Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1063/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1063/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 1063/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1063
Ședința publică din data de 11.06.2013
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - N. C.
- C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă F. L. C. domiciliată în Ploiești, ., ., ., prin procurator F. P. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, Oficiul Poștal nr. 1, Căsuța Poștală 202, județul Prahova împotriva sentinței civile nr.4632/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât L. C. domiciliat în ., județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate recurentei - reclamante, prin procurator, să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 11.06.2013, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2013, reclamanta F. L. C., prin procurator F. P., a chemat în judecată pe pârâtul L. C., solicitând instanței pe calea ordonanței președințiale, să se dispună evacuarea acestuia din imobilul în care locuiește.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, aparența dreptului îi aparține, iar urgența este justificată prin însăși încălcarea acestui drept, prin lezarea acesteia în exercitarea folosinței, posesiei și dispoziției asupra bunului.
Cauza grabnică este dată și de faptul că, nu are spațiu suficient de locuit pentru toți membrii familiei care, actualmente, locuiesc în spații închiriate, la sumele cerute de piață.
A arătat reclamanta că este proprietara imobilului situat în Ploiești, ., ., ., în baza sentinței civile de partaj bunuri comune nr.4699/2005, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/2005.
Reclamanta a menționat că, în practică, s-a stabilit că această măsură nu poate fi dispusă, în principiu, pe calea ordonanței, însă, s-a statuat că ea este admisibilă pentru a se obține evacuarea persoanelor care au ocupat o suprafață fără contract de închiriere sau a persoanelor tolerate în locuință, cum este cazul pârâtului, în speță.
A considerat reclamanta că sunt necesare măsuri urgente și cu caracter vremelnic, deoarece sunt îndeplinite, în mod cumulativ, aceste condiții.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii, reclamanta a considerat că evacuarea pârâtului a fost solicitată până la soluționarea, în mod irevocabil, a acțiunii civile în care s-a cerut evacuarea, respectiv dosarul nr._/281/2010 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, în faza de apel.
Cât privește urgența măsurii, a arătat reclamanta că și aceasta este îndeplinită, datorită faptului că pârâtul a înlocuit yala de la imobil, astfel încât, în prezent, este imposibil accesul în imobil.
De asemenea, a arătat că pârâtul ocupă imobilul ca simplu tolerat, fără a se opune vreun titlu, act de proprietate, contract de închiriere și fără a plăti vreo sumă de bani, situație păgubitoare pentru reclamantă.
Totodată, reclamanta a susținut că iminența producerii prejudiciului este reală, deoarece, pârâtul poate, în orice moment, să distrugă și să deterioreze apartamentul.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.581 alin.1 și alin.4 C.pr.civ.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar, înscrisuri.
În urma probei cu înscrisuri administrată in cauză, prinsentința civilă nr.4632/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, reținându-se că, în speță, aceasta este proprietarul imobilului situat în Ploiești, ., ., . privire la acest imobil s-a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.1834/11.11.2008 în baza căruia pârâtul care a locuit în imobil.
Din susținerile reclamantei făcute, prin procurator, în fața instanței de judecată reiese că pârâtul nu mai locuiește în imobilul menționat.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (sentința civilă nr._/22.10.2012 și cererea de recurs depusă la fila 11), asupra dreptului de proprietate a imobilului indicat mai sus se poartă un litigiu între părți ce nu a fost soluționat irevocabil.
P. acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâtului.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.581 C.pr.civ., potrivit cărora, condiția de vremelnicie reprezintă caracterul conservator al măsurilor ordonate în raport cu dreptul periclitat al reclamantului.
Nerezolvarea fondului cauzei înseamnă neexaminarea fondului cauzei prin interpretarea titlurilor prezentate de părți, instanța putând face doar un examen sumar al actelor, limitându-se la a stabili în favoarea cărei părți există aparențele unei situații juridice legale.
Instanța de fond a apreciat, analizând cererea formulată prin prisma condițiilor de admisibilitatea prevăzute de textul de lege arătat mai sus, că acestea nu sunt îndeplinite, întrucât, prin ordonanță președințială se pot lua numai măsuri vremelnice, iar nu măsuri cu caracter definitiv care echivalează cu soluționarea în fond a pricinii.
Astfel, măsura evacuării nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate.
Ori, în cazul de față, prima instanță a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul ocupă imobilul proprietatea sa, în mod abuziv, ceea ce ar justifica luarea acestei măsuri pe calea ordonanței președințiale.
Astfel, instanța a reținut, din probele administrate și din susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, că pârâtul a locuit în acest imobil în baza antecontractului încheiat de părți, deci, cu acordul reclamantei.
Mai mult decât atât, având în vedere că dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Ploiești, ., ., . mai multor litigii aflate pe rolul instanțelor de judecată, prima instanță a apreciat că nu se poate dispune evacuarea pârâtului pe calea ordonanței președințiale mai înainte de clarificarea situației juridice a imobilului, întrucât ar fi o măsură ce implică prejudecarea fondului, ori, astfel de măsuri nu pot fi luate în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale.
De asemenea, instanța a reținut că reclamanta a susținut că pârâtul nu mai locuiește în imobil, astfel că, acțiunea privind evacuarea pârâtului pe calea ordonanței președințiale ar fi lipsită de obiect.
În ceea ce privește condiția urgenței instanța a constatat că nu este îndeplinită, reclamanta nefăcând dovada susținerilor sale conform cărora, ea și familia sa, locuiesc în condiții improprii.
Față de cele reținute de instanța de fond și, întrucât, măsura evacuării pârâtului nu se poate lua pe calea procedurii ordonanței președințiale, a apreciat cererea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamanta F. L. C., prin procurator F. P., arătând că nu s-a ținut seama de faptul că aparenta dreptului aparține reclamantei, întrucât este proprietarul de drept al imobilului și, prin niciun document, nu a fost cedată, niciodată, folosința imobilului către pârât, iar urgența este justificată prin însăși încălcarea acestui drept, prin lezarea reclamantei în exercitarea folosinței, posesiei și dispoziției asupra bunului.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a învederat că, în această situație, nu poate exercita atributele dreptului de proprietate asupra imobilului În care locuiește pârâtul, în mod concret, acest aspect aducându-i prejudicii de ordin material, deoarece nu se poate folosi de bun, inclusiv neputând obține venituri de pe urma acestuia (ex. închiriere).
A mai arătat reclamantă, în ceea ce privește cauza grabnică, că aceasta este dată și de faptul că nu are spațiu suficient de locuit pentru toți membrii familiei care, în prezent, locuiesc în spatii închiriate, la sumele cerute de piață.
De asemenea, a solicitat reclamanta să se rețină că este proprietara imobilului situat în Ploiești, ., ., . sentințe civile de partaj bunuri comune nr.4699/2005 pronunțata în dosarul nr._/2005 de Judecătoria Ploiești și, totodată, că, pentru a face opozabil dreptul său de proprietate terților, printre care și pârâtului, au fost efectuate formalități de publicitate imobiliară, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului menționat, în cartea funciară, nr. cadastral 322/ 31S-15.
Reclamanta a arătat, în continuare, că în practica instanțelor judecătorești, s-a stabilit că această măsură nu poate fi dispusă, în principiu, pe calea ordonanței, însă, s-a statuat că este admisibilă pentru a se obține evacuarea persoanelor care au ocupat o suprafață fără contract de închiriere sau a persoanelor tolerate în locuință.
Astfel, pârâtul are calitatea de tolerat în imobilul respectiv, ori, această îngăduință nu generează vreun drept propriu de folosință a locuinței pentru acesta, iar atitudinea sa este de natură să o îndreptățească să solicite evacuarea din imobil.
Titularul suprafeței de locuit poate pune, oricând, capăt folosinței spațiului ocupat de către tolerat, fără nicio obligație din partea sa ori a unui organ de stat de a-i pune la dispoziție o altă suprafață locativă.
A mai arătat reclamanta că ordonanța președințială este un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, trebuind să îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, precum și cerințe particulare, respective: urgenta, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii, condiții care, consideră, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, în cauză.
Astfel, reclamanta a arătat, în ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi dispusă, că cererea privind evacuarea pârâtului din imobilul situat la adresa menționată, a fost cerută până la soluționarea, în mod irevocabil, a acțiunii civile prin care s-a solicitat evacuarea, respectiv dosarul nr._/281/2010 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, în calea de atac a apelului; cât privește urgenta măsurii, s-a susține că pârâtul a înlocuit yala de la imobil, astfel încât, în prezent, îi este imposibil accesul în imobil; iminenta producerii prejudiciului este reală, deoarece, pârâtul poate, în orice moment, să distrugă și să deterioreze apartamentul.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit disp. art.581 C.pr.civ. „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Textul de lege menționat stabilește două dintre condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, și anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe această cale, iar din aceasta din urmă decurge și o a treia condiție, respectiv aceea ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Prima condiție care justifică promovarea unei acțiuni pe calea ordonanței președințială este urgența care va fi apreciată de instanță, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, criteriile subiective fiind, de regulă, irelevante.
Literatura de specialitate a statuat că este necesar ca urgenta să persiste pe tot parcursul judecății pricinii, nefiind suficient ca ea să existe la data introducerii cererii, dar să dispară ulterior acestui moment.
A doua condiție de admisibilitate este aceea ca măsura ordonată de instanță să fie vremelnică, pe calea ordonanței președințiale neputând fi luate măsuri definitive care să rezolve, în fond, litigiul dintre părți.
Astfel, ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților si, tocmai de aceea, partea nemulțumită de măsura luată prin ordonanță are posibilitatea de a se adresa instanței, pe calea dreptului comun.
Cea de-a treia condiție de admisibilitate este aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului si decurge din cea anterioară, dar si din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar si atunci când există judecată asupra fondului.
Când soluționează o cerere de ordonanță președințială, instanța nu are de cercetat fondul dreptului disputat între părți, dar, pentru ca soluția să nu fie arbitrară, va cerceta aparenta acestui drept, ceea ce înseamnă că se realizează un examen sumar al cauzei, legea dându-i dreptul să „pipăie fondul”.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției ordonanței președințiale, instanța reține din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că prin antecontractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.1834/11.11.2008, reclamanta F. C. – L., în calitate de vânzătoare – promitentă, s-a obligat să înstrăineze pârâtului L. C., în calitate de cumpărător - promitent, apartamentul - proprietate a sa situat în Ploiești, ., ., ., compus din 2 camere și dependințe, când va fi perfectată documentația pentru întocmirea contractului de vânzare - cumpărare, dar nu mai târziu de 7 ani.
În sus - menționatul contract, s-a arătat că apartamentul este înscris în Cartea funciară nr.1780/XV a localității Ploiești și este grevat de ipotecă de rangul I și de interdicțiile de înstrăinare în favoarea C.E.C. Bank – Sucursala Ploiești.
P. sentința civilă nr._/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/281/2010 a fost respinsă atât acțiunea formulată de reclamantul L. C. (pârâtul din cauza de față) având ca obiect constatarea valabilității convenției de vânzare – cumpărare intervenită între părți la data 11.11.2008, conform antecontractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.1834, cât și cererea reconvențională formulată de pârâta F. L. C. (reclamanta din prezenta cauză) vizând anularea aceluiași antecontract.
În prezent, cauza sus arătată se află, potrivit evidențelor Ecris, în faza procesuală a apelului, având termen de judecată la data de 27.06.2013.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu face obiectul mai multor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești, astfel încât, nu se poate dispune evacuarea pârâtului, pe calea ordonanței președințiale, cu atât mai mult cu cât, aparența dreptului este în favoarea acestuia, pârâtul ocupând apartamentul cu acordul reclamantei.
Totodată, se constată că, în speță, reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul ar ocupa imobilul, în mod abuziv, câtă vreme, între părți a intervenit antecontractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.1834/11.11.2008 care, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să se constate valabilitatea sau să se dispună anularea acestuia, își va produce efectele.
Nu în ultimul rând, a se dispune evacuarea pârâtului pe calea prezentului demers judiciar ar însemna a se lua o măsură ce ar implica prejudecarea fondului dreptului, context în care s-ar ajunge la înfrângerea uneia dintre condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv aceea a neprejudecării fondului.
Referitor la condiția urgenței, deși, în motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamanta și toți membrii familiei sale ar locui în condiții improprii, datorită unei pretinse lipse de spațiu necesar, se constată că nu au fost probate aceste susțineri, astfel încât, rămân la stadiul de simple afirmații.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe calea ordonanței președințiale, este cunoscut faptul că pe această cale nu se pot lua măsuri cu caracter definitiv, iar o eventuală evacuare s-ar putea dispune numai în cazurile în care s-ar tinde la înlăturarea unor acte abuzive.
În speță, așa cum s-a mai arătat, nu s-a făcut dovada că pârâtul ar ocupa imobilul proprietatea reclamantei, în mod abuziv, ci acesta locuiește în apartament tocmai în baza antecontractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 1834/11.11. 2008.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă F. L. C. domiciliată în Ploiești, ., ., ., prin procurator F. P. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, Oficiul Poștal nr. 1, Căsuța Poștală 202, județul Prahova împotriva sentinței civile nr.4632/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât L. C. domiciliat în comuna Păulești, ., județul Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată in ședință publică, azi 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. H. N. C. M. C. A.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. A.G.H.
2 ex. – 17.06.2013
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. A. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1176/2013.... → |
|---|
