul pentru că nu are acces la el, fiind proprietatea apelantei. În plus, instanța de fond nu putea dispune desființarea și mutarea acestor construcții, în lipsa unei autorizații de demolare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește cererea privind completarea probatoriilor, cu înscrisuri, martori, interogatoriul precum și orice alte probe care a rezulta din dezbateri, formulată de către apelantă prin motivele de apel depuse la filele 40 și urm. dosar apel, tribunalul constată că este neîntemeiată având în vedere că cererea are o formulare generică și nu se arată ce anume se intenționează a se dovedi cu fiecare probă în parte.
Având în vedere că din dezbateri nu a rezultat necesitatea completării probatoriilor solicitate și administrate la fond, tribunalul urmează a respinge cererea privind completarea probatoriilor, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că potrivit deciziei nr. 1645/ 10.11.2009 a Tribunalului Prahova, s-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007 privind terenul în suprafață de 60.002 mp. situat în ., încheiat între pârâții acelei cauze, numita S. L. V. în calitate de vânzător și S.C. E. I. PARTENERS S.A. în calitate de cumpărător.
Potrivit considerentele acestei hotărâri tribunalul mai reține că reclamantul D. V. este succesor testamentar potrivit declarației nr. 274/24.10.2007, al def. S. N. coproprietar al terenului alături de numita S. L. V., prin titlul de proprietate nr._/07.09.2007.
La data de 21.08.2011 a decedat numita S. L. V. al cărui moștenitor testamentar este reclamantul P. C. C., potrivit testamentului autentificat nr. 4399/21.06.2006.
P. actul de alipire, autentificat sub nr. 2620/30.06.2008, și S.C. E. I. PARTENERS S.A a hotărât alipirea mai multor terenuri proprietatea sa, printre care și cel dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007, ulkterior acesta fiind înscris în cartea funciară a lopcalității nr._, provenită prin conversie de pe hârtie a CF nr. 3910.
La data de 04.02.2009 a fost emisă autorizația de construire nr. 3/04.02.2009 pentru construirea unei stații de sortare, urmată de încheierea unui proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 20.05.2009, iar pe data de 19.07.2010 este emisă autorizația de construire nr. 67/19.07.2010, prin care apelantei pârâte i se conferea dreptul de a edifica o amenajare exploatare agregate minerale și . însă nu a mai fost urmat de un proces-verbal de recepție .
În raport cu această situație de fapt, așa reținută și de instanța de fond, tribunalul constată că motivele de apel invocate de către apelanta pârâtă sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Susțineri apelantei privind excepțiile de necompetentă materială și teritorială a Judecătoriei Ploiești, motivate de faptul că litigiul de față fiind unul comercial neevaluabil în bani iar sediul pârâtului, în București, potrivit art. 5 și 7 C.p.c raportat la art. 2, pc.t lit. a C.pc. competența revine Tribunalului București ca instanță de fond, nu pot fi primite aceste în raport cu prevederile art. 13, alin. 1C.p.c., care, în materie de imobile, dispune că cererile privitoare la imobile se judecată numai de instanța de la locul situării lor. Obiectul prezentei cererii fiind ridicarea construcțiilor de pe terenul din ., iar această localitate fiind în competența Judecătoriei Ploiești, tribunalul apreciază că soluția de respingere a acestor excepții de către instanța de fond, este temeinică și legală iar motivele invocate de apelantă în acest sens, nefondate.
Tot nefondate sunt susținerile apelantei și cu privire la excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivate de faptul că atâta timp cât aceștia nu au redobândit dreptul de proprietate asupra terenului nu au nici un drept și nici un interes în ridicarea acelor construcții deoarece nu va putea folosi terenul pentru că nu are acces la el, fiind proprietatea apelantei.
Tribunalul constată că este greșită susținerea apelantei în sensul că reclamanții nu au redobândit dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece efectul principal al deciziei nr. 1645/ 10.11.2009 prin care s-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007 privind vânzarea terenului în suprafață de 60.002 mp. situat în ., este desființarea retroactivă a actului care se consideră că nici nu a fost încheiat și ca atare, retroactiv, imobilul ce a făcut obiectul vânzării - cumpărării este considerat proprietatea vânzătorului, respectiv al celor doi moștenitori, reclamanții din prezenta cauză. P. urmare, cei doi reclamanți au dreptul dar și interesul de solicita de la posesorul neproprietar ridicarea construcțiilor pretins efectuate de acesta din urmă.
Susținerea apelantei că instanța nu poate dispune desființarea și mutarea acestor construcții, în lipsa unei autorizații de demolare, urmează a fi înlăturată de tribunal cu motivarea că aceasta nu are corespondent în dispozițiile legii nr. 50/1991 care reglementează autorizarea executarii lucrarilor de constructii.
A susținut apelanta că reclamanții nu sunt proprietarii terenului de pe care solicită ridicarea construcțiilor, așa cum greșit a reținut instanța de fond, deoarece fiind anulat actul de vânzare-cumpărare nu s-a dispus și repunerea în situația anterioară, dreptul de proprietate nereintrând în patrimoniul reclamanților. Mai mult, a susținut apelanta, ea are un alt titlu de proprietate, actul de alipire, care este încă valabil, sentința prin care acest act a fost anulat fiind la rândul ei anulată prin decizia nr. 358/ 13.06.2013 a Tribunalului Prahova.
Susținerile apelantei sunt nefondate, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, efectul principal al deciziei nr. 1645/ 10.11.2009 prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007 privind vânzarea terenului în suprafață de 60.002 mp. situat în ., este desființarea retroactivă a actului care se consideră că nici nu a fost încheiat și ca atare, retroactiv, imobilul ce a făcut obiectul vânzării - cumpărării este considerat proprietatea vânzătorului, respectiv al celor doi moștenitori, reclamanții din prezenta cauză.
Apelanta nu poate susține valabil că are un titlu de proprietate întrucât actul de alipire și transcrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a apelantei nu valorează titlul de proprietate, aceste acte nereprezentând un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra ternului în litigiu, până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială și deschiderea cărții funciare. Până la acea dată, ele au drept efect numai opozabilitatea față de terți, potrivit dispozițiilor art. 56, alin. 1 si alin. 2 din legea nr. 7/ 1996.
Criticile apelantei privind măsura disjungerii cererii sale reconvenționale prin care a invocat accesiunea în calitate de constructor de bună credință, vor fi înlăturate de către tribunal, având în vedere că măsura a fost dictată de interesul soluționării prezentei cauze care era în stare de judecată, spre deosebire de cererea disjunsă, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 165 C.p.c.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constatând ca neîntemeiate motivele de apel invocate și susținute de către apelanta – pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 296 C.p.c., va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă S.C. E. I. PARTENERS S.A. prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr. 7960/26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriilor.
Respinge apelul declarat de apelanta - pârâtă S.C. E. I. PARTENERS S.A. cu sediul social în București, sector 4, ., nr.5, . lucru în ., județ Prahova prin administrator judiciar D. V. - la SCA B., N. și Asociații cu sediul în București, .. 11A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 7960/26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - reclamanți D. V. domiciliat în Ploiești, ..4, ., . și cu reședința în Ploiești, ., ., județ Prahova și P. C. C. domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova., ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2014.
Președinte, | Judecător, | Grefier, |
M. C. | M. N. | E. M. |
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red./ Tehnored.: N.M./B.A.
5 ex. / 07.07.2014
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. B. M. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1051/2012. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1610/2014.... → |
|---|
