Pretenţii. Decizia nr. 1106/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1106/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-09-2012 în dosarul nr. 1106/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1106
Ședința publică din data de 04.09.2012
Președinte: C. M.
Judecători: R. C.
Șalar F. L.
Grefier: Cardașol I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă A. A. cu domiciliul ales la C..Av.R. D. – S., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.142/10.02.2012 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimatul pârât B. R. domiciliat în Bușteni, . A, jud.Prahova.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 316 lei taxă de timbru și 2,5 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat R. D. și intimatul pârât reprezentat de avocat I. I..
Procedura de citare legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar notă de timbraj și arată că a achitat taxa de timbru în raport de ceea ce contestă efectiv.
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 8668 lei cu dobânda legală calculată de la data încasării sumelor de către pârât. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, formulată de reclamanta A. A. împotriva pârâtului B. R., s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la restituirea sumei de_ lei cu dobânda legală și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este titulara unor drepturi de pensie de invaliditate cu indemnizație de însoțitor – dosar nr._, precum și pensie de handicap – dosar nr. H306945. Pârâtul a ridicat drepturile sale de pensie de la Oficiul Postal Busteni, în baza unor raporturi de mandat și nu s-a descărcat de obligația de a da socoteală. Cu privire la suma solicitată, reclamanta a arătat că s-a raportat la adresa nr. 124.7.0/3231/21.03.2011 a Companiei Naționale Poșta Română pentru anii 2009, 2010 și, prin corespondent, pentru anul 2008, lunile iunie – noiembrie.
În susținerea cererii, s-au depus la dosarul cauzei: certificat de încadrare în grad de handicap nr. 3527/10.05.2007, decizia nr._ din 15.05.2009, adresa nr. 124.7.0/3231/21.03.2011 a Companiei Nationale Posta R., procura nr. 889/17.09.2007, procura nr. 149/11.02.2010.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1539 și următoarele Cod civil, OG nr. 9/2000.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că a conviețuit cu reclamanta o perioadă lungă de timp. Aceasta petrecea aproximativ 5 – 6 luni din an la fiica sa în Italia, iar restul timpului în locuința sa din Bușteni. Pârâtul s-a separat de reclamantă la 31 august 2010 pe fondul unor neînțelegeri. Cu privire la sumele de bani solicitate, pârâtul a arătat că i le-a remis reclamantei, neexistând nici o logică ca aceasta să îi dea procură și în anul 2010, dacă nu i-ar fi restituit sume din anul 2007, care sunt și prescrise.
În susținerea cererii, pârâtul a depus la dosarul cauzei: proces-verbal de predare-primire bunuri mobile din 22.10.2010, notificare adresată pârâtului din 18.10.2010.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că mandatarul este ținut față de mandant să remită acestuia tot ce a primit în virtutea mandatului potrivit art. 1541 Cod civil, iar sumele primite sunt producătoare de dobânzi. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele pretinse pentru anul 2007, reclamanta a arătat că aceasta nu operează, deoarece dreptul la acțiune nu se naște la încheierea contractului, ci la încetarea acestuia.
La cererea părților, au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 142/10.02.2012 a Judecătoriei S. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă de pretenții formulată de reclamanta A. A., împotriva pârâtului B. R., a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 1.758 lei, reprezentând pensie pentru persoane cu handicap – dosar nr._, încasată pe lunile martie – august 2010, cu dobânda legală de la 21.04.2011 și până la executare, s-a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate, s-a respins ca rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile din 2007 și 2008 (până în aprilie), excepție invocată de pârât, și a fost obligat pârâtul la 312 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta A. A. și pârâtul B. R. au conviețuit ca și concubini o perioadă îndelungată de timp, respectiv aproximativ 17 ani. Din anul 2008, reclamanta a plecat pentru anumite perioade de timp în Italia, la fiica sa, și în acest context l-a împuternicit pe pârât să ridice sumele aferente drepturilor sale din pensie de invaliditate cu indemnizație de însoțitor – dosar nr._, precum și pensie de handicap – dosar nr. H306945. La data de 17.09.2007, cu procura autentificată sub nr. 889/17.09.2007 de BNP D. P. din Bușteni, reclamanta a împuternicit pe pârât să ridice drepturile bănești cuvenite acesteia cu titlu de pensie de invaliditate și pentru persoane cu dizabilități de la Oficiul PTT Bușteni.
Cu privire la executarea acestui mandat – act juridic unilateral – constatat prin înscrisul „procură” arătat, instanța de fond a reținut că, în ce privește executarea, sunt incidente dispozițiile art. 1539 cod civil vechi și, din punct de vedere probatoriu, dispozițiile art. 1191 și următoarele Cod civil vechi și prin raportare la art. 6 din Cod civil nou.
Executarea mandatului, prin remiterea sumelor de bani încasate de mandatar în situația de față, prin raportare și la art. 1198 Cod civil, poate fi dovedită – chiar fiind vorba de o suma de bani mai mare de 250 lei – cu martori sau prezumții, față de imposibilitatea morală între părți, concubini de foarte mulți ani, să se preconstituie probe scrise cu privire la descărcarea de mandat. Faptul că reclamanta ar fi dat pârâtului procura la 11.02.2010 pentru aceleași operațiuni naște prezumția ca între părți s-a realizat descărcarea de mandat pentru obligațiile rezultate din mandatul precedent, respectiv cel din 17.09.2007, așa încât, cu privire la sumele încasate până la acest moment, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, cererea este neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele pretinse pentru anul 2007, excepție invocată de pârât, instanța de fond a constatat că aceasta rămâne fără obiect, în condițiile în care instanța a reținut că între parți s-a realizat descărcarea de mandat, predarea-primirea tuturor sumelor încasate în puterea mandatului.
Cu privire la sumele încasate de pârât în baza procurii nr. 149/11.02.2010, prezumția nu mai poate fi reținută, așa încât instanța nu poate constata decât că nu există dovezi în sensul că pârâtul s-ar fi descărcat de obligațiile sale ca mandatar prin restituirea sumelor de bani încasate către reclamantă. Nu există înscrisuri, nici martori și nici prezumții care să poată face dovada descărcării de mandat, astfel că în ce privește aceste sume, pârâtul are obligația restituirii. În această perioadă, pârâtul a încasat drepturi de pensie pentru lunile martie – august 2010, câte 293 lei lunar, în total suma de 1.758 lei, reprezentând pensie pentru persoane cu handicap – dosar nr._, astfel ca se impune restituirea acestei sume către reclamantă.
Referitor la dobânda legală la suma arătată, prima instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 1544 Cod civil: „mandatarul este dator a plăti dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său din ziua întrebuințării lor, iar dobânzile sumelor rămase din ziua când i s-au cerut acele sume.” Reclamanta nu a produs nici o dovadă în sensul că pârâtul ar fi întrebuințat în folosul său aceste sume de bani; fiind necontestat faptul încasării, dar nu s-au administrat dovezi că pârâtul ar fi întrebuințat aceste sume în folosul său. De altfel, și doctrina invocată este în același sens, acceptându-se ideea că nu este necesară vreo punere în întârziere pentru sumele încasate în puterea mandatului și întrebuințate de mandatar. În cauză însă, nu sunt dovezi ale întrebuințării sumelor de mandatar și nici că acesta ar fi fost pus în întârziere pentru restituirea acestor sume, astfel că se va acorda dobânda legală la suma arătată de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată reclamantei proporțional cu pretențiile încuviințate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea, în parte, a sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că, în calitate de pensionară, este titulara unor drepturi de pensie de invaliditate cu indemnizație de însoțitor (dosarul nr._) și de handicap (dosarul nr.H3_). Cu procurile autentificate sub nr. 889 din 17.09.2007 și 149 din 11.02.2010 de către notarul public D. P. din Bușteni a împuternicit pe pârâtul B. R. să-i ridice drepturile de pensie pentru perioadele de timp cât era plecată la tratament, lipsea din domiciliu, și să i le remită la întoarcerea în țară.
Pârâtul B. R. a ridicat drepturile reclamantei de pensie de la Oficiul postai din orașul Bușteni, cartierul Poiana Țapului, fără să i le restituie, situație în care l-a acționat în judecată, solicitând obligarea acestuia la plata sumei totale de 10.426 lei, constând din pensie de invaliditate cu indemnizație de însoțitor pentru lunile: octombrie, noiembrie și decembrie – 2007, ianuarie, februarie, martie, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie și noiembrie – 2008, iulie și august 2009; pensie pentru persoane cu handicap pentru lunile: octombrie, noiembrie și decembrie – 2007, ianuarie, februarie, martie, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie și noiembrie – 2008, iulie și august 2009, martie, aprilie, mai, iunie, iulie și august – 2010.
Recurenta-reclamantă a apreciat că Sentința Judecătoriei S. este nelegală și netemeinică, sub dublu aspect:
I. Mandatarul este ținut față de mandant de două obligații: să-și îndeplinească însărcinarea ce i s-a dat, sub sancțiunea de daune-interese, fiind răspunzător nu numai de dol, ci și de culpă, precum și să remită mandantului tot ce a primit în virtutea mandatului (TS, dec. nr.60/1971). În procurile menționate se prevede, în mod expres, că mandatarul „va primi sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie și mi le va remite".
Calculul sumelor datorate de către pârât s-a făcut având în vedere adresa nr. 124.7.0/3231 din 21.03.2011 a Companiei Naționale Poșta Română S.A., pentru anii 2009-2010 și, prin corespondent, pentru perioada lunilor iunie-noiembrie 2008. Pârâtul trebuia obligat la restituirea sumei de 10.426 lei, reprezentând drepturi de pensie nerestituite pe ultimii trei ani, ce-i reveneau din ambele procuri, neexistând nici o rațiune de a considera ca unele drepturi i-au fost plătite în temeiul primei procuri, iar altele nu, ținând cont că atitudinea brutală a pârâtului față de aceasta și alungarea din locuința lui s-a petrecut la ultima sa întoarcere în țară, la 31 august 2010.
II. De asemenea, suma respectivă era purtătoare de dobânzi chiar de la data încasării sumelor cu titlu de pensie de către pârât, fiind evident că le-a folosit pentru el, din moment ce le-a încasat și a refuzat să i le restituie. Potrivit art. 1539 alin. 1 și urm. din Codul civil, mandatarul este ținut față de mandant de două obligații: să-și îndeplinească însărcinarea ce i s-a dat, sub sancțiunea de daune-interese, fiind răspunzător nu numai de dol, ci și de culpă, precum și să remită mandantului tot ceea ce a primit în virtutea mandatului (art. 1541 din Codul civil).
De asemenea, așa cum au statuat teoria și practica judiciară: „Sumele de bani cuvenite mandantului și întrebuințate de mandatar în folosul său sunt producătoare de dobânzi din ziua întrebuințării, fără să fie nevoie de vreo punere în întârziere" (Francisk D., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2001, p. 324).
Întrucât dreptul la acțiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani, primite de catre mandatar de la un terț în cursul executării mandatului, nu se naște de la data încheierii contractului de mandat, prescripția începe să curgă – potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 – de la data încetării contractului.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, iar intimatul-pârât, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, conform art. 3041 din Codul procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt în cauză și dispozițiile legale incidente. Astfel, este adevărat că recurenta a împuternicit intimatul-pârât să ridice sumele de bani ce i se cuveneau cu titlu de pensie, iar acesta, în executarea mandatului a ridicat aceste sume de bani, aspecte necontestate de recurent. De asemenea, trebuie reținut că, în acord cu susținerile recurentului, contractul de mandat dă naștere la obligația în sarcina mandatarului de restituire a sumelor ridicate în temeiul mandatului. Din punct de vedere probatoriu, față de relația apropiată dintre părți, instanța de fond a reținut în mod corect admisibilitatea probei cu martori și prezumții.
Astfel, continuitatea relației de concubinaj dintre părți, pe parcursul căreia recurenta nu a exprimat reproșuri cu privire la modul de îndeplinire a mandatului sau pentru faptul că i-ar fi fost restituite sumele de bani ridicate, întocmirea unei noi procuri pentru același tip de acte juridice, impune concluzia reținută și de instanța de fond, în sensul că a operat descărcarea de mandat. Prezumția simplă extrasă de instanță, conform art. 1203 C.civ., este, așadar, nu doar admisibilă, dar și justificată.
În ce privește susținerea recurentei în sensul că suma acordată de instanță era purtătoare de dobândă legală de la data încasării sumelor, tribunalul apreciază, de asemenea, ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care nu s-au administrat probe în sensul că pârâtul ar fi întrebuințat în folosul său această sumă. De asemenea, nu există un text care să consacre o prezumție legală în ce privește ziua întrebuințării banilor, în timp ce art. 1544 Cod civil prevede: „mandatarul este dator a plăti dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său din ziua întrebuințării lor, iar dobânzile sumelor rămase din ziua când i s-au cerut acele sume.” Nu se putea reține de instanța de fond nici incidența art. 1203 C.civ., în această situație, pentru că prezumția trebuie să aibă puterea de naștere a probabilității, față de situația de fapt dedusă judecății.
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază recursul declarat ca neîntemeiat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.proc.civ., îl va respinge.
Prin decizia ce se va pronunța, tribunalul, față de solicitarea intimatului în acest sens, va lua act că intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta reclamantă A. A. cu domiciliul ales la C..Av.R. D. – S., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.142/10.02.2012 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimatul pârât B. R. domiciliat în Bușteni, . A, jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2012.
Președinte, Judecători,
C. M. R. C. Șalar F. L.
Grefier,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.ȘL/Tehnored.R.V.
2 ex./06.09.2012
d.._ Judecătoria S.
j. S. N. E.
| ← Recuzare. Decizia nr. 1070/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1051/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
