Anulare act. Decizia nr. 751/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 751/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 4747/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 751/R
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Judecător G. D. S.
Judecător M. F.
Grefier C. Z.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurentul I. G., domiciliat în Apa, ., jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr.859 din 12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata V. O. E. D., dom. în București, ., nr. 11, sector 1, având ca obiect anulare act.
La pronunțarea cauzei nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil, de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 859/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta V. O. E. D., în calitate de moștenitor legal al defunctei V. Z. H. în contradictoriu cu pârâtul I. G. și s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantei, respectiv defuncta Z. V. H. prin mandatar B. N. și pârâtul I. G. cu privire la suprafața de 40 ha teren agricol identificat în parcele nr. 186-189 din Păulești. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2056 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Acțiunea formulată de reclamanta V. O. E. D., în calitate de moștenitor legal al defunctei V. Z. H. în contradictoriu cu pârâtul I. G., este fondată, starea de fapt și de drept fiind confirmată de probatoriul administrat în cauză.
Astfel la dosar la fila 3 a fost depus antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantei, respectiv defuncta Z. V. H. prin mandatar B. N. și pârâtul I. G. cu privire la suprafața de 40 ha teren agricol identificat în parcele nr. 186-189 din Păulești, iar la filele 22-23 de la dosar fond a fost depusă procura dată de V. Z. M. E. autentificată, prin care l-a împuternicit pe B. N. la vânzarea suprafețelor de 10 ha teren, respectiv 40 ha teren pe care aceasta urma să le reprimească în temeiul reconstituirilor drepturilor de proprietate în raza comunei B. din județul Satu M. – procură autentificată sub nr. 2542 din 19.10.2004 de BNP Asociați L. și D..
De asemenea, se confirmă din probele de mai sus că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantei, respectiv defuncta Z. V. H. prin mandatar B. N. și pârâtul I. G. cu privire la suprafața de 40 ha teren agricol identificat în parcele nr. 186-189 din Păulești, nu era încheiată procura autentificată sub nr. 2542 din 19.10.2004 de BNP Asociați L. și D., antecontractul fiind încheiat înainte sau chiar la data de 28.02.2002 când se face vorbire de ziua în care urma să se achite prima parte din prețul de 140 milioane lei vechi, respectiv suma de 100 milioane lei vechi.
Cele de mai sus au fost confirmat cu înscrisurile depuse la filele 25-27 de la dosar fond constând în corespondența dintre vânzătoare și mandatarul B. N. anterior vânzărilor celor 50 ha de teren nominalizați și în procură, precum și cu declarațiile date de mandatar la dosar în calitate de martor prin depozițiile luate la filele 29 și 35 de la dosar fond.
Cu toate acestea, aspectele vânzării contestate în speță sunt contrazise de faptul că, în fapt vânzătoarea nu a dat mandat expres pentru vânzarea celor 50 ha de teren până la data la care a fost stabilit în mod cert acest lucru prin procura autentificată sub nr. 2542 din 19.10.2004 de BNP Asociați L. și D., deoarece în această procură se menționează clar faptul că „Mandatarul meu, este împuternicit ca, ulterior obținerii dreptului de proprietate, pentru aceste terenuri, să vândă cui va crede de cuviință și la prețul pe care îl va considera cel mai avantajos mie, cu acordul meu în scris pentru prețul stabilit, atât suprafețele de teren de 10 ha și 40 ha, cât și restul suprafețelor deținute în proprietate de subsemnata”.
Dispoziția de mai sus reflectă atât limitele mandatului în sensul că mandatarul putea să vândă doar după ce vânzătorul își dădea acordul în scris cu privire la prețul sub care urma să aibă loc vânzarea fiind incidente în acest sens dispozițiile art. 1537 cod civil vechi, dar și aspectul faptului că la acea dată vânzătoarea nu cunoștea existența vânzării reflectate în conținutul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantei, respectiv defuncta Z. V. H. prin mandatar B. N. și pârâtul I. G. cu privire la suprafața de 40 ha teren agricol identificat în parcele nr. 186-189 din Păulești.
Rezultă așadar că vânzătoarea nu numai că nu știa, dar nici nu a acordat mandat pentru vânzarea celor 50 ha de teren anterior lui B. N..
Din analiza considerentelor de mai sus reiese clar că mandatarul B. N. nu a avut acordul la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare între antecesoarea reclamantei, respectiv defuncta Z. V. H. prin mandatar B. N. și pârâtul I. G. cu privire la suprafața de 40 ha teren agricol identificat în parcele nr. 186-189 din Păulești, deoarece nu a putut fi dovedit în speță de către pârât prin nici un mijloc de probă un acord scris al vânzătoarei în privința prețului final de 140 milioane lei vechi – fiind astfel încălcate la realizarea convenției atât dispozițiile art. 969 Cod civil vechi pe de o parte, dar și dispozițiile art. 5 Cod civil vechi coroborate cu dispozițiile art. 1537 Cod civil vechi, mandatarul nerespectând voința mandantului vânzător.
Prin lipsa respectării voinței mandantului vânzător – antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantei, respectiv defuncta Z. V. H. prin mandatar B. N. și pârâtul I. G. cu privire la suprafața de 40 ha teren agricol identificat în parcele nr. 186-189 din Păulești este afectat de viciul lipsei de consimțământ, mandatarul neavând acord scris de la mandantul vânzător cu privire la prețul de vânzare, lucru care este sancționat cu nulitatea absolută de dispozițiile art. 948 pct. 2 Cod civil vechi.
Pe de altă parte pârâtul a recunoscut în proces că nici nu a achitat suma integrală a celor 140 milioane lei vechi asumată potrivit antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantei, respectiv defuncta Z. V. H. prin mandatar B. N. și pârâtul I. G. cu privire la suprafața de 40 ha teren agricol identificat în parcele nr. 186-189 din Păulești ca preț integral al vânzării, ori și din acest considerent instanța de fond a apreciat că se impune a constata nulitatea actului deoarece acesta este supus rezoluțiunii judiciare în condițiile nerespectării clauzelor contractuale și a imposibilității achitării de către pârât a prețului integral, incidente fiind în acest sens atât dispozițiile art. 1021 Cod civil vechi referitoare la desființarea vânzării, dar și cele ale art. 969 Cod civil vechi referitoare la puterea obligatorie a contractului.
În plus a mai reieșit și din interogatoriul pârâtului că acesta avea și alte obligații rezultate din întăbularea titlului de proprietate pentru terenul care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantei, respectiv defuncta Z. V. H. prin mandatar B. N. și pârâtul I. G. cu privire la suprafața de 40 ha teren agricol identificat în parcele nr. 186-189 din Păulești, însă nu a putut finaliza nici aceste demersuri datorită lipsei de comunicare a mandatarului cu reclamanta după decesul vânzătoarei.
Reclamanta și-a dovedit calitatea procesual activă ca moștenitor legal al defunctei V. Z. H. în calitate de fiică potrivit înscrisurilor de certificatului de deces al mamei sale și a certificatului de moștenitor nr. 50/22.04.2010 depuse la filele 4-5 de la dosar fond, fiind incidente în acest sens dispozițiile art. 651-653 Cod civil vechi cu privire la vocația succesorală a reclamantei.
În cauză instanța de fond a dat mai multe termene de tranzacționare a litigiului, pârâtul susținând personal în fața instanței în proces că nu a achitat întreaga sumă asumată potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantei, respectiv defuncta Z. V. H. prin mandatar B. N. și pârâtul I. G. cu privire la suprafața de 40 ha teren agricol identificat în parcele nr. 186-189 din Păulești, dar niciun demers acordat în acest scop nu a condus la o înțelegere din partea părților pentru stingerea amiabilă a litigiului de față.
În cauză instanța de fond a făcut aplicabilitatea unor dispoziții din Codul civil vechi, întrucât acestea sunt efective încă datorită caracterului tranzitoriu impus de prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru aplicarea dispozițiilor noului cod civil, rațiuni incidente și față de momentele la care s-au încheiat actele juridice cu incidență în cauza de față.
În consecință instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 948 pct. 2 Cod civil vechi, a textelor de lege și a considerentelor expuse mai sus a admis ca fondată acțiunea formulată de reclamanta V. O. E. D., în calitate de moștenitor legal al defunctei V. Z. H. în contradictoriu cu pârâtul I. G. și a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între antecesoarea reclamantei, respectiv defuncta Z. V. H. prin mandatar B. N. și pârâtul I. G. cu privire la suprafața de 40 ha teren agricol identificat în parcele nr. 186-189 din Păulești.
În temeiul art. 274 C.proc.civ instanța de fond a obligat pârâtul ca parte căzută în pretenții să plătească reclamantei suma de 2056 lei cheltuieli de judecată, suma de 1556 lei reprezentând contravaloarea taxelor de timbraj și suma de 500 lei reprezentând contravaloarea onorariului de avocat justificată prin chitanță depusă la dosar.
Împotriva Sentinței civile nr. 859/2013, pârâtul I. I. GHEIZA a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac promovate și, în principal, să se dispună casarea hotărârii recurate a cărei nelegalitate solicită să fie constatată, iar, în secundar, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea acțiunii reclamantei-intimate ca nefondată, constatându-se netemeinicia hotărârii instanței de fond; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul arată că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât acțiunea reclamantei-intimate este inadmisibilă, atât timp cât actul atacat fiind doar un antecontract de vânzare-cumpărare în care este inserată o obligație de a face, nu un act autentic prin care să se fi transmis dreptul de proprietate, reclamanta-intimată având la dispoziție o acțiune petitorie în revendicare, acțiunea în constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare fiind lipsită de interes.
De asemenea, există o inadvertență între numele antecesoarei reclamantei înscris în certificatul de moștenitor nr. 50 din 22.04.2010 emis și autentificat de Societatea Civilă Mentor Biroul Notarial București - V. Z.-M.-E. decedată la data de 13.12.2009 față de numele semnatarei antecontractului de vânzare-cumpărare acela de Z. V.-H..
Aceasta inadvertență pune sub semnul întrebării calitatea procesuală activă a reclamantei, identitatea prezumată de către instanța de fond între V. Z.-M. E. și V.-H. Z. nefiind clarificată.
Pe de altă parte, se arată că instanța, în virtutea rolului său activ, ar fi trebuit să clarifice și aspectul legat de interesul procesual al reclamantei, care în raport cu un act sub semnătură privată — antecontractul de vânzare-cumpărare ce a fost încheiat cu recurentul cumpărător — nu are valoarea unui act transmisiv de proprietate, ci doar o promisiune de vânzare-cumpărare, o obligație de a face. Intimata reclamantă avea la dispoziție acțiunea în revendicare în contra recurentului pârât cumpărător.
Recurentul mai arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât, în mod greșit, nu a considerat procura nr. 2542 din 19.10,2004 emisă de BNP Asociați L. și D., ca fiind un act recognitiv, dat de către antecesoarea reclamantei mandatarului B. N. tocmai pentru a confirma antecontractul de vânzare-cumpărare, în vederea încheierii contractului autentic prin care urma să i se transmitea dreptul de proprietate.
Recurentul consideră că în motivarea hotărârii sunt cuprinse considerații străine de natura pricinii, instanța de fond analizând faptul că antecontractul de vânzare cumpărare atacat de reclamanta-intimată ar fi supus rezoluțiunii pe motiv că nu s-a achitat integral prețul convenit în suma de_ lei (ROL). Or, Z. V. H. a primit de la B. N. suma de 90.000.000 lei (ROL), fapt recunoscut de reclamantă, rezultând din chiar faptul încasării banilor existența unui consimțământ la vânzarea făcută de către B. N.. Recurentul menționează că el i-a plătit integral prețul lui B. N. și nu cunoaște dacă și în ce măsură B. N. a predat vânzătoarei și diferența de preț.
Concluzia instanței de fond privitoare la lipsa consimțământului cu ideea lipsei unui mandat dat lui B. N. pentru a vinde, recurentul apreciază că nu poate fi primită, întrucât nu există o identitate de nume între numele inserat în antecontractul de vânzare-cumpărare și numele din procura autentică. Dacă s-ar considera că este vorba de una și aceeași persoană identificată în mod eronat în antecontractul de vânzare-cumpărare sub numele de V.-H. Z. ar trebui a se considera că mandatul dat ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare prevede o împuternicire expresă de a vinde „cui va crede de cuviință și la prețul pe care îl va considera cel mai avantajos mie", procura specială fiind necesară doar pentru încheierea contractului în forma autentică și pentru transmisiunea efectivă a dreptului de proprietate. Se poate prezuma că procura autentică a fost dată tocmai pentru a se putea perfecta antecontractul în formă autentică. Or, instanța de fond a raționat greșit atunci când a apreciat că procura fiind ulterioară ar lipsi antecontractul de vânzare-cumpărare de eficiență juridică.
Recurentul arată că nu corespunde realității faptul că vânzătoarea nu ar fi cunoscut conținutul antecontractului de vânzare-cumpărare, ea încasând o parte a prețului, suma de 90.000.000 lei (ROL). De asemenea, recurentul arată că el lui B. N. i-a plătit integral prețul. Instanța de fond reține ideea potrivit căreia după ce Z. V. H. a încasat suma de 90.000.000 lei s-a purtat o corespondență cu aceasta și s-a specificat de către B. N. că suma reprezintă avans din prețul de_ lei primit de la cumpărător, ceea ce implică existenta consimțământului lui Z. V. H. la vânzare și existența unui mandat verbal de a încheia antecontractul de vânzare cumpărare. Procura specială era necesară doar pentru încheierea contractului în formă autentică. În plus reclamanta-intimată prin întrebările formulate la interogatoriul ce i-a fost luat pârâtului în fata instanței de fond, ea însăși recunoaște existența unui mandat verbal dat lui B. N. de a intabula titlul de proprietate pentru terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare. Procura specială nici nu putea să fie dată la data antecontractului de vânzare-cumpărare (2002) întrucât titlul de proprietate încă nu era emis. Suma de 90.000.000 lei a fost încasată de către V.-H. Z. în anul 2002. În plus titlul de proprietate i-a fost predat de B. N. ca o garanție a faptului că vânzarea se va perfecta în formă autentică.
Recurentul susține că este cumpărător de bună credință. A achitat integral prețul convenit cu B. N. care a afirmat că este împuternicit de V. H. Z. să vândă terenul ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, preț care a fost acceptat de vânzătoare din moment ce a încasat suma de 90.000.000 lei ce i-a fost expediată de către B. N..
Cu privire la suma încasată de către vânzătoare, recurentul arată că instanța de fond nu dispune în nici un mod. Nu se dispune restabilirea situației anterioare prin restituirea prețului încasat de către vânzătoare, deși se recunoaște încasarea cel puțin a unei părți din preț — 90.000.000 lei. Or, încasarea prețului conduce la ideea existenței consimțământului vânzătoarei, motiv pentru care hotărârea instanței de fond este netemeinică prin chiar modul de interpretare a probelor administrate, probe ce conduc neechivoc spre concluzia existenței consimțământului vânzătoarei.
Recurentul consideră că esențială în speța este însă inadmisibilitatea acțiunii reclamantei-intimate și lipsa interesului procesual al acesteia raportat la natura actului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, care este doar o promisiune de vânzare.
În drept, invocă art. 304 indice 1, art. 274 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la filele 14-15 de la dosar, intimata reclamantă V. O. E. D., solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 859/2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., pe care o consideră ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata arată că recurentul critică sentința atacată, referindu-se în esență la următoarele aspecte:
1. Că acțiunea promovată este inadmisibilă fiind lipsită de interes.
Cu privire la acest aspect, intimata arată că această critică este nefondată, deoarece în doctrina juridică românească s-a considerat că printre condițiile de exercitare a acțiunii civile (capacitate și calitate procesuală) stă și interesul, care trebuie să fie juridic și legitim adică să fie în concordanță cu legea și regulile de conviețuire socială; născut și actual, deci să existe la data declanșării demersului procesual; direct și personal, în sensul că folosul urmărit prin cererea în justiție va aparține titularului acestuia (sau moștenitorului legal).
Analizând această noțiune, este indubitabil că reclamanta are interes în promovarea acțiunii, având în vedere consecințele juridice ale unui act sub semnătură privată, generatoare de drepturi și obligații (obligația de a încheia un act juridic translativ de proprietate pentru care nu s-a exprimat consimțământul). Interesul promovării acțiunii constă tocmai în desființarea unui act juridic ce poate fi validat în instanță printr-o acțiune în constatare (prestație tabulară) evident dacă actul ar fi valabil încheiat.
Ori, pentru a preîntâmpina un asemenea demers, interesul este evident.
2. Că există o inadvertență între numele antecesoarei reclamantei înscris în certificatul de moștenitor nr. 50/22.04.2010, față de numele semnatarei antecontractului de vânzare-cumpărare, ceea ce pune sub semnul întrebării calitatea procesuală activă a reclamantei.
Intimata arată că este adevărat că se poate susține existența unei „inadvertențe" cu privire la nume, dar nu și cu privire la persoana care este cunoscută sub diferite combinații ale numelui. Pentru a înlătura orice dubii, depune în acest sens o declarație de notorietate, autentificată sub nr. 402/13.05.2013, din care rezultă combinația numelui sub care era cunoscută antecesoarea reclamantei.
3. Cu privire la faptul că procura autentificată sub nr. 2542/19.10.2004 ar fi un act recognitiv dat de antecesoarea reclamantei mandatarului B. N., intimata apreciază că această critică nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că actul juridic, în speță antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în lipsa unui mandat, respectiv fără consimțământul antecesoarei reclamantei. Astfel, antecontractul a fost încheiat la data de 28.02.2002 având ca obiect suprafața de 40 ha teren ., dată la care numitul B. N. nu avea nici un mandat, acesta fiind dat doar la data de 19.10.2004 și numai pentru viitor în condițiile stipulate.
Din interpretarea mandatului privind clauza: „Mandatarul meu, este împuternicit ca, ulterior obținerii dreptului de proprietate pentru aceste terenuri să vândă cui va crede de cuviință și la prețul pe care îl va considera cel avantajos mie, cu acordul meu în scris pentru prețul stabilit atât suprafețele de teren de 10 ha și 40 ha, cât și restul suprafețelor deținute în proprietate de subsemnata", rezultă cu certitudine următoarele aspecte:
a) vânzătoarea nu avea cunoștință de încheierea antecontractului pentru că altfel nu făcea referire la cele două suprafețe;
b) că nu l-a mandatat anterior pe numitul B. să încheie vreun act juridic cu privire la acest teren;
c) că nu există nici un acord scris dat de proprietar în privința prețului, fiind încălcate sub acest aspect art. 969 și art. 5 Cod civil, coroborate cu art. 1537 Cod civil vechi, mandatarul nerespectând voința mandantului, actul fiind afectat de viciul de consimțământ, în ipoteza în care s-ar considera mandatul ar fi un act necognitiv. În acest sens este relevantă și scrisoarea adresată fostului primar B. N., referitoare la suma de 90.000.000 lei vechi (22.03.2002) consemnată la CEC, pe numele Z. V. O., aceasta scriindu-i: „Rugămintea noastră este să-mi faceți o explicație a acestei sume obținute de dvs"; este clar că aceasta nu avea cunoștință de proveniența banilor; la această solicitare nu a primit niciodată vreo explicație, evident, pentru că numitul B. nu vroia ca aceasta să afle că a „vândut" suprafața de 40 ha pentru suma derizorie, dându-i astfel impresia că ar fi înstrăinat un teren mai mic dintre cele reconstituite.
4. Cu privire la al patrulea aspect - că instanța de fond nu a dispus în nici un mod de suma încasată de vânzătoare, nedispunând restabilirea situației anterioare - intimata susține că netemeinicia criticii constă în faptul că instanța de fond nu putea acorda ceea ce nu s-a cerut. În speță, pârâtul nu a formulat o acțiune reconvențională prin care să solicite restituirea „prețului" despre care „vânzătoarea" cerea explicații.
Pentru toate aceste considerente intimata apreciază că hotărârea instanței de fond este deopotrivă legală și temeinică și pe cale de consecință criticile formulate sunt nefondate.
Recursul este nefondat
Critica adusă hotărârii recurate din perspectiva lipsei de interes în promovarea acțiunii nu poate fi primită, de vreme ce contractul în litigiu produce consecințe, părțile și-au asumat drepturi și obligații, acțiunea reclamantei fiind promovată tocmai pentru desființarea actului care ar putea fi validat printr-o acțiune în constatarea vânzării.
Din probatoriul administrat rezultă că defuncta V. Z.-M.-E. decedată la 13.12.2009 este semnatara antecontractului de vânzare-cumpărare, semnând cu numele de Z. V.-H. (declarația de notorietate – fila 16 și procura din 19 octombrie 2004 – fila 22 dosar fond).
Raportat la modalitatea în care mandatarul B. N. a fost împuternicit să vândă – potrivit procurii autentice încheiată la 19 octombrie 2004 la BNP L. și D. – respectiv la prețul „cel mai avantajos” pentru vânzătoare și cu acordul său scris pentru prețul stabilit, ulterior obținerii dreptului de proprietate, instanța nu poate reține caracterul recognitiv al procurii, care nu face nici o referire la vânzarea terenului agricol de 40 ha.
Lipsa consimțământului vânzătoarei privind înstrăinarea terenului de 40 ha rezultă și din corespondența purtată cu mandatarul B. N., prin care aceasta solicită o „explicație a acestei sume obținute”.
Nu s-a dispus restabilirea situației anterioare prin restituirea prețului având în vedere că instanța nu a fost investită cu o asemenea cerere, fapt ce nu poate atrage netemeinicia hotărârii recurate.
Pentru motivele mai sus arătate, instanța în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., recurentul va fi obligat să achite intimatei reclamante suma de 1800 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul INAKI G. domiciliat în localitatea Apa . județul Satu M. împotriva Sentinței civile nr. 859/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic privind pe intimata V. O. E. D. cu domiciliul în București ., nr. 11.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.800 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.
Președinte, E. R. | Judecător, G. D. S. | Judecător, M. F. |
Grefier, C. Z. |
Red: M.F. – 21.11.2013
Tehnored_NM / 23.11.2013
2 ex.
Jud.fond: Z. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Încheierea nr. 1342/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 19/2013.... → |
|---|
