Pretenţii. Decizia nr. 1170/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1170/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1854/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1170
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte Tribunal
Judecător: L. M.
Grefier: M. L.-M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ș. T., cu domiciliul în loc. Țăudu, ., jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1789/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant Ș. T., asistat de avocat C. V., justificat cu împuternicire avocațială (fila 6 dosar), lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Întrebat fiind de instanță, reprezentantul recurentului arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul reprezentantului recurentului în susținerea recursului declarat.
Reprezentantul recurentului solicită modificarea sentinței atacate, în sensul majorării despăgubirilor stabilite de instanță pentru U. V. la 4443 lei, față de 1.338,24 lei, cât a stabilit prima instanță și, totodată, în mod greșit s-a înlăturat suprafața de 2130 mp din locul numit Părăuaș, dintre terenurile pentru care s-au cerut despăgubiri, și obligarea pârâților P. I. și S. D. M., în solidar, la plata sumei de 5261 lei față de 1817,2, la cât a fost obligat doar P. I., instanța respingând nejustificat acțiunea față de S..
Prin probațiunea administrată în cauză s-au dovedit fără doar și poate afirmațiile recurentului.
În România există o dispoziție legală foarte clară: proprietatea se dobândește fără înscriere în cartea funciară pentru cauză de moarte. Terenul din Părăuaș a fost eliberat în urma lui T. M., mătușa recurentului, care nu are copii. Singurul moștenitor al acesteia este recurentul. Toate actele de stare civilă le are asupra sa, pe care le depune și la dosar, care ilustrează faptul că domnul Ș. T. este nepotul lui Ș. M..
A arătat în recurs care este autorul comun. Autorul comun este L. V., bunicul lui Ș. N., căsătorit cu Ș. S., părinții recurentului Ș. T., și a fost tatăl lui Ș. M., căsătorită Traică și decedată în anii 1980.
Comisia locală ar fi trebuit să elibereze titlul, nu pe numele defunctei, pentru că acesta era decedată din 1980.
Instanța, fără ca să verifice acest aspect, deși s-a arătat că acest teren îl deține mătușa lui, l-a scos dintre terenurile care sunt trecute, doar pentru considerentul că, se spune, nu s-a făcut această dovadă a proprietății. Consideră reprezentantul recurentului că prin prezentarea titlului de proprietate și a certificatului de stare civilă ale recurentului s-au lămurit aceste aspecte.
În legătură cu reducerea, solicită instanței să observe că există expertiza efectuată în cauză de O. I., în care se arată foarte clar că, în prezența reclamantului și a pârâților, a procedat la identificarea fiecărei parcele pe care aceștia le-au folosit și s-a stabilit o pagubă de 4433 lei pentru 1,847 ha, pentru anii 2009-2011, pe ultimii 3 ani înainte de introducerea acțiunii.
Socotește că nu există argumente pentru care să fie înlăturată această constatare a expertului, așa încât, susține că paguba trebuia calculată la suma arătată de domnul U., expertul care a făcut lucrarea, respectiv la 4433 lei.
În legătură cu ceilalți pârâți, instanța de fond a comis două greșeli înlăturând de la sine putere, fără probe, pe S. D., spunând că acesta n-ar fi folosit acel teren. Or, la pagina 2 a expertizei efectuate în cauză, expertul constată că pârâții S. D. și P. I. au folosit abuziv 4,0394 ha, pășunând aceste terenuri și cosindu-le.
Nu există nici un temei pentru a-l înlătura pe S. D.. Chiar dacă l-ai înlătura pe S. D., de ce să împarți la doi, pentru că dacă S. D. nu ar fi pășunat și el cu animalele lui, ar însemna că paguba a produs-o celălalt. Câtă vreme raportul de expertiză al expertului O. nu a fost contestat, consideră că există temeiuri pentru modificarea hotărârii, așa cum au solicitat. Solicită de asemenea și acordarea de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial în valoare de 850 lei, taxă judiciară de timbru în valoare de 254 lei și cheltuieli de transport 54 lei. Depune chitanțe și bilete de transport în acest sens.
Întrebat fiind de instanță dacă are un certificat de calitate de moștenitor, reprezentantul recurentului răspunde că nu are, arătând în continuare că proprietatea se dobândește în România pentru cauză de moarte. Copilul la moartea tatălui nu trebuie să se înscrie în carte funciară ca să dobândească proprietatea. Nu are niciun drept un terț să folosească terenul. Ar însemna să fie acceptată ideea că orice terț ar putea să folosească un teren care a aparținut unui mort, până când se face succesiunea.
Instanța, socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1789/10.06.2013 a Judecătoriei Z., îndreptată prin încheierea din 5 august 2013 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ș. T. în contradictoriu cu pârâții U. și P. I. și pe cale de consecință:
A fost obligat pârâtul U. V. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1338,24 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând prejudiciul produs în anii 2011 și 2012.
A fost obligat pârâtul P. I. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1817,2 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând prejudiciul produs în anii 2011 și 2012.
A fost obligat pârâtul U. V. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 432,7 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
A fost obligat pârâtul P. I. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 704 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul S. D. M. ca nefondată.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului S. D. M. la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul Ș. T. este proprietar asupra terenurilor categoria de folosință fânețe înscrise în TP nr._/_ din 18.10.1995, în număr de 10 terenuri. Conform susținerilor acestuia pârâții U. V., P. I., S. D. ar fi pășunat turmele de oi pe aceste terenuri în cei trei ani anteriori promovării prezentului proces precum și în decursul prezentului proces.
Astfel, conform susținerilor reclamantului cu ocazia deplasării la fața locului în vederea efectuării expertizei, terenurile ar fi fost pășunate astfel:
1/ Paratul U. V. ar fi ocupat abuziv următoarele terenuri: Gura Zapozii - 600 mp, Gura Zapozii - 4000 mp, Gura Zapozii - 4500 mp, Părăuaș -2130 mp, Dealu F. - 1400 mp, Valea L. - 1400 mp, P. Pintii - 1344 mp, Valea L. - 2050 mp. Dintre aceste terenuri, doar terenul Părăuaș - 2130 mp este înscris în T.P nr. 1067/7/12.11.2004, eliberat pe numele lui T. M..
Conform interogatoriului administrat în cauză, pârâtul U. V. a recunoscut faptul că în anii 2011, 2012 a folosit terenurile Dealul lui F., Valea L., P. Pintii, Părăuaț, dintre cele enumerate de reclamant. Martorul B. N. a precizat că turma lui U. V. a pășunat în locurile numite Zapodea, Sonii, Valea L., Dealul lui F..
În ceea ce privește terenul din locul numit Părăuaș în suprafață de 2130 mp înscris în T.P nr.1067/7/12.11.2004, eliberat pe numele lui T. M., instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestuia, deși acest aspect i-a fost adus la cunoștință de reprezentantul său, astfel cum rezultă din fila 25 - verso, astfel că instanța nu a ținut seama de acesta la stabilirea despăgubirii.
Prin urmare, față de probele administrate, rezultă că pârâtul U. V. a pășunat o suprafață totala de 8364 mp, care se compune din terenurile Dealul lui F. - 1620 mp, Valea L. - 1400 mp, Zapoadea - 4000 mp, P. Pintii -1344 mp.
Din calculul matematic efectuat de către instanță rezultă că pe anii 2011, 2012 prejudiciul produs reclamantului este de 1338,24 lei (8364 mp x 1kg/mp=8364 kg M.V într-un an; 8364 x 2 =_ kg masa verde în doi ani;_:5=3345,6 kg, fân; 3345,6 kg x 0,4 lei/kg = 1338,24 lei).
2/ Cu privire la terenurile pășunate de S. D. M., reclamantul a arătat că acesta ar fi pășunat terenurile de la D. Luncii - 2064 mp, Gaunara-1092 mp, D. Ursoii - 2706 mp, D. Ursoii - 3480 mp, Zapodea - 3108 mp, Poinei - 4000 mp, Poieni - 1760 mp, Poieni - 2880 mp, Ursoaia - 832 mp, aspect reținut în raportul de expertiză tehnică.
Prin răspunsul la interogatoriu pârâtul S. D. M. a arătat că nu a pășunat nici unul din terenurile proprietatea reclamantului, iar martorul B. N. a precizat ca nu știe unde au pășunat turmele acestuia. În mod identic și martorul S. F. T. a precizat că nu știe că pârâtul S. D. M. să fi pășunat cu oile în Zapode și în Dâmbul Ursoii, ci pe Craiasa unde are teren.
Prin urmare, întrucât din probele administrate nu a rezultat că pârâtul S. D. M. ar fi pășunat oile pe terenurile proprietatea reclamantului, instanța a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca nefondată.
3/ În ceea ce-l privește pe pârâtul P. I., acesta a arătat prin răspunsul la interogatoriu că a pășunat terenurile proprietatea reclamantului în vara anului 2011, respectiv 2012. Din raportul de expertiză rezultă că terenurile pășunate de acesta, astfel cum au fost identificate de expert ca urmare a declarației reclamantului sunt următoarele: D. Luncii - 2064 mp, Gaunara - 1092 mp, D. Ursoii - 2706 mp, D. Ursoii - 3480 mp, Zapodea - 3108 mp, Poinei - 4000 mp, Poieni - 1760 mp, Poieni - 2880 mp, Ursoaia - 832 mp, suprafața totală fiind de 21.922 mp.
Prin răspunsul la interogatoriu, pârâtul P. I. a recunoscut faptul că a pășunat terenurile reclamantului în vara anului 2011 și 2012, însă a arătat că nu a pășunat terenul din locul numit Găunară întrucât nu știe unde este situat acest loc. A menționat că a pășunat terenul din Dealu Luncii, iar martorul audiat a arătat că dintre terenurile indicate de reclamant, pârâtul a pășunat terenurile din D. Ursoii și Zapoade.
Prin urmare, din probele administrate rezultă că pârâtul a pășunat o suprafață totală de_ mp care se compune din terenurile D. Luncii - 2064 mp, D. Ursoii - 2706 mp, D. Ursoii - 3480 mp, Zapodea - 3108 mp.
Prejudiciul cauzat de pârâtul P. I. ca urmare a pășunării terenurilor proprietatea reclamantului pe anii 2011 și 2012 se ridică la suma de 1817,2 lei, aceasta fiind suma pe care instanța a acordat-o acestuia. (_ x 1kg.mp/an=_ kg M.V;_ kg M.V x2 ani =_ kg pe doi ani;_ kg M.V:5 = 4543,3 kg fân; 4545 kg x 0,4 lei/kg = 1817,28 lei).
Instanța a calculat prejudiciul suferit de reclamant doar pentru anii 2011, 2012, întrucât pentru aceștia au existat recunoașteri din partea pârâților P. I. și U. V..
În cauză au fost îndeplinite cerințele antrenării răspunderii civile delictuale a pârâților U. V. și P. I., conform prevederilor art. 998, 999 Cod civil, texte de lege aplicabile la dată săvârșirii faptelor, anul 2011. Astfel, pârâții au săvârșit o faptă ilicită prin utilizarea fără drept a terenurilor reclamantului. Pârâții U. V. și P. I. au produs reclamantei prejudiciul calculat mai sus, prejudiciu cert și nereparat. Între fapta ilicită și prejudiciu există legătură de cauzalitate. Pârâții au acționat cu vinovăție, cunoscând că nu au dreptul și nici acceptul reclamantului să pășuneze terenurile acestuia.
Față de probele administrate, în baza art. 998-999 Cod civil, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul U. V. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1338,24 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând prejudiciul produs în anii 2011 și 2012, a obligat pârâtul P. I. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1817,2 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând prejudiciul produs în anii 2011 și 2012 și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul S. D. M. ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul U. V. la plata sumei de 432,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial, onorariu expert.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâtul P. I. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 704 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru, onorariu avocațial, onorariu expert.
Va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului S. D. M. la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată, acesta nefiind căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul majorării despăgubirilor stabilite de instanța de fond astfel:
- obligarea pârâtului U. V. la plata sumei de 4443 lei, cu titlu de despăgubiri calculate de expert O. I. în raportul său de expertiză, față de suma de 1338,24 lei cât a stabilit instanța de fond prin sentința atacată, după rectificarea erorilor de calcul strecurate inițial în sentința civilă atacată;
- obligarea pârâților P. I. și S. D. M. în solidar la plata unor despăgubiri de 5261 lei, față de suma de 1817,2 lei, la cât a fost obligat pârâtul P. I., instanța de fond respingând nejustificat acțiunea introductivă față de pârâtul S. I. și de pârâtul S. D. M., deoarece aceștia au folosit amândoi aceleași terenuri ce îi aparțineau recurentului, pășunând terenurile cu animalele lor sau cosind aceste terenuri;
- acordarea în întregime a cheltuielilor reclamantului de judecată, avute în primă instanță, potrivit notei de cheltuieli depusă la dosar, cheltuieli ce constau în onorariu avocațial, onorariu pentru expertiză și taxă judiciară de timbru.
În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul înlăturării terenului de 2130 mp din locul numit Părăuaș, instanța considerând că nu a făcut dovada proprietății asupra acestui teren, deși a prezentat la dosar titlul de proprietate prin care acest teren a fost atribuit prin titlu de proprietate mătușii sale decedate. Titlul de proprietate pentru terenurile avute de T. M., căsătorită Ș., s-a eliberat pe numele defunctei T. M., deși era decedată înainte de anul 1990. Corect, titlul de proprietate trebuia eliberat pe numele moștenitorilor defunctei, susține recurentul, iar conform înțelegerii sale cu sora lui i-au revenit terenurile din locul numit „Poieni”, „Părăuaș” și „La Stupi”, iar lui Ș. I. i-au revenit terenurile din locul numit „Coasta Mesteacănului” și „Rîtul Satului”.
Soluția instanței de a reduce despăgubirile ce i se cuvin pentru folosința abuzivă a terenurilor, doar pentru că așa susține pârâtul, reprezintă o soluție nelegală.
Soluția instanței de a respinge acțiunea față de S., chiar dacă este greșită, nu presupune reducerea pagubei cauzate de P. I. prin pășunarea și cosirea terenurilor arătate la pagina 2 a expertizei și calculată la pagina 3 a aceluiași raport de expertiză, deoarece, dacă S. nu a folosit aceste terenuri, atunci întreaga pagubă cauzată a fost produsă de P. I., deoarece atunci înseamnă că doar el a fost acela care a folosit toate aceste terenuri.
De asemenea, recurentul arată că instanța de fond trebuia să îi acorde în întregime cheltuieli de judecată.
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele:
Prima instanță a calculat și a obligat pârâtul U. V. la plata sumei de 1338,24 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând prejudiciul produs pe anii 2011 și 2012 cu motivarea că din probele administrate rezultă că acest pârât a pășunat o suprafață totală de 8364 mp, suprafață pe care a înmulțit-o cu 1 kg = 8364 kg M.V. într-un an; 8364 x 2 =_ kg masă verde în 2 ani;_: 5 = 3345,6 kg fân; 3345,6 kg x 0,4 lei/kg = 1338,24 lei.
Acest calcul este însă în contradicție cu calculele făcute prin raportul de expertiză efectuat în cauză și fără nicio explicație în ceea ce privește înlăturarea concluziilor raportului de expertiză, context în care se impune admiterea recursului, în sensul modificării sumei la care a fost obligat pârâtul U. V..
Cererea de recurs privind modificarea hotărârii atacate, în sensul înlăturării terenului de 2130 mp din locul numit „Părăuaș”, nu poate fi admisă, în mod corect prima instanță arătând că reclamantul nu a făcut dovada proprietății cu privire la acest teren, motivarea recurentului că acest teren a aparținut mătușii sale T. M., născută Ș., care a decedat fără a avea copii, și că nu a fost eliberat corect titlul de proprietate pe numele moștenitorilor defunctei, nu este aptă de a considera ca fiind proprietatea reclamantului acest teren, dreptul de proprietate nefiind dovedit a fi dobândit prin constituirea dreptului de proprietate, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau moștenire, chiar dacă au fost invocate de către reclamant.
Cererea în ceea ce privește acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată din fața instanței de fond se impune a fi admisă în condițiile admiterii în întregime a pretențiilor reclamantului, prima instanță reducând cheltuielile de judecată în condițiile admiterii parțiale a acțiunii.
Având în vedere astfel admiterea recursului reclamantului, instanța de recurs urmează a face aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, obligând intimatul P. I. la 604 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, având în vedere că cheltuielile reprezentând onorariu avocațial de 850 lei sunt prea mari față de complexitatea recursului, față de faptul că acesta s-a soluționat la al doilea termen de judecată și nu a necesitat administrarea de probe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Ș. T. împotriva sentinței civile nr. 1789 din 10.06.2013 a Judecătoriei Z..
Modifică hotărârea atacată în ceea ce privește cuantumul sumei la care a fost obligat pârâtul U. V. și cuantumul cheltuielilor de judecată datorat de acesta.
Judecând cauza sub aceste aspecte obligă pârâtul U. V. la 4443 lei despăgubiri către reclamant și la 702,7 lei cheltuieli de judecată în fața instanței de fond.
Obligă intimatul P. I. la 604 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. G. K. M. L. M. M. L.-M.
Red. KM/30.12.2013/Dact.MLM/16.01.2014/2 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 649/2013. Tribunalul SĂLAJ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 23/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
