Pretenţii. Decizia nr. 1457/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1457/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 1457/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1457
Ședința publică din data de 06.11.2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- C. A. M.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât C.E.C. B. S.A. cu sediul în București, Sector 3, Calea V. nr.13 împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr.3486/ 281/2012 în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. I. domiciliat în Ploiești, . nr. 4, ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. L. T., cu sediul în Ploiești, ., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul – contestator, reprezentat prin consilier juridic I. P., lipsind intimatul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,50 lei, conform O.P. nr.4841 (f.7) și O.P. nr.617 (f.29 dosar nr._ ) și timbrul judiciar în valoare de 3,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului - pârât, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentului - pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Solicită a se observa că reclamantul a avut depusă la bancă, la nivelul anului 1995, suma de 10.000 lei și, începând cu data de 01.07.2005, toate băncile au aplicat prevederile Legii nr.384/2004 privind denominarea monedei naționale.
Arată că, în mod greșit instanța de fond a reținut culpa băncii, însă nu s-a produs nicio pagubă în patrimoniul intimatului - reclamant, nefăcând altceva decât să aplice prevederile imperative ale Legii nr.384/2004, acestea aplicându-se tuturor sumelor de bani, indiferent dacă aceste sume de bani au fost depozitate la instituțiile de credit sau nu.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr.3486/281/ 2012, reclamantul S. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C.E.C. B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 400 lei reprezentând contravaloarea depozitului constituit la data de 27.02.1986, aferent libretelor de economii nr._ -_ și nr._ -_ și la plata dobânzii legale de la data înregistrării cererii până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 27.02.1986 a depus la pârâtă suma de 10.000 lei în cadrul a două librete de economii cu dobândă, soldul fiind același la data de 16.05.1995, cu precizarea că nu a mai accesat contul până în anul 2011, când angajații pârâtei i-au comunicat că soldul este 0, având în vedere denominarea.
Pârâta nu și-a respectat obligațiile izvorâte din contractul de depozit., astfel încât, era îndreptățit la plata dobânzii practicate de către pârâtă, la data denominării, soldul să fie convertit în lei noi.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.112 C.pr.civ., art.969 C.civ., O.M.F. nr.528/17.10.1973, H.G. nr.888/1996 și H.G. nr.1602/2002.
În raport de susținerile reclamantului S. I., pârâta S.C. C.E.C. B. S.A. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, iar pe fond a arătat că libretele de economii și câștiguri în autoturisme au fost scoase din circuitul comercial prin H.G. nr.735/ 1997.
La data de 01.04.2000, libretele deținute de reclamant au fost scoase din circuitul comercial, când s-a dispus sistarea tragerilor la sorți organizate pentru libretele de economii, iar începând cu data de 01.07.2005, produsele de economisire inactive mai mici de 15 lei au fost trecute într-un cont colector la care s-a aplicat un comision de 0,1 leu/lună.
Începând cu luna septembrie 2000, dobânda anuală se acordă numai sub formă de numerar, clienții fiind invitați să-și transfere soldul pe alte tipuri de produse, libretul de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme fiind o varietate a contractului de depozit bancar, având caracter de contract de adeziune.
Art.1602 și art.1604 C.civ. prevăd că depozitarul trebuie să restituie suma de bani depusă și dobânda. O parte din dobândă nu se acordă deponenților, ci este utilizată pentru constituirea fondului de câștiguri.
Deponenții nu și-au exercitat dreptul de a înceta raportul contractual, ceea ce echivalează cu un acord dat la condițiile și efectele acestuia.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/21.12.2012 prin care a admis cererea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtei să restituie acestuia suma de 400 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 400 lei începând cu data introducerii cererii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din libretele de economii rezultă că reclamantul avea două depozite constituite la pârâtă, al căror sold, la data de 16.05.1995, era de 10.000 ROL.
Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.1187/03.12.1962 s-a stabilit că pentru asemenea instrumente de economisire, procentul de dobândă era de 4%, din care 2% se atribuie depunătorilor.
Față de data încheierii contractului, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile vechiului C.civ., respectiv art.1604 care prevede că depozitarul trebuie să restituie suma de bani depusă și dobânda.
De asemenea, art.27 alin.1 din H.G. nr.1602/2002 pentru aprobarea Statutului Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. stipulează că sumele depuse de persoanele fizice la C.E.C. - S.A., cu orice titlu, precum și dobânzile și câștigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat, iar dreptul de creanță asupra acestora este imprescriptibil.
În conformitate cu art.969 C.civ., convențiile au putere de lege între părțile contractante.
Odată dovedită existența obligației de către creditor, devin aplicabile dispozițiile art.1073 C.civ.: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, la dezdăunare”.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că, odată dovedită existența contractului de depozit și faptul că reclamantul avea, la data de 16.05.1995, depusă suma de 10.000 ROL la care au curs dobânzi, pârâta trebuie să dovedească că a restituit sumele solicitate.
S-a mai reținut că pârâta a invocat circulara nr.213/12.08.2005, prin care s-a stabilit că produsele de economisire declarate inactive vor fi trecute într-un cont colector la care se percepe un comision de 0,1 RON lunar, dar nu face dovada notificării reclamantului în acest sens.
Modificarea unui contract nu poate fi unilaterală, chiar și în situația unui așa-zis contract de adeziune, ci trebuie făcută prin consimțământul ambelor părți.
Față de împrejurarea că, prin esență, depozitul bancar este cu titlu oneros, dobânda reprezentând prețul folosirii capitalului și față de tabelul inserat în întâmpinare cu privire la nivelul dobânzii practicate pentru acest tip de instrument de economisire, instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, motiv pentru care a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 400 lei.
Față de dispozițiile art.3 alin.2 din O.U.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar, s-a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 400 lei începând cu data introducerii cererii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2013, contestatoarea S.C. C. B. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. I., contestație în anulare împotriva sentinței civile nr._/ 21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, solicitând instanței anularea sentinței menționate și reluarea judecății.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că instanța de fond a încălcat prevederile de ordine publică privitoare la competență, întrucât reclamantul a promovat cererea în contradictoriu cu S.C. C.E.C. B. S.A. - Sucursala Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. Prahova, deși S.C. C.E.C. B. S.A. are sediul în București, Calea V. nr.13, Sector 3, în cauză fiind incidente disp. art.5 C.pr.civ. potrivit cărora competentă să se pronunțe este Judecătoria Sector 3 București, în circumscripția căreia își are sediul contestatoarea.
În drept, contestatoarea S.C. C.E.C. B. S.A. a invocat prevederile art.317 alin.2 C.pr.civ.
În probațiune, contestatoarea nu a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă.
În raport de susținerile contestatoarei, la data de 18.03.2013, fiind legal citat, intimatul S. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată, arătând că, prin acțiunea în pretenții formulată la data de 30.01.2012, a solicitat obligarea pârâtei S.C. C.E.C. B. S.A. - Sucursala Ploiești la plata sumelor datorate, procedura de citare fiind derulată cu pârâta S.C. C.E.C. B. S.A. - Sucursala Ploiești, întâmpinarea fiind depusă de S.C. C.E.C. B. S.A. - unitatea centrală.
Intimatul a mai precizat că, la instanța de fond, nu s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și, mai mult decât atât, în dispozitivul sentinței s-a strecurat o eroare de redactare, întrucât, s-a indicat denumirea pârâtei S.C. C.E.C. B. S.A., iar nu S.C. C.E.C. B. S.A. - Sucursala Ploiești, așa cum a fost indicat în cererea de chemare în judecată.
Intimatul nu a indicat vreun temei de drept și nici nu a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă în apărare.
Ulterior, la data de 18 martie 2013, contestatoarea a depus o cerere modificatoare, în sensul că înțelege să califice calea de atac formulată împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, ca fiind recurs, invocând, în esență, dispozițiile Deciziei nr.967/2012 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M.O. nr.853/18.12.2012, precum și prevederile O.U.G. nr.4/2013.
Astfel, s-a învederat că sentința civilă nr._/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ a fost comunicată băncii la data de 20.02.2012, ca urmare a solicitării scrise formulate la data de 29.01.2013, apreciindu-se că, în speță, pârâta a respectat termenul legal de 15 zile pentru a motiva recursul.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, apreciind că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Cu privire la actul juridic dedus judecății, pârâta a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamantul avea, în anul 1995, depusă suma de 10.000 ROL, de la acea dată începând cu data de 01.07.2005 toate băncile aplicând prevederile Legii nr.384/2004 privind denomirarea monedei naționale, prin transformarea sumei existente la acea dată în lei noi, prin tăierea a patru zerouri.
Aplicând prevederile Legii nr.384/2004 asupra sumelor de bani pe care reclamantul le avea depuse pe instrumentele de economisire la data de 01.07.2005, a rezultat suma de 1 RON, astfel încât, în mod eronat s-a reținut culpa băncii, cu atât mai mult cu cât, aplicabilitatea prevederilor legii menționate este imperativă și se vize toate sumelor de bani, indiferent dacă acestea au fost depozitate la instituțiile de credit sau nu.
A mai arătat pârâta că libretele deținute de către reclamant au fost introduse în circuitul comercial printr-un act normativ - Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.1187/1962 privind vânzarea de autoturisme către populație și au fost scoase din circuitul comercial tot printr-un act normativ, respectiv H.G. nr.735/ 1997.
La data de 01.04.2000, libretele deținute de către reclamant au fost retrase din circuitul comercial, cu precizarea că libretele de economii și câștiguri în autoturisme au fost emise în baza unui act normativ, clauzele nefiind supuse negocierii.
Începând cu data de 01.04.2004, conturile cu valoare mai mică de 10 RON în care nu au mai fost efectuate operațiuni timp de un an de zile, au devenit inactive, dobânda acordată pentru aceste conturi fiind dobânda la vedere, iar produsele de economisire inactive cu un sold mai mic de 15 RON au fost trecute într-un cont colector, la care s-a aplicat, începând cu luna august 2005, un comision de administrare de 0,10 RON/cont/lună, în acest sens fiind emisă Circulara nr.213/2005.
Libretul de economii cu dobândă și câștiguri în autoturisme este o formă a contractului de depozit, respectiv un contract de depozit bancar, având caracter de contract de adeziune, ale cărui clauze cu privire la dobânda acordată au fost prevăzute prin însuși actul normativ prin care a fost introdus în circuitul comercial ca instrument de economisire, respectiv Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.1187/1962 privind vânzarea de autoturisme către populație, abrogată prin H.G. nr.737/1997.
Pârâta a arătat că legislația civilă românească cunoaște cazuri în care este permisă denunțarea unilaterală a contractului.
Astfel, poate fi denunțat prin voința unilaterală a unei părți, orice contract de închiriere fără termen, la fel contractul de mandat ori contractul de depozit, opinia fiind împărtășită și de doctrină, în care se arată că, întrucât contractul de depozit se încheie pe o durată nedeterminată, încetarea lui poate fi determinată de oricare dintre părți, prin denunțarea unilaterală.
Pe de altă parte, în condițiile economiei de piață, C.E.C. B. S.A. nu poate fi obligat să mențină acest instrument de economisire atât timp cât acesta nu mai corespunde cerinței de profitabilitate.
Referitor la actualizarea sumei depuse cu indicele preturilor de consum, pârâta a invocat prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, prin care nu se stabilește o obligație generală a Statelor de a menține, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la anumite organisme bancare sau financiare, iar admiterea acțiunii formulate de reclamant ar însemna modificarea unilaterală, pe cale judecătorească, a unei convenții legal încheiată, în contra voinței uneia din părți, în concluzie o încălcare a principiului libertății contractuale.
Cu privire la dobânda datorată, pârâta a arătat că, până la data sistării tragerilor la sorți, pierderea sumei reprezentând procentul de dobândă cu care se participa la tragerea la sorți nu era imputabilă pârâtei, ci reprezintă voința comună a părților.
Începând cu luna septembrie 2000, la acest tip de libret, dobânda anuală se acorda numai sub formă de numerar, fără a se mai organiza trageri la sorți trimestriale, iar clienții au fost invitați să-și transfere soldul pe alte tipuri de produse.
În drept, pârâta S.C. C.E.C. B. S.A. a invocat dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 C.pr.civ. și art.3041 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.6035/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a instanței, invocată din oficiu, sens în care s-a dispus înaintarea recursului declarat de S.C. C.E.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând prioritar, în baza art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția de necompetență materială funcțională invocată din oficiu - excepție de procedură, dilatorie și absolută, a reținut că prin cererea modificatoare, contestatoarea S.C. C.E.C. B. S.A. a recalificat calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, și anume din contestație în anulare în recurs.
Fiind sesizată cu soluționarea unui recurs îndreptat împotriva unei sentințe civile pronunțare de aceeași instanță, în temeiul art.2 pct.3 și art.159¹ C.pr.civ., s-a apreciat că Tribunalul Prahova este instanța competentă, din punct de vedere material și funcțional, să soluționeze prezenta cauză, motiv pentru care a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a Judecătoriei Ploiești, invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a recursului formulat împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ în favoarea Tribunalului Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 16.05.2013.
Prin încheierea din data de 08.07.2013, tribunalul a respins excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimat, reținând că, prin Legea nr.202/ 2010, a fost introdus art.1 pct.11 C.pr.civ., prin care s-a menționat că „judecătoriile judecă … în primă și ultimă instanță, procesele și cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei”.
Ulterior, prin Decizia nr.967/20.11.2012, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.1 pct.11 C.pr.civ. sunt neconstituționale, această decizie fiind publicată în Monitorul Oficial nr.853/18.12.2012.
Conform art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată, „decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie”.
De asemenea, art.31 alin.3 din același act normativ prevede că „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
Prin urmare, tribunalul a constatat că, începând cu data de 18.12.2012 - data publicării deciziei de neconstituționalitate în Monitorul Oficial, pentru o perioadă de 45 de zile, dispozițiile art.1 pct.11 C.pr.civ., care interziceau recursul în cauze având ca obiect cereri în pretenții pentru sume mai mici decât suma de 2.000 lei, nu s-au mai aplicat.
În consecință, ținând seama că sentința civilă nr._/21.12.2012 a fost pronunțată de Judecătoria Ploiești în intervalul de timp cât dispozițiile art.1 pct. 11 C.pr.civ. erau suspendate, rezultă că această sentință poate fi atacată cu recurs, în condițiile art.299 și urm. C.pr.civ., astfel că tribunalul a respins excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, se retine că reclamantul S. I. a avut constituite la pârâta S.C. C.E.C. B. S.A. două depozite de economii, astfel cum rezultă din libretele de economii_ –_ și, respectiv nr._ –_, ambele din data de 27.02. 1986.
Este cunoscut faptul că depozitul neregulat are o aplicație foarte frecventă în practică, în cazul depunerilor bănești la C.E.C. sau la alte instituții bancare.
Depunerile se pot efectua pe numele persoanei care efectuează depunerea sau pe numele altei persoane, însă, în toate cazurile, raportul juridic de depozitare se naște între titularul libretului (chiar dacă depunătorul este o altă persoană) și C.E.C. care se obligă fată de titularul libretului să păstreze și să restituie sumele depuse.
Titularul are dreptul și la dobânzile plătite de C.E.C. (fructe civile), precum și la câștiguri în obiecte sau bani, în cazul libretelor de economii cu câștiguri.
Art.27 alin.1 din H.G. nr.1602/2002 pentru aprobarea Statutului Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A. prevede că sumele depuse de persoanele fizice la C.E.C. - S.A., cu orice titlu, precum și dobânzile și câștigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat, iar dreptul de creanță asupra acestora este imprescriptibil.
La rândul său, art.21 din Statutul C.E.C. din anul 1958 prevede că, pentru sumele depuse, C.E.C. plătește titularilor dobânzi anuale sau câștiguri, cuantumul dobânzilor fiind stabilit de Consiliul de miniștri.
După anul 1990, prin Legea nr.58/1998, depozitul bancar a fost definit ca fiind suma de bani încredințată în următoarele condiții: să fie rambursată în totalitate, cu ori fără dobândă sau orice altă facilitate, la cerere sau la termenul convenit de către deponent cu depozitarul.
Așa fiind, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în speță, fiind dovedită, fără nicio îndoială, existența contractului de depozit și faptul că reclamantul avea, la data de 16.05.1995, depusă suma de 10.000 ROL la care au curs dobânzi, pârâta trebuie să dovedească restituirea sumelor solicitate.
Deși, pârâta a invocat circulara nr.213/12.08.2005 prin care s-a stabilit că produsele de economisire declarate inactive vor fi trecute într-un cont colector la care se percepe un comision de 0,1 RON lunar, nu a făcut dovada notificării reclamantului în acest sens, în condițiile în care, din principiul enunțat de art.969 C.civ., rezultă obligativitatea contractului legal încheiat de la care părțile nu se pot sustrage.
Fiind rezultatul unui acord de voință care trebuie să se înscrie în limitele prevederilor legale, orice contract poate fi modificat, desfăcut sau desființat prin consimțământul părților, în virtutea simetriei existente între modul de încheiere a contractului și modul de revocare a acestuia.
Reținând și împrejurarea că depozitul bancar este cu titlu oneros, dobânda reprezentând contravaloarea folosirii capitalului, în mod corect instanța de fond observând algoritmul de calcul cu privire la nivelul dobânzii pentru acest tip de instrument de economisire inserat în cuprinsul întâmpinării, a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 400 lei, precum si a dobânzii legale începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, în această modalitate fiind acoperită orice pagubă suferită de reclamant.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât C.E.C. B. S.A. cu sediul în București, Sector 3, Calea V. nr.13 împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr.3486/ 281/2012 în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. I. domiciliat în Ploiești, . nr. 4, ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. L. T., cu sediul în Ploiești, ., ., județul Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată in ședință publică, azi, 06 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. A. G. H. C. A. M.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. A.G.H..
2 ex. – 11.12. 2013
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1333/2013. Tribunalul PRAHOVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 2938/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
