Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2145/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2145/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2145/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2145
Ședința publică din data de 13.05.2015
Președinte – P.-A. A.
Judecător – Ș. O.-C.
Grefier – A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – pârâți P. ORAȘULUI S., și ORAȘUL S., prin primar, ambii cu sediul în S., ., județul Prahova, prin reprezentant convențional Cabinet de Avocat C. T., cu sediul în Ploiești, ., nr. 3, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 253/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. NAȚIONALĂ DE CĂI F., cu sediul în București, .. 38, sector 1
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanții – pârâți P. Orașului S., prin reprezentant convențional – avocat T. C., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâta C. Națională de Căi F..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar intimata – reclamantă a depus întâmpinare, după care:
Tribunalul comunică apărătorului apelanților – pârâți copia întâmpinării depusă la dosarul cauzei – prin registratură.
Tribunalul în temeiul art. 131 raportat la 95 pct. 2 NCPC constată că este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind excepții de invocat sau cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul apelanților - pârâți solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosarul cauzei un set de acte relevante pentru a se stabili situația terenului.
În temeiul dispozițiilor art. 479 alin. 2 coroborat cu art. 255 și art. 258 NCPC încuviințează pentru apelanții – pârâți proba cu înscrisuri solicitată pe calea cererii de apel, apreciind că este concludentă, pertinentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei și constată că aceasta a fost administrată.
Apărătorul apelanților - pârâți învederează instanței că la nivelul Primăriei S. urmează a se constitui o comisie pentru a se constata situația lucrărilor efectuate până în prezent, lăsând la aprecierea instanței dacă se impune amânarea cauzei pentru a fi depus procesul – verbal ce va fi încheiat de către comisie.
Tribunalul apreciază că probatoriul administrat în cauză este suficient pentru soluționarea căii de atac formulată de apelanților - pârâți și respinge cererea de amânare formulată de apărătorul acesteia.
La interpelarea instanței apărătorul apelanților - pârâți învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul apelanților - pârâți arată că hotărârea atacată este în principal, lovită de nulitate absolută, iar în subsidiar, este nelegală și netemeinică. Astfel, cu privire la nulitatea absolută invocată arată că în cauză Orașul S. – prin P. nu a fost citat în mod legal, acțiunea fiind judecată și soluționată doar în contradictoriu cu P. Orașului S., în speță fiind vorba de nulitate expresă prevăzută de dispozițiile art. 153 alin. 1 raportat la art. 153 alin. 2 NCPC. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001 primăria nu are capacitate procesuală de folosință, unitatea administrativ teritorială fiind singura care poate sta în judecată în nume propriu – având personalitate juridică, precizând că prezenta cale de atac a fost formulată în numele Primăriei S.. În ceea ce privește netemeinicia sentinței atacate arată că a fost încălcat dreptul la apărare al apelantei – pârâte, la primul termen de judecată fiind respinsă cererea de amânare a consilierului juridic ce reprezenta interesele acesteia, deși cererea a fost dovedită, mai mult decât atât cererea de chemare în judecată nu a fost comunicată pentru a formula apărări în raport de conținutul acesteia. Totodată, motivarea instanței asupra cererii de ordonanță președințială nu face referire la condițiile impuse de art. 996 NCPC, respectiv aparența de drept - reclamanta nu a făcut dovada că este proprietara terenului sau că s-a aflat vreodată în posesia acesteia, mai mult decât atât terenul face parte din domeniul public al Orașului S., în acest sens pe rolul Judecătoriei S. fiind înregistrată o cauză ce are ca obiect revendicare. De asemenea, se impune necesitatea respectării cu prioritate a interesului public cu prioritate față de interesul reclamantei, cu atât mai mult cu cât aceasta nu poate solicita apărarea pentru sine a terenului, iar instanța nu a motivat necesitatea luării unei asemenea măsuri pe cale procedurii – speciale a ordonanței președințiale. În ceea ce privește cea de-a treia condiție impusă de art. 996 alin. 1 C. pr. Civ., respectiv prevenirea unei pagube iminente, acesta nu este incidentă întrucât nu se creează nici o pagubă reclamantei, ci dimpotrivă aceasta va beneficia de lucrările efectuate. Cu privire la susținerile instanței de fond, în sensul că au fost afectate clădire C., acestea nu corespund situației reale întrucât lucrările privesc trotuarele și parcarea, nu se lucrează asupra monumentului istoric „Gara”, iar față de cele precizate temeiurile legale invocate sunt neîntemeiate nefiind necesară obținerea vizelor arătate. De asemenea, nu este necesară nici autorizația de construire, fiind vorba de lucrări de menținere, iar Orașul S., în calitate de proprietar al terenului, avea obligația legală de întreținere a terenului. Față de cele expuse, apreciază că măsura luată pe calea ordonanței președințiale este injustă, sens în care solicită admiterea apelului, cu consecința reținerii cauzei spre soluționare, iar în subsidiar, respingerea acțiunii având ca obiect ordonanță președințială ca neîntemeiată, iar cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
P. cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecatoriei S. la data de 27.03.2015, sub nr._, reclamanta CN CF C. SA REGIONALA B., în contradictoriu cu pârâții P. S. prin primar, și Orașul S., prin P., a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta să dispună obligarea pârâților să oprească lucrările și acțiunile pe care acestea le execută pe terenul aferent Complexului „Gara S.”, situat în S., Piața Democrației, nr. 2 jud. Prahova, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului având ca obiect acțiune în revendicare, înregistrat sub nr._ al Judecătoriei S..
În drept, cererea a fost intemeiată pe prevederile art. 996 NCPC.
În motivarea cererii, reclamanta invederează faptul că cele două pârâte au ocupat în mod abuziv terenul în litigiu și în mod ilegal au început executarea de lucrări care au afectat dalele, marmura și travertinul de la treptele Salonului Oficial, care sunt părți componente ale monumentului istoric.
Astfel cum rezultă din Raportul de serviciu nr. 64/2015, întocmit de Șeful Stației S., pârâtele au inițiat lucrări de amenajare a terenului în litigiu care au afectat și clădirile Complexului „Gara S.”. Complexul „Gara S.” este monument de arhitectură înscris în Lista Monumentelor Istorice din 2004, la poziția 757, cod PH-II-A-_.02 - având valoare națională de clasa A.
În urma administrării, în cauză, a probei cu înscrisuri Judecătoria S. prin sentința civilă nr. 253/08.04.2015, a admis cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamantă și, pe cale de consecință a dispus obligarea pârâților să oprească lucrările și acțiunile pe care acestea le execută pe terenul aferent Complexului „GARA S.” situat în S., Piața Democrației, nr. 2, jud. Prahova - până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului având ca obiect având ca obiect acțiune în revendicare fiind înregistrat sub nr._ al Judecătoriei S..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze reclamanta solicita pe cale de ordonanța președințiala sistarea lucrărilor pe care cele două pârâte sunt autorizate sa le efectueze in S. pe domeniul public al orașului, respectiv trotuare si parcare Calea Prahovei - zona Gara S., până la soluționarea dosarului nr._ .
Așa cum rezultă din întâmpinarea și înscrisurile depuse de către pârâte, prin Contractul de lucrări nr._/30-12-2014, încheiat intre Orașul S., în calitate de achizitor, si . CONSTRUCȚII SRL, în calitate de executant, s-a achiziționat efectuarea lucrării de „Reparații curente trotuare si parcare Calea Prahovei - zona Gara S.”, lucrare ce se executa pe baza unui proiect de execuție.
Potrivit art. 11, alin. 1 lit. h pct. 2 si art. 11 alin. 1 lit. I din Legea 50/1001 privind autorizarea in construcții, pentru efectuarea acestor lucrări nu este necesara obținerea autorizației de construire.
Potrivit Inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al orașului S., publicat in M.O. nr. 128 bis, Piața Democrației apare ca bun public la poziția 88 din aceasta lista, având o lungime de 200,00 ml, o lățime de 23,00 ml, cu trotuare de asfalt de 4,50 ml, cum de altfel apare si in inventarul străzilor din anul 1965, și potrivit legii, proprietarului ii revine obligația de a repara si întreține in mod corespunzător proprietatea sa publica.
Din conținutul proiectului tehnic rezultă că toate intervențiile ce urmează a se efectua vizează exclusiv infrastructura tehnico edilitară și are in vedere reparațiile curente de trotuare si parcarea de pe Calea Prahovei, zona Piața Democrației - gara S..
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei S., instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, deoarece, din înscrisurile depuse de pârâte în apărarea lor, rezultă că acestea au calitate procesuală pasivă, prin reprezentantul lor legal, Primarul orașului S., care a încheiat cu diverse firme contracte de lucrări de reparații curente, trotuare, parcări etc.
Instanța de fond a reținut că P. S., prin P., și Orașul S., prin P., au inițiat lucrări de amenajare a terenului în litigiu care au afectat și clădirile Complexului „Gara S.”, dar complexul „Gara S.” este monument de arhitectură înscris în Lista Monumentelor Istorice din 2004, la Poziția 757, cod PH-II-A-_.02 - având valoare națională de clasa A.
În condițiile efectuării de lucrări de amenajare a terenului în litigiu care au afectat și clădirile Complexului „Gara S.”, instanța de fond a apreciat ca fiind indubitabil faptul că acest complex este monument de arhitectură înscris în Lista Monumentelor Istorice din 2004, la poziția 757, cod PH-II-A-_.02, având valoare națională de clasa A, și că reclamanta se confruntă cu serioase dificultăți, situație nefirească.
De asemenea, acțiunea celor două pârâte contravine prevederilor HG 525/27 iunie 1996 (*republicata*) pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, care la art. 2o prevede că: (4) Lucrările de investiții ale agenților economici și ale instituțiilor publice, care afectează zona de protecție a infrastructurii feroviare, se vor autoriza numai cu avizul Companiei Naționale de C. F. „C.F.R.” - S.A. si al Ministerului Lucrărilor Publice. Transporturilor și Locuinței.
Pe de altă parte Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice prevede că: „Art. 10 (1) Monumentele Istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare. Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică și de amenajare a teritoriului, la nivel național și local. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice și a zonelor de protecție a acestora sau instituirea unor servituți poate fi inițiată și aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. Aplicarea de servituți care au drept consecință desființarea, distrugerea parțială sau degradarea monumentelor istorice și a zonelor lor de protecție este interzisă.
Art. 11 (1) Orice intervenție asupra monumentelor istorice și asupra imobilelor din zona lor de protecție, precum și orice modificare a situației juridice a monumentelor istorice se fac numai în condițiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise și se sancționează conform legii.
Art. 22 (3) Lista monumentelor istorice stă la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice, a planurilor de amenajare a teritoriului și a planurilor urbanistice."
Păgubirea reclamantei rezultă și din periclitarea gravă și ireversibilă a monumentul istoric, din culpa reprezentanților societăților pârâte, care execută așa-zisele lucrării de „Reparații curente trotuare si parcare Calea Prahovei - zona Gara S.”, fără a lua însă toate măsurile protecție de conservare a monumentului istoric și fără avizele prevăzute de lege.
Potrivit art. 996 NCPC, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Desigur, pe calea Ordonanței președințiale se pot lua anumite măsuri urgente dar trebuie sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența apreciată în funcție de situația de fapt invocată, caracterul vremelnic, în sensul ca nu se pot lua masuri cu caracter definitiv ci doar limitate in timp, neprejudecarea fondului, adică se va cerceta aparenta dreptului și nicidecum fondul dreptului invocat.
În principiu, o obligație de a face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate. În caz contrar, s-ar ajunge la rezolvarea fondului procesului, trecând peste caracterul provizoriu și de protecție a dreptului pe care îl are această procedură.
Problema aceasta nu a scăpat atenției fostului Tribunal Suprem, care a decis ca, în anumite împrejurări, în special în caz de abuz, asemenea acte să poată fi ordonate pe cale de ordonanță președințială. Ele își păstrează caracterul vremelnic, nu sunt definitive și nu duc la rezolvarea fondului. Altfel, ar însemna să se restrângă aproape până la inutilitate câmpul de aplicare al acestei proceduri și să se încurajeze abuzurile.
Neprejudecarea fondului rezultă din faptul că instanța nu statuează asupra existenței sau inexistenței dreptului de proprietate disputat între părți, ci numai procedează la o examinare sumară a aparenței acestuia.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța de fond a constatat că prin continuarea activității de către pârâte se creează prejudicii reclamantei care sunt de natura sa afecteze si sa pericliteze grav și ireversibil monumentul istoric și clădirile Complexului „Gara S.”.
Vremelnicia rezultă atât din natura măsurii care se solicită a fi luată, cât și din faptul că această măsură urmează a-și produce efectele numai un anumit timp, neputând depăși momentul soluționării cererii ce face obiectul dosarului nr._, având ca obiect acțiune în revendicare înregistrat pe rolul Judecătoriei S. și în urma căruia urmează a se stabili situația juridică a acestui imobil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apelpârâții P. Orașului S. și Orașul S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că sentința atacata este lovita de nulitate necondiționata, față de împrejurarea ca pârâtul Orașul S. prin primar nu fost citat in prezenta cauza, deoarece după cum rezulta din petitul acțiunii introductive, care le-a fost comunicata, a fost chemată in judecată P. Orașului S. și, cu toate acestea, din soluția instanței de fond rezultă ca a fost admisa acțiunea in contradictoriu cu P. Orașului S. și Orașul S. P. P..
În motivare se mai arată că, în ceea ce privește P. Orașului S., a fost invocata de către aceasta excepția lipsei calității procesuale pasive, asupra căreia nu cunoaște daca instanța de fond s-a pronunțat, având in vedere că pe portalul instanței de judecata nu apare o asemenea mențiune și, cu toate acestea, dacă s-a dispus introducerea in cauza a pârâtului Orașului S., prin P., trebuia să se procedeze la citarea acestuia, in conformitate cu dispozițiile art. 153 alin. 1 NCPC, iar necitarea noului pârât atrage sancțiunea nulității hotărârii judecătorești atacate, conform art. 153 alin 2 NCPC, respectiv „Instanța va amâna judecarea si va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că pârâta care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității”.
În aceste condiții, apelanta arată că sentința atacata este lovită de nulitate necondiționată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 176 NCPC, raportat la art.153 alin 2 NCPC.
Mai mult decât atât, pârâta P. Orașului S. a arătat că nu are capacitate procesuala de folosința, astfel cum aceasta este definită de art. 56 alin 1 NCPC, astfel că, în acest sens, înțelege să invoce excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestei pârâte, raportat la disp. art. 56 alin 3 NCPC.
Apelanta a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea 215/2001 „comunele, orașele, municipiile si județele sunt unități administrativ-teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizează si funcționează autorități ale administrației publice locale”, iar art. 21 din aceeași lege dispune la alin. 1 că „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii".
De altfel, apelanții învederează că alin. 2 al art. 21 din lege stabilește ca „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz de primar sau de președintele consiliului județean”.
S-a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 62 alin 1 din Legea 215/2001, „Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritoriala in relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice romane ori străine, precum si în justiție”.
Astfel, că este evident că, in lumina textelor de lege enunțate mai sus, doar unitatea administrativ-teritoriala este înzestrată cu personalitate juridică și doar aceasta poate sta în judecată în nume propriu, iar, în speță, unitatea administrativ teritoriala este Orașul S., P. acestei comune fiind doar o structură administrativă, nefiind persoana juridică si neavând un patrimoniu propriu, ceea ce înseamnă că nu are capacitate procesuală de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte in judecat.
În aceste condiții, apelanții au arătat că se poate constata ca instanța de fond s-a pronunțat in contradictoriu cu o pârâtă care nu are capacitate procesuală de folosință si cu un alt pârât, respectiv Orașul S., care nu a fost citat in cauză, situație care atrage nelegalitatea evidenta a hotărârii atacate.
Apelanții au mai precizat că instanța de fond a încălcat in mod grav dreptul la apărare al paratei, prin respingerea cererii de amânare formulata in cauza, in condițiile in care au fost invocate motive temeinice, ce se circumscriu disp. art. 222 NCPC, întrucât pârâta a fost in imposibilitatea de a-si formula apărarea in mod concret, mai ales ca prin întâmpinare s-a invocat împrejurarea ca odată cu acțiunea introductiva nu a fost comunicata si dovada existentei pe rolul instanței a dosarului nr._ si copie de pe acțiunea introductiva din acel dosar, pentru ca noi sa ne putem prezenta o poziție procesuala fata de aceasta situație.
Până la momentul soluționării acestei cauze, pârâtul Orașul S. nu a primit cererea de chemare in judecată în dosarul nr._ si nici măcar nu a avut posibilitatea consultării acestuia la arhiva, întrucât li s-a comunicat ca se afla in procedura regularizării si nu poate fi studiat la acel moment.
În acest sens, față de cererea formulata si necomunicarea unor înscrisuri care erau esențiale pentru soluționarea acestei cauze, instanța de fond avea obligația sa amâne cauza, acordându-se un termen foarte scurt, față de natura pricinii, pentru a se putea garanta respectarea dreptului la apărare si dreptul la judecarea cauzei in mod echitabil, conform art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
În ceea ce privește motivarea ordonanțe președințiale, care vizează obligarea la stoparea lucrărilor pana la soluționarea dosarului nr._, apelanții au solicitat a se constata că această cerere este total neîntemeiata, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 996 alin. 1 NCPC, care prevăd ca „instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara..."
Referitor la obligativitatea instanței de stabilire a aparentei de drept, apelanta a solicitat a se constata ca reclamanta nu a făcut dovada ca este proprietara terenului pentru care solicita stoparea lucrărilor si nici măcar dovada ca acest teren s-a aflat vreodată in posesia sa.
S-a arătat că, în concret, terenul situat in S., Piața Democrației, nr. 2, jud. Prahova, face parte din domeniul public al Orașului S., astfel cum rezulta din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public, publicat in Monitorul Oficial nr. 128 bis din data de 18.02.2002, la poziția 88 din acea lista, având o lungime de 200 m, o lățime de 23 m, cu trotuare de asfalt de 4.50 m, cum de altfel apare si in inventarul străzilor din anul 1965.
Pe de alta parte, prin acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei S., aceeași reclamanta a solicitat obligarea Consiliului Local S. sa respecte pașnica folosința a zonei C., identificată drept Piața Democrației, zona aferenta clădirilor Stației C. S. si Gării Regale S., respectiv același teren pentru care s-a formulat prezenta ordonanța președințiala, această acțiune fiind respinsa prin Sentința civila nr. 1391/16.11.2010 rămasa irevocabila prin Decizia Tribunalului Prahova nr. 619/26.04.2011, stabilindu-se cu caracter definitiv ca reclamanta nu are nici măcar un drept de posesie asupra terenului respectiv, si mai mult decât atât, nu a fost niciodată in posesia acesteia.
Apelanții au menționat că motivarea acestor hotărâri judecătorești este extrem de importantă pentru soluționarea acestei cauze, față de faptul ca instanța avea obligația să stabilească aparenta de drept, astfel cum prevede art. 996 alin 1 NCPC.
Astfel, s-a precizat că în cuprinsul sentinței menționate s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat ca reclamanta nu a posedat terenul pe care se efectuează lucrările de întreținere, ci dimpotrivă chiar recunoaște posesia paratei, care era folosit ca stație pentru mijloacele de transport rutier de calatori și cu atât mai mult, s-a putut stabili ca reclamanta a încercat sa amenajeze o parcare auto privata in Piața Democrației, (care avea aceeași locație cu cea care este reabilitata acum de parata) situație care a fost sancționată la nivelul anului 2007, când prin adresa nr._/24.10.2007, P. S. a somat reclamanta sa procedeze la eliberarea parcării existente in fata Gării S., parcare care funcționa ilegal pe domeniul public al orașului S., respectiv Piața Democrației.
Apelanții au precizat că foarte importanta este concluzia instanței, conform căreia nu s-a făcut nici măcar dovada unei detenții precare, cu atât mai puțin a unei posesii utile.
De asemenea, s-a arătat că din cuprinsul Deciziei nr. 619/26.04.2001 a Tribunalului Prahova, rezulta necesitatea respectării cu prioritate a interesului public, respectiv „atât timp cat terenul in litigiu se afla amplasat in fata gării, teren care se fia in aproprierea DN1 permite accesul publicului, inclusiv a calatorilor pentru ajunge in incinta gării propriu zise, inclusiv pe peron, pentru a parca in stația alăturata deferite mijloace de transport in comun, înseamnă ca prin însăși natura, destinația sa un asemenea teren servește exclusiv interesului public al localității, locuitorilor din zona, publicului larg întrucât poate fi folosit exploatat numai in interes generala si nicidecum in interesul exclusiv personal al reclamantei, caz in care reclamanta nu pate pretinde exercitarea unei posesii pentru sine in exclusivitate in propriul interes asupra terenului care datorita caracterului sau special nu poate fi susceptibil de apropiere”.
S-a solicitat a se constata ca nu se impune in niciun caz, stoparea lucrărilor pana la soluționarea dosarului nr._, in condițiile in care reclamanta nu face dovada aparentei dreptului, iar prin hotărârile judecătorești citate anterior, a demonstrat evidenta netemeinicie a susținerilor privitoare la încălcarea dreptului de proprietate si ocuparea abuziva a terenului respectiv.
În ceea ce privește condițiile impuse de art. 996 alin 1 NCPC, referitoare la prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara si cea a urgentei, apelanții au solicitat a se constata ca nici aceste condiții nu sunt îndeplinite, deoarece lucrările inițiate, prin natura lor, nu au cum sa provoace pagube, ci dimpotrivă aduc un mare beneficiu întregii zone Gării S. si implicit reclamantei.
Având in vedere ca dreptul de proprietate asupra terenului litigios, aparține orașului S., făcând din domeniul public, împrejurare care nu este contrazisa de nici o proba administrata in cauza, este cert ca autoritatea publica locala avea obligația legala sa efectueze aceste reparații curente pe zona de trotuare si parcare.
Astfel, în vederea satisfacerii interesului public reprezentat de necesitatea de reparare si reabilitare a zonei de parcare a Gării S., autoritate publica locala a inițiat efectuarea lucrării de „Reparații curente trotuare si parcare Calea Prahovei-zona Gării S.”, care s-a concretizat prin încheierea contractului de lucrări nr._/31.12,2014 încheiat intre Orașul S., in calitate de achizitor si . Construcții SRL, in calitate de executant, lucrare ce se executa in baza proiectului de execuție depus la dosarul cauzei.
În acțiunea introductiva se precizează faptul ca lucrările se executa pe terenul aferent complexului Gara S. si sunt de natura sa afecteze si sa pericliteze grav si reversibil monumentul istoric, însă din analizele tehnice întocmite in scopul realizării investiției rezulta ca situația este total contrara acestor susțineri, deoarece in realitate starea actuala a terenului poziționat lângă gara afectează in mod grav clădirile din zona gării, cu referire speciala la structura de rezistenta acestora.
Astfel, la capitolul II pct. 1 din memoriul tehnic se menționează „Parcarea si trotuarele propuse spre a fi reparate asigura accesul turiștilor si agenților economici de pe raza orașului S.. Lipsa lucrărilor de întreținere si reparații, lipsa pantelor pentru scurgerea apelor provenite din precipitații au condus la accentuarea degradării lor. In prezent aceste trotuare si parcarea asigura cu dificultate traficul pietonal si auto, in zona fiind prezente degradări majore, suprafețe fără îmbrăcăminte asfaltica sau din beton, tasări locale făgașe, gropi. Circulația pietonala si auto se desfășoară in condiții tehnice precare de siguranța si confort, creând probleme deosebite legate de accesul in aceste zone de interes locala propuse spre a fi reparate”.
S-a mai arătat că la capitolul II pct. 2 se precizează „ca investiția este necesara si oportuna deoarece se îmbunătățește starea tehnica a infrastructurii tehnico-edilitara a orașului; reducerea la strictul necesar a terenului ocupat, a volumelor de lucrări si de investiții si soluționarea cat mai eficienta din punct de vedere economico-financiar lucrării, se vor evita relocările utilităților existente. De asemenea prin lucrările care se propun a se realiza, suprafețele trotuarelor, suprafața parcării vor deveni impermeabile si vor corespunde normelor tehnice actuale. Scurgerea apelor pluviale va fi asigurata prin prevederea pantelor transversale si longitudinale; reparațiile trotuarelor face ca circulația pietonala sa se desfășoare in condiții de siguranța si confort la nivelul orașului”.
Având in vedere situația expusa anterior, nu este îndeplinita nici condiția urgentei, care sa impună luarea măsurii stopării lucrărilor, deoarece autoritatea publica locala nu realizează o lucrare care sa aducă vreo paguba reclamantei, nu este afectata clădirea gării, sens in care oprirea lucrărilor s-ar impune de urgenta și, dimpotrivă, lucrările de reparații parcare si trotuare trebuie realizate in mod urgent, având in vedere starea deplorabila a zonei respective, astfel cum rezulta din memoriul tehnic citat anterior.
Nu s-a făcut in niciun fel dovada faptului ca acțiunile pârâților sunt de natura sa pericliteze grav si ireversibil monumentul istoric, ci doar s-a făcut aceasta afirmație, pentru a crea impresia total eronata a gravitații situației generate de efectuarea reparațiilor și nu s-a arătat in mod concret in ce modalitate ar fi afectata clădirea gării de niște lucrări prin care se asfaltează parcarea de lângă gara si trotuarele aferente, situație care sa impună oprirea in regim urgent a acestor acțiuni.
Pe de alta parte, s-a menționat că s-a făcut dovada necesitații imperative a demarării lucrărilor, față de starea parcării, a trotuarelor, care permite inclusiv acumularea de apa pluviala, si scurgerea acesteia chiar către structura de rezistenta a clădirii, in lipsa unor pante sistematic realizate care sa asigure scurgerea acestei ape in mod controlat.
De asemenea, s-a precizat că se indica in memoriul tehnic ca urmează sa se realizeze pante transversale si longitudinale pentru scurgerea apei pluviale, ceea ce înseamnă ca prin aceste lucrări se procedează implicit la protejarea clădirii istorice si in nici un caz la afectarea acesteia, astfel cum se susține in mod total neîntemeiat.
Reclamanta nu a înțeles scopul benefic al acestor lucrări care servesc intereselor cetățenilor din orașul S., dar si a tuturor calatorilor care traversează Gara S. si dimpotrivă a formulat aceasta acțiune doar pe fondul relației litigioase dintre părți, din dorința de nu permite autorității publice locale sa își exercite prerogativele si sa își îndeplinească obligațiile pe care le are pentru întreținerea si conservarea domeniului public. În același sens, chiar daca s-ar admite acțiunea în revendicare promovata de reclamanta, apelanta arată că se poate constata că efectuarea lucrărilor ar profita chiar acesteia, in condițiile in care respectivele lucrări ar aduce un spor de valoare evident întregii zone.
O împrejurare extrem de importanta este aceea ca la momentul pronunțării sentinței instanței de fond, lucrările erau începute, respectiv s-a procedat la efectuare de săpături, decopertare, iar in urma stopării acestora a fost efectiv abandonat șantierul, fără a se mai putea face alte intervenții, situație care este total necorespunzătoare, deoarece afectează in mod grav traficul pietonilor, traficul mașinilor si microbuzelor care vin in zona si creează dificultăți concrete si nemulțumire generala in rândul cetățenilor, astfel, aceasta situație demonstrează încă o data netemeinicia hotărârii instanței de fond si lipsa de viziunea a instanței care nu a înțeles importanta acțiunilor paratei.
În considerarea argumentelor anterioare, s-a solicitat, în principal, admiterea apelului, anularea sentinței atacate urmând a se dispune trimiterea spre rejudecare la instanța de fond sau reținerea cauzei spre judecare prin evocarea fondului, față de necitarea pârâtului Orașului S., in condițiile art. 480 alin 3 NCPC., iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiata, conform art. 480 alin 2 NCPC.
La cererea de apel au fost atașate înscrisuri, respectiv copia Sentinței civile nr. 1391/16._, rămasă irevocabilă prin Decizia Tribunalului Prahova nr. 619/26.04.2011.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate de către apelanții-pârâți, a prevederilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 480 NCPC, tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În ce privește primul motiv de apel, invocat, tribunalul constată că prin cererea introductivă de instanță reclamanta C. Națională de Căi F. (CNCF) „C.” SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. orașului S., prin primar, și Orașul S., prin primar, pronunțarea unei ordonanțe președințiale, în temeiul dispozițiilor art. 996 și urm. NCPC.
Prima instanță a fixat un prim termen de judecată la data de 08.04.2015, când a fost și pronunțată sentința ce face obiectul prezentului apel, termen de judecată pentru când nu s-a dispus citarea și a pârâtului Orașul S., prin primar.
P. urmare, se observă că judecata cauzei s-a făcut în lipsa pârâtului Orașul S., care nu a fost legal citat pentru termenul din data de 08.04.2015.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 3 NCPC tribunalul constată că hotărârea pronunțată de prima instanță, cu nerespectarea prevederilor legale privind citarea pârâtului Orașul S., este nulă.
Ținând seama că prin concluziile orale, enunțate de apărătorul ales al pârâtei cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat, în principal, anularea sentinței apelate și soluționarea cauzei de către instanța de control judiciar, prin evocarea fondului, tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. 3 teza I NCPC, sens în care va anula sentința atacată și va păstra cauze spre soluționare, prin evocarea fondului litigiului dintre părți.
Evocând fondul cauzei, tribunalul reține că terenul în litigiu aparține domeniului public al Orașului S., conform HG 1359/2001, Anexa 12. Urmare a unui proiect mai amplu de învestiții inițiat de autoritățile locale, Consiliul Local S. a dispus efectuarea de lucrări de reparații curente în zona Piața Democrației – Calea Prahovei din localitate, respectiv în dreptul Gării S..
Din examinarea memoriului tehnic depus de pârâți la prima instanță, tribunalul reține că se intenționează repararea parcării și a trotuarelor din zonă, lucrări de natură a îmbunătăți starea tehnică a infrastructurii din zonă, prin lucrările ce propuse pentru a fi efectuate urmărindu-se asigurarea unor condiții corespunzătoare de circulație pe trotuare pentru turiștii care vor folosi Gara S., precum și prevenirea fenomenului de degradare a solului, din cauza scurgerii necontrolate a apelor meteorice.
P. cererea introductivă de instanță reclamanta CNCF „C.” SA a solicitat pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună oprirea lucrărilor și acțiunilor pe care pârâtele le execută la terenul aferent Complexului „Gara S.”, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei S..
Potrivit certificatului de grefă emis de Judecătoria S. (fila 26 dosar fond) dosarul nr._ are ca obiect cererea formulată de reclamanta CNCF „C.” SA de obligare a pârâților Consiliul Local S. și P. Orașului S. să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren, aferent clădirilor Complexului Gara S., respectiv terenul aferent clădirii Stației CF S. pentru publicul călător, terenul aferent Salonului oficial, terenul aferent Remizei regale și terenul aferent Gării regale, situate în S., Piața Democrației (fostă Piața Gării), nr. 2, jud. Prahova.
În drept, tribunalul reține că, potrivit art. 996 alin. 1 NCPC, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
P. urmare, rezultă că instituția ordonanței președințiale reprezintă un mijloc procedural rapid și lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri provizorii în anumite cazuri ce reclamă urgență.
Ca atare, acțiunea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale trebuie să îndeplinească pe lângă cerințele generale pentru exercitarea oricărei acțiuni - interesul, calitatea procesuală, capacitatea procesuală și formularea unei pretenții - și anumite condiții particulare, precum: urgența, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului.
Din această perspectivă se observă că în mod greșit prima instanță a apreciat incidența simultană, în cauză, a celor 3 condiții prevăzute de lege, menționate anterior.
Astfel, referitor la neprejudecarea fondului, tribunalul observă că, fără a analiza în detaliu drepturile părților cu privire la terenul în litigiu, în cauză nu se poate vorbi despre o aparență de drept în favoarea reclamantei, în sensul că, din înscrisurile depuse de părți la dosar, ar rezulta la acest moment, că terenul în litigiu ar fi în domeniul public al localității, el nefăcând obiectul vreunui drept de proprietate al reclamantei, o societate comercială.
În mod evident, statutul juridic al acestui teren va fi stabilit cu ocazia soluționării definitive a cauzei ce face obiectul dosarului nr._, dar, până la acest moment, nu se reține nici măcar o aparență că reclamanta ar deține în proprietate acest teren.
P. urmare, tribunalul consideră că a admite prezenta cerere înseamnă a recunoaște pe deplin în favoarea reclamantei un drept real asupra acestui teren, situație care nu poate fi primită, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada nici măcar a unei aparențe de drept.
De asemenea, tribunalul apreciază că nu este îndeplinită nici condiția urgenței, din probele administrate în cauză nerezultând faptul că refacerea trotuarului din zonă și, mai ales, a parcării din dreptul gării, ar afecta semnificativ construcțiile proprietatea reclamantei și care, într-adevăr, sunt clasificate drept monumente istorice
Mai mult decât atât, fiind vorba despre un teren aflat în domeniul public, precum și faptul că efectuarea acestor lucrări de îmbunătățire a terenului, pe care se află trotuarele și parcarea respective, se realizează în vederea satisfacerii unui interes public, acela de modernizare a condițiilor de infrastructură într-o localitate turistică de interes național, se consideră că se impune, chiar, efectuarea acestor lucrări de modernizare a infrastructurii în zonă.
În privința vremelniciei, se observă că, într-adevăr, reclamanta a solicitat ca această ordonanță președințială să își producă efectele doar pentru o anumită perioadă de timp, respectiv până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, dar, așa cum s-a arătat mai sus, pentru admiterea unei asemenea cereri trebuie îndeplinite simultan toate cele trei condiții, și nu doar una dintre ele (sau două).
Or, în cauza de față, în raport de cele expuse anterior, rezultă că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii doar a unei singure condiții din cele 3 prevăzute de art. 996 NCPC.
P. urmare, tribunalul constată că prezenta cerere este neîntemeiată, urmând a o respinge.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 3 teza I NCPC, tribunalul va admite apelul declarat de pârâții P. Orașului S. și Orașul S. împotriva sentinței civile nr. 253/08.04.2015.2015 pronunțată de Judecătoria S., pe care o va anula și, evocând fondul, va respinge cererea de ordonanță președințială formulată de CNCF „C.” SA, ca fiind neîntemeiată.
Conform art. 451 NCPC, se va lua act că apelanții își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții – pârâți P. ORAȘULUI S., și ORAȘUL S., prin primar, ambii cu sediul în S., ., județul Prahova, prin reprezentant convențional Cabinet de Avocat C. T., cu sediul în Ploiești, ., nr. 3, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 253/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. NAȚIONALĂ DE CĂI F. „C.” SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Anulează sentința atacată și, evocând fondul, respinge cererea de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.
Ia act ca apelanții își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2015.
PreședinteJudecător
P.-A. AlinaȘologon O.-C.
Grefier
A. I. A.
Redactat O.C.Ș./Tehnored. B.M.D.
5 ex./25.05.2015
D f._ Judecătoria. S.
J f. M. Ș.-V.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2182/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2152/2015.... → |
|---|
