Plângere contravenţională. Decizia nr. 1244/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1244/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 6284/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1244
Ședința publică din 20 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
C. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul S. O.-D., domiciliat în comuna Hereclean, ., jud.S., împotriva sentinței civile nr.386 din 12 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Z., în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională – OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța îi aduce la cunoștință recurentului-petent, faptul că prin întâmpinarea depusă intimatul a invocat excepția tardivității recursului formulat, respectiv că nu a atacat hotărârea în termen de 15 zile de la comunicare, acordând cuvântul asupra acestei excepții.
Cu privire la excepția tardivității invocate prin întâmpinare, recurentul-petent arată că solicită respingerea acestei excepții. Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului și anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța îi învederează faptul că urmează să analizeze cu prioritate această excepție, reținând cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr.386/12.02.2013 a Judecătoriei Z. s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul S. O. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 31.10.2012, care a fost menținut.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. In urma probatoriului administrat în cauză, s-a apreciat că starea de fapt descrisă în procesul-verbal corespunde realității și vinovăția contravenientului a fost probată dincolo de orice dubiu rezonabil, iar petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare acesta recunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Apărarea contravenientului potrivit căreia nu a și-a dat seama de producerea accidentului nu este în măsură să înlăture răspunderea sa contravențională pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.79 alin.1 lit. b din OUG 195/2002, nefiind întrunite în speță condițiile erorii de fapt ca și cauză justificativă reglementată de art.11 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor întrucât în acest caz trebuie să se probeze, în primul rând, că nu este imputabilă persoanei în cauză, în sensul că aceasta nu putea, în mod rezonabil, să realizeze că percepe în mod greșit starea de fapt existentă. Or, petentul avea obligația prevăzută de lege de a se asigura că efectuează manevra de mers înapoi în condiții de siguranță, constatându-se în cauză prin același proces-verbal că petentul și-a încălcat această obligație prevăzută de art. 54 din OUG 195/2002 astfel că și eventuala eroare în care s-a aflat cu privire la acroșarea autoturismului parcat pe trotuar îi este imputabilă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii complementare aplicate respectiv suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, s-a reținut că această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu este necesară reindividualizarea respectiv înlăturarea acesteia de către instanță.
Fapta petentului de a nu declara accidentul rutier este una cu un grad de pericol social concret sporit având în vedere faptul că s-au cauzat anumite pagube materiale care în situația în care nu exista un martor ocular ar fi urmat să fie suportate de către proprietarul autoturismului avariat deși petentul s-a făcut vinovat de cauzarea acestor avarii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul S. O. D., care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale. În motivare s-a arătat că nu a fost prezent la proces și că nu a avut apărător.
În drept cererea nu este motivată.
Intimatul, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității recursului și a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat (f. 9).
Deliberând cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, instanța va reține că:
În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 101 alin.1 Cod procedură civilă prevede că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când a început termenul.
În speță, se constată că recurentului petent i-a fost comunicată sentința instanței de fond la data de 15.03.2013, prin înmânarea acesteia destinatarului, potrivit mențiunilor efectuate de către agentul procedural conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare (f. 32 dosar de fond). Totodată, instanța va reține că recursul a fost depus la registratura instanței la data de 30.09.2013.
Având în vedere argumentele expuse, instanța apreciază că recurentul a declarat calea de atac cu depășirea termenului legal, astfel că va admite excepția tardivității și, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S. Ocatvian-D. împotriva sentinței civile nr. 386/12.02.2013 a Judecătoriei Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului, invocată de intimatul IPJ S..
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S. O.-D. împotriva sentinței civile nr. 386/12.02.2013 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I.-D. H. N.-C. C. D. C. V. V.
plecat în C.O., semnează
președintele instanței
K. M.
Red.DC/ 23.01.2014.
Dact. VV/31. 01. 2014/2 ex.
Jud. fond. D.-M. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul SĂLAJ | Expropriere. Sentința nr. 2498/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
