Pretenţii. Decizia nr. 53/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 53/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 53
Ședința publică din data de 14 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTORI: M. B.
I. C.
GREFIER: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul pârât I. N. C., domiciliat în Ploiești, ., ., ., prin procurator N. F., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. M. I., domiciliată în comuna Brazi, ., jud.Prahova, cu sediul ales la C.. av. D. C. E., în Ploiești, ., jud.Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât a depus taxă judiciară de timbru de 912 lei si timbru judiciar în valoare de 5 lei, precum și faptul că a formulat o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja un apărător, după care:
Tribunalul învederează părților că ședința de judecată este prezidată de judecătorul de pe locul III ținându-se seama de fișele de repartizare existente în dosare, în scopul asigurării rotației membrilor completului de judecată în ceea ce privește conducerea ședințelor de judecată în cadrul completului de recurs.
Tribunalul respinge cererea formulată de recurentul pârât, cu privire la acordarea unui nou termen de judecată, pentru a-și angaja un apărător, ca neîntemeiată, întrucât din luna septembrie 2012 și până în prezent, recurentul pârât avea posibilitatea să își angajeze un apărător, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberândasupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /30.06.2009 la Judecătoria Ploiești, reclamanta R. M. I. a chemat în judecată pe pârâtul I. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate existența unui drept de creanță în valoare de 34.300 lei reprezentând împrumutul acordat la achiziționarea autoturismului marca Skoda O., obligarea acestuia la plata sumei de 34.300 lei, a daunelor moratorii începând cu data notificării și până la plata efectivă a creanței, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a întreținut o relație de prietenie cu pârâtul în perioada noiembrie 2007-august 2008, perioadă în care în luna martie 2008 au stabilit să achiziționeze împreună un autoturism Skoda în schimbul sumei de 17.350 de euro, motiv pentru ca l-a împrumutat pe pârât cu suma de 34.300 lei, sumă pe care a contractat-o de la BRD, respectiv 33.000 lei datorită faptului că pârâtul nu deținea întreaga sumă necesară, împrumut în urma căruia acesta a achiziționat autovehiculul, promițându-i că îi va restitui împrumutul în termen de 3 luni, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o până în prezent.
La data de14.10.2009, 01.09.2010 reclamanta și-a modificat și precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului la restituirea sumei de 34.300 lei, a unor daune interese-moratorii calculate conform dobânzii legale practicată de BNR de la data notificării și până la data plății efective a sumei, menționând că suma împrumutată de la BRD la 17.03.2008 a fost de 33.000 lei, sumă pe care i-a împrumutat-o pârâtului la 02.04.2008 în vederea achiziționării autoturismului.
La data de 20.01.2010, 13.10.2010 pârâtul a formulat o întâmpinare, invocând excepțiile autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.298/2009, a lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată atât timp cât a încasat cu titlu de împrumut de la reclamantă suma de 30.000 lei, ocazie cu care a fost încheiat un înscris sub semnătură privată potrivit căruia era obligat să restituie suma în termen de 1 an, însă reclamanta i-a solicitat anterior expirării termenului plata unor dobânzi foarte mari, caz în care au fost stinse toate obligațiile dintre părți,fiind distrus înscrisul în original în momentul primirii banilor de către reclamantă.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, prin sentința civilă nr._/25.06.2012 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului și a fost obligat pârâtul să-i restituie reclamantei suma de 33.000 lei, reprezentând împrumut nerestituit, să plătească reclamantei daune-interese moratorii, egale cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății integrale a debitului, fiind admisă în parte cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată de 3681 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit probelor administrate în cauză, inclusiv recunoașterile pârâtului din cuprinsul întâmpinării, declarației martorei N. M., între părți a fost încheiat la data de 02.04.2008 un contract de împrumut prin care reclamanta a împrumutat pârâtului suma de 33.000 lei, după ce în prealabil, la data de 17.03.2008, reclamanta a încheiat cu BRD un contract de credit prin care împrumuta suma de 33.000 lei pe timp de 10 ani de la bancă, iar la data de 02.04.2008 pârâtul a dobândit autoturismul marca Skoda O. în schimbul prețului de 68.760 lei, înmatriculând-o pe numele său, astfel încât lipsa unui înscris a fost justificată de relația de prietenie dintre cei doi, devenind aplicabile disp. art. 1198 C.civ., privind imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris, suma fiind în cuantum de 33.000 lei, aplicându-se principiul in dubio pro reo prev. de art. 983 C.civ., conform cărora, în caz de îndoială, clauza se interpretează în favoarea debitorului, caz în care termenul de restituire era de 1 an, scadența împrumutului fiind la data de 02.04.2009, mai ales că pârâtul nu a făcut dovada restituirii împrumutului, sarcina probei în acest sens aparținând în exclusivitate pârâtului, motiv pentru care a fost admisă acțiunea în parte și a fost obligat pârâtul la restituirea sumei de 33.000 lei, reprezentând împrumut nerestituit și la plata de daune-interese moratorii, egale cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății integrale a debitului.
S-a menționat că în ceea ce privește diferența sumei de 1400 lei, proba cu martori nu este suficientă, în temeiul principiului in dubio pro reo, motiv pentru care reclamanta nu poate pretinde și plata acestei diferențe de la pârât.
În baza art. 274 alin.1, art. 276 C.pr.civ., a fost admisă în parte cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 3681 lei, reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, motivându-se că eronat a fost aplicată legea fără să se țină seama de recunoașterile sale privind încasarea sumei de 30.000 lei cu titlu de împrumut de la reclamantă, înserate în cuprinsul declarației dată la organele de poliție, după ce reclamanta i-a sustras bunuri din apartament, de restituirea sumei, interpretându-se eronat sintagma „i-am dat banii înainte”, ca fiind anterior datei de 20.08.2008, în realitate înțelegându-se anterior termenului de un an stabilit inițial.
În continuare, pârâtul a arătat că reclamanta i-a sustras bunuri din imobil în valoare de 34.300 lei, restituindu-i suma de 30.000 lei, suportând un prejudiciu de peste 100.000 lei care depășește debitul datorat reclamantei, inclusiv dobânzile, fiind un abuz de drept, o eroare de drept și că eronat s-a considerat imposibilitatea morală de preconstituire a unui contract, fiind audiați martori care nu au fost de față la predarea sumei, aplicându-se eronat principiul in dubio pro reo, reținându-se termenul de un an de la data împrumutului în favoarea sa, mai ales că la data restituirii sumei a fost surprins prin dol de către reclamantă care a distrus înscrisul, fiind determinat de către aceasta din urmă să se prezinte la organele de poliție și să declare că părțile s-au împăcat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 17.09.2012.
Tribunalul examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținându-se seama de dispozițiile legale incidente în cauză constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza contractului de credit nr._/17.03.2008, reclamanta a împrumutat de la BRD Groupe Societe Generale SA suma de 33.000 lei cu titlu de împrumut pentru nevoi personale, sumă ce urma să fie restituită pe o perioadă de 120 luni începând cu 17.03.2008 plus dobânda aferentă.
Conform răspunsurilor la interogatoriu ale părților, listelor de plată existente la dosar, declarațiilor nr.9602/20.08.2008, 05.08.2008, cărții de identitate existentă la dosar, facturii nr. 9144/02.04.2008, reclamanta și pârâtul au întreținut relații de prietenie în perioada noiembrie 2007- august 2008, întreținând și relații de concubinaj, însă, la un moment dat, pârâtul a dorit să achiziționeze un autoturism Skoda, autoturism pe care l-a cumpărat la data de 02.04.2008 în schimbul sumei de 68.760 lei, din care 45.000 lei au fost împrumutați de către pârât de la o bancă în luna martie 2008, ocazie cu care pârâtul, neavând întreaga sumă pentru achiziționarea autoturismului, a luat cu titlu de împrumut de la reclamantă suma de cca. 30.000 lei, astfel încât, în urma despărțirii părților, pârâtul a formulat o plângere penală împotriva reclamantei la data de 20.08.2008, dată la care în cuprinsul unei declarații a acuzat-o pe reclamantă că i-ar fi sustras din domiciliu o . bunuri, declarând că a fost ajutat de către reclamantă pentru achiziționarea autoturismului cu suma de cca. 30.000 lei, fiindu-i teamă reclamantei că în urma despărțirii există riscul să nu-și mai recupereze banii.
Martorii N. M., C. L., P. C. au declarat că, într-adevăr între părți a existat o relație de prietenie începând cu luna noiembrie 2007 și până în luna august 2008 părțile locuind în apartamentului pârâtului, însă, la un moment dat, pârâtul a achiziționat un autoturism, autoturism cumpărat cu o anumită sumă de bani, reclamanta efectuând un împrumut de la o instituție bancară constând în suma de 33.000 lei.
Disp.art.1576 si urm.c.civ. nemodificat, în vigoare la data soluționării cauzei la instanța de fond, în prezent disp. art.2158 și urm. cod civil modificat stipulează ca împrumutul de consumație, constituie un contract prin care o persoana numita împrumutător, transmite in proprietatea altei persoane (împrumutatului), o câtime de lucruri cu obligația pentru împrumutat de a restitui la scadenta, o cantitate egala de lucruri, de același gen si calitate.
Totodată, disp.art.1073-1077 c.civil nemodificat, prevăd ca orice creditor are dreptul sa pretindă debitorului său executarea întocmai a obligației asumate de către acesta, in caz contrar, creditorul având dreptul la desdăunări din partea debitorului său, pentru executarea cu întârziere, executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligației asumate de catre acesta.
In baza art.969 c.civ. nemodificat, convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, caz în care părțile nu pot deroga de la drepturile si obligațiile asumate in temeiul acestor convenții.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauza, rezulta că în perioada noiembrie 2007-august 2008 părțile au întreținut o relație de concubinaj, ocazie cu care la un moment dat la data de 17.03.2008 reclamanta a luat cu titlu de împrumut de la o instituție bancară suma de 33.000 lei, sumă pe care urma să o restituie începând cu 17.03.2008 și pe care a predat-o pârâtului în anul 2008 în vederea achiziționării de către acesta a unui autoturism Skoda la data de 02.04.2008 în schimbul sumei totale de 68.760 lei, astfel încât în urma despărțirii părților în luna august 2008 au intervenit neînțelegeri între acestea, ocazie cu care pârâtul a declarat la 20.08.2008, cu ocazia efectuării unor cercetări de către organele de poliție că a fost ajutat de către reclamantă cu suma de cca. 30.000 lei pentru achiziționarea autoturismului.
Ca atare, atât timp cât în perioada noiembrie 2007- august 2008 părțile au întreținut relații de concubinaj, fiind prieteni, relații în temeiul cărora reclamanta i-a predat pârâtului în primăvara anului 2008 suma de 33.000 lei, în scopul achiziționării de către acesta a unui autoturism la 02.04.2008, sumă pe care la rândul său reclamanta a împrumutat-o de la o instituție bancară, înseamnă că în realitate, între părți, a intervenit un contract de împrumut în baza căruia reclamanta a transmis în favoarea pârâtului o sumă de bani, respectiv 33.000 lei în schimbul restituirii la scadență a acesteia, deoarece fiecare parte și-a manifestat voința de a preda, și, respectiv, de a primi cu titlu de împrumut o anumită sumă de bani, în schimbul restituirii acesteia de către pârât la scadență, părțile aflându-se în imposibilitate morală de a încheia un înscris tocmai datorită relațiilor de prietenie, afecțiune care au existat în perioada sus menționată între reclamantă și pârât.
De altfel, analizându-se declarațiile date de către pârât la organele de poliție în cursul anului 2008, răspunsurile la interogatoriu ale părților, reiese cu certitudine că reclamanta a predat pârâtului suma de 33.000 lei în scopul de a-i facilita acestuia dobândirea autoturismului Skoda la data de 02.04.2008 al cărui preț a avut o valoare totală de 68.760 lei, sumă pe care la rândul său reclamanta a fost nevoită să o contracteze cu titlu de împrumut de la o instituție bancară la data de 17.03.2008, împrejurări care demonstrează prin însăși natura lor existența unui contract de împrumut între părți în baza căruia pârâtul a luat cu titlu de împrumut de la reclamantă suma de 33.000 lei, sumă pe care acesta din urmă are obligația să o restituie în integralitatea sa, mai ales că pârâtul avea obligația să facă dovada restituirii efective, integrale a acestei sume în calitate de debitor, data restituirii, predarea efectivă a acesteia reclamantei.
Faptul că reclamanta ar fi pătruns în domiciliul pârâtului, însușindu-și anumite bunuri pretinse de către pârât a fi proprietatea sa, nu înseamnă în mod automat că pârâtul este exonerat de obligația de a restitui suma împrumutată reclamantei, întrucât împrejurările sus menționate vizează raporturi juridice total diferite între părți, care exced unui contract de împrumut, iar pârâtul avea obligația să restituie suma împrumutată reclamantei cel târziu la data încetării raporturilor de prietenie dintre părți, fiind notificat de către reclamantă în scopul executării obligației la data de 23.10.2008.
De fapt, în condițiile în care, pârâtul nu și-a respectat obligația asumată constând în restituirea la scadență a sumei împrumutate de 33.000 lei înseamnă că în realitate la data scadenței sumei, acesta a fost de drept pus în întârziere în urma expirării termenului de plată, motiv pentru care pârâtul are obligația să achite reclamantei nu numai suma încasată cu titlu de împrumut efectiv, ci și dobânda legală aferentă acesteia pentru prejudiciul cauzat în urma nerestituirii la termenul scadent a sumei împrumutate, dobândă calculată începând cu data de 30.06.2009, data înregistrării acțiunii și până la plata efectivă a sumei împrumutate.
Astfel, in mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt si a admis în parte acțiunea, obligându-l pe pârât sa-i restituie reclamantei suma de 33.000 lei, împrumut nerestituit plus daune interese moratorii egale cu dobânda legală începând cu data înregistrării acțiunii și până la plata efectivă a debitului, întrucât în realitate sunt îndeplinite condițiile prev. de art. art.1576 si urm. c.civ. nemodificat, în vigoare la data soluționării cauzei la instanța de fond, în prezent disp. art.2158 și urm. cod civil modificat, inclusiv în ceea ce privește punerea în întârziere de drept a pârâtului prin expirarea termenului scadent stabilit de către părți în vederea restituirii împrumutului.
Motivele invocate de către pârât conform cărora eronat a fost aplicată legea, fără să se țină seama de recunoașterile sale înserate în cuprinsul declarației dată la organele de poliție, după ce reclamanta i-a sustras bunuri din apartament, de restituirea sumei, interpretându-se eronat sintagma „i-am dat banii înainte”, ca fiind anterior datei de 20.08.2008, referindu-se în realitate la o dată anterioară termenului de un an stabilit inițial, sunt neîntemeiate deoarece, dimpotrivă, la stabilirea situațiilor de fapt, de drept deduse judecății s-a ținut seama implicit de recunoașterile pârâtului înserate în cuprinsul declarațiilor date la organele de poliție, neavând nicio justificare pătrunderea reclamantei în domiciliul acestuia, însușirea eventual a unor bunuri, iar folosirea anumitor cuvinte, a unor sintagme denotă refuzul pârâtului de a restitui împrumutul, neexistând niciun element susceptibil de a fi interpretat ca fiind o dovadă privind restituirea împrumutului, mai ales că pârâtul avea obligația în calitate de debitor să facă dovada restituirii efective a împrumutului și nicidecum reclamanta.
Împrejurările invocate de către pârât conform cărora reclamanta i-ar fi sustras bunuri în valoare de 34.300 lei, suportând un prejudiciu de peste 100.000 lei în cazul restituirii sumei de 30.000 lei, depășindu-se debitul datorat reclamantei, inclusiv dobânzile, fiind un abuz de drept, o eroare de drept, nu îl îndreptățesc pe pârât să refuze restituirea sumei împrumutate întrucât în realitate acestea reprezintă simple aprecieri ale pârâtului, demonstrând neînțelegerile apărute între părți după despărțirea acestora, iar pârâtul are la dispoziție anumite mijloace procedurale reglementate de normele codului de procedură civilă în scopul valorificării anumitor pretenții față de reclamantă, în cazul în care consideră că ar fi suferit un anumit prejudiciu constând în c/valoarea unor bunuri pretinse că ar fi fost sustrase de către reclamantă.
Criticile pârâtului în sensul că eronat s-a considerat imposibilitatea morală de preconstituire a unui contract, fiind audiați martori care nu au fost de față la predarea sumei, aplicându-se eronat principiul in dubio pro reo, reținându-se un termen de un an de la data împrumutului și că la data restituirii sumei, a fost surprins prin dol de către reclamantă care a distrus înscrisul, fiind determinat de către aceasta din urmă să se prezinte la organele de poliție și să declare că părțile s-au împăcat, sunt nefondate deoarece, într-adevăr, părțile au fost în imposibilitate morală, obiectivă de a încheia un înscris privind suma împrumutată datorită relației de afecțiune, sentimentală care a existat între acestea, având calitatea la un moment dat de concubini, administrându-se legal proba cu martori, iar, în speță, nu există nicio împrejurare care să ateste exercitarea de către reclamantă a unor acte de natură să îl inducă în eroare pe pârât, principiul sus menționat operând deopotrivă față de ambele părți, mai ales că pârâtul avea obligația să restituie suma împrumutată reclamantei cel târziu la data despărțirii părților.
In raport de aceste considerente, tribunalul, constatând ca nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de art.304 pct.1- 9 c.pr.civ. si ținând seama de disp.art.3041 c.pr.civ., în baza art.312 alin.1 c.pr.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât I. N. C., domiciliat în Ploiești, ., ., ., prin procurator N. F., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. M. I., domiciliată în comuna Brazi, ., jud.Prahova, cu sediul ales la C.. av. D. C. E., în Ploiești, ., jud.Prahova, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. M. B. I. C.
GREFIER,
M. M. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. MC/tehnored.MC
2 ex./04.03.2013
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 2326/2015.... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1391/2013.... → |
|---|
