Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1087/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1087/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1147/1752/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVIL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1087
Ședința publică din 22 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: Patrițiu D., judecător
Judecător: I. D. H.
Judecător: N. C. C.
Grefier: V. H.
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- recursurile formulate de pârâtul D. I., domiciliat în ., nr. 7, Jud. S. și cel declarat de C. locală de fond funciar Gîrbou, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 324 din data de 4 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Jibou, în dosarul nr._, având ca obiect, revendicare imobiliară - rejudecare dos. nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, făcându-se fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile asupra recursurilor, sunt consemnate în încheierea de ședință din 15 octombrie 2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr.136 din 16.02.2012 pronunțată de judecătoria Jibou în dosar nr._ 2012, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele B. C., M. S. și C. C. în contradictoriu cu pârâții D. I., C. L. de Fond Funciar Gîrbou și C. Județeană S. și în consecință:
A obligat pârâtul D. I. să lase în deplină proprietate și posesie terenul extravilan în suprafață de 2200 mp (A,B,9,7,A - conform expertizei) situat în locul numit „L.” înscris în T.P. nr. 4616/_/04.03.1994 între vecinii: la N – R. N., la E – D. I., la S – drum județean, la V – V..
S-a respins ca nedovedită cererea reclamantelor privind obligarea pârâtului D. I. la plata sumei de 720 lei cu titlu de despăgubiri civile .
S-a respins cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional D. I. împotriva pârâtelor reconvenționale B. C., M. S. și C. C., C. L. de Fond Funciar Gîrbou și C. Județeană S. privind anularea parțială a Titlului de Proprietate nr. 4616/_/04.03.1994 pentru suprafața de 2200 mp din locul numit „L.” .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din concluziile raportului de expertiză judiciară efectuată în cauză a rezultat că nu se poate preciza poziționarea exactă a terenului de sub nr. Top. 1445 din CF nr. 1280 G. din tarlaua “L.” deoarece medalionul de carte funciară nu este la scară, dar din măsurătorile effectuate de comisia locală și din vecinătățile înscrise în TP rezultă că terenul reclamantelor si terenul pârâtului se suprapun.
Prin decizia civilă nr. 670 din 11.09.2012 a Tribunalului S. s-a admis recursul declarat de către pârâtul D. I. împotriva Sentinței civile nr.136 din 16.02.2012 a Judecătoriei Jibou.
A fost casată hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Jibou.
În motivarea deciziei se arată că la filele 109-110 din dosarul de fond s-a consemnat completarea la cererea reconvențională a pârâtului D. I., prin care acesta, solicită în contradictoriu cu C. L. G. și C. Județeană S., pe calea obligației de a face, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate conform adeverinței de proprietate nr.232.
Încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2010 face mențiunea depunerii acestei cereri, care a fost comunicată părților și pentru care C. L. de Fond Funciar a formulat întâmpinare (f.118).
Această cerere nu a fost însă examinată în deliberare iar judecătoria nu s-a pronunțat prin hotărâre asupra sa, lăsând-o nesoluționată, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Prin sentința civilă nr. 324 din 04.04.2013 a Judecătoriei Jibou s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele B. C., M. S. S., C. C., în contradictoriu cu pârâtul D. I., s-a admis în parte cererea reconvențională modificată formulată de pârâtul -reclamant reconvențional- D. I., în contradictoriu cu reclamantele- pârâtele reconvenționale- B. C., M. S. S., C. C. și intimatele C. L. de fond funciar Gîrbou și C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A fost obligat pârâtul D. I. să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2200 mp teren situat în extravilanul satului Gîrbou, în locul numit „L.” între vecinii: N- R. N., E- D. I., S-Drum Județean și V- V., cuprins în Titlul de proprietate nr.4616/_/04.03.1994, identificat conform Raportului de expertiză judiciară topografică întocmit de expertul T. I. (filele nr.159-164), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre..
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantelor de obligare a pârâtului D. I. la plata sumei de 720 de lei cu titlu de despăgubiri.
S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului D. I. privind constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr.4616/_/04.03.1994 cu privire la suprafața de 2200 mp teren situat în extravilanul satului Gîrbou, în locul numit „L.” între: N- R. N., E- D. I., S- Drum Județean și V- V..
A fost obligată C. L. de fond funciar Gîrbou să pună pârâtul- reclamant reconvențional- D. I. în posesie cu suprafața de 7.05 ha teren pe vechiul amplasament, dacă nu a fost legal atribuit altor persoane, situație în care se va atribui teren din rezerva Comisiei Locale ori se vor acorda despăgubiri, în condițiile legii.
A fost obligată C. L. de fond funciar să înainteze Comisiei Județene, procesul verbal de punere în posesie împreună cu documentația necesară pe baza căreia aceasta din urmă va emite titlul de proprietate.
A fost obligat pârâtul- reclamant reconvențional- D. I. să plătească reclamantelor suma de 963,5 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată C. L. de fond funciar Gîrbou să plătească reclamantului reconvențional D. I. suma de 1344 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței se arată că dacă un teren a fost legal atribuit în baza Legii nr.18/1991, vechiul proprietar sau moștenitorii acestuia nu mai pot primi același teren, urmând a primi un alt teren în apropietate sau despăgubiri.
Este evident că pârâtul-reclamant reconvențional este îndreptățit să fie pus în posesie cu suprafața de 7,05 ha, însă această operațiune nu poate aduce atingere drepturilor legal câștigate de reclamante sau de alte persoane în baza legilor fondului funciar.
Recursurile pârâtului D. I. și al Comsiei Locale de fond funciar Gîrbou, prin Primar, nu sunt fondate pentru motivele care succed:
În mod corect și legal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active și a admis în parte acțiunea reclamantelor B. C., M. S. S., C. C., împotriva pârâtului D. I. și a admis în parte cererea reconvențională modificată a pârâtului – reclamant reconvențional D. I., împotriva reclamantelor – pârâte reconvenționale B. C., M. S. S., C. C. și intimatele C. L. de fond funciar G. și C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Instanța la obligat pe pârâtul D. I., să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2200 mp teren situat în extravilanul satului Gîrbou, în . Titlul de proprietate nr. 4616/_ din 04.03.1994.
S-au respins ca neîntemeiate cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 720 lei și cererea pârâtului pentru constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 4616/_ din 04.03.1994 privind suprafața de 2200 mp situat în extravilanul satului Gîrbou, în .> A fost obligată C. L. de fond funciar Gîrbou să îl pună în posesie pe pârâtul - reclamant reconvențional cu suprafața de 7,05 ha teren pe vechiul amplasament, dacă nu a fost atribuit legal altor persoane, și să înainteze Comisiei Județene, procesul verbal de punere în posesie împreună cu documentația necesară pe baza căreia se va emite titlul de proprietate.
Pârâtul - reclamant reconvențional D. I. a fost obligat să plătească reclamantelor cheltuieli de judecată de 963, 5 lei, iar C. L. de fond funciar Gîrbou a fost obligată să plătească reclamantului reconvențional D. I. suma de 1.344 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că reclamantele dețin titlu de proprietate, ca act final al procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate emis cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, pe când pârâtul nu deține un asemenea act, iar actele sale nu dovedesc că a fost pus în posesie cu aceeași suprafață de teren care a fost atribuită reclamantelor, ci doar că i-a fost validată suprafața de 7, 05 ha teren, nedeterminată din punctul de vedere al amplasamentului.
Reclamantelor C. E., B. C. și M. S. S.,
l-i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței în litigiu de 2200 mp prin Titlul de proprietate nr. 4616/_ din 04.03.1994 la poziția 9 între vecinii R. N., D. I., Drum Județean, V., (f.30 dosar fond), fiind puse în posesie în . verbal de punere în posesie nr. 101 din 14.03.1994 (f. 52 dosar fond).
Pârâtului reclamant reconvențional D. I. i-a fost emisă adeverința de proprietate nr. 232 din 15.04.1992 pentru suprafața de 7, 05 ha teren, însă în favoarea sa nu a fost emis titlu de proprietate și nici nu a fost pus în posesie această suprafață de teren.
Din expertiza topografică efectuată la fondul cauzei (f. 161), rezultă că pârâtul reclamant reconvențional D. I., folosește în . 3592 m.p. teren în care este inclusă și suprafața de 2200 mp teren aflată în litigiu între părți și care este cuprinsă în titlul de proprietate al reclamantelor nr. 4616/_ la poziția nr. 9.
Din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care a depus-o pârâtul – reclamant reconvențional D. I. la data de 17. 03.1991 la Primăria Comunei Gîrbou rezultă că acesta a solicitat suprafața de 0,29 ha fânaț situat în ., menționat și ca Fabrică (f. 53 dosar fond).
Pe de altă parte însă, reclamantele- pârâte reconvenționale C. E., B. C. și M. S. S. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor la data de 12.03.1991 către Primăria Comunei Gîrbou, cererea în care au solicitat suprafața de 5.000 mp teren arabil situată în .. 48 dosar fond).
Totodată, din extrasul C.F. existent la f. 65 din dosarul de fond reiese că antecesorii reclamantelor – pârâte reconvenționale, numiții B. E. și B. E. au deținut suprafața de 2248 mp. Arător la L..
Și numitul D. A., bunicul pârâtului – reclamant reconvențional D. I. a deținut, mai multe suprafețe de teren, arător în Lunka, conform copiilor de pe extrasele C.F., existente la filele 22 și 23 din dosarul de fond.
D. fiind faptul că antecesorii pârâtului- reclamant reconvențional D. I. nu figurează cu nici o suprafață de teren înscrisă în Registrul agricol la data cooperativizării, se pune problema înstrăinării respectivelor suprafețe de teren, care figurau în cartea funciară până la data colectivizării.
Mai mult decât atât, dovada dreptului de proprietate asupra terenului, se face cu titlul de proprietate emis în baza art. 116 din legea nr. 18/1991, nefiind suficientă o simplă adeverință de proprietate, care atestă reconstituirea dreptului de proprietate, nu însă și amplasamentul pe care s-a făcut reconstituirea. Deoarece pârâtul – reclamant reconvențional, nu a fost pus în posesie cu suprafața de 7,05 ha teren, doar i-a fost validată această suprafață nu poate obține anularea parțială a titlului de proprietate al reclamantelor – pârâte reconvenționale pentru suprafața de 2200 mp, câtâ vreme acest titlu de proprietate a fost legal emis.
Mai mult decât atât, pârâtul – reclamant reconvențional nu își poate invoca propria sa culpă referitor la repunerea sa în posesie cu suprafața de 7,05 ha pentru a anula titlul de proprietate emis în mod corect în favoarea reclamantelor.
Ținând cont de faptul că pârâtul- reclamant reconvențional nu a dovedit prin nici un mijloc legal de probă că a deținut în proprietate suprafața de 2200 mp în parcela L., . nu a solicitat a-i fi reconstituită această suprafață de teren prin cerea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 17.03.1991, acesta nu poate obține anularea parțială a titlului de proprietate al reclamantelor – pârâte reconvenționale spre a fi el pus în posesie pe această suprafață de teren.
Pentru toate aceste motive, recursul pârâtului- reclamant reconvențional D. I., apare ca nefundat, urmând a fi respins în consecință de către instanță.
Referitor la recursul pârâtei C. L. de fond funciar Gîrbou, instanța reține că acesta nu este fondat, raportat la faptul că pârâta nu a dovedit nici în fața instanței și nici a celei de recurs că a efectuat demersurile necesare pentru punerea în posesie a pârâtului – reclamant reconvențional D. I., neinvitându-l pe acesta în scris pentru punerea în posesie, astfel că a căzut în pretenții față de acesta, fiind obligată în mod corect de către instanță la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă vechi.
Față de cele ce preced, urmează ca instanța, în baza dispozițiilor stipulate de aret. 312, alin. 1 Cod procedură civilă vechi, să respingă ca nefondate recursurile pârâtului D. I. și al Comisiei Locale de fond funciar Gîrbou.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtul D. I. și C. locală de fond funciar Gîrbou, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 324 din 4.04.2013 a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2013
Președinte, Patrițiu D. | Judecător, I. D. H. | Judecător, N. C. C. |
Grefier, V. H. |
Red.C.N.C./22.11.2013
Dact.H.V./04.12.2013
Ex.2
Jud. fond: M. C.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 634/2013. Tribunalul SĂLAJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 247/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
