Revendicare imobiliară. Hotărâre din 29-06-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 368/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 368
Ședința publică din data de 29 Iunie 2015
PREȘEDINTE - C. R.
JUDECĂTOR - M. N.
- M. C.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă P. A., domiciliată în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1471/ 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M., domiciliată în comuna Starchiojd, ., VÎRJIAC V., domiciliată în Ploiești, ., .., ., jud. Prahova, P. F., domiciliat în comuna D., ., jud. Prahova, C. LOCALĂ DE F. F. S. cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE F. F., cu sediul în Ploiești, J. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 iunie 2015, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. cu nr._ din 10 iunie 2010, reclamanta P. A. a chemat în judecată pe pârâta P. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 400 mp. teren situat în .. Acasă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren de 800 mp., deținând o suprafață mai mare de 3000 mp., pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, potrivit adeverinței nr. 1677 din 2 septembrie 1991, iar din suprafața de 800 mp., primită moștenire de pe urma defunctului Sugă T., pârâta stăpânește 600 mp., pe care a ocupat-o în mod abuziv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive și inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că reclamanta nu face dovada calității de proprietar asupra terenului revendicat, prezentând ca dovadă a proprietății doar un certificat de moștenitor, act neconstitutiv de drepturi, care nu face nici o identificare a imobilului.
A mai susținut pârâta că terenul revendicat nu se identifică cu terenul deținut ea, nefăcându-se astfel dovada calității pârâtei, de posesor neproprietar cu privire la terenul revendicat, acțiunea fiind și inadmisibilă, pârâta având calitatea de proprietar al unei suprafețe de 600 mp. teren, fapt atestat și de adeverința nr. 1677/1991 eliberată de C. locală, pe numele defunctului P. Gh. D., teren ce a fost atribuit în vederea construirii unei locuințe, fiind constituit dreptul de proprietate, în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, iar legea dă preferință deținătorilor caselor de locuit și anexelor, în conflictul cu cei îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.
Totodată, pârâta a arătat că înțelege să invoce, ca apărare de fond, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, exercitând o posesie utilă, timp de mai mult de 30 ani asupra terenului deținut.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 cod procedură civilă, art. 22 și următoarele din Legea 18/1991, art. 1860 și art. 1890 cod civil.
Prin încheierea interlocutorie din 6 ianuarie 2011, instanța a unit cu fondul, excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive și a respins excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
La 8 iunie 2011 s-a înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr._ cererea prin care reclamanta P. A. a solicitat, în contradictoriu cu P. Gh. D. și Comisiile de fond funciar, anularea parțială a adeverinței nr. 1677 din 2 septembrie 1991, eliberată de C. locală Starchiojd, în sensul înlăturării suprafeței de 800 mp. și al menținerii suprafeței de 200 mp.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1000 mp. din terenul reclamantei, deși a primit de la CAP numai 200 mp., suprafața constituită pârâtului fiind menționată în certificatul de moștenitor eliberat de pe urma tatălui reclamantei, Sugă T..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 24 pct. 1 și 11 din Legea 18/1991, modificată prin Legea 247/2005.
Pârâtul fiind decedat, această cerere a fost modificată prin chemarea în judecată a pârâților P. M., V. V. și P. F., moștenitorii lui P. D..
Prin încheierea interlocutorie din 17 mai 2012 cele două dosare, între aceleași părți au fost conexate, apreciindu-se că între obiectul lor există o strânsă legătură.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1471/ 01.10.2013 Judecătoria Vălenii de M. a respins excepțiile calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate, a respins acțiunea în revendicare și cererea privind anularea parțială a adeverinței nr. 1677 din 2 septembrie 1991 emisă de C. locală Starchiojd formulate de reclamanta P. A., ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța această soluție instanța de fond a reținut, referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive, că atât reclamanta, cât și pârâta, invocă acte care le indică drept pretendente ale drepturilor de proprietate ale terenurilor pe care le posedă, caz în care, există o aparentă identitate între drepturile pretinse și calitățile părților, de reclamantă și pârâtă, astfel încât au calitate activă și respectiv pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantei P. A. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii 18/1991, prin hotărârea nr. 41 din 18 iulie 1991 a Comisiei Județene Prahova, asupra mai multor suprafețe de teren, între care și 1500 mp., menționați ca fiind în punctul „Acasă”, iar prin aceeași hotărâre a Comisiei județene s-a dispus constituirea dreptului de proprietate, în favoarea lui P. Gh. D., autorul pârâților P. M., V. V. si P. F., pentru suprafața de 0,10 ha., constituirea ce a avut în vedere lotul dat în folosință, pentru construcția locuinței.
A motivat instanța de fond că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 286 emis la 10 aprilie 1970 de notariatul de Stat Vălenii de M., de pe urma defunctului Sugă T., reclamanta P. A. a dobândit 800 mp. teren loc de casă situat în vatra satului și comunei Starchiojd, jud. Prahova.
S-a susținut, de asemenea că, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară P. D., raport ce corespunde atât actelor invocate de părți cât și posesiei actuale, conform adeverinței de reconstituire a dreptului de proprietate și certificatului de moștenitor, reclamanta ar trebui să dețină un teren în suprafață totală de 2778 mp., în care este inclus și terenul de 1000 mp., pentru care s-a constituit dreptul de proprietate pentru autorul pârâților, în timp ce pârâta P. M. deține în prezent o suprafață mai mică, care este însă inclusă în terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru reclamantă, iar pentru niciuna dintre părți autoritățile competente nu au eliberat procese-verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate, singurele acte care individualizează terenul pentru care s-a reconstituit sau s-a constituit dreptul, în condițiile în care, certificatul de moștenitor invocat de reclamantă, care nu constituie prin el însuși titlu de proprietate, nu face o identificare exactă a locației terenului de 800 mp.
Totodată instanța de fond, analizând dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. 8 din Decretul nr.42/1990, a concluzionat că este neîntemeiată cererea prin care persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate solicită anularea actelor de constituire a dreptului, pe motiv că amplasamentul i-ar fi aparținut înainte de colectivizare.
S-a susținut în raport de aceste considerente, că ăn mod legal autorului pârâților persoane fizice i-a fost constituit dreptul pentru 1000 mp., aferenți locuinței și anexelor, cererea de anulare a adeverinței fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în mod greșit s-a respins acțiunea în revendicare cât timp terenul în litigiu a aparținut autorului său, Suga T., conform certificatului de moștenitor, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru toate terenurile care i-au aparținut acestuia, fiind menționate pe verso-ul adeverinței de reconstituire, terenuri cu care s-a înscris în evidențele fiscale și pentru care plătește impozit.
A susținut recurenta că, deși nu s-au emis procese-verbale de punere în posesie și titluri de proprietate pentru niciuna din părți, a făcut pe deplin dovada proprietății asupra terenului în litigiu, spre deosebire de pârâți care nu au făcut nicio dovadă privind modalitatea în care au intrat în posesia terenului și cum au stăpânit acel teren anterior anului 1989, pe verso-ul adeverinței acestora nu se face nicio mențiune cu privire la amplasamentul unde s-a constituit dreptul de proprietate și, mai mult chiar, dacă li s-ar fi constituit dreptul de proprietate al pârâților la același punct, ar fi însemnat ca aceștia să nu-și retragă posesia fără nicio opoziție de la 1000mp. la 445 mp. cum rezultă din raportul de expertiză.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 05.12.2013.
La data de 10.01.2014 intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că au stăpânit terenul încă din anul 1979, fiindu-le atribuit de către fostul CAP în vederea construirii unei locuințe și stabilirii gospodăriei familiei lor, iar prin hotărârea nr.41/1991 li s-a constituit dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de 0,10 ha. asupra lotului dat în folosință, fiind-le aplicabile disp. art.23 din legea nr.18/1991.
Au mai arătat intimații că, mai mult chiar, potrivit raportului de expertiză completare întocmit de expert P. D., între suprafața de teren revendicată de reclamantă și cea deținută efectiv de pârâtă, nu există identitate, astfel că reclamanta nu poate revendica ceva ce i-a aparținut din totdeauna pârâtei, iar motivul pentru care pârâții și-au restrâns posesia a fost determinată de faptul că în anul 2010 soțul recurentei le-a acaparat o porțiune de teren astfel cum reiese și din Ordonanța Parchetului nr.1380/P/ 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M..
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform disp. art.304 și art.3041 cod pr. civilă, constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Conform certificatului de moștenitor nr. 286/10.04.1970, la data de 09.09.1969 a decedat numitul Sugă T., de pe urma sa rămânând ca unică moștenitoare reclamanta P. A. căreia i-a revenit întreaga masă succesorală compusă din terenul în suprafață de 800 mp., teren loc de casă situat în vatra satului Starchiojd și construcția existentă pe acest teren.
După . Legii nr. 18/1991, în baza cererii formulată de reclamantă înregistrată cu nr. 1478/16.03.1991, acesteia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare a autorului său pentru suprafețele de 1,04 ha. conform HCJ nr.41/1991 în tabelul anexă nr.3 la poziția nr.590 și de 1,78 ha. prin HCJ nr.41/1991 în tabelul anexă nr.3 la poz. 416, sens în care s-au emis 2 adeverințe cu același număr 1677/02.09.1991.
De asemenea, autorul pârâților, P. D. G., a solicitat prin cererea înregistrată la nr.190/1991 să i se atribuie teren din suprafața disponibilă în patrimoniul primăriei, arătând că deține numai 1000 mp. ce i-a fost dat de CAP, iar prin adeverința nr. 1677/02.09.1991 emisă în baza aceleiași HCJ nr.41/1991, i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru 0,10 ha.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert I. G., terenul de 800 mp. menționat în certificatul de moștenitor nr. 286/1970 s-ar identifica în perimetrul C, 24, 25, 26, 27, 28, B, C, care respectă vecinătățile cuprinse în certificat, expertul arătând că reclamanta a indicat un alt amplasament al terenului respectiv, în perimetrul 6,7,8,9,10,11,12,20,16,40,37,A,36,6, perimetru care determină alți vecini decât cei din certificatul de moștenitor, teren care, conform susținerilor pârâților, le-ar fi fost dat de CAP, fiind constituit autorului lor în temeiul Legii nr. 18/1191, conform adeverinței nr.1677/1991.
A mai arătat expertul că, dacă se respectă vecinătățile menționate în certificatul de moștenitor nr. 286/1970, ar însemna că terenul în suprafață de 800 mp. face parte din terenul menționat pe versoul adeverinței nr.1677/ 1991 emisă reclamantei și că, potrivit susținerilor acesteia, terenul de 800 mp. s-ar regăsi în ambele adeverințe, respectiv 462 mp. ar face parte din suprafața menționată pe versoul adeverinței emisă pe numele său și 338 mp. ar face parte din suprafața de teren menționată în adeverința emisă pe numele autorului pârâților, expertul precizând că nu există niciun înscris care să ateste amplasamentul celor două suprafețe.
A concluzionat expertul că, din precizările părților, a situației din teren, reclamanta ar fi îndreptățită la o suprafață de 2555 mp., în timp ce pârâta ar fi îndreptățită la 530 mp., iar suprafața revendicată de reclamantă ar fi de 338 mp.
Potrivit precizărilor la raportul de expertiză, terenul de 800 mp. menționat în certificatul de moștenitor nr.286/1970, nu corespunde cu cel precizat de către reclamantă și care reprezintă terenul fostului CAP reprezentând parte din terenul primit de autorul pârâților în baza adeverinței nr.1677/1991 și că, respectând ponderea suprafețelor deținute de fiecare în parte în proces conform actelor, reclamanta ar trebui să dețină suprafața de 1857 mp. iar pârâții ar trebui să dețină suprafața de 928 mp.
Conform raportului de expertiză topo întocmit de expert P. D., reclamantei i s-a stabilit dreptul de proprietate la pct. Acasă pentru suprafața totală de 2700 mp. ce corespunde suprafeței măsurate de 2778 mp, revendicând terenul de 1000 mp. menționat în adeverința emisă pe numele defunctului P. D., iar la solicitările reclamantei pârâții și-au retras posesia terenului până la limita terenului curți - construcții aferent imobilului C2 și anexelor gospodărești în suprafață de 445 mp, iar terenul în suprafață de 800 mp,. menționat în certificatul de moștenitor nr.286/1970 se suprapune cu terenul de 1000 mp. atribuit defunctului P. D. conform adeverinței nr.1677/1991, în limita suprafeței de 326 mp. delimitată de pct. c, d, e, f, c.
Disp.art.480 c.civ. stipulează ca dreptul de proprietate presupune exercitarea de către titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl deține, exercitarea cumulativa a următoarelor prerogative: dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
Art. III lit.a pct.i, ii, din L.169/1997 modificată, prevede că sunt lovite de nulitate absoluta potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, acele acte emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar si anume, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite în baza legii la asemenea reconstituiri sau constituiri, inclusiv în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la CAP, la stat, care nu au moștenit asemenea terenuri în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari solicitate de către aceștia in termen legal.
Disp.art.27, art.64 din L.18/1991 completata si modificata, stipulează ca punerea în posesie, eliberarea titlurilor de proprietate nu pot avea loc decât după efectuarea in teren a tuturor delimitărilor necesare pentru maturatori, stabilirea vecinătăților în baza unei schițe de plan, amplasamentului stabilit, întocmirea documentelor constatatoare prealabile, iar în cazul în care comisia locala refuza înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeana, punerea efectiva în posesie, persoana nemulțumita are dreptul, printre altele, sa solicite si plata unor daune cominatorii de la primarul obligat sa execute asemenea obligații.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că de pe urma defunctului Suga T., decedat la data de 09.09.1969 a rămas ca unică moștenitoare reclamanta în calitate de fiică, revenindu-i întreaga masă succesorală compusă din terenul de 800 mp. loc de casă situat în vatra satului Starchiojd și casa construită pe acest teren, reclamantei fiindu-i stabilit dreptul de proprietate prin HCJ nr.41/1991 pentru 2 suprafețe de teren de 1,04 ha. și respectiv 1,78 ha., sens în care s-au emis adeverințele cu același nr.1677/02.09.1991, în timp ce autorului pârâților i s-a constituit în baza aceleiași HCJ nr. 41/1991 dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,10 ha, eliberându-se o altă adeverință cu același nr.1677/1991, teren ce i-a fost dat acestuia de către CAP în vederea construirii unei locuințe, niciuneia din părți nefiindu-i eliberat până la acest moment titlu de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991.
Ca atare, atât timp cât terenurile în litigiu fac obiectul Legii nr.18/1991, fiind supuse reglementărilor speciale prevăzute de această lege, înseamnă că dovada dreptului de proprietate asupra unor astfel de terenuri se face numai cu titlul de proprietate emis în temeiul acestei legi, fiind singurul document care atestă dreptul de proprietate al unei persoane asupra unui teren ce cade sub incidența legilor fondului funciar, întinderea, limitele și vecinătățile terenului, adeverința de reconstituire nefiind aptă să constituie o asemenea dovadă, confirmând numai întinderea suprafeței reconstituite.
Or, în condițiile în care reclamanta nu deține un titlu de proprietate asupra terenului de 400 mp. pretins a fi proprietatea sa situat în . și, deci în condițiile inexistenței vreunei dovezi privind dreptul său de proprietate asupra terenului revendicat, înseamnă că reclamanta nu poate pretinde obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie acest teren.
Faptul că pe versoul adeverințelor nr.677/1991, emise pe numele reclamantei s-au făcut mențiuni cu privire la punctele unde autorul său ar fi deținut terenuri și suprafețele deținute în punctele respective, nu constituie dovezi privind dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului revendicat, fiind simple mențiuni referitoare la suprafețele de teren cu care autorul reclamantei ar fi figurat în registrul agricol și nicidecum nu atestă amplasamentul efectiv al acestor terenuri și care urmează a fi stabilit numai după efectuarea măsurătorilor, delimitărilor fixe în teren în raport de planul parcelar existent la nivelul comunei, măsurători în baza cărora se eliberează proces verbal de punere în posesie și titlu de proprietate, acest din urmă act atestând amplasamentul efectiv al terenurilor ce au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
De altfel, este cert că există inadvertențe cu privire la amplasamentul terenului de 800 mp. pretins de reclamantă a fi proprietatea sa și din care pârâții ar fi acaparat cca. 400 mp. cât timp din raportul de expertiză întocmit de expert I. G., amplasamentul terenului astfel cum este înscris în certificatul de moștenitor emis pe numele autorului reclamantei diferă de amplasamentul indicat de către reclamantă și din care ar rezulta pretinsa suprapunere de terenuri, ceea ce reprezintă încă o dovadă că, în lipsa titlului de proprietate ce se va elibera pe baza măsurătorilor, delimitărilor fixe în teren potrivit dispozițiilor legale aplicabile, stabilirii vecinătăților, reclamanta nu poate invoca vreo acaparare de teren din terenul proprietatea sa de către pârâți, neexistând dovada dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren pretins acaparată.
Pretenția reclamantei vizând anularea adeverinței de reconstituire emisă pe numele defunctului P. D., autorul pârâților, pe motiv că acestora li s-ar fi reconstituit o suprafață de teren ce i-ar fi aparținut autorului său și asupra căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, nu poate fi avută în vedere cât timp, din nicio probă administrată nu rezultă că pârâții nu au dreptul la terenul constituit și că, astfel adeverința a fost emisă nelegal, mai ales că nu s-a emis un titlu de proprietate pe numele reclamantei care să ateste amplasamentul efectiv al terenurilor, respectiv că terenul de 800 mp. curți construcții moștenit de reclamantă de la tatăl său și asupra căruia i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate ar fi unul și același cu terenul pentru care s-a emis adeverință de constituire autorului pârâților sau că s-ar suprapune cu terenul menționat în adeverința emisă pe numele acestuia pe o anumită porțiune de teren, aspect ce nu poate fi analizat în lipsa unui titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar, cu atât mai mult cu cât, conform raportului de expertiză întocmit de expert I. G., terenul de 800 mp. menționat în certificatul de moștenitor nu se identifică cu terenul de 800 mp. pretins de reclamantă a fi proprietatea sa în baza adeverinței de reconstituire a dreptului de proprietate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea vizând revendicarea și anularea parțială a adeverinței nr. 1677/02.09.1991 emisă pe numele defunctului P. D. cât timp în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 480 c.civ. și ale art. III lit.a pct.i, ii, din L.169/1997 modificată.
Criticile recurentei în sensul că în mod greșit s-ar fi respins acțiunea în revendicare cât timp terenul în litigiu a aparținut autorului său, Suga T., conform certificatului de moștenitor, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991 pentru toate terenurile care i-au aparținut acestuia, fiind menționate pe verso-ul adeverinței de reconstituire, terenuri cu care s-a înscris în evidențele fiscale și pentru care plătește impozit, sunt neîntemeiate întrucât, atât timp cât terenul în litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar înseamnă că dovada dreptului de proprietate o reprezintă titlul de proprietate emis în temeiul acestor legi, cu respectarea cerințelor impuse de legile fondului funciar, simplele mențiuni făcute pe verso-ul adeverinței de reconstituire confirmând numai punctele în care autorul reclamantei ar fi deținut terenuri și suprafețele cu care ar fi figurat în aceste puncte și nicidecum și amplasamentul efectiv și care se determină pe baza măsurătorilor, delimitărilor efectuate de C. Locală de fond funciar în cadrul procedurilor administrative prealabile emiterii titlului de proprietate.
Susținerile recurentei în sensul că, chiar și în lipsa procesului - verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate, a făcut pe deplin dovada proprietății asupra terenului în litigiu, spre deosebire de pârâți care nu au făcut nicio dovadă privind modalitatea în care au intrat în posesia terenului și cum au stăpânit acel teren anterior anului 1989, pe verso-ul adeverinței acestora nu se face nicio mențiune cu privire la amplasamentul unde s-a constituit dreptul de proprietate, nu pot fi avute în vedere cât timp dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au făcut obiectul legilor fondului funciar o constituie în mod exclusiv titlul de proprietate emis în temeiul acestor legi, pe baza măsurătorilor, delimitărilor fixe în teren, cu respectarea planului de parcelare existent la nivelul comunei, act în lipsa căruia reclamanta nu poate dovedi dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, a faptului că terenul revendicat ar fi fost inclus, în adeverința emisă pe numele autorilor pârâților.
Afirmațiile recurentei în sensul că dacă s-ar fi constituit dreptul de proprietate al pârâților la același punct, ar fi însemnat ca aceștia să nu-și retragă posesia fără nicio opoziție, de la 1000mp. la 445 mp. cum rezultă din raportul de expertiză, exced obiectului cauzei în cadrul căreia se analizează dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului revendicat și nicidecum alte împrejurări vizând retragerea posesiei exercitată de către pârâți asupra terenului or, cât timp reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat, a faptului că acest teren ar face parte din terenul inclus în adeverința emisă pe numele autorului pârâților și implicit, a nelegalității adeverinței emisă pe numele autorului pârâților, înseamnă că nu există nicio dovadă că pârâții au acaparat vreun teren ce ar aparține reclamantei și nici că li s-ar fi stabilit dreptul de proprietate asupra vreunui teren aparținând reclamantei, aspecte care pot fi tranșate numai după eliberarea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, caz în care pretențiile acesteia de a fi obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul revendicat și să se anuleze parțial adeverința de reconstituire emisă pe numele autorului acestora, sunt neîntemeiate.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate al hotărârii recurate, în baza art.312 alin. 1 cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza a rt.274 cod pr. civilă, instanța va obliga recurenta la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă P. A., domiciliată în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1471/ 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M., domiciliată în comuna Starchiojd, ., VÎRJIAC V., domiciliată în Ploiești, ., .., ., jud. Prahova, P. F., domiciliat în comuna D., ., jud. Prahova, C. LOCALĂ DE F. F. S. cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE F. F., cu sediul în Ploiești, J. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimați. IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 Iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. M. N. M. C.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
M. - D. B.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. CR / Tehnored. TS
2 ex./24.07.2015
D.f._ Judec. Vălenii de M.
jf. B. D. C..
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1599/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3368/2015. Tribunalul... → |
|---|
