Pretenţii. Decizia nr. 176/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 176/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 176
Ședința publică din data de 26 Martie 2015
PREȘEDINTE - N. A.
JUDECĂTORI-M. N.
- M. C.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ P., cu sediul în Ploiești, .. 13, județ P., împotriva sentinței civile nr. 8001/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DR. T. C., domiciliată în ., ., județ P..
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de consilier juridic I. A. R. și intimata-pârâtă reprezentată de avocat I. L..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, arată că solicită a se rectifica încheierea de ședință de la termenul anterior de judecată, întrucât s-a consemnat că părțile au lipsit, însă acesta a fost prezent în sala de judecată, a depus la dosar împuternicirea avocațială, urmând a se observa că în dispozitiv se ia act că s-a prezentat apărătorul intimatei-pârâte și a depus delegația. Totodată, arată că întâmpinarea a fost depusă la dosar prin serviciul registratură cu două zile înainte.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul, arată că la termenul anterior de judecată s-a prezentat în instanță și a depus la dosar delegația.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, arată că de d-na consilier juridic, apărător al recurentei-reclamante, s-a luat act că a fost prezentă în sala de judecată, dar nu s-a luat act că și apărătorul intimatei-pârâte a fost prezent.
Tribunalul ia act de susținerile apărătorilor părților cu privire la solicitarea de rectificare a încheierii de ședință din data de 29.01.2015 și, dispune rectificarea acesteia, în sensul arătat mai sus de către apărătorii părților, respectiv că a fost prezent în sala de judecată și apărătorul intimatei-pârâte, care a depus și delegație la dosar.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile atacate, conform motivelor invocate în cererea de recurs, arătând că instanța de fond a schimbat natura acțiunii – din obligarea pârâtei la plata contravalorii bunului care a fost furat în aceea de caz fortuit. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare, arătând că instanța de fond a reținut în mod corect incidența dispozițiilor art. 1566 și 1567 C.civ., fiind îndeplinite condițiile cazului fortuit, deoarece bunul a pierit fortuit, caz în care nu este vina comodatarului. Totodată, arată că decizia civilă pronunțată de Tribunalul P., care a fost depusă de recurenta-reclamantă ca practică judiciară, este o speță total diferită și vizează o altă situație de fapt decât cea din prezenta cauză. Precizează că acțiunea formulată de obligare a intimatei la plata sumei reprezentând contravaloarea acelui laptop vizată de către recurentă este valoarea de achiziționare. Solicită a se observa că la momentul la care s-a încheiat contractul de comodat nu s-a realizat o prețuire a bunului, așa cum ar fi trebuit, conform prevederilor Codului Civil. Susține că, în raport de valoarea de achiziționare în anul 2008, recurenta solicită obligarea intimatei-pârâte la plata contravalorii acestui laptop la mai mult de 7 ani diferență, deși, în opinia sa, s-a înregistrat o uzură atât fizică cât și morală, urmând a se observa că nu se poate reține vreo culpă a comodatarului în ceea ce privește dispariția bunului. De asemenea, nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul ia act de susținerile părților și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 14.09.2012, sub nr._, reclamanta Direcția de Sănătate Publică P. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta dr. T. C., instanța să dispună obligarea acesteia din urma la plata prejudiciului în suma de 3.077,42 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, urmare a inventarierii efectuate de către Comisia de inventariere a patrimoniului Direcției de Sănătate Publică P. s-a constatat lipsa din gestiune a calculatorului portabil Dell (număr inventar 3631), în valoare de 3057,12 lei, cu antivirus în suna de 20,3 lei, că în urma misiunii de audit financiar efectuată de Camera de Conturi P. s-a emis Decizia nr. 53/17.06.2012 prin care s-a dispus ca reclamanta să ia măsuri ca să stabilească întinderea prejudiciului, precum și recuperarea acestuia, că s-a dispus de către directorul executiv al reclamantei stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului conform prevederilor cap. III, pct. 3.2, lit. e) din Contractul de comodat nr. 321/07.05.2008, că s-a stabilit prin raportul intermediat de audit nr._/04.09.2012 că pârâta figurează cu un debit de 3.077,42 lei – contravaloare laptop – și 20,3 lei – contravaloarea antivirus.
Reclamanta a mai arătat că la 07.05.2008 a încheiat cu pârâta contractul de comodat nr. 321 prin care a acordat, sub forma de împrumut un calculator portabil dell, cu antivirus, precum și imprimanta epson, că acest contract a fost încheiat ca urmare a HG nr. 292/2007 și al Ordinului ministrului sănătății publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de sănătate nr._, că pârâta figurează în evidențele reclamantei cu debitul menționat, iar conform art. 46, pct. 3, alin. (1) din Ordinul nr. 2861/2009, bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă și se recuperează de la persoanele vinovate la valoare de înlocuire, astfel încât se impune admiterea acțiunii.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 30, alin. (1), art. 143 și urm. din C.proc.civ., art. 46, pct. 3, alin. (1) din Ordinul nr. 2861/2009, art. 64 din Legea nr. 94/1992, HG nr. 192/2007, OMS nr._, art. 14 din HG nr. 1388/2010, Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătății, OMS nr. 1078/2010.
În probațiunea, reclamanta a depus la dosar înscrisurile menționate în acțiune.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că la 07.05.2008 a fost încheiat contractul de comodat nr. 321 prin care reclamanta a împrumutat gratuit pârâtei un laptop și un program informatic, că la 13.01.2010, cu ocazia efectuării unor vizite medicale la domiciliul pacienților, geamul de la portiera din stânga spate a autoturismului cu care s-a deplasat a fost sparte de către persoane necunoscute, fiind furate mai multe bunuri, printre care și laptopul luat în comodat, care nu se afla la vedere, că a procedat la sesizarea poliției, care la 13.12.2011 i-a comunicat că furtul a fost săvârșit de persoane încă necunoscute, că această situație a fost adusă la cunoștința reclamantei.
A mai arătat că art. 46, pct. 3, alin. (1) din Ordinul nr. 2861/2009 care reglementează recuperarea sumelor rezultate în urma inventarierii prin realizarea imputării față de persoanele care se fac vinovate se referă la angajații instituțiilor publice, or, pârâta nu se încadrează în rândul persoanelor la care se referă textul, în cauză fiind încheiat un contract de comodat și numai prevederile contractuale sunt cele ce pot lămuri întinderea obligațiilor părților semnatar, că în baza art. 3.2, lit. e) din Contractul de comodat intervenit între părți, răspunderea comodatarului ia naștere numai în cazul întrunirii a două condiții cumulative, anume bunul să fi fost distrus, total sau parțial, iar această distrugere să fie datorată culpei sau neglijenței comodatarului, că în speță niciuna din aceste condiții nu este întrunită, că, potrivit Codului civil, riscul deteriorării sau pierii fortuite este suportat de comodant, în calitate de proprietar, fiind expres reglementate cazurile în care riscurile sunt suportate de către comodatar.
În probațiune, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 969 din C.civ.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și, pentru reclamantă, proba cu 2 martori. Astfel, au fost audiați sub prestare de jurământ martorii T. A. M. și M. N., a căror depoziție a fost consemnată și atașată la dosar după semnare.
Prin sentința civilă nr. 8001/02.06.2014, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ P., în contradictoriu cu pârâta DR.T. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 07.05.2008 a intervenit între părți, Autoritatea Publică a Județului P., în calitate de comodant, și Cabinetul medical de asistență medicală primară dr. T. C., în calitate de comodatar, Contractul de comodat nr. 321 (de aici înainte „Contract”), prin care comodantul acordă comodatarului, sub forma de împrumut, următoarele bunuri: calculator, echipament informatic și program informatic (…). (art. 2.1 din Contract).
La data de 13.01.2010, în cadrul unei vizite la domiciliul pacienților, din autoturismul nr._, autoturism cu care pârâta s-a deplasat la acel moment, au fost furate mai multe bunuri, printre care și laptopul Dell pe care era instalat programul informatic (antivirusul) luate în comodat.
Pârâta a sesizat poliția cu privire la săvârșirea infracțiunii, dosarul fiind trecut la 30.06.2010 în evidențele cu autori neidentificați.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și din actele de cercetare penală efectuate de către poliție, depuse la dosar, instanța a constatat că reiese că furtul a fost săvârșit prin efracție, prin forțarea sistemului de închidere din stânga – față și spargerea geamului din stânga – spate a autoturismului_ .
Instanța de fond a reținut că acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, având în vedere că contractul a fost încheiat anterior datei de 01.10.2011, data intrării în vigoare a C.civ. din 2009, efectele juridice ale acestuia vor fi stabilite prin raportare la C.civ. din 1864., în vigoare la momentul încheierii sale, conform art. 6 alin. (2) și (3) din C.civ. din 2009, dispoziții reluate de art. 3 și 4 din Legea nr. 71/2011.
Astfel, instanța de fond a amintit că potrivit art. 969 alin. (1) din C.civ. de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, creditorul având dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, potrivit art. 1073 din același Cod.
În soluționarea prezentului litigiu instanța de fond a avut în vedere doar dispozițiile Contractului și, în completare, dispozițiile C.civ. din 1864 referitoare la comodat, întrucât, în speță, este vorba de un raport juridic civil, având ca izvor contractul.
Actele normativele invocate de reclamantă nu pot fi luate în seamă la dezlegarea în drept a pricinii întrucât ele nu se aplică în relația dintre părți, care este reglementată exclusiv de Contract și de dispozițiile C.civ. din 1864.
Astfel, conform art. 1560 din C.civ. din 1864, comodatul este un contract prin care cineva împrumută altuia un lucru spre a se servi de dânsul, cu îndatorire de a-l înapoia, fiind, de esență, cu titlu gratuit (art. 1561 din C.civ. din 1864), împrumutătorul rămânând proprietarul lucrului dat împrumut (art. 1562 din C.civ. din 1864).
Conform art. 3.2, lit. e) din Contract, comodatarul va răspunde de distrugerea totală sau parțială a bunurilor care s-ar datora culpei sau neglijenței sale, suportând contravaloarea acestora la prețul de achiziție.
În speță, așa cum s-a reținut mai sus, bunul dat în comodat nu a fost distrus, întrucât distrugerea presupune o degradare a bunului, fără însă a se pierde posesia sa, ci a fost furat, astfel încât clauza de la art. 3.2, lit. e) din Contract nu este incidentă
Astfel, instanța de fond a reținut că, în lipsa unor clauze contractuale contrare, sunt incidente disp. art. 1566 – 1567 din C.civ., ca norme supletive, conform cărora dacă lucrul împrumutat piere prin un caz fortuit de la care comodatarul l-ar fi putut sustrage, subrogându-i un lucru al său, dacă el, neputând scăpa unul din două lucruri, a preferit pe al său, atunci este răspunzător de pierderea celuilalt; or, dacă lucrul s-a prețuit când s-a împrumutat, atunci pentru pierderea lui, cășunată chiar prin caz fortuit, rămâne răspunzător comodatarul, întrucât nu s-a stipulat contrariul.
Cu alte cuvinte, în materia comodatului comodantul, în calitate de proprietar, suportă riscul pieirii fortuite a bunul (res perit domino), cu excepția cazului în care lucrul a fost evaluat la momentul contractării, când riscul este suportat de comodant (res perit debitori).
Astfel, prin caz fortuit trebuie înțeles un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
Prin urmare, cazul fortuit este un eveniment neimputabil celui chemat să răspundă, care nu are caracter extraordinar și nu putea fi prevăzut de către un tip uman mediu și nici prevenit ori evitat, decât de omul cel mai capabil de o diligență și prudență maximă.
În speță, instanța de fond a reținut că furtul laptopului din mașină, prin efracție, îndeplinește condițiile cazului fortuit, fiind eveniment fără caracter extraordinar, care nu poate fi prevăzut de un tip uman mediu și nici prevenit ori evitat, decât de omul cel mai capabil de o diligență și prudență maximă.
De asemenea, acest eveniment nu poate fi imputat pârâtei, care a luat toate măsurile aflate la dispoziția unui tip uman mediu, anume a sustras laptopul de la vedere, a închis mașina și, ulterior, a sesizat poliția.
A pretinde acesteia să-și doteze mașina cu alarmă, să nu scoată calculatorul portabil din incinta cabinetului sau să-l aibă tot timpul asupra sa, pe de-o parte, nu ar putea înlătura riscul de furt, având în vedere că, în speță, acesta a fost săvârșit în plină zi, pe o stradă circulată, cu martori de față, iar pe de altă parte, ar însemna să se pretindă o conduită hiperdiligentă care nu are fundament în Contract sau în C.civ.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că furtul săvârșit în speță întrunește condițiile cazului fortuit, nu îi este imputabil pârâtei, care a făcut tot ce-i stătea în putința unui tip uman mediu pentru a preveni sustragerile și nu a avut nici posibilitatea de a salva bunul prin sacrificarea unuia de-al său.
În ceea ce privește evaluarea bunului la momentul contractării, instanța de fond a reținut ca, întrucât contractul de comodat este un contract real, acesta se încheie la momentul tradițiunii bunului împrumutat. Prin urmare, momentul predării bunului dat în comodat este momentul contractării, moment la care bunul trebuie evaluat, pe de-o parte.
Pe de altă parte, fiind vorba de un contract, prețuirea trebuie realizată prin consimțământul părților, adică trebuie să fie acceptate de ambele părți, întrucât, în funcție de valoarea stabilită se va antrena răspunderea comodantului pentru pieirea fortuită a bunului luat împrumut.
Văzând acestea, instanța de fond a constatat că factura fiscală nr._ din 21.05.2008 prin care reclamanta susține că bunurile au fost evaluate nu constituie o prețuire, în sensul art. 1567 din C.civ.
Astfel, factura respectivă nu este acceptată de pârâtă prin Contract sau printr-un alt înscris adițional la contract, iar Contractul, la rândul său, nu conține nicio clauză prin care bunurile împrumutate să fie prețuite.
Teza propusă de reclamantă conform căreia bunurile au fost evaluate prin factura respectivă nu poate fi primită, întrucât ar însemna ca excepția în materie de comodat să se transforme în regulă, ceea ce nu poate fi admis.
Toate bunurile aflate în circuitul civil pot fi evaluate, într-o formă sau alta, iar marea majoritatea a lor au fost dobândite cu titlu oneros, existând astfel înscrisuri care să ateste prețul acestora (e.g. facturi, bonuri fiscale, diferite contracte). Dacă s-ar primi teza înaintată de reclamantă ar însemna ca în toate aceste cazuri art. 1567 din C.civ. din 1864 să devină aplicabil, ceea ce nu poate fi admis.
Astfel, art. 1567 din C.civ. instituie o excepția în materia comodatului de la regula res perit domino, stabilind că riscul pierii fortuite a bunului trece la comodatar, cu toate că proprietatea aparține în continuare comodantului. Fiind vorba de o excepția ea este de strictă interpretare și aplicare, neputând fi aplicată prin analogie sau prin interpretare extensivă.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că bunul dat în comodat a pierit fortuit și nu a fost nici prețuit în momentul contractării, astfel încât pârâta, în temeiul art. 1566 din C.civ. din 1864, nu răspunde pentru paguba cauzată reclamantei prin lipsa laptopului și a programului informatic din gestiune, acțiunea fiind neîntemeiată.
Împotriva soluției instanței de fond a formulat recurs, în termen legal, reclamanta Direcția de Sănătate P. P., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței precizate și obligarea pârâtei la plata contravalorii calculatorului portabil Dell, (număr de inventar 3631), in valoare de 3057,12 lei, precum și a antivirusului în suma de 20,30 lei.
În motivarea cererii de recurs, recurenta pârâtă a arătat că instanța de fond nu a ținut seama că încheierea Contractului de comodat nr. 321/07.05.2008, a fost ca urmare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.292/2007 pentru aprobarea programelor naționale de sănătate in anul
2007; Ordinului Ministrului Sănătății Publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr._ pentru aprobarea Normelor tehnice privind implementarea, evaluarea și finanțarea programelor naționale de sănătate, responsabilitățile în monitorizarea și controlul acestora, detalierea pe subprograme și activități, indicatorii specifici, precum și unitățile sanitare prin care se derulează acestea în anul 2007 și Ordinul Ministrului Sănătății Publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor tehnice pentru realizarea și raportarea activităților specifice din cadrul Programului național privind evaluarea stării de sănătate a populației in asistenta medicala primară.
În Ordinul Ministrului Sănătății Publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr._, era publicat contractul cadru, de care toate direcțiile de sănătate publica din tara au fost obligate să țina seama.
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, in sensul că a analizat greșit clauzele contractuale, interpretând eronat principiile generale de drept care reglementează exonerarea răspunderii civile contractuale in situația unui caz fortuit.
Pârâta-comodatar nu se află în situația unei pieiri fortuite, deoarece furtul bunului ce face obiectul contractului de comodat nr. 321/07.05.2008, nu poate exonera în mod absolut pe comodatar de răspunderea contractuală în cazul pieirii (dispariției) bunului împrumutat conform art.6.1. din contractul de comodat.
Mai mult decât atât recurenta reclamantă a consideră că pârâta a fost de rea-credința, deoarece nu a dat curs invitației făcute de reclamantă prin adresa nr._/07.06.2012, in vederea concilierii/soluționării pe cale amiabila a litigiului, in condițiile in cale nu a înțeles să notifice instituția reclamantă în termen de doua zile de la producerea furtului, conform art. 6.2 din contract.
De regulă, riscul pieirii fortuite este suportat de către comodant in calitate de proprietar, totuși riscurile sunt suportate de către comodatar daca întrebuințează lucrul contrar destinației.
Ori, pârâta s-a deplasat cu mașina doamnei asistente la o consultație unde nu era necesară prezenta laptopului și mai mult decât atât mașina nu a fost parcată la poarta pacientului ca sa poată fi supravegheată.
Așa cum reiese si din întâmpinarea pârâtei, bunul a fost expus riscului de a fi sustras din mașina, datorită faptului că singura metodă de protecție împotriva furtului ar fi fost numai simplu mod de a nu expune la vedere laptop-ul, acoperindu-l cu alte bunuri.
Din probele administrate in cauza pârâta nu a făcut dovada deplină că nu există nicio culpă (vina) ori neglijență a sa cu ocazia sustragerii laptopului din mașina.
Recurenta reclamantă consideră că natura acțiunii a fost schimbată de către instanța de fond, din obligarea pârâtei să plătească contravaloarea bunului, în aceea de caz fortuit, cu toate că în cauză nu s-a dovedit existența unei situații de înlăturare a răspunderii civile contractuale a pârâtei și totodată instanța de fond, nu a ținut seama ca este vorba despre bunuri care au fost achiziționate de către Ministerul Sănătății din fonduri publice, valoarea lor fiind stabilită în mod clar prin factura fiscală nr._/21.05.2008.
În conformitate cu prevederile art. 242, alin. 2 din Codul de Procedura civila din 9 septembrie 1865, recurenta a solicitat judecarea în lipsă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 12.11.2014.
În raport de motivele de recurs formulate de recurenta - reclamantă Direcția de Sănătate Publică P., la data de 27.01.2015, intimata – pârâtă T. C. a formulat, în baza art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică (f.17-21).
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Conform materialului probator administrat în cauză, urmare prevederilor Hotărârii Guvernului nr.292/2007 pentru aprobarea programelor naționale de sănătate in anul 2007, Ordinului Ministrului Sănătății Publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr._ pentru aprobarea Normelor tehnice privind implementarea, evaluarea și finanțarea programelor naționale de sănătate, responsabilitățile în monitorizarea și controlul acestora, detalierea pe subprograme și activități, indicatorii specifici, precum și unitățile sanitare prin care se derulează acestea în anul 2007 și Ordinul Ministrului Sănătății Publice și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor tehnice pentru realizarea și raportarea activităților specifice din cadrul Programului național privind evaluarea stării de sănătate a populației in asistenta medicala primară, între părți a fost încheiat Contractul de comodat nr. 321/07.05.2008 prin care recurenta reclamantă a transmis intimatului -pârât CMI Dr. T. C., spre folosință gratuită, cu titlu de împrumut o . bunuri, respectiv calculator portabil Dell, cu număr de inventar 3631, imprimantă matricială Epson și software antivirus, în valoare totală de 3.412,23 lei.
Prin decizia nr. 53/17.06.2012 a Curții de Conturi a României –Camera de Conturi P. s-a dispus recuperarea contravalorii sistemelor informatice care nu se mai găsesc în posesia comodatarilor la momentul controlului, printre care și CMI Dr. T. C.. (fila 6 dosar fond), ceea ce determinat sesizarea instanței de judecată cu acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Așadar, între părți s-a încheiat un contract care potrivit disp. art. 969 C. civ constituie legea părților și în care părțile au stabilit cazurile și modalitatea în care părțile răspund în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate prin acest contract.
Tribunalul constată că instanța de fond a analizat greșit clauzele contractuale, interpretând eronat principiile generale de drept care reglementează exonerarea răspunderii civile contractuale în situația unui caz fortuit ori a forței majore.
Deși în sentința recurată instanța de fond face trimitere la faptul că ne aflăm în prezența cazului fortuit, sustragerea bunului întrunind în speță condițiile cazului fortuit care nu îi este imputabil pârâtei, tribunalul apreciază că furtul bunului ce face obiectul contractului de comodat nu poate reprezenta un caz fortuit, situație de natură a exonera în mod absolut pe comodatar de vreo răspundere contractuală în cazul pieirii (dispariției) bunului împrumutat, conform art. 6.1 din contractul de comodat (f. 10 dosar fond).
De altfel, în executarea contractului, potrivit art. 3.2. lit. e din Contract, comodatarul răspunde de distrugerea totală sau parțială a bunurilor, datorită culpei sau neglijenței sale, suportând consecințele acestora la prețul de achiziție, iar art. 3.2 lit. h din Contract, stipulează obligația de a notifica comodantul, în termen de 24 ore de la producere, despre orice degradare sau defecțiune a bunurilor care fac obiectul contractului.
În legătură cu acest aspect, se mai observă, în plus, faptul că pârâtul-comodatar nu a înțeles să notifice în termen de 2 zile de la producerea acelui eveniment (furt) pe reclamantă despre furt.
Este adevărat că, de regulă, riscul deteriorării sau pierii fortuite a unui bun ce face obiectul comodatului este suportat de către comodant, în virtutea calității sale de proprietar al bunului respectiv (res perit domino).
Cu toate acestea, Codul Civil prevede o . excepții de la această regulă generală, în articolele 1565-1567, respectiv ipoteza în care lucrul a fost evaluat la momentul contractării.
În plus, în doctrină s-a mai menționat o altă situație în care riscul pierii bunului împrumutat se transferă de la comodant la comodatar, și anume în situația în care părțile însăși au inserat în contractul de comodat o clauză în care se menționează în mod expres acest transfer al suportării riscului, respectiv acea clauză prin care se instituie obligația comodatarului de a despăgubi pe comodant) proprietar al bunului împrumutat) în situația în care bunul nu mai este la comodatar.
În acest sens, s-a avut în vedere faptul că toate aceste dispoziții cu privire la suportarea, de regulă, de către comodant, a riscului pieirii bunului, au un caracter dispozitiv, iar prin raportare la dispozițiile art. 969 C. civ. părțile pot stabili prin contract și alte clauze ce nu sunt contrare legii.
Mai mult, potrivit art. 1567 C. civ., dacă lucrul s-a prețuit când s-a împrumutat, atunci pentru pierderea lui, cășunată chiar prin caz fortuit, rămâne răspunzător comodatarul, întrucât nu s-a stipulat contrariul. Or, în cauza de față, fiind vorba despre bunuri ce au fost achiziționate de Ministerul Sănătății din fonduri publice, valoarea lor a fost stabilită în mod clar, cu ocazia achiziționării lor, după cum rezultă și din factura fiscală nr._/25.04.2008 (fila 50 dosar fond).
În cauză nu pot fi reținute apărările intimatei astfel cum au fost inserate în cuprinsul întâmpinării cu privire la înlăturarea răspunderii civile contractuale întrucât nu a făcut dovada inexistenței culpei sau neglijenței sale cu ocazia sustragerii acestor bunuri aflate în posesia sa, astfel că aceasta trebuie să achite contravaloarea lor.
În ceea ce privește valoarea bunurilor, Tribunalul reține că acestea au fost achiziționate de către Ministerul Sănătății din fonduri publice, valoarea lor fiind stabilită în mod clar prin factura fiscală menționată în precedent,cu ocazia achiziționării lor, iar părțile nu au stabilit prin contract și alte clauze aplicabile ipotezei dispariției bunului.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 5, cu aplicarea art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția de Sănătate Publică P. și va modifica în tot sentința civilă nr. 8001/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin urmare, rejudecând pe fond cauza, tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamanta Direcția de Sănătate Publică P. și va obliga intimatul-pârât să plătească recurentei reclamante suma de 3077,42 lei, cu titlu de contravaloare prejudiciu, respectiv contravaloarea laptopului marca Dell și a programului antivirus instalat pe acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ P., cu sediul în Ploiești, .. 13, județ P., împotriva sentinței civile nr. 8001/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DR. T. C., domiciliată în ., ., județ P.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că admite acțiunea.
Obligă intimatul-pârât la plata sumei de 3077,42 lei reprezentând contravaloare prejudiciu, către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
Președinte, Judecători,
N. AlexandruMariana N. M. C.
Grefier,
M. – D. B.
Red. /Tehnored. A.N.
2 ex/02.04.2015
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. P. A.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 180/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1339/2015.... → |
|---|
