Fond funciar. Decizia nr. 838/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 838/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.838
Ședința publică din data de 30 Aprilie 2013
PREȘEDINTE - A. P.-A.
JUDECĂTORI - O. C. Ș.
- C. A. M.
GREFIER - L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți I. P. și C. L., domiciliați în Ploiești, .. 4, jud. P., împotriva sentinței civile nr._/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. B. G. C., domiciliat în Ploiești, .. 4, jud. P., C. LOCALĂ PLOIEȘTI DE FOND F. și INSTITUȚIA P. P., ambii cu sediul în Ploiești, jud. P., C. JUDEȚEANĂ P. DE FOND F., cu sediul în Ploiești, ., jud. P. Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 23.04.2013, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate părților sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2013 când a pronunțat următoarea decizie
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanții I. P. și C. L. au chemat în judecată pârâții Instituția P. P., B. B. C. G., C. Locală ploiești de aplicare a legilor fondului funciar, și C. Județeană P. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/04.06.2008 emis pe numele pârâtului persoană fizică.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pe parcursul judecării în fond a cauzei nr._ a Judecătoriei Ploiești, pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri între care se afla și titlul de proprietate ce face obiectul prezentului litigiu.
Reclamanții au înțeles să atace în instanță titlul de proprietate întrucât pârâtul era în imposibilitatea obiectivă de a putea constitui acest act numai pe numele său, și numai cu privire la suprafața de teren de 228 mp, pentru că aceasta nu a posedat niciodată vreun act de proprietate în baza căruia să se poată face constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate.
Astfel, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/29.10.1985 de fostul notariat de Stat Județean P., pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil, casă de locuit, situat în Ploiești, .. 4, județ P..
Terenul aferent construcției nu a putut face obiectul transferului dreptului de proprietate la acel moment, fiind incidente prevederile legilor 58 și 59 din 1974, iar după apariția legilor fondului funciar, nici obiectul reconstituirii, dat fiind că făcea parte dintr-o suprafața mai mare de 536 mp, situat l aceeași adresă, pentru care existau și atunci și acum mai multi proprietari.
Față de această împrejurare, neavând o cotă materială din suprafața de teren, pârâtul nu putea obține titlul de proprietate doar pe numele său sau numai pentru terenul pe care, la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, în 1985, vânzătorii l-au declarat.
Pârâtul a încercat să iasă din indiviziune, formulând o acțiune în acest sens, însă după epuizarea tuturor căilor de atac, s-a constatat că nu se poate dispune ieșirea din indiviziune, fiind una forțată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată de dispozițiile legilor fondului funciar.
În dovedirea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul B. B. C. G. s-a prezentat in instanță și a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, urmând a se avea în vedere faptul că titlul de proprietate emis este valabil fiind însoțit de anexa.
În anexa acestuia, ce o constituie Procesul verbal de punere în posesie nr. 2758/19.05.2008 se arată că terenul în suprafața de 228 mp este aflat în indiviziune cu reclamanții din prezenta cauză, dar și cu numita C. C., indiviz din suprafața de 0,0536 ha curți construcții, suprafață aflată în intravilanul orașului Ploiești.
Mai arată că dreptul de proprietatea la acestuia a fost constatat de C. Municipală Ploiești pentru S. D. de P. Privată Asupra Terenurilor, în temeiul legilor fondului funciar nr. 18/1991 prin Ordinul P..
Reclamanta C. L. alături de C. C. au introdus în acțiunea civilă de ieșire din indiviziune împotriva pârâtului B. B. C. G. și a numitului I. P., în dosarul nr._/1996, în care Judecătoria Ploiești, a decis respingerea acțiunii, sentința civilă devenind definitivă și irevocabilă.
Pe cale de consecință, acțiunea introdusă de reclamanți nu are temei legal, neaducându-se niciun fel de prejudiciu asupra proprietății acestora.
În drept au fost invocate dispozițiile art 82,115-119 c.pr.civ.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 03.10.2012, la solicitarea pârâtei C. Județeană P. pentru S. D. de P. Asupra Terenurilor, a fost introdusă în cauză, în calitate de pârât Instituția P. P..
În cauză a fost administrată la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Totodată instanța de fond a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului nr._/1996 al Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința civilă nr._/19.12.2012 Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește cererea pârâtului formulată cu ocazia acordării cuvântului pe fond prin care a solicitat în temeiul disp. art. 183 C.p.c. înaintarea dosarului la organul de cercetare penală, cerere reiterată princoncluziile scrise depuse la dosar, că, după acordarea cuvântului asupra fondului părțile nu mai pot formula cereri noi, astfel că instanța nu se va pronunța asupra acestei cereri, urmând a considera susținerile pârâtului cu privire la această cerere ca apărări de fond.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a constatat că, potrivit art. III pct.1 lit. a din Legea nr. 169/1997 (dispoziții în vigoare la data emiterii titlului de proprietate) sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Referitor la primul motiv de nulitate invocat de către reclamanți, s-a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/ 29.10.1985 de Notariatul de Stat Județean P. numita G. S. a vândut pârâtului B. – B. C. – G. locuința situată în Ploiești, ..4, județul P., terenul aferent clădirii, în suprafață de 228 mp, cotă indiviză din suprafața totală de 536 mp nefăcând obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974, teren ce i-a fost atribuit în folosință pârâtului prin Decizia nr.181/1985.
Prin cererea înregistrată sub nr._/11.10.2005 la Primăria Municipiului Ploiești (fila 42 dosar) pârâtul a solicitat eliberarea titlului e proprietate pentru imobilul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/29.10.1985 de Notariatul de Stat Județean P..
Prin Ordinul nr. 156/08.04.2008 al P. P. s-a dispus trecerea din proprietatea statului în proprietatea pârâtului a terenului în suprafață de 228 mp. indiv din suprafața de 536 mp, situat în Ploiești, .. 4, județul P., în conformitate cu dispozițiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991.
În baza Ordinului nr. 156/08.04.2008 al P. P. s-a emis pe numele pârâtului procesul verbal de punere în posesie nr. 3758/ 19.05.2008 și titlul de proprietate nr._/04.06.2008, a cărui anulare se solicită în prezenta cauză.
Potrivit art. 36 alin.3 din Legea nr. 18/1991 ,,terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Conform dispozițiilor alin 6 al aceluiași articol, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificărilor situației juridice a terenurilor.
Față de toate cele mai sus reținute s-a apreciat că motivul invocat de către reclamanți nu este întemeiat și că, în mod legal, a fost emis titlul de proprietate nr._/04.06.2008 pe numele pârâtului, acesta având calitatea de persoană îndreptățită potrivit dispozițiilor art. 36 alin.3 din Legea nr. 18/1991.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de către reclamanți instanța reține că potrivit dispozițiilor art.8 raportat la art.13 din Legea 18/1991 titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Instanța de fond a reținut că aceste dispoziții se aplică în cazul moștenitorilor, deci atunci când izvorul dreptului de proprietate este comun, respectiv moștenirea, ceea ce nu este aplicabil în cauza de față în care reclamanții și pârâtul nu au toți calitatea de moștenitori, sursa dreptului de proprietate fiind diferită. Astfel reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei în indiviziune din terenul de 536 mp prin moștenire, iar pârâtul prin constituire în baza contractului de vânzare –cumpărare și a deciziei de atribuire in folosința.
Totodată, reclamanții nu au făcut dovada formulării vreunei cereri de constituire sau reconstituire pentru terenul ce le aparține din suprafața totală de 536 mp în indiviziune.
Față de cele reținute instanța reține că în cauză reclamanții nu au făcut dovada existenței nici unui temei legal în baza căruia se putea emite un titlu de proprietatea comun pentru reclamanți și pârât.
În ceea ce privește susținerea reclamanților cu privire la starea de indiviziune forțată a părților cu privire la suprafața de 536 mp, suprafață care include și pe cea de 228 mp pentru care a fost emis titlul de proprietate nr._/04.06.2008 instanța reține faptul că, starea de indiviziune nu reprezintă un impediment la transmiterea proprietății sau constituirea unui drept de proprietate.
Astfel, având în vedere că, după cum a reținut anterior instanța titlul de proprietate nu putea fi emis pe numele tuturor părților din cauză, atât timp cât în titlul de proprietate a cărui anulare se cere se face mențiunea că terenul în suprafață de 228 mp cu privire la care s-a constituit dreptul de proprietate al părților este în indiviziune din suprafață de 536 mp, instanța reține că acesta este legal emis în cuprinsul acestuia fiind menționată situația juridică reală a terenului.
Totodată, în materia anulării titlului care atestă reconstituirea/ constituirea dreptului de proprietate, pentru a fi persoană care justifică un interes reclamanții trebuie să opună pârâtului un drept real de natura celui contestat, respectiv să pretindă și să dovedească o vocație proprie la restituire, care să o excludă pe cea a titularului titlului și să afirme că prin eliberarea titlului supus verificării judecătorești i s-a încălcat sau îngrădit acest drept, ceea ce nu este cazul în această cauză, reclamanții recunoscând dreptul de proprietate al pârâtului asupra suprafeței de 228 mp (reclamanții acționându-l în judecată pe pârât pentru ieșire din indiviziune cu privire la terenul de 536 mp).
Față de toate cele mai sus reținute, instanța de fond a constatat că reclamanții nu au dovedit nici un motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate nr._/04.06.2008, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, arătând că, in mod eronat, a fost analizat materialul probatoriu administrat in cauza, instanța de fond a respins acțiunea in constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului persoana fizica, in condițiile legilor fondului funciar.
In motivarea soluției de respingere a acțiunii introductive de instanța, Judecătoria Ploiești se mărginește la a analiza daca pârâtul intimat are sau nu calitatea de persoana îndreptățita, in temeiul disp.art.36 alin.3 din Legea nr. 18/1991, la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate in baza legilor fondului funciar, la a specifica împrejurarea ca, față de actele depuse la dosarul cauzei, sursa dreptului de proprietate pentru părțile prezentei cauze nu este aceeași, si deci, titlul de proprietate este emis in condiții de legalitate; Ceea ce instanța fondului nu face, in opinia noastră, este sa analizeze condițiile in care s-a dobândit dreptul de proprietate de către fiecare parte a prezentului litigiu si daca, in atare împrejurări, actul emis in baza legilor fondului funciar putea sau nu fi confecționat doar pentru una din părți si doar pentru cota indiviza din suprafața totala de teren aflata la adresa din Ploiești, ..4, jud. P..
A arătat la fondul cauzei împrejurarea ca pârâtul intimat era in imposibilitate obiectiva de a putea constitui acest act numai pe numele sau, si numai cu privire la suprafața de teren de 228 m.p., pentru ca nu a posedat niciodată vreun act de proprietate in baza căruia sa se poată face constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, raportat la dispozițiile legilor fondului funciar, legi speciale, derogatorii de la dispozițiile dreptului comun.
Astfel, in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 29.10.1985 de fostul notariat de stat județean P., intimatul a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil casa de locuit, situat in Ploiești, ..4, jud. P..
Terenul aferent construcției nu a putut face obiectul transferului dreptului de proprietate la acel moment, fiind incidentele dispozițiile legilor 58/1974 si 59/1974, iar după apariția legilor fondului funciar, nici obiect al reconstituirii, dat fiind ca făcea parte dintr-un teren mai mare, de 536 mp. situat la aceeași adresa, pentru care existau si la acel moment, dar exista si in prezent, mai mulți proprietari, acesta fiind in indiviziune, si indiferent de modalitatea în care fiecare dintre parți a dobândit, in mod singular, dreptul de proprietate asupra construcției, deci indiferent daca autorul acestora a fost unul comun, sau daca, așa cum este cazul de față, autorii pârtilor sunt diferiți.
Acesta este considerentul pentru care, nici daca ar fi formulat cerere de constituire pentru suprafața de teren de 228 mp., neavând o cota in materialitatea ei din suprafața de teren de 536 mp., intimatul nu putea obține titlu de proprietate doar pe numele sau si numai pentru terenul pe care, la momentul 1985, vânzătorii l-au declarat in actul întocmit.
Intimatul a încercat sa iasă din indiviziune, investind instanța de fond cu acțiune in acest sens, insa, după epuizarea tuturor cailor de atac exercitate, toate instanțele, atât cea de fond, cit si cele de control judiciar, au concluzionat in sensul ca nu se poate ieși din indiviziune, motiv pentru care si in acest moment, starea de indiviziune exista, fiind una forțată.
Mai mult, in situația dedusa judecații, prin demersul judiciar al intimatului, nu a fost necesar ca instanța, in lumina dispozițiilor legale reglementatoare in materia fondului funciar, in momentul in care a trecut la analiza fondului cauzei, sa solicite existenta unui titlu de proprietate emis in condițiile legilor speciale.
In aceste condiții, chiar daca actul a cărei nulitate absoluta se solicita a fi constatata de către recurenți inserează in cuprinsul sau împrejurarea ca terenul de 228 mp., proprietatea intimatului persoana fizica, este indiviz din suprafața totala de teren aflat in Ploiești, ..4, jud.P., acesta nu este un considerent pentru ca titlul de proprietate sa fi fost emis in condiții de legalitate, întrucât actele depuse la dosarul cauzei demonstrează, pe de o parte, ca un astfel de act nu putea fi emis, dat fiind ca terenul nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, pentru a se putea dispune constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, urmata de emiterea titlului, iar, pe de alta parte, o eventuala menținere a actului a cărei nulitate absoluta se solicita, ar însemna ca pârtilor le este la îndemâna (si in special intimatului), promovarea unor demersuri juridice care sa aibă] ca obiect ieșirea din indiviziune.
Acest lucru nu mai poate fi posibil fără a se invoca o eventuala excepție a autorității de lucru judecat, dat fiind ca la dosarul cauzei se aria acte din care rezulta ca, in mod irevocabil, instanța de judecata s-a pronunțat asupra sistării stării de indiviziune, in sensul respingerii acțiunii formulate, astfel incit, la acest moment, părțile, chiar daca sunt proprietare pe cote ideale din teren, in realitate ele se afla in indiviziune forțată.
Emiterea titlului de proprietate pe numele intimatului persoana fizica, si pentru suprafața inserata in cuprinsul sau, de 228 mp, înseamnă, in realitate, ca acesta are deja materializata cota sa ideala din teren, lucru care nu mai poate fi posibil, in condițiile nici unei legi, cu atât mai mult cu cit am arătat ca cea speciala nu este aplicabila terenului in litigiu, odată ce, anterior confecționării de către intimat a titlului de proprietate, instanța s-a pronunțat irevocabil asupra rămânerii pârtilor in indiviziune forțată.
In aceste condiții, niciun alt act, inclusiv cele care se includ in procedura administrativa instituita de legile fondului funciar (si include si ordinul prefectului in baza căruia s-a emis titlul de proprietate a cărei nulitate absoluta se solicita), nu poate sa fi fost emis in condiții de legalitate, fata de obiectul litigiilor anterior purtate intre părți.
Față de aceste considerente, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacata si, pe fond, admiterea acțiunea astfel cum a fost formulata, cu consecința constatării nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele intimatului persoana fizica.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar la data de 05.03.2013, iar intimatul-pârât B. B. C. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingere căii de atac declarate de partea adversă ca fiind nefondată, reiterând cererea de trimitere a acestui dosar către organul de cercetare penală potrivit dispozițiilor art.129 alin.5 cod pr. civilă, pentru a se preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.
În dovedirea întâmpinării au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri
Tribunalul, examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamanți, a dispozițiilor legale incidente, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.3041 cod pr. civilă, constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a interpretat și aplicat corect în cauză prevederile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, republicată, modificată și completată, ce statuează că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor în condițiile art. 30 din Legea nr.58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor, rămânând aplicabile prevederile art.23 din același act normativ.
Atribuirea în proprietate a acestor terenuri se face prin Ordinul prefectului la propunerea primăriilor pe baza verificărilor situației juridice a terenului.
Față de claritatea acestei dispoziții legale, tribunalul apreciază că este total nefondată susținerea recurenților reclamanți potrivit căreia terenul aferent construcției dobândite de pârât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/29.10.1985 la Notariatul de Stat Județean P. (filele 43 și 44 dosar fond), nu ar fi putut face obiectul măsurii reparatorii a constituirii dreptului de proprietate, chiar dacă făcea parte dintr-o suprafață de teren mai mare de 536 mp. pentru care existau mai mulți proprietari comuni.
În literatura juridică, dar și în practica judiciară s-a statuat constant că, atât spiritul Legii nr.18/1991, cât și dispoziția de la art.36 alin.4 de trimitere la art.23 din aceeași lege, prin care este extinsă recunoașterea dreptului de proprietate si a altor suprafețe de teren decât cele aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, impun concluzia că întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții dobândite prin cumpărare sau sub imperiul Legii nr.58/1974, poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție și din ansamblul probelor administrate.
Or, luând în considerare clauzele contractului autentificat sub nr._/ 29.10.1985 încheiat între intimatul-pârât și vânzătorul G. S., precum și, în mod special, planul de situație anexă la acest contract, dar și actul de partaj voluntar autentificat sub nr._/22.12.1973 la Notariatul de Stat Județean P. (ce a constituit titlul de proprietate al vânzătorului), tribunalul constată că, la momentul dobândirii proprietății asupra construcției, B. B. C. G. a intrat și în folosința terenului aferent acesteia, individualizat și delimitate prin împrejmuire pe toate laturile de restul suprafeței de teren situată în Ploiești, ..4, jud. P.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a considerat că pârâtul avea calitatea de persoană îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate în baza prevederilor art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, republicată și actualizată.
Este adevărat că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare asupra construcției, nu se realizase ieșirea din indiviziune efectivă a moștenitorilor defuncților D. M. și D. G. asupra terenului cu o suprafață de 536 mp., însă în loturile stabilite pentru fiecare dintre moștenitori, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr._/ 1973, au fost incluse suprafețe de teren corespunzătoare drepturilor lor succesorale și care erau și individualizate efectiv în planul de situație anexă la respectivul act.
Practic, G. S. a înstrăinat intimatului pârât exact bunurile imobile ce i-au revenit in cadrul lotului B determinat prin actul de partaj voluntar, iar la emiterea titlului de proprietate nr._/2008 au fost avute în vedere exact aceleași limite, menționându-se natura indiviză a dreptului de proprietate asupra întinderii de 228 mp. din suprafața de 536 mp. atât în cuprinsul acestui titlu (fila 6 dosar fond), cât și în cadrul procesului verbal de punere in posesie 3758/19.05._.
Titlul de proprietate și procesul verbal depunere în posesie au fost emise în aplicarea Ordinului nt.156/2008 emis de Instituția P. Județului P. în a cărui anexă este, de asemenea, relevată natura indiviză a dreptului de proprietate constituit în favoarea intimatului pârât.
În mod indubitabil, recurenții reclamanți nu sunt persoane îndreptățite la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cuvenit intimatului pârât, mai ales că nici măcar nu au adresat Comisiei locale a Mun. Ploiești de fond funciar sau Primăriei Municipiului Ploiești o cerere pentru a beneficia de o atare măsură reparatorie pentru suprafața indiviză rămasă până la întinderea totală de 536 mp. a terenului situat în Ploiești ..4, jud.P...
Față de toate argumentele expuse, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art.304 pct.7, 8, 9 cod pr. civilă, coroborate cu art.36 alin.3 și 6 din Legea nr.18/1991 republicată și actualizată, dar și cu art. III pct.1 lit.a din legea nr.169/1997, tribunalul va respinge recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei Ploiești ca fiind nefundat.
În ceea ce privește cererea intimatului pârât formulată în cuprinsul întâmpinării depusă în această fază procesuală, prin reiterarea unei cereri adresate primei instanțe la termenul din 07.11.2012 (fila252 dosar fond), având ca obiect trimiterea dosarului la organul de urmărire penală competent pentru verificarea autenticității și legalității înscrisurilor eliberate de Primăria Mun. Ploiești în favoarea recurentei C. L., tribunalul consideră că o asemenea cerere nu poate fi primită în condițiile în care înscrisurile contestate nu sunt concludente în soluționarea prezentei cauze.
P. aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de declarat de recurenții-reclamanți I. P. și C. L., domiciliați în Ploiești, .. 4, jud. P., împotriva sentinței civile nr._/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. B. G. C., domiciliat în Ploiești, .. 4, jud. P., C. LOCALĂ PLOIEȘTI DE FOND F. și INSTITUȚIA P. P., ambii cu sediul în Ploiești, jud. P., C. JUDEȚEANĂ P. DE FOND F., cu sediul în Ploiești, ., jud. P., ca fiind nefondat.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 30.04.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. P.-A. O. C. Ș. C. A. M.
GREFIER
L. E. N.
operator date cu caracter personal 5595
red. PAA/ tehnored. TS
2 ex./07.06.2013
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. I. A..
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1196/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 266/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
