Contestaţie la executare. Decizia nr. 154/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 6965/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 154/R
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Judecător I. M. C.
Judecător M. G. R.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 6131 din 12 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimatul M. I. de la B. L. N., cu sediul în Satu M., .. 9, jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 06.02.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 13.02.2013 și data de azi, când;
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6131/12.07.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI SATU-M., cu sediul în mun. Satu - M., ., nr. 3-5, jud. Satu - M., în contradictoriu cu creditorul M. I. cu domiciliul în Satu M. ..9, pentru anularea formelor de executare silită pornite în dosarul execuțional nr. 396/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc L. N. și s-a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.5699/2011 a Judecătoriei Satu M. pronunțată în nr._/296/2010, investită cu formulă executorie, a fost admisă acțiunea înaintată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE SATU-M. si ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU si pe cale de consecință pârâta AFM București a fost obligată să plătească reclamantului suma de 89.000 lei despăgubiri.
În baza titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, ca urmare a admiterii încuviințării executării silite prin încheierea nr.1767/2012 pron. în dosar nr.3789/2012 al Judecătoriei Satu-M. s-a format dosarul execuțional nr.396/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc L. N. D.. executorul a întocmit procesul verbal de cheltuieli cuprinzând sumele derivate din hotărâre si cheltuieli ocazionate cu executarea silită.
Potrivit disp.art.2 din OG nr.22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plată.”
Rezultă indubitabil că debitoarea nu se poate prevala din oficiu de termenul de 6 luni, ci trebuie sa probeze „lipsa de fonduri” în cadrul contestației la executare.
Referitor la legalitatea cheltuielilor de executare s-au reținut următoarele:
Aspectul invocat de contestatoare, cu privire la buna credință a creditorului care nu s-a adresat cu o cerere debitoarei anterior demarării procedurii executării silite, făcând posibilă îndeplinirea benevola a obligației este neîntemeiat, în condițiile în care debitoarea a opus creditoarei termenul de 6 luni din oficiu, deși avea posibilitatea să achite suma de bani datorată imediat ce a avut cunoștință de conținutul și scadența debitului, iar în cazul lipsei de fonduri, să formuleze contestație la executare.
Onorariul practicat de executorul judecătoresc este legal, încadrându-se în limitele maximale prevăzute de lege.
Strict procedural, somația de plata efectuata prin executorul judecătoresc constituie un act de executare cerut de însuși disp.art.2 teza finală a OG 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de grație în favoarea contestatoarei. Acest act este necesar să îmbrace forma somației de plată deoarece textul legal face referire la "somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."
Ca o consecință a constatării legalității somației de plată emisă de executorul judecătoresc, rezultă că și celelalte acte ale executării sunt întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite a instituțiilor publice.
Pentru aceleași considerente s-a respins și cererea de suspendare formulată în cauză.
Fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de creditor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SATU M., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul ca să dispună prin încheiere:
- în temeiul art.300 alin.2 coroborat cu art.403 alin.4 din Codul de procedură civilă, suspendarea provizorie a executării silite ce se derulează în dosar de executare nr.396/2012, până la soluționarea cererii de suspendare formulată de către instituția recurentă;
- în temeiul art.300 alin.2 din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite ce se derulează în dosar de executare nr.396/2012, până la soluționare a irevocabilă a contestației la executare;
- pe fondul cauzei, admiterea contestației la executare și pe cale de consecință anularea formelor de executării silite, a tuturor actelor de executare efectuate în dosar de executare nr.396/2012, în privința realizării creanței.
În motivare recurenta arată că nu a refuzat niciun moment punerea în executare punerea în executare a dispozitivului titlului executoriu însă creditorul M. I. nu a solicitat punerea în executare a acestora, adresându-se direct executorului judecătoresc L. N..
În ceea ce privește cererea de suspendarea provizorie, arată că potrivit art.6 alin.4 si 5 din OG nr.22/2002 suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni: ,,(4) Instanța sesizată potrivit alin. (I)-(3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
(5) În cazuri urgente, instanța prevăzută la alin. (4), la cererea instituției debitoare, poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4). Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. încheierea nu este supusă niciunei căi de atac."
În ceea ce privește suspendarea executării în temeiul art.403 alin.1 din codul de procedură civilă arată faptul că în conformitate cu art.229 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ,,Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile si orice masuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal".
Prin urmare, potrivit textului lege, organele fiscale sunt scutite de plata taxelor, tarifelor, comisioanelor sau cauțiunilor pentru cererile, acțiunile si orice măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale.
Pe cale de consecință, se impune ca în temeiul art.403 alin.l din Codul de procedură civilă, să se dispună prin încheiere, suspendarea executării silite ce se derulează în dosar de executare nr.396/2012, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Arată totodată, și faptul că potrivit art.26 alin.2 din O.M.J. Nr.760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru publicata în M.Of. Nr. 380/10.08.1999: ,,Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile si acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public, de Ministerul Finanțelor si unitățile din subordinea acestuia, indiferent de obiectul acestora; cererile si acțiunile, precum si căile de atac formulate de alte instituții publice/de interes public, indiferent de calitatea procesuală a acestora, sunt scutite de taxa judiciară de timbru atunci când au ca obiect venituri publice".
Pe fondul cauzei, arată faptul că, Biroul Executorului Judecătoresc L. N. a înaintat instituției somația precum si procesul verbal de cheltuieli emise în dosar de executare nr.396/2012, fiind somat să achite suma dispusă prin hotărârea judecătorească precum si cheltuieli de executare.
Învederează faptul că, potrivit art.2 din Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituția dispune un termen legitim de 6 luni, legiferat prin actul normativ menționat: ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."
Totodată, în conformitate cu art.3 din Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege: ,,în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie."
Rezultă că, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu menționate, sunt de strictă interpretare aspectele arătate, nefiind susceptibile de extrapolare la alte situații decât cele expres precizate de lege.
Nu în ultimul rând recurenta subliniază faptul că, nu este de acord cu cheltuielile reprezentând onorariu executor judecătoresc întrucât nu sunt respectate termenele prevăzute de Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În acest sens citează prevederile Codului de procedură civilă, care dispun:
Art.372 "Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."
Art.269 (1) "Hotărârile judecătorești vor fi investite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel.
Art.371 alin.(4) din Codul de procedură civilă, dispune:
(1) Hotărârea judecătoreasca sau alt titlu se execută numai dacă este investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu si de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie."
Art.371^1 "(1) Obligatia stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel."
Așa cum reiese din dispozițiile legale menționate mai sus, în principal art.371^1 (1) din Codul de procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în acest sens creditorul M. I., trebuia/era obligat să se adreseze instituției cu o cerere prin care să solicite punerea în executare a obligațiilor stabilite în titlul executoriu menționat mai sus, hotărârile judecătorești investite cu formula executorie, astfel cum dispun prevederile art.371(1) -371(4) din Codul de procedură civilă, cu respectarea termenelor prevăzute în O.G. nr.22/2002.
Precizează că potrivit prevederilor legale mai sus menționate, art.371 alin.(4) coroborate cu dispozițiile art.269 alin.(l) din Codul de procedura civila, executarea unei hotărâri judecătorești sau a unui alt titlu executoriu (inclusiv de bunăvoie, întrucât textul de lege nu face distincție) se realizează numai dacă hotărârea/ hotărârile judecătorești este investită cu formula executorie potrivit art.269 alin.l din același act normativ, deci creditorul trebuia să se adreseze instituției cu o cerere în vederea punerii în executare a titlurilor executorii, evident anexând cererii hotărârile judecătorești investite cu formula executorie .
Pe cale de consecință, creditorul M. I., neîndeplinind această procedură prin solicitarea adresată către instituția recurentă de a pune în executare dispozitivul hotărârii judecătorești investit cu formula executorie, așa cum prevăd dispozițiile art.371(l) - 371(4) din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile O.G. nr.22/2002, în opinia recurentei consideră că, cheltuielile de executare, reprezentând onorar executor judecătoresc si cheltuieli de executare silită, nu sunt datorate.
În consecință, arată că onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii acestuia pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, si nu să constituie un mijloc de rotur veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit, apreciind că în speța de față, onorariul ar trebui diminuat. Astfel că raportat la actele de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr.396/2012 nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege.
În ceea ce privește punerea în executare a hotărârii judecătorești, recurenta arată că instituția nu a refuzat niciun moment punerea în executare, însă creditorul M. I., nu a solicitat punerea în executare a acestora.
În același sens, supune atenției instanței si prevederile art. 139 Cod procedură fiscală veniturile bugetului general consolidate nu pot fi urmărite de niciun creditor: ,,impozitele, taxele, contribuțiile si orice alte venituri ale bugetului general consolidate nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanțe în cadrul procedurii de executare silită".
Așadar, legiuitorul a impus dispoziții derogatorii de la dreptul comun în materie de executare silită, iar operațiunea demarată de executor vizează eludarea dispozițiilor legale prohibitive si derogatorii ale art.139 Cod procedură fiscală, iar virarea sumei de bani în contul B. L. N. nu reprezintă plata creanței datorate bugetului de stat.
În lumina celor ce preced, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, invocă dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu tribunalul reține următoarele:
Criticile recurentei în privința nerespectării termenului de 6 luni prevăzut de O.G.R. 22/2002 sunt nefondate, având în vedere că prin somația de plată, emisă cu data de 08.05.2012 din dosarul de executare silită nr. 396/2012, al executorului judecătoresc L. N. D., s-a stabilit 6 luni ca termen de plată a creanței de 97.705,62 lei de la primirea somației fără ca intimata creditoare să atace hotărârea, prin urmare pe acest motiv în lipsa unui interes actual nu se impune analizarea legalității hotărârii recurate.
Cu privire la cheltuielile de executare tribunalul, în dezacord cu instanța de fond, apreciază că, în ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de Ordinului ministrului justiției nr.2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Fiind un act de executare, potrivit art.399 alin.1 și 3 Cod procedură civilă coroborat și cu considerentele din Decizia nr.206 din 15 mai 2003 a Curții Constituționale, poate forma obiectul unei contestații la executare, prilej cu care, pot fi analizate inclusiv aspectele legate de modul de stabilire a onorariului ținând seama de aspectele concrete ale executării, de valoarea bunurilor, durata în timp a executării, cheltuielile legate de executare suportate și justificate de partea interesată, așa cum rezultă din conținutul normei de drept evocate.
Având în vedere că cuantumul onorariului de executor a fost criticat de debitoarea recurentă, iar în cadrul procesului verbal de cheltuieli din 08.05.2013 a fost stabilit pentru creanțele cuprinse în sentința civilă nr. 5699/2011 a Tribunalului Satu M. la 7.989,32 lei tribunalul va reține că onorariul datorat este de 2.884,24 lei raportat la limitele minime stabilite la pct.4 din Ordinul ministrului justiției nr.2550/2006 în vigoare la data emiterii actelor de executare contestate.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuat de executorul judecătoresc. În cauză, raportat la actul de executare emis (somația), volumul de muncă, complexitatea executării silite care de regulă când debitorul este instituție publică executarea silită se face prin poprire onorariul executorului judecătoresc este de 2.884,24 lei.
În consecință, s-a reținut ca fiind întemeiată în parte contestația la executare, în privința cheltuielilor de executare astfel că se impune în baza art.404 Cod proc.civ. refacerea somației și a procesului verbal de cheltuieli în limitele reduse.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ., art.304 ind.1 Cod proc.civ., art.304 pct.9 Cod pr.civ., tribunalul a admis recursul declarat de DGFP Satu M.
conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SATU-M., cu sediul în mun.Satu-M., ., nr.3-5, jud.Satu-M. pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București . împotriva sentinței civile nr.6131/12.07.2012 a Judecătoriei Satu M. în contradictoriu cu M. lOSIF cu domiciliul în Satu M. ..9 și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că anulează parțial procesul verbal din 08.05.2012 emis în dosarul execuțional nr.396/2012 al executorului judecătoresc L. N. D. privind cheltuielile de executare stabilind că onorariul executorului judecătoresc față de recurenta este de 2.884,24 lei .
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2013.
Președinte, Z. K. | Judecător, I. M. C. | Judecător, M. G. R. |
Grefier, V. S. |
Red.Z.K./ 16.03.2013
Tehnored_VD /18.03.2013
2 ex.
Jud.fond: M. C. B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 864/2013.... | Validare poprire. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
