Poprire asigurătorie. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 141/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.141
Ședința publică din data de 13.01.2015
PREȘEDINTE – N. C.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât N. I., cu domiciliul ales la C.. Av. P. A., cu sediul în . nr. 282, jud. Prahova împotriva încheierii din data de 06.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata - reclamantă N. G., cu domiciliul ales la C.. Av. D. C., cu sediul în C., .. 12, ., . și intimatul terț poprit A. B. R. S.A - S. C. cu sediul în C., .-59, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul, reprezentat de av. A. P. și intimata – reclamantă, reprezentă de av. D. C., lipsind intimatul terț poprit
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanței . nr._/12.06.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentatul apelantului, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care, arată că înțelege să depună la dosarul cauzei, comunicând și părții adverse, două înscrisuri emise de Banca Raiffeisen, înscrisuri în posesia cărora a intrat ulterior formulării apelului, respectiv adeverința nr.1186/16.07.2014 care atestă că pensia este poprită, precum și un extras de cont.
Reprezentantul intimatei - reclamante, având cuvântul, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de apelantul - pârât, solicitând, la rândul său, încuviințarea probei cu înscrisuri.
În acest sens, depune la dosar, în copie, întâmpinările formulate de apelantul din prezenta cauză, în două dosare aflate pe rolul Judecătoriei C., respectiv nr._ și nr._ .
Tribunalul, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți, prin apărători, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei și care au fost comunicate la acest termen de judecată.
Pe rând părțile, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților prin apărători în sensul de mai sus consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantului, având cuvântul pe fondul apelului, solicită admiterea acestuia, urmând ca, în temeiul disp. art.480 alin.2 C.pr.civ., să se dispună schimbarea în tot a încheierii atacate și, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că partea adversă a făcut simple afirmații, iar instanța de fond le-a luat în considerare, în opinia sa, neexistând un titlu executoriu, astfel încât, nu se poate pune poprire pe pensie; cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - reclamante, având cuvântul pe fondul apelului, solicită respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, considerând că, în mod corect, executorul judecătoresc a căutat toate conturile existente și a aplicat poprirea asiguratorie pe toate conturile pârâtului, inclusiv pe contul de pensie; cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul apelantului arată că, dispozițiile art.969 C.pr.civ. se referă la sume de bani certe, însă nu se cunoaște de unde rezultă sumele certe.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta N. G. a solicitat înființarea unei popriri asigurătorii bancare asupra sumelor de bani aflate în contul intimatului N. I., cont deschis la terțul poprit Banca A. B. R. S.A. (Agenția C.) nr. RO 90BUCU_8 RON, precum și asupra oricăror alte conturi bancare ale debitorului pe care acesta le are sau le va avea în viitor.
În motivarea acțiunii, creditoarea a arătat că debitorul este soțul său de care s-a despărțit în fapt și împotriva căruia a înaintat atât acțiune de divorț, cât și de partaj a bunurilor comune, în timpul căsătoriei părțile dobândind un apartament și un autoturism.
Creditoarea a precizat că, în luna ianuarie 2014, părțile au vândut apartamentul situat în C., . nr.52A, cu suma de 89.176 lei, suma de 4.692 lei fiind destinați plății cheltuielilor cu vânzarea, conform contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.200/21.01.2014 și, deoarece cumpărătorul a achiziționat apartamentul prin Programul Național „Prima casă”, prețul a fost virat, prin transfer bancar deschis pe numele debitorului, în posesia căruia au rămas banii.Creditoarea a susținut că a aflat că debitorul a scos din cont o parte considerabilă din bani (peste 50.000 lei), amenințând ca va retrage și restul sumei și că va cumpăra o garsonieră pe numele ultimei sale amante la care locuiește în prezent, fiind posibil ca, până la acest moment, debitorul să fi retras alte sume de bani din cont sau chiar să-l fi lichidat.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.200/21.01.2014 de B.N.P. „P. M. - C.”, contractul de constituire depozit promoțional A. Tax Protect persoane fizice din data de 21.01.2014.
În drept, s-au invocat disp. art.969 și 970 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 22.05.2014, Judecătoria C. a admis cererea formulată de creditoarea N. G., dispunând înființarea popririi asiguratorii bancare asupra sumelor de bani aflate în contul numitului N. I. deschis la terțul poprit Banca A. B. R. S.A. (Agenția C.) nr. RO 90BUCU_8 RON, precum și asupra oricăror alte conturi bancare ale debitorului pe care acesta le are sau le va avea în viitor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul - apartament situat în Mun. C. . nr.52 A, ., ., prin contractul de vânzare - cumpărare nr._/22.01.1992 încheiat cu S.C. C. S.A. Prahova - Ploiești pe care l-au înstrăinat numitului Aghiana E., necăsătorit, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.200/21.01.2014.
Conform contractului de constituire depozit promoțional A. Tax Protect persoane fizice încheiat la aceeași dată de pârâtul - debitor cu terțul poprit Banca A. B. R. S.A. (Agenția C.), prețul vânzării a fost parțial achitat, respectiv numai suma de 70.000 lei din 89.176 lei, achitat prin virament bancar în contul deschis pe numele debitorului - vânzător N. I..
Cum, în prezent, părțile se află în desfășurarea procedurilor de divorț și partaj bunuri comune, conform certificatelor de grefă nr._ și, respectiv nr._, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de înființare a popririi asiguratorii ca măsură asiguratorie provizorie prev. de art.952 C.pr.civ., apreciind că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă sau risipească averea.
Conform art.969 C.pr.civ. poprirea asiguratorie se poate înființa supra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
În speță, s-a reținut că cererea este întemeiată față de existența pe rolul instanței de judecată a procesului de partaj bunuri comune în care se solicită partajul, în cote egale, având ca obiect suma de 89.176 lei existentă în contul menționat la Banca A. B. S.A. – Agenția C. și un autoturism Dacia L..
Având în vedere disp. art.970 C.pr.civ., s-a înființat poprirea asiguratorie și asupra oricăror alte conturi bancare ale debitorului pe care acesta le are sau le va avea în viitor, deoarece în cererea de poprire bancară, creditorul nu este dator să individualizeze terții popriți cu privire la care solicită să se înființeze poprirea.
Cum procedura de executare a măsurii, desființarea și ridicarea popririi asiguratorii este cea reglementată de art.953 - 958 C.pr.civ., art.952 C.pr.civ. care se aplică în mod corespunzător, prin încheierea pronunțată și care este executorie s-a dispus înființarea popririi asiguratorii până la ½ din suma de 89.176 lei aflată în contul numitului N. I. deschis la terțul poprit Banca A. B. R. S.A. (Agenția C.) nr. RO 90BUCU_8 RON, precum și asupra oricăror alte conturi bancare ale debitorului pe care acesta le are sau le va avea în viitor.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel peste termen debitorul N. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, referitor la reintroducerea în termenul de apel faptul că, în data de 10.06.2014, a vrut să ridice pensia de pe card de la Raiffeisen B. - S. C., ocazie cu care a fost informat că nu este posibil acest lucru, deoarece singurul venit al său a fost poprit de B.E.J. R. C. C., conform încheierii pronunțată de Judecătoria C. în Camera de Consiliu pe data de 22.05.2014.
Astfel, cu aceasta ocazie a luat la cunoștință de conținutul dispozițiilor instanței și de adresa de înființare a popririi asigurătorii.
Ca urmare, a solicitat reintroducerea sa în termenul de apel, ținând cont și de faptul că, în speță, comunicarea încheierii s-a făcut la o adresă nereală, așa cum se poate observa din dispozitivul încheierii apelate, unde se menționează că debitorul domiciliază la „numita M. A.”.
Or, debitorul a susținut că nu exista acest domiciliu al său care, așa cum rezultă din copia C.I., domiciliază în Mun. C., ..6, ., ..
Debitorul a mai învederat că, creditoarea a solicitat instituirea sechestrului asigurător pentru suma de 89.176 lei aflată la A. B., dar, așa cum rezultă din contractul de constituire depozit, pentru contul nr. RO90BUCU_8 RON, suma depusă în luna ianuarie de către debitor împreună cu creditoarea a fost de 70.000 lei din care debitorul a retras împreună cu creditoarea suma de 30.000 lei pe data de 07.05.2014, sumă care a fost însușită, în totalitate, de creditoare care, ulterior, a plecat in Italia.
Debitorul a afirmat, în continuare, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind poprirea asiguratorie.
Astfel, instanța de fond a dispus prin încheiere apelată mai mult decât s-a solicitat, iar în baza unei dispoziții nelegale, fără niciun titlu executoriu, executorul judecătoresc a dispus poprirea pensiei debitorului până la concurența sumei de 89.179 lei, în condițiile în care, nu s-a făcut o minimă verificare care ar fi permis instanței să constate faptul că depozitul a fost constituit cu suma de 70.000 lei și nu cu 89.179 lei.
De asemenea, stabilirea procentului de ½ dintr-o sumă inexistentă în cuantumul menționat, reprezintă de asemenea o încălcare flagrantă a dispozițiilor art.969 - 970 coroborate cu art.953 - 958 C.pr.civ. care stabilesc posibilitatea instituirii popririi asigurătorii pentru sume certe.
Față de toate cele menționate, debitorul a solicitat, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ., admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate și, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În raport de motivele de apel formulate de apelantul N. I., la data de 31.07.2014, intimata - creditoare a formulat, în baza art.482 C.pr.civ. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, sub toate aspectele invocate, menținând încheierea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, precum și respingerea cererii de repunere în termenul de a exercita calea de atac a apelului, deoarece nu există niciun motiv care să-l fi împiedicat pe apelant să respecte termenul prevăzut de lege,
Față de acest aspect, intimata a mai învederat că susținerea apelantului în sensul că domiciliul său ar fi în C., ..6, . este neadevărată, deoarece acesta a părăsit apartamentul indicat încă din data de 29.04.2014 când a fost surprins în casă cu amanta sa M. A., moment în care a părăsit domiciliul, mutându-se la aceasta.
Ulterior, și intimata a plecat din imobil, astfel încât, în prezent, la adresa menționată nu mai locuiește nicio persoană, cu precizarea că, la adresa numitei M. A. este domiciliul de fapt al apelantului, iar nu la adresa din buletin.
Intimata a mai arătat că, în realitate, apelantul avea cunoștință de poprire chiar înainte de a primi comunicarea înființării sale, iar după primirea înștiințării a încercat să o intimideze și să o determine să renunțe la acțiunile introduse, aspecte în raport de care a invocat excepția tardivității formulării apelului și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea acestuia ca tardiv declarat.
Referitor la susținerile apelantului privind problema sumei de bani poprită, intimata a susținut că aceasta se bazează pe o . afirmații mincinoase ale acestuia, în condițiile în care, din contractul de vânzare - cumpărare nr.200/ 21.01.2014 reiese că „restul de preț în suma de 89.176 lei.... va fi achitat din credit....și virat prin transfer bancar în contul nr. R0 90BUCU_8 RON, deschis pe numele meu, vânzătorul N. I., la banca Alfa B. R. S.A.”.
Ca urmare, intimata a arătat că, la momentul introducerii cererii de înființare poprire, cunoștea că apartamentul a fost vândut cu suma de 89.176 lei depusă în contul apelantului, iar la data de 21.01.2014, intimata a menționat că nu era în țară, motiv pentru care contractul a fost semnat, în numele său de o procuratoare, necunoscând despre nicio retragerea a vreunei sume de bani din acest cont și, în niciun caz, neprimind suma de 30.000 lei de la apelant, acestea fiind simple afirmații fără suport probator (și care, oricum, urmează a fi lămurite în cadrul dosarului de partaj).
Intimata a mai învederat că, față de faptul că aflase că apelantul ar fi folosit, în scop personal, sume de bani din prețul vânzării și că intenționa să cheltuiască toți banii, a solicitat înființarea popririi, necunoscând ce sume se aflau în acel cont.
Ca urmare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar referitor la afirmația apelantului în sensul că executarea s-ar fi făcut fără niciun titlul executoriu, a arătat că titlul este chiar încheierea atacată care, la momentul începerii executării, nu era contestata în vreo cale de atac.
Astfel, în mod corect executorul judecătoresc a aplicat poprirea asiguratorie și asupra contului în care apelantul primește pensia, atât timp cât instanța a de fond dispus înființarea acestei popriri asupra „oricăror altor conturi bancare ale debitorului, pe care acesta le are sau le va avea în viitor”, art.969 C.pr.civ. permițând acest lucru.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 19.07.2014.
Prin decizia nr.663/09.09.2014, definitivă, Tribunalul Prahova a respins excepția tardivității declarării apelului, invocată de intimata - petentă N. G., a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de apelantul - debitorul N. I. care, astfel, a fost repus în termenul de exercitare a căii de atac a apelului.
Totodată, a fost admis apelul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C., a fost anulată această încheiere și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținându-se că, potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Astfel, în ceea ce privește excepția tardivității declarării apelului invocată de intimata - petentă N. G. prin întâmpinare, art.953 alin.3 Teza I și a - II - a C.pr.civ. prevăd că „încheierea prin care se soluționează cererea de sechestru se comunică creditorului de îndată de către instanță, iar debitorului de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii. Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară”.
În speță, analizând petitul cererii de chemare în judecată se constată că petenta N. G. a indicat domiciliul debitorului N. I. ca fiind în C., ., ., ., jud. Prahova (la numita M. A.), aspect reluat, însă, numai parțial, și în dispozitivul încheierii apelate unde se menționează numai „debitor N. I. CNP_ domiciliat în Mun. C. LA NUMITA M. A.”.
Potrivit art.155 alin.1 pct.6 C.pr.civ. „vor fi citate persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă”.
În cauză, conform copiei cărții de identitate, apelantul N. I. a avut domiciliul în Mun. C., . I. nr. 52A, ., jud. Prahova – adresa la care este situat imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.200/21.01.2014, iar din data de 17.09.2013 și până la data de 16.09.2014, a avut stabilită reședința în Mun. C., .. 6, ., . (f.7 – dos. apel).
Așa fiind, susținerea intimatei în sensul că apelantul s-ar fi mutat la numita M. A. unde, în realitate, se află domiciliul său de fapt nu a fost avută în vedere, câtă vreme, textul de lege menționat în precedent prevede, în mod expres că, în cazul în care, persoanele fizice – părți litigante nu locuiesc la domiciliu, citarea acestora se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele, în speță, regăsindu-se prima ipoteză.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma modalității de instrumentare a cauzei, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că apelantul N. I. a luat cunoștință de instituirea măsurii popririi asiguratorii la data de 10.06.2014, conform extraselor de cont prezentate (f.9 și 36 – dos. apel), ceea ce înseamnă că, acesta este momentul de la care începe să curgă termenul de 5 zile înlăuntrul căruia se putea exercita calea de atac a apelului împotriva încheierii pronunțată de instanța de fond la data de 22.05.2014, termen care, calculat pe zile libere, confirm art.181 alin.1 pct.2 C.pr.civ., se împlinește pe data de 16.06.2014, inclusiv.
Cum cererea de apel a fost înregistrată la instanța care a pronunțat încheierea care se atacă la data de 12.06.2014, astfel cum rezultă din rezoluția aplicată pe însăși cererea de apel, tribunalul a respins excepția tardivității declarării apelului, invocată de intimată, reținându-se că exercitarea căii de atac a apelului s-a făcut înlăuntrul termenului de 5 zile de la momentul când apelantul a luat cunoștință de încheierea atacată.
Pe cale de consecință, reținându-se că apelantul care, în speță, a pierdut termenul procedural legal înlăuntrul căruia putea exercita calea de atac a apelului împotriva încheierii din data de 22.05.2014, a dovedit pe deplin că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, astfel cum impune art. 186 alin.1 C.pr.civ., tribunalul urmează ca, în baza alin.2 al aceluiași articol, să admită cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de apelant și, prin urmare, va fi repus apelantul în termenul de exercitare a căii de atac a apelului.
Pe fondul cauzei, art.969 C.pr.civ. prevede că „poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite de art.952”, alin.1 al art.970 C.pr.civ. stipulând că „soluționarea cererii, executarea măsurii, desființarea și ridicarea popririi asiguratorii se vor efectua potrivit dispozițiilor art.953 – 958, care se aplică în mod corespunzător”.
Astfel, art.953 alin.2 C.pr.civ. statuează că „instanța va decide de urgență în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, stabilind suma până la care se încuviințează sechestrul (nb. în speță, poprirea asiguratorie), fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauțiunii și termenul înlăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta”.
Prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.200/21.01.2014, apelantul N. I. împreună cu fosta sa soție – intimata - petentă N. G. au înstrăinat numitului Aghiana E. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Mun. C., . nr. 52A, ., compus din două camere și dependințe, prețul total al vânzării fiind de 93.870 lei din care vânzătorii au primit suma de 4.692 lei la data de 06.12.2013, conform antecontractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.4247, 2 lei la data de 21.01.2014, restul de preț în sumă de 89.176 lei urmând a fi achitat din credit, prin Programul Național „Prima casă” în contul nr. RO 90BUCU_8 RON deschis la terțul poprit Banca A. B. R. S.A. (Agenția C.), pe numele vânzătorului N. I..
Pe rolul Judecătoriei C. se află înregistrate dosarele nr.2353/204/ 2014 având ca obiect „partaj bunuri comune” și, respectiv nr._ având ca obiect „divorț”, ambele acțiuni fiind promovate de N. G., în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu N. I., în calitate de pârât.
În speță, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de înființare a popririi asiguratorii față de existența pe rolul judecătoriei a procesului de partaj bunuri comune în care se solicită partajarea, în cote egale, a sumei de 89.176 lei existentă în contul nr. RO 90BUCU_8 RON deschis la terțul poprit Banca A. B. R. S.A. (Agenția C.).
Pe lângă împrejurarea la care s-a făcut referire în precedent, respectiv indicarea unei alte adrese la care trebuia comunicată de către executorul judecătoresc apelantului N. I. încheierea prin care s-a soluționat cererea de înființare a popririi asiguratorii decât cea la care își are reședința – Mun. C., ..6, ., s-a constatat că, în dispozitivul încheierii atacate se menționează, în mod generic, „înființează poprire asiguratorie bancară asupra sumelor de bani aflate în contul numitului N. I. deschis la terțul poprit Banca A. B. R. S.A. (Agenția C.) nr. RO 90BUCU_8 RON, precum și asupra oricăror alte conturi bancare ale debitorului pe care acesta le are sau le va avea în viitor”.
Este cunoscut faptul că dispozitivul, prevăzut de art.425 alin.1 lit. c) C.pr.civ. este considerat ca fiind partea cea mai importantă a hotărârii, deoarece acesta este pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac, prin dispozitiv trebuind a fi rezolvate toate cererile părților, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale.
Art.953 alin.2 C.pr.civ. a statuat, în mod expres, că „instanța va decide de urgență în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, stabilind suma până la care se încuviințează sechestrul (nb. în speță, poprirea asiguratorie), ceea ce înseamnă că, și în cazul popririi asiguratorii trebuie arătată, în dispozitivul încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii, suma până la concurența căreia se înființează această măsură asiguratorie.
Deși, în considerentele încheierii apelate s-a arătat că urmează a se înființa poprirea asiguratorie până la cota de 1/2 din suma de 89.176 lei aflată în contul numitului N. I. deschis la terțul poprit Banca A. B. R. S.A. (Agenția C.) nr. RO 90BUCU_8 RON, această mențiune nu a mai fost reluată și în dispozitiv, astfel încât, măsura dispusă nu poate fi adusă la îndeplinire, cunoscut fiind că dispozitivul este cel care se pune în executare, iar nu considerentele unei sentințe/încheieri.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul a admis apelul și, în temeiul art.480 alin.3 C.pr.civ., a anulat încheierea apelată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, ocazie cu care, în funcție de modalitatea în care se va da dezlegare cererii de înființare a popririi asiguratorii, să se dispună ca executorul judecătoresc să comunice debitorului N. I. încheierea ce se va pronunța (nb. în cazul admiterii cererii) la adresa la care acesta își are reședința, respectiv în Mun. C., .. 6, ., iar în dispozitivul încheierii să se menționeze, în mod expres, în situația admiterii cererii, suma până la concurenta căreia se va dispune luarea măsurii asiguratorii, avându-se în vedere și înscrisurile noi depuse în faza procesuală a apelului și anume, extrasele de cont recent eliberate de terțul poprit Banca A. B. R. S.A. (Agenția C.).
Primindu-se dosarul la judecătoria C., cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 25.09.2014.
Prin încheierea din ședința Camerei de Consiliu pronunțată de Judecătoria C. la data de 06.10.2014, executorie, a fost admisă cererea formulată de creditoarea - petentă N. G., dispunându-se înființarea popririi asiguratorii bancare asupra sumelor de bani aflate în contul debitorului N. I. deschis la terțul poprit Banca A. B. R. S.A. (Agenția C.) nr. RO 90BUCU_8 RON, precum și asupra oricăror altor conturi bancare ale acestuia pe care le are sau le va avea în viitor până la concurența sumei de 44.588 lei, încheierea urmând a fi comunicată, de îndată, creditoarei, iar debitorului de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii, la adresa din Mun. C., ..6, ., ..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare aut. sub nr.200/21.01.2014, părțile - N. G. și N. I., au înstrăinat numitului Aghiana E. apartamentul nr.13 situat în Mun. C., . nr.52A, ., jud. Prahova, pentru prețul de 93.870 lei, în contract fiind făcută mențiunea că imobilul a fost dobândit de cei doi soți, prin cumpărare, astfel că acesta constituie bun comun.
Părțile, încă, nu sunt divorțate, pe rolul Judecătoriei C. fiind înregistrate dosarele nr._ și nr._ care au ca obiect divorț și, respectiv partaj de bunurilor comune, astfel cum rezultă din certificatele de grefă aflate la dosar, iar din copia acțiunii de partaj, instanța de fond a reținut că se solicită partajarea și a diferenței de preț rezultată în urma vânzării, la data de 21.01.2014, a imobilului - apartament.
Totodată, s-a reținut că, în contractul de înstrăinare, s-a indică și modalitatea de achitare a prețului, și anume din totalul de 93.870 lei, suma de 4.692 lei a fost primită de părți la data de 06.12.2013, suma de 2 lei a fost achitată la data de 21.01.2014, iar diferența de 89.176 lei urma a fi achitată, prin programul național „Prima casă”, de către Banca A. B. R. S.A. Agenția C., prin transfer bancar, în contul nr. RO 90BUCU_8 RON, deschis pe numele vânzătorului N. I., la data intabulării în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al cumpărătorului.
Prin prezenta cerere, creditoarea a făcut mențiunea că, din această sumă, debitorul a scos o parte importantă, existând astfel pericolul concret ca ea să nu mai intre în posesia cotei părți ce-i revine prin partaj.
Astfel, s-a apreciat că susținerea creditoarei este întemeiată, din adresa nr. 2430/03.10.2014 emisă de A. B. R. rezultând faptul că, încă din data de 21.01.2014, s-a virat suma de 89.176 lei, în contul deschis pe numele debitorului N. I. și, din acest cont, acesta a efectuat mai multe retrageri, în cuantum total de 53.099 lei, atât de la A.T.M., cât și de la ghișeu.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere disp. art.969 C.pr.civ. potrivit cărora poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană, în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite de art.952 care, la alin.2 prevede că, creditorul care nu are titlu executoriu sau a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune o cauțiune de jumătate din valoarea reclamantă poate solicita înființarea unei popriri asigurătorii.
De asemenea, potrivit art.952 alin.3 C.pr.civ., instanța poate înființa poprirea asiguratorie chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului ori atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să-și risipească averea.
Cum, în prezenta speță, creditoarea a făcut dovada intentării acțiunii de partaj în care s-a indicat ca bun de împărțit și diferența de preț, respectiv suma de 89.176 lei, însă debitorul a retras din această diferență de preț mai mult decât cota sa legală de 1/2, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea formulată și, nu în ultimul rând, s-a avut în vedere și nesinceritatea debitorului N. I., astfel cum rezultă din cererea de apel adresată Tribunalului Prahova, în care acesta a făcut precizarea că, în contul deschis pe numele său, s-a depus numai suma de 70.000 lei și din aceasta a retras numai 30.000 lei.
Însă, în adresa nr.2430/03.10.2014 emisă de A. B. R. s-a învederat o altă situație, respectiv situația mai sus reținută, fiind avut în vedere și faptul că s-a depus de creditoare și cauțiunea în cuantum de 2.000 lei, astfel cum i s-a solicitat de instanță, în primul ciclu procesual.
În considerarea celor reținute de Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 663/09.09.2014, instanța de fond, față de admiterea cererii, a menționat, în mod expres, în dispozitivul încheierii că poprirea se va înființa până la concurența sumei de 44.588 lei, sumă ce reprezintă cota - parte ce revine creditoarei din restul de preț achitat de bancă în contul debitorului pentru bunul comun înstrăinat de ambele părți, în calitate de soți, urmând ca prezenta încheiere să fie comunicată de executorul judecătoresc debitorului la adresa acestuia unde își are reședința, respectiv în Mun. C., ..6, ., ..
Raportat la cele anterior reținute, dar și la dispozițiile legale invocate, prima instanță a admis cererea formulată de petenta N. G. și a dispus înființarea popririi asigurătorii bancare asupra sumelor de bani aflate în contul debitorului N. I., deschis la A. B. R. S.A. nr. RO90BUCU_8 RON, precum și asupra oricăror alte conturi bancare ale debitorului, pe care acesta le are sau le va avea în viitor, până la concurența sumei de 44.588 lei.
Împotriva încheierii pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din data de 06.10.2014 a declarat apel, în termen legal, debitorul N. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, motivarea dată de instanța de fond dovedește o totală superficialitate și părtinire în soluționarea pricinii.
În motivarea cererii de apel, debitorul a arătat că petenta - creditoare a solicitat instituirea sechestrului asigurător până la concurența sumei de 89.176 lei aflată la A. B., însă, așa cum s-a menționat și în cererea de apel din primul ciclu procesual, din contractul de constituire depozit, atașat în copie, pentru contul nr. RO90BUCU_8 RON, rezultă că suma depusă de acesta cu acordul petentei, la data de 21.01.2014, a fost de 70.000 lei.
Totodată, se precizează faptul că, prețul încasat de părți la data de 21.01.2014, pentru apartamentul - bun comun a fost de 89.179 lei, din care s-a retras, în aceeași zi, cu acordul petentei, suma de 19.900 lei care a fost dată fiicei lor și, tot în data de 21.01.2014, cu acordul soției, debitorul a deschis un nou depozit cu suma de bani rămasă, respectiv 70.000 lei din care a retras, în data de 07.05.2014, suma de 30.000 lei, la cererea creditoarei, sumă care i-a înmânat-o, personal și în totalitate creditoarei, în prezența martorului T. A..
Ulterior, creditoare a plecat în Italia, iar în data de 21.01.2014, părțile locuiau, se gospodăreau și luau decizii împreună, aspecte menționate atât în cererea de apel, cât și în întâmpinarea - cerere reconvențională depusă în dosarul de partaj, toate înscrisurile depuse dovedind, fără putință de tăgada, că debitorul a dat dovadă de sinceritate și nu a ascuns nimic instanței, astfel cum a făcut petenta, că judecătorul fondului a apreciat, în mod uluitor, următoarele: „Nu în ultimul rând, instanța are în vedere și nesinceritatea debitorului, astfel cum rezultă din cererea de apel adresată Tribunalului Prahova, în care acesta face precizarea că în contul deschis pe numele său s-a depus numai suma de 70.000 lei și din aceasta a retras numai 30.000 lei”.
Or, debitorul susține că, din extrasul de cont atașat pentru a treia oară la dosar, rezultă faptul că, în ziua în care s-au vărsat banii în contul său de către cumpărători - 21.01.2014, s-a constituit și depozitul de 70.000 lei, deoarece suma de 19.900 lei a fost retrasă cu acordul petentei, fiind uluitor și revoltător ca o instanța de judecată să țină seama doar de susținerile uneia dintre părți, cu toate că înscrisurile depuse dovedesc că petenta a încercat să inducă în eroare instanța de fond, iar dacă debitorul ar fi dat dovada de rea –credință, putea să retragă și să își însușească toată suma de bani aflată în contul deschis la A. B., dar nu a făcut-o, toate retragerile fiind operate cu știința petentei care, dând dovada de rea - credința, nu mai recunoaște aceste aspecte.
Mai mult decât atât, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind poprirea asiguratorie, dispunând prin încheiere înființarea popririi asiguratorii până la cota de 1/2 din contravaloarea sumei de 44.588 lei aflată în contul debitorului N. I. deschis la terțul poprit A. B. R. S.A. (Agenția C.) având nr. RO90BUCU_8 RON, precum și asupra oricăror alte conturi bancare ale debitorului, pe care acesta le are sau le va avea în viitor.
Totodată, debitorul a susținut că, în baza acestei dispoziții nelegale, fără niciun titlu executoriu, executorul judecătoresc a dispus poprirea asupra pensiei sale până la concurența sumei de 44.588 lei, în condițiile în care, acesta este singurul venit al său, fiind alungat din imobilul cumpărat de acesta pe numele fiicei părților, iar la vârsta pe care o are - 67 de ani, locuiește la rude sau la prieteni.
Întrucât, încă de la început, debitorul a dat dovada de bună - credință, a menționat că este de acord cu instituirea sechestrului asupra contului deschis la A. B., dar nu și asupra pensiei sale, în condițiile în care nu are cum „să se sustragă sau să își risipească veniturile”, deoarece acesta este singurul venit pe care îl încasează până la moarte.
Stabilirea procentului de 1/2 dintr-o sumă inexistentă în cuantumul menționat reprezintă, de asemenea, o încălcare flagrantă a dispozițiilor art.969 - 970 coroborate cu art.953 - 958 C.pr.civ. care stabilesc posibilitatea instituirii popririi asigurătorii pentru sume certe, iar nu pentru sume imaginare, dorire de una dintre părți, prin soluția dată de instanța de fond ajungându-se la poprirea pensiei, fără să existe un titlu executoriu în acest sens.
Ca urmare a celor menționate, debitorul N. I. a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.2 C.pr.civ., să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a dispozițiilor încheierii atacate și, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În dovedirea celor susținute prin cererea de apel, debitorul a depus, în copii conforme cu originalul, cartea sa de identitate, extrase de cont emise de A. B. la data de 31.01.2014, respectiv 31.05.2014 (f.8 - 10).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată, la data de 24.10.2014, sub nr._, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților.
În raport de motivele de apel formulate de apelantul – debitor N. I., la data de 18.11.2014, prin intermediul Compartimentului Registratură din cadrul Tribunalului Prahova, intimata - creditoare N. G. a depus, în baza art. 482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului sub toate aspectele invocate și menținerea încheierii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală (f.15 – 17).
Examinând încheierea apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art.969 C.pr.civ. – text de lege pe care petenta N. G. și-a întemeiat prezentul demers judiciar prevede că „poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite de art.952”.
Poprirea asiguratorie are, așadar, valoarea unei măsuri de conservare la care apelează creditorul care pretinde o creanță având ca obiect o sumă de bani, condițiile înființării popririi fiind cele prevăzute de art.952 C.pr.civ., respectiv: declanșarea procesului asupra fondului în care creditorul solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani, existența înscrisului constatator al creanței, condițiile în care se datorează cauțiunea și modalitatea de stabilire a cuantumului acesteia.
Însă, pe lângă raportul juridic dintre creditorul popritor și debitorul poprit, instanța este ținută să constate existența unui alt raport juridic, și anume cel dintre debitor și un terț, în temeiul căruia acesta din urmă este debitor al celui urmărit de creditorul popritor.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției popririi asiguratorii, prin prisma textelor de lege care o reglementează, dar și a condițiilor obligatorii care trebuie îndeplinite și care îi condiționează incidența, tribunalul reține, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că, prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.200/21.01.2014, apelantul N. I. împreună cu fosta sa soție – intimata - petentă N. G. au înstrăinat numitului Aghiana E. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Mun. C., . nr. 52A, ., ., compus din două camere și dependințe, prețul total al vânzării fiind de 93.870 lei din care vânzătorii au primit suma de 4.692 lei la data de 06.12.2013, conform antecontractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.4247, 2 lei la data de 21.01.2014, restul de preț în sumă de 89.176 lei urmând a fi achitat din credit, prin Programul Național „Prima casă” acordat cumpărătorului de către Banca „A. B. R.” S.A. - Agenția C., conform contractului de credit nr.159HPC_ din data de 21.01.2014 și a contractului de garantare nr.PC6_/14.01.2014 și virat, prin transfer bancar, în contul nr. RO90BUCU_8RON, deschis pe numele vânzătorului N. I. la terțul poprit Banca „A. B. R.” S.A. - Agenția C. (f.3 – dos. fond, primul ciclu procesual).
Pe rolul Judecătoriei C. se află înregistrate dosarele nr.2353/204/ 2014 având ca obiect „partaj bunuri comune” dobândite în timpul căsătoriei de soții N. I. și N. G. și, respectiv nr._ având ca obiect „divorț”, ambele acțiuni fiind promovate de N. G., în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu N. I., în calitate de pârât (f.9, 10 – dos. fond, primul ciclu procesual).
Analizând copia cererii de chemare în judecată având ca petit partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei încheiată la data de 22.01.1973, se constată că reclamanta N. G. solicită partajarea sumei de 89.176 lei aflată în contul bancar deschis pe numele pârâtului N. I. (sau cheltuită de acesta în interes personal) împreună cu dobânzile aferente și autoturismul marca L., aflat în posesia acestuia (f.11 – dos. fond, al doilea ciclu procesual).
Pe calea prezentului demers judiciar, petenta N. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul – debitor N. I., înființarea unei popriri asigurătorii bancare asupra sumelor de bani aflate în contul soțului său, cont deschis la terțul poprit Banca „A. B. R.” S.A. - Agenția C. având nr. RO90BUCU_8RON, precum și asupra oricăror alte conturi bancare ale debitorului pe care acesta le are sau le va avea în viitor, motivat de faptul că, este posibil ca, până la acest moment, acesta să fi retras alte sume de bani din cont sau chiar să-l fi lichidat.
În speță, potrivit adresei nr.2430/03.10.2014 emisă de terțul poprit Banca „A. B. R.” S.A. - Agenția C., în contul nr. RO90BUCU_8RON deschis pe numele apelantului N. I., la data de 21.01.2014 s-a virat suma de 89.176 lei, ca urmare a contractului de credit nr. nr.159HPC_ din data de 21.01.2014 și a contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.200/21.01.2014, din acest cont fiind operate următoarele retrageri de numerar: 19.099 lei la data de 21.01.2014 retragere numerar la ghișeu de către N. I.; 2.000 lei în data de 30.04.2014 retragere ATM; 2.000 lei în data de 30.04.2014 retragere ATM; 30.000 lei în data de 07.05.2014 retragere numerar la ghișeu de către N. I. (f.10 – dos. fond, al doilea ciclu procesual), în total suma de 53.099 lei.
Așa fiind, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nesinceritatea apelantului – debitor N. I. este mai mult decât evidentă, în condițiile în care acesta, iar nu intimata - petentă N. G. a încercat inducerea în eroare a tribunalului prin afirmația inserată în cuprinsul primei cereri de apel referitoare la faptul că „nu s-a făcut o minimă verificare care ar fi permis instanței să constate că depozitul a fost constituit cu suma de 70.000 lei și nu 89.179 lei”, susținere infirmată prin chiar adresa băncii la care s-a făcut referire în precedent și care este un document oficial eliberat la cererea instanței de fond.
Nici alegațiile apelantului din cea de-a doua cerere de apel privitoare la faptul că suma de 19.099 lei a fost retrasă la data de 21.01.2014 cu acordul intimatei, sumă care ar fi fost remisă fiicei părților ori retragerea, la data de 07.05.2014, a sumei de 30.000 lei la cererea intimatei, sumă înmânată acesteia integral și în prezența unui martor nu își găsesc suport probatoriu în piesele dosarului, rămânând astfel la stadiul de simple afirmații.
Pentru a conchide, este evident că, prin acțiunile sale probate prin înscrisurile depuse la dosar și necontestate de apelantul N. I., cu referire specială la adresa nr.2430/03.10.2014 emisă de terțul poprit Banca „A. B. R.” S.A. - Agenția C., acesta a încercat să sustragă sume importante de bani din activul patrimonial supus partajului de bunuri comune, context în care, în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de înființare a popririi asiguratorii față de existența pe rolul Judecătoriei C. a procesului de partaj bunuri comune în care petenta N. G. solicită partajarea, în cote egale, a sumei de 89.176 lei existentă în contul nr. RO90BUCU_8RON deschis la terțul poprit Banca „A. B. R.” S.A. - Agenția C., această măsura de conservare fiind imperios necesară a fi dispusă.
Susținerea apelantului cu privire la o pretinsă încălcare flagrantă de către instanța de fond a art.969 – 970 C.pr.civ. coroborate cu art.953 – 958 C.pr.civ. în condițiile în care s-ar fi stabilit procentul de 1/2 dintr-o sumă inexistentă în cuantumul menționat, posibilitatea înființării popririi asiguratorii fiind prevăzută, în opinia sa, numai pentru sume certe, iar nu pentru sume imaginare, dorite de una dintre părți nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, art.952 C.pr.civ. care reglementează condițiile de înființare a sechestrului asigurator aplicabile, prin analogie, și în cazul popririi asiguratorii, face referire la „creanță constată în scris și exigibilă”, iar nu la sume certe.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ., va păstra încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, instanța de fond aplicând situației de fapt dedusă judecății normele de drept incidente.
În ceea ce privește cererea intimatei - petente N. G. privind obligarea apelantului – debitor N. I. la plata cheltuielilor de judecată în faza procesuală a apelului, instanța urmează să o respingă ca fiind nedovedită, în condițiile în care, la dosarul cauzei, nu se regăsesc documente justificative în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – pârât N. I., cu domiciliul ales la C.. Av. P. A., cu sediul în . nr. 282, jud. Prahova împotriva încheierii din data de 06.10.2015 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata - reclamantă N. G., cu domiciliul ales la C.. Av. D. C., cu sediul în C., .. 12, ., . și intimatul terț poprit A. B. R. S.A - S. C. cu sediul în C., .-59, jud. Prahova, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. A. G. H.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
5 ex. - 16.02.2015
d.f.nr._ - Judecătoria C.
j.f. Serbănescu M. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 140/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1760/2012. Tribunalul... → |
|---|
