Acţiune în constatare. Decizia nr. 827/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 827/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 216/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S. M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 827/R
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. M.
Judecător T. T.
Judecător T. B.
Grefier L. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă M. S. M. PRIN PRIMAR cu sediul în S. M., Piața 25 Octombrie, . M., împotriva sentinței civile nr.1147/2013, pronunțată de Judecătoria S. M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. C. N. domiciliată în S. M., Piața Libertății, nr.16, . M., având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 19.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil, de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1147/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. M. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul REZMUVES C. N. domiciliat în S. M., P-ța Libertății, nr. 16, . contradictoriu cu pârâtul M. S. M. reprezentat prin Primar în calitate de succesor legal al moștenirii vacante lăsate de defuncta M. Lila și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul M. S. M. reprezentat prin Primar în calitate de succesor legal al moștenirii vacante lăsate de defuncta M. Lila în contradictoriu cu reclamantul REZMUVES C. N..
S-a constatat că defuncta M. Lila a decedat la data de 04.09.2003 fără moștenitori, astfel că acesta a lăsat o moștenire vacantă constituită din bunul succesoral reprezentat de apartamentul situat în P-ța Libertății nr. 16, . M., iar asupra acestei moșteniri succesiunea legală este deferită pârâtului M. S. M. reprezentat prin Primar.
S-a constată că, prin contract de vânzare-cumpărare denumit proces verbal în data de 11.08.2002 reclamantul a cumpărat de la numita defunctă M. Lila apartamentul situat în P-ța Libertății nr. 16 . M. pentru suma de 15 milioane lei (vechi).
Prezenta hotărâre ține loc de înscris notarial pentru tranzacția dintre reclamant și defuncta M. Lila.
S-a constatat că pârâtul M. S. M. este ținut de obligațiile defunctei M. Lila, în calitatea sa de succesor legal în privința obligațiilor asumate de aceasta în timpul vieții pentru bunul succesoral reprezentat de apartamentul situat în P-ța Libertății nr.16 . M..
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de reclamant cu titlu juridic cumpărare de la defuncta M. Lila, după înscrierea dreptului de moștenire transmis pârâtului M. S. M. ca efect al succesiunii vacante, pentru respectarea întregului șir al raporturilor juridice incidente în speță.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de pârâtul M. S. M. reprezentat prin Primar în calitate de succesor legal al moștenirii vacante lăsate de defuncta M. Lila în contradictoriu cu reclamantul REZMUVES C. N. prin cererea reconvențională.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri în 3 zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia cu OCPI S. M. potrivit dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 7/1996, respectiv în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia cu DGFP S. M. potrivit dispozițiilor art. 77 indice 1 alin. 6 din Legea nr. 571/2003.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamantul REZMUVES C. N. în contradictoriu cu pârâtul M. S. M. reprezentat prin Primar în calitate de succesor legal al moștenirii vacante lăsate de defuncta M. Lila, este fondată, starea de fapt și de drept fiind confirmată de probatoriul administrat în cauză și de temeiurile de drept incidente în speță.
Astfel s-a reținut că reclamantul a făcut dovada faptului că a decedat anterior pornirii procesului, atât M. Lila, dar și fostul său fiu numitul Kapitan Kalman, în fapt potrivit înscrisurilor constând în actele de deces atașate la filele 28-29 de la dosar – din aceste probe reieșind că fiul a decedat la data de 01.12.2002, iar mama sa la data de 04.09.2003.
Tot astfel reclamantul a dovedit că prin contract de vânzare-cumpărare denumit proces verbal în data de 11.08.2002 reclamantul a cumpărat de la numita defuncta M. Lila apartamentul situat în P-ța Libertății nr. 16 . M. pentru suma de 15 milioane lei (vechi), actul de transfer fiind depus la fila 3 de la dosar, iar extrasul ce atesta dreptul de proprietate al vânzătoarei pentru respectivul imobil care este înscris în CF individual nr._ S. M. sub nr. cadastrale 757 și 758 cu o suprafață de 52,15 mp fiind depus la fila 4 de la dosar.
În proces instanța de fond a cerut reclamantului, dat fiind decesul vânzătoarei M. Lila, dar și a fiului său Kapitan Kalman, să indice moștenitorii sub sancțiunea suspendării judecății în raport de dispozițiile art. 243 C.proc.civ., iar în răstimpul acordat la dosar a fost depusă o cerere de intervenție în interes propriu formulată de pârâtul M. S. M. reprezentat prin Primar în calitate de succesor legal al moștenirii vacante lăsate de defuncta M. Lila în contradictoriu cu reclamantul REZMUVES C. N..
După depunerea cererii de intervenție reclamantul a precizat faptul că în cauză pârât este chiar interveneintul neexistând alți moștenitori persoane fizice cu vocație succesorală după defuncta M. Lila.
Instanța de fond, în condițiile date a recalificat după punerea în discuție a situației juridice prin care reclamantul a fixat noul cadru procesual cu privire la succesorul vânzătoarei M. Lila - cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul în interes propriu M. S. M. reprezentat prin Primar în calitate de succesor legal al moștenirii vacante lăsate de defuncta M. Lila, iar în urma recalificării a fost confirmat intervenientul în interes propriu ca și pârât în cauză, iar cererea de intervenție în interes propriu formulată de el a fost calificată drept o veritabilă cerere reconvențională.
Prin cererea reconvențională s-a solicitat în cauză să se constate că pârâtul este proprietarul imobilului asupra căruia părțile se judecau, urmând să fie obligate la respectarea dreptului de proprietate și posesie asupra lui în urma recunoașterii respectivei proprietăți dobândite în urma moștenirii cu respingerea implicită a acțiunii în prestație tabulară formulate de reclamant față de imobilul succesoral reprezentat de apartamentul situat în P-ța Libertății nr. 16 . M., al doilea capăt fiind așadar în cererea reconvențională unul legat de revendicarea imobiliară prin care pârâtul înțelegea ca să își apere față de reclamant bunul dobândit ca efect al moștenirii.
Instanța de fond a apreciat că în cauză pârâtul nu a contestat sub nici o formă actul de transfer al proprietății, respectiv contractul de vânzare-cumpărare denumit proces verbal în data de 11.08.2002 prin care reclamantul a cumpărat de la numita defuncta M. Lila apartamentul situat în P-ța Libertății nr.16 . M. pentru suma de 15 milioane lei (vechi).
În atare condiții s-a apreciat de către instanță de fond ca admisibilă cererea reconvențională pentru că defuncta M. Lila a decedat la data de 04.09.2003 fără moștenitori, astfel că aceasta a lăsat o moștenire vacantă constituită din bunul succesoral reprezentat de apartamentul situat în P-ța Libertății nr.16 . M., iar asupra acestei moșteniri succesiunea legală poate fi deferită doar pârâtului M. S. M. reprezentat prin Primar în conformitate cu dispozițiile art. 680 cod civil vechi coroborat cu dispozițiile art. 75 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale.
Având în vedere calitatea dobândită de pârât în speță de succesor legal al moștenirii vacante lăsate de defuncta M. Lila, este evident că acesta răspunde și pentru obligațiile constituite de defunctă în privința bunului ce face parte din masa succesorală, respectiv pârâtul este ținut a respecta obligațiile defunctei asumate prin contractul de vânzare-cumpărare denumit proces verbal în data de 11.08.2002, în acest sens fiind incidente dispozițiile art. 969 Cod civil vechi coroborat dispozițiile art. 714 Cod civil vechi – adică moștenitorul este obligat să respecte datoriile moșteniri ca însuși cel ce a lăsat moștenirea și a contracta de altfel și obligația.
Prin urmare prestația tabulară pretinsă de reclamant în speță este opozabilă și pârâtului M. S. M. reprezentat prin Primar în calitate de succesor legal al moștenirii vacante lăsate de defuncta vânzătoare M. Lila.
Tranzacția dintre părți prin contractul de vânzare-cumpărare denumit proces verbal în data de 11.08.2002, a fost legal efectuată și potrivit dispozițiilor art. 969 Cod civil clauzele ei sunt obligatorii, întrucât între părți ea are putere de lege, obligațiile fiind transmise în privința obligației asumate prin convenție așadar și la pârâtul moștenitor potrivit dispozițiilor art. 714 Cod civil vechi.
Prin urmare asupra prestației tabulare pretinsă de reclamant în speță instanța de fond a reținut că sunt întrunite condițiile de admisibilitate și în raport de incidența dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996.
În cauză instanța de fond a făcut aplicabilitatea unor dispoziții din Codul civil vechi, întrucât acestea sunt efective încă datorită caracterului tranzitoriu impus de prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru aplicarea dispozițiilor Noului cod civil raportat la data încheierii actului de înstrăinare al imobilului succesoral și la data decesului vânzătoarei care au importanță în speță, rațiuni incidente și față de tranzitorialitatea dispozițiilor din Legea nr. 7/1996.
Instanța de fond a apreciat că potrivit considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus pârâtul M. S. M. este ținut de obligațiile defunctei M. Lila, în calitatea sa de succesor legal în privința obligațiilor asumate de aceasta în timpul vieții pentru bunul succesoral reprezentat de apartamentul situat în P-ța Libertății nr. 16 . M., în mod evident și fără dubiu așa încât acesta nu are posibilitatea de a nega dreptul la prestație tabulară invocat de reclamant doar prin prisma faptului că a devenit succesorul legal asupra bunului succesoral din litigiu datorită caracterului vacant al moștenirii lăsate de defuncta M. Lila.
Așadar nu este fondat capătul doi din cererea reconvențională prin care pârâtul față de reclamant pretinde lăsarea bunului succesoral în proprietate ca efect al revendicării imobiliare, așa cum s-a arătat mai sus pârâtul având obligația de a recunoaște și el obligațiile asumate de defunctă în privința respectivului bun.
În consecință, instanța de fond în baza dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 245/2005 coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, a textelor de lege și a considerentelor expuse mai sus a admis ca fondată în totalitate acțiunea formulată de reclamantul REZMUVES C. N. în contradictoriu cu pârâtul M. S. M. reprezentat prin Primar în calitate de succesor legal al moștenirii vacante lăsate de defuncta M. Lila și fondată doar în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul M. S. M. reprezentat prin Primar. Hotărârea s-a dat fără cheltuieli de judecată nefiind nimic solicitat în acest sens de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. S. M. prin Primar solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în ceea ce privește constatarea vânzării-cumpărării imobilului obiect al litigiului.
În susținerea recursului arată că defuncta M. Lila, în baza contractului de închiriere cu nr. 3/1999, în baza Legii nr. 112/1995, a cumpărat apartamentul cu nr. 15, etaj II din P-ta Libertății nr. 16, în suprafața de 52,15 mp, înscris în CF nr._ top. 757, 758. La etajul I din P-ța Libertății nr. 16 a locuit intimatul cu soția și cei doi copii într-un apartament în suprafața de 25 mp, proprietatea de stat, în calitate de chiriaș.
Între proprietara M. Lila și chiriașul REZMUVES C. N., la data de 13.05.2002 se încheie contractul de locațiune (închiriere) prin care M. Lila închiriază apartamentul de 52 mp chiriașului REZMUVES C. N. pentru o perioada de 10 (zece) ani stabilindu-se plata unei chirii de 200.000 (doua sute mii) lei lunar, în total 2.400.100 lei. Aceasta închiriere s-a făcut condiționat de închirierea de către defuncta M. Lila a apartamentului de 25 mp în concret realizându-se un schimb de locuințe.
După ce fiul defunctei M. Lila numitul Kapitany Kalman I. închiriază apartamentul de 25 mp proprietate de stat se efectuează schimbul de locuințe și se încheie la 11.08.2002 între chiriași un nou act intitulat „proces verbal". Prin acest act (proces verbal) chiriașul REZMUVES C. N. declară că a plătit suma de 15.000.000 lei proprietarei M. Lila în vederea schimbului de locuințe, iar M. Lila recunoaște primirea sumei și că nu mai are pretenții, care se refereau la chiria de 2.400.000 lei, pe 10 ani, primind în avans o suma mai mica (chirie).
Închirierea apartamentului nr.1 5 de la etajul 2 s-a făcut de către soții REZMUVES C. N. împreună cu soția acestuia Rezmuves B. Agota, de care ulterior a divorțat.
În subsidiar, recurentul pârât solicită casarea hotărârii cu rejudecare și audierea acestei foste soții în calitate de martoră, având domiciliul în S. M., . . martorului L. Ș. cu domiciliul în S. M., . pentru dovedirea inexistenței vânzării apartamentului.
În prezent se fac verificări privind starea actuală a imobilului, cât și condițiile în care a fost folosit până în prezent, sens în care depune poze privind starea actuală a imobilului.
La data de 17.01.2013 apartamentul chiriașului REZMUVES C. N. a ars, din culpa exclusivă a acestuia, apartamentul care nu mai este locuibil, așa cum de altfel rezultă din procesul verbal de intervenție nr. 3/17.01.2013 și din declarația martorului dată în fata președintelui completului de judecată.
De asemenea, recurentul subliniază faptul că intimatul în toată această perioada de timp, de la așa zisa cumpărare a apartamentului s-a sustras de la plata impozitul pe clădiri încălcând astfel prevederile art. 249 alin. 1 și 9 și ale art. 254 alin. 1 și 5 din Legea nr. 571/2003.
În drept, invocă dispozițiile legale evocate.
Prin cerere de intervenție în interesul recurentului, admisă în principiu în ședința publică din 08.10.2013, intervenienții LEWY JEHUDIT, FREUND S., FREUND I., FREUND E., FREUND IGNATE, FREUND ADOLF prin mandatar K. A. solicită admiterea recursului.
În susținerea cererii de intervenție arată că:
Imobilul din litigiu situat în imobilul din Piața Libertății nr. 16, ., a fost proprietatea defunctului Freund Chaim preluat de stat fără drept, revendicat de moștenitorii acestuia în baza Legii nr. 10/2001, moștenitori pe care-i reprezintă în baza procurii (anexele 1-4).
Din imobilul P+2, în baza Dispoziției nr. 834/15.04.2005 Primarul municipiului S. M. a restituit în natură un număr de 7 (șapte) apartamente și 2 (două) spații comerciale. În referatul Comisiei de aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei S. M. în alineatul ultim, se arată că pentru partea de construcții imposibil de restituit despăgubirile ce se cuvin notificatorilor se vor pronunța ulterior printr-o altă dispoziție.
Apartamentul din litigiu la 18.01.1999 a fost cumpărat de către chiriașa M. Lila în baza Legii nr. 112/1995 și intabulat în cartea funciară (anexele 7 și 8), locuind în acest apartament nr. 15 etaj II împreună cu fiul său Kapitany Kalman I.. Potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, acest apartament, cumpărătoarea M. Lila, avea interdicție de înstrăinare timp de 10 (zece) ani. În același corp de clădire P+2 la etajul I reclamantul-intimat R. C. N. împreună cu soția R. B. Agota și doi copii locuiau în chirie într-un apartament de 25 mp.
La data de 13.05.2002 se încheie actul notarial nr. 1155 a Notarului Muller Vilhelm prin care M. Lila în calitate de proprietară închiriază lui R. C. N. și soției R. B. Agota apartamentul nr. 15, etaj II, cu plata unei chirii lunare de 200.000, termenul de închiriere de 10 (zece) ani, iar la expirarea termenului de închiriere de 10 (zece) ani, chiriașii au drept de proprietate la cumpărarea locuinței. În contractul de locațiune/închiriere, alineat ultim, părțile au convenit că în cazul în care proprietara M. Lila nu va obține în calitate de chiriaș partea locuință a familiei REZMUVES C. N. și Rezmuves B. Agota, contractul de închiriere nu va intra în vigoare (anexa 9).
Ulterior, fiul proprietarei numitul Kapitany Kalman I. încheie contractul de închiriere a apartamentului de 25 mp de la etajul I în care a locuit familia Rezmuves.
Pentru definitivarea închirierii potrivit clauzelor din contractul notarial din 13 mai 2002, alineatul ultim, la data de 11.02.2002 între reclamantul intimat REZMUVES C. N. și proprietara M. Lila se încheie actul intitulat „Proces verbal”, prin care se definitivează schimbul de locuință, în sensul că Rezmuves cu familia închiriază apartamentul lui M. Lila de la etajul II și M. Lila cu fiul ei folosesc apartamentul de la etajul I închiriat de fiul acesteia.
În actul din 11.08.2002 intitulat „Proces verbal” se arată că REZMUVES C. N. predă suma de 15.000.000 lei proprietarei M. Lila în vederea schimbului de locuință și că prin acest act M. Lila nu mai are nici o pretenție de la REZMUVES C. N..
În acest fel s-a definitivat între părți contractul de închiriere inițial din 13.05.2002, prin care REZMUVES C. s-a obligat să închirieze și să plătească o chirie lunară de 200.000 lei. Aferent perioadei de 10 (zece) ani chiria totală era de 2.400.000, din care proprietara M. Lila a primit 15.000.000 lei în avans, chirie redusă (anexa 10).
În acest act, „Proces verbal”, nu se precizează absolut nimic de vânzare cumpărare a locuinței din litigiu, se precizează că banii s-au dat în vederea schimbului de locuințe, nu de vânzare și că M. Lila primea suma de 15.000.000 lei, se deduce că a declarat că nu mai avea pretenții de chirie, care a fost achitată.
Important de reținut că actul de închiriere din 13.05.2002, notarial, a fost semnat și de soția lui Rezuves C. N., cât și de fiul proprietarei numitul Kapitany Kalman I. ori aceștia nu mai semnează actul intitulat „proces verbal” din 11.08.2002.
Procesul verbal din 11.08.2002 a fost semnat de martorul L. Ș. (anexa 11) și acest martor prin declarația anexată declară clar că între părți nu s-a discutat nimic de vânzare cumpărare a apartamentului din litigiu. Că M. Lila nu a vândut, ci a închiriat și pentru a avea pretenția că familia Rezmuves va plăti chiria de 200.000 lei lunar a pretins și a primit chiria așa cum s-a făcut schimbul de locuințe.
Ulterior, după efectuarea faptică a schimbului de locuință, la scurt timp, în 01.12.2002 și 04.09.2003, M. Lila și fiul ei Kapitany Koloman, au decedat, fără moștenitori, apartamentul din litigiu rămânând o succesiune vacantă, devenind faptic și de drept, proprietatea STATULUI ROMÂN - art. 680 Cod civil.
Referitor la această motivare este a se reține că actul - proces verbal din 11.08.2002 - nu vorbește de transfer de proprietate, de contract de vânzare cumpărare, că s-a cumpărat de la M. Lila, iar pârâtul recurent Primarul municipiului S. M. prin concluziile scrise depuse la dosar cu ocazia judecării cauzei a contestat toate cele reținute cu totul greșit în sentință (anexa 14).
Intervenienții susțin în totalitate recursul declarat de pârâtul reconvențional, impunându-se admiterea lui, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii ca total nefondată a acțiunii și a se menține partea din sentință privitor la constatarea moștenirii vacante.
Interesul intervenienților în această cauză se justifică prin aceea că odată intrat bunul în proprietatea statului, au dreptul de a cere și în condițiile notificării Legii nr. 10/2001 să le fie restituit în natură.
Prin întâmpinare la cererea de intervenție recurentul M. S. M. invocă excepția lipsei de interes a intervenienților.
În susținerea excepției menționează existența contractului de cesiune de drepturi din data de 19.06.2006 (anexat) și arată că prin acest contract, moștenitorii defunctului Freund Chaim reprezentați de către K. A. au cesionat, în favoarea numiților M. V. și P. A., „toate drepturile rezultate din demersurile procesuale și procedurale formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură sau echivalent despăgubiri aferent părții din imobilul din S. M. P-ța Libertății nr. 16, respectiv apartamentele cu terenul aferent vîndute de Statul Român în baza Legii nr. 112/1995, înscrise în CF nr._, nr. top. 757 și 758 S. M.."
Referitor la excepția lipsei interesului, condiție de exercitare a acțiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acțiunii civile, consideră că acesta trebuie să fie născut și actual, personal, direct și legitim.
Astfel, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții, interesul este una dintre cerințele necesare pentru existența dreptului la acțiune. Altfel spus, interesul conferă calitatea de parte. Cerința interesului răspunde unei maxime celebre „Pas d interet, pas d action".
Prin interes legitim recurentul înțelege folosul practic, imediat, pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. De asemenea, exercițiul acțiunii în justiție cere o justificare deosebită, care nu constă nici în interesul material sau moral care formează substanța dreptului subiectiv în cauză, nici în interesul de a invoca acest drept și de a stărui în realizarea lui, ci în interesul de a-l invoca și de a-l urmări pe calea formală care duce la punerea în funcțiune a organelor jurisdicționale.
Prin impunerea condiției interesului se urmărește nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp, «menajarea» timpului magistraților.
Intimatul REZMUVES C., legal citat, nu formulează întâmpinare.
Recursul este fondat.
Spre deosebire de prima instanță, tribunalul apreciază că intimatul-reclamant nu a probat că ar fi cumpărat de la defuncta M. Lila apartamentul ce constituie obiect al litigiului. Procesul verbal despre care se afirmă că ar constitui dovada actului de vânzare cumpărare nu poate primi această calificare juridică. Din conținutul său – și care nici nu este completat cu alte probe pertinente și concludente – nu rezultă fără nici un fel de echivoc, că voința părților a fost aceea de a vinde și respectiv cumpăra imobilul, adică de a transmite proprietatea asupra acestuia către intimat. Din ansamblul probatoriului administrat rezultă că intimatul a încheiat cu defuncta M. Lilo, la data de 13.05.2002 un contract de închiriere a apartamentului nr. 52, proprietate tabulară a acesteia din urmă, constatat printr-un act autentic notarial. Închirierea a fost făcută pe o perioadă de 10 ani, pentru o chirie lunară de 200.000 lei vechi. Ulterior, se încheie procesul verbal care atestă că între intimat și defunctă a avut loc un schimb de locuințe, intimatul plătind suma de 15.000.000 lei vechi. Din procesul verbal menționat rezultă că s-a făcut un schimb de locuințe dar, întrucât intimatul nu face dovada că locuința dată în schimb a deținut-o cu titlu de proprietar, nu se poate reține că ar fi avut loc un schimb de proprietăți. Dimpotrivă, din susținerile recurentei neinfirmate de intimat, acesta din urmă a avut calitatea de locatar al locuinței pe care a predat-o defunctei. Mai mult, având în vedere că între părți s-a încheiat inițial contractul de locațiune pe termen de 10 ani, coroborând conținutul acestui act cu cel al procesului verbal se poate reține că defuncta nu a mai avut pretenții în ceea ce privește plata chiriei pe durata contractului și că între părți a avut loc un schimb de locuințe și nu de proprietăți. Mai trebuie menționat că în toată perioada de peste 10 ani cât a folosit locuința, intimatul nu a depus vreo declarație de impunere și nici nu a făcut dovada că ar fi achitat impozitul aferent proprietății.
În consecință, câtă vreme nu se poate stabili, fără echivoc, că voința părților la încheierea procesului verbal invocat ca temei al cererii a fost aceea de a promite, cel puțin, transmiterea proprietății, că actul în discuție poate fi considerat promisiune de vânzare-cumpărare ori de schimb, instanța nu poate suplini prin hotărâre judecătorească consimțământul la transmiterea proprietății și apoi la întabulare.
Din aceste considerente, criticile aduse sentinței fiind fondate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 C.proc.civ., recursul va fi admis, cu modificarea în parte a sentinței conform dispozitivului.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, aceasta va fi respinsă ca lipsită de interes. Interesul, ca și condiție de exercitare a dreptului material la acțiune, trebuie să fie născut și actual, personal, direct și legitim.
În cauză, intervenienții nu au probat că au un interes personal actual și direct întrucât, în măsura în care se admite recursul, bunul rămâne în patrimoniul recurentului și nu intră direct în cel al intervenienților, aceștia din urmă trebuind să parcurgă alte proceduri legale pentru a obține dreptul de proprietate. Pe de altă parte, aceștia și-au cesionat drepturile ce ar fi rezultat în favoarea lor din dispozițiile Legii nr. 10/2001 în favoarea unor terți care nu sunt parte în prezentullitigiu.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul M. S. M. prin PRIMAR cu sediul în S. M., Piața 25 Octombrie, în contradictoriu cu intimatul R. C. N. domiciliat în S. M., Piața Libertății, nr. 16, . civile nr.1147/2013, pronunțată de Judecătoria S. M., în dosar nr._ și, în consecință
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantului REZMUVES C. N. în contradictoriu cu pârâtul M. S. M..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții LEWY JEHUDIT, FREUND S., FREUND I., FREUND E., FREUND IGNATE, FREUND ADOLF prin mandatar K. A. domiciliat în S. M., Piața Libertății nr. 9 .> Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 noiembrie 2013.
Președinte, R. G. M. | Judecător, T. T. | Judecător, T. B. |
Grefier, L. D. |
Red: R.G.M. – 04.12.2013
Tehnored_NM / 05.12.2013
2 ex.
Jud.fond: Z. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1996/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1254/2013.... → |
|---|
