Contestaţie la executare. Decizia nr. 244/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 2749/218/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 244/R
Ședința publică de la 15 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Judecător G. D. S.
Judecător M. F.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant V. G., cu dom. în Satu M., ..5, . M., împotriva sentinței civile nr. 2914/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă O. D., dom. în Tășnad, ., jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 04.03.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de 11 martie 2013, apoi la data de azi.
INSTANȚA
deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2914/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._, s-a luat act de faptul că reprezentantul legal al intimatei a renunțat la excepțiile invocate respectiv, aceea a tardivității formulării contestației la executare și aceea a autorității de lucru judecat.
A fost anulată ca netimbrată cererea privind suspendarea executării silite imobiliare până la data soluționării prezentei contestații.
A fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul V. G. împotriva intimatei O. D. cu domiciliul în Tășnad, ., jud. Satu M..
În baza art. 274 C.proc.civ. contestatorul a fost obligat să achite intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit cererii înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc I. Anitas M. D. la data de 31.01.2011, intimata O. D. a formulat cerere de executare silită împotriva debitorilor V. G. și . SRL, în vederea recuperării creanței în sumă totală de 92.233,50 lei constând în 28.563 lei față de V. G., 54.380,50 față de . SRL, 1200 lei cheltuieli de judecată și 8000 lei onorariu avocațial.
Titlurile executorii în baza căruia s-a solicitat executarea silită sunt Sentința civilă nr. 2796/14.12.2009 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._, Decizia civilă nr. 76/., Decizia civilă nr. 1997/2010/R/11.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
S-a solicitat reactualizarea creanței invocându-se în drept art. 488 și urm. C.proc.civ.
În dosarul de executare silită la fila 20, există un proces verbal de reactualizare a sumei încheiat la 28.02.2011 potrivit prevederilor art. 371/2 alin. 3 C.proc.civ., iar la suma de 28.563 lei înmulțită cu 108,79% reprezentând indicele lunar al prețurilor de consum pentru perioada decembrie 2009 - ianuarie 2011 rezultă suma de 31.073,68 lei.
La fila nr. 93 din dosarul de executare silită 219/2011 s-a depus un raport de expertiză tehnică judiciară întocmită de către expertul tehnic A. G. având ca obiectiv stabilirea valorii reale și de circulație a imobilului care urmează să fie executat silit, expertiză care a fost comunicată atât contestatorului, cât și intimatei. Iar, la 21.03.2012 s-a depus o notă din partea expertului A. G., prin care comunică valoarea de circulație actuală a imobilului a cărei executare silită urmează a se face, precum și valoarea de circulație actuală a investițiilor efectuate la acest imobil de către debitorul V. G. astfel că valoarea de circulație actuală este în sumă de 143.844 lei, investiție efectuată de V. G. sunt 56.382 lei, iar investițiile efectuate de . SRL - 7.482 lei.
Instanța de fond a considerat că susținerile contestatorului în ceea ce privește raportul de evaluare cum că acesta ar fi lovit de nulitate absolută deoarece expertul avea obligația să facă evaluarea după ce proceda la măsurători efectuate la fața locului, pe care trebuia să le „citeze” prin carte poștală, sunt eronate, deoarece executorul judecătoresc are obligația să stabilească prin consultarea unui expert o valoare de circulație actuală a imobilului care urmează să fie supus executării silite iar această actualizare se face în funcție de indicele de inflație de la data când s-a efectuat primul raport de expertiză, iar susținerea contestatorului cum că nu ar fi cunoscut criteriile care au stat la baza stabilirii sumei de începere a licitației nu sunt demne de luat în calcul, instanța de fond considerând că executorul judecătoresc a procedat corect, respectând astfel prevederile art. 500 alin. 2 C.proc.civ., care prevede că „executorul va stabili de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert.”. Bunurile trebuie evaluate la valoarea lor de circulație.
Instanța de fond a considerat că prețul de pornirea licitației a fost stabilit în mod corect cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește criticile contestatorului cum că executorul judecătoresc nu ar fi respectat dispozițiile art. 504 alin. 3 C.proc.civ., care prevăd că publicația de vânzare se va afișa la sediul organului de executare și al instanței de executare, la locul unde se află imobilul urmărit, precum și la sediul primăriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul, precum și la locul unde se desfășoară licitația, dacă acesta este altul decât cel în care este situat imobilul, instanța de fond verificând dacă executorul judecătoresc a respectat dispozițiile legale privind afișarea publicației de vânzare, a constatat că aceasta a fost afișată la data de 18.09.2012 pe tabela de afișaj a Judecătoriei Carei, precum și a Primăriei Tășnad, pe tabela de afișaj a biroului executorului judecătoresc care este locul licitației, instanța de fond considerând că au fost respectate de executorul judecătoresc prevederile legale cu privire la afișarea publicației de vânzare, respectiv dispozițiile art. 504 alin. 3 C.proc.civ.
În ceea ce privește critica privind codevălmășia bunului care urmează a fi supus executării silite, instanța de fond a reținut faptul că sentința civilă care constituie titlu executoriu, a avut ca obiect tocmai sistarea stării de indiviziune în baza art. 728 Cod civil, astfel că și această critică se dovedește a fi nefondată.
În ceea ce privește cererea formulată cu privire la suspendarea executării silite, instanța de fond a apreciat că aceasta trebuie să fie motivată, să fie taxată cu o taxă de timbru în valoare de 10 lei și să se depună o cauțiune de 10% din valoarea contestată, faptă asupra căreia contestatorul nu s-a conformat.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța de fond în baza dispozițiilor art. 373 indice 3, art. 399, art. 404, art. 572, art. 578-578 indice 1 C.proc.civ., a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul V. G. împotriva intimatei O. D., motivele invocate nefiind dovedite pe parcursul derulării contestației la executare, iar prin urmare prin faptul că nu s-a achitat cauțiunea în cuantum de 10 % din suma contestată, precum și taxa de timbru în sumă de 10 lei pentru cererea privind suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997 a anulat-o ca netimbrată.
În baza art. 274 C.proc.civ. instanța de fond l-a obligat pe contestator să achite intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu achitat de către intimată av. ales G. C., potrivit chitanței . CIAGC nr._/31.10.2012, fila 20 dosar fond.
Împotriva Sentinței civile nr. 2914/2012, contestatorul V. G. a declarat recurs, solicitând în temeiul. 304 alin. 1 pct. 9 C.proc.civ. raportat la art. 312 C.proc.civ., admiterea căii de atac promovate, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând contestația la executare, să se dispună:
- Admiterea contestației;
- Anularea actului de executare silită Publicație de vânzare la licitație imobiliară și condițiile licitației emisă la data de 18.09.2012 în dosar execuțional nr. 219/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc I. Anitas M. D.;
- Anularea actului de executare silită concretizat în Raportul de expertiză din data de 03.03.2012 înregistrat la dosar execuțional nr. 219/2011 la data de 21.03.2012, pentru cota parte din imobilul situat în localitatea Tășnad, ., înscris în CF_ Tășnad nr. cadastral 247/1, reprezentând în natură teren în suprafață de 1.782 mp și construcții de locuințe, proprietatea contestatorului;
- Anularea actelor de executare silită din dosar execuțional nr. 219/2011 privind executarea silită imobiliară.
În susținerea căii de atac promovate, recurentul arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că Raportul de evaluare nu este lovit de nulitate absolută întrucât potrivit art. 208 și urm. C.proc.civ., expertul avea obligația să facă evaluarea după ce proceda la măsurători efectuate la fața locului, în prezența părților pe care trebuia să le citeze „prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continua lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului".
De asemenea, recurentul arată că prin „Nota" comunicată executorului judecătoresc, depusă la dosarul execuțional de creditoare, se stabilește o valoare de circulație actuală a imobilului situat în Tășnad, ., județul Satu M. fără a se indica metoda de evaluare utilizată pentru a avea posibilitatea să cunoască care au fost criteriile care au stat la baza stabilirii sumei ca preț de începere a licitației și nici metodele utilizate în stabilirea unui astfel de preț, nu au fost efectuate măsurători la fața locului și nu s-a ținut cont de investițiile efectuate la imobil de către recurent din anul 2007 până în prezent. Este evident că „Actualizarea” valorii stabilite printr-o lucrare efectuată în luna ianuarie 2007, este inadmisibilă, iar recurentul susține că nu este de acord cu stabilirea prețului de pornire la licitație în baza acestei lucrări intitulata „Nota de actualizare", care nu cuprinde cerințele minime ale unei lucrări de evaluare, prin care să se poată verifica modalitatea prin care s-a ajuns la stabilirea valorii imobilului.
Recurentul mai arată că instanța de fond a omis să coroboreze prevederile art. 500 alin. 2 C.proc.civ cu cele ale art. 411 alin. 3 C.proc.civ. așa cum prevede legiuitorul „executorul va stabili de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispozițiile art. 411 alin. 3 sunt aplicabile”.
Potrivit art. 411 alin. 3 C.proc.civ. executorul are posibilitatea, cu acordul părților să evalueze bunurile sechestrate în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize.
Nota de evaluare a imobilului supus executării silite existentă la dosarul execuțional nu este o expertiză și în consecință în mod nelegal executorul judecătoresc a luat în considerare o valoare care nu a fost stabilită de comun acord de către părți și care nu a fost stabilită de un raport de expertiză, astfel cum legea impune.
Prima instanță a enumerat în pag. 5 primul alin. 1 din sentința supusă controlului judiciar obligațiile stabilite în sarcina executorului judecătoresc de art. 504 alin. 3 C.proc.civ., respectiv că publicația de vânzare se va afișa la sediul organului de executare și al instanței de executare, la locul unde se află imobilul urmărit, la sediul primăriei în a cărui rază teritorială este situat imobilul, precum și la locul unde se desfășoară licitația, dacă acesta este altul decât locul unde este situat imobilul.
În mod surprinzător la alineatul următor, instanța de fond reține că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile legale privind afișarea pe tabela de afișaj a Judecătoriei Carei, a Primăriei Tășnad, pe tabela de afișaj a executorului judecătoresc, fără să verifice dacă executorul judecătoresc a afișat publicația de vânzare la locul unde se afla imobilul urmărit.
Recurentul învederează că din însăși publicația de vânzare la licitație imobiliară contestată, reies locațiile unde a fost afișată, respectiv pe tabela de afișaj a Judecătoriei Carei și a Primăriei Tășnad, pe tabela de afișaj a biroului executorului judecătoresc, care este locul licitației. Publicația de vânzare nu a fost afișată Ia locul unde se află imobilul urmărit, fiind încălcate prevederile imperative ale art. 504 alin. 3 C.proc.civ.
Așa cum a arătat și prin contestația la executare, recurentul susține că lipsa afișării publicației de vânzare Ia locurile indicate de lege, prin urmare lipsa afișării publicației Ia locul unde se afla imobilul urmărit, atrage nulitatea vânzării și a actelor de executare silită (Tribunalul Suprem, Secția civilă, Decizia nr. 2334/1998, R.R.D. nr. 8/1989, pag. 67).
Obiectul vânzării la licitație imobiliară îl constituie cota parte din imobilul situat în localitatea Tășnad, ., înscris în CF_ Tășnad nr. cadastral 247/1, reprezentat în natură prin teren în suprafața de 1.782 mp și construcții de locuințe, deținut de recurent în coproprietate cu O. D.. Încălcarea dispozițiilor art. 493 C.proc.civ. Nelegalitatea executării silite imobiliare și a actelor de executare silita emise cu privire la cota parte ideala din imobil.
Prin publicația de vânzare la licitație imobiliară și condițiile licitației emisă la data de 18.09.2012, se specifică drept obiect al vânzării „cota parte din imobil" descris anterior, acesta fiind primul act de executare silită efectuat în dosarul execuțional prin care se individualizează în concret bunul supus executării silite.
Potrivit evidenței de carte funciară, proprietatea asupra imobilului înscris în CF_ Tășnad nr. cadastral 247/1 este în coproprietate cu O. D., nefiind individualizată cota parte deținută de recurent în proprietate. Or, urmărirea silită imobiliară nu poate fi efectuată decât asupra bunurilor ce aparțin debitorului, după cum impune art. 493 alin. 1 C.proc.civ. și în consecință urmărirea nu se poate realiza mai înainte de împărțirea de ieșirea din indiviziune, deci cu efectuarea unei proceduri prealabile de împărțire a bunurilor indivize. Executarea silită poate continua numai cu privire la bunurile ce aparțin exclusiv debitorului urmărit.
Recurentul solicită instanței de control judiciar să observe că prețul de pornire la licitație publică a cotei părți din imobilul situat în localitatea Tășnad, . nr. top 247/1 din CF nr._ menționat în publicația de vânzare nu este cel specificat în nota întocmită de expertul A. G., acesta fiind un alt motiv de nulitate a actului de executare silita imobiliară.
În fapt, prin indicarea prețului de pornire la licitație a imobilului aparținând societății S.C. EXPO MOB VED S.R.L. se încearcă înstrăinare și a acestui imobil cu toate că prin Sentința civilă nr. 3882/01.11.2011 definitivă și irevocabilă pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Carei a fost admisă contestația la executare, fiind anulate formele de executare emise față de societate în dosarul execuțional nr. 219/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc I. Anitas M. D..
Recurentul arată că instanța de fond avea obligația să constate că executorul judecătoresc prin publicația de vânzare a cos la licitație cu încălcarea prevederilor legale o cotă parte din imobilul situat în localitatea Tășnad, .. În atare condiții, recurentul apreciază că executare silită imobiliară este vădit nelegală, iar publicația de vânzare, prin care este identificat bunul supus executării silite ca fiind cota parte nedeterminată din imobil, de asemenea, nelegală, motiv pentru care consideră că se impune anularea atât a actului de executare silită, cât și a executării silite imobiliare pornite prin executarea unei cote părți din imobilul deținut în coproprietate.
În drept, invocă art. 304 alin. 9, art. 399 și urm. C.proc.civ., și toate textele legale evocate în cererea de recurs.
Intimata creditoare nu a formulat întâmpinare în cauză, în prezent în fața instanței la termenul din 04 martie 2012, reprezentantul acesteia a solicitat respingerea recursului promovat, menținerea sentinței atacate, învederând că este a patra sau a cincea contestație la executare, fiind vorba de un partaj vechi de 7 ani, iar de 4 ani de zile de încearcă executarea hotărârii instanței. Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.500 alin.2 C.proc.civ.:
„Executorul va stabili de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispozițiile art.411 alin.3 sunt aplicabile”.
Articolul 411 alin.3 C.proc.civ. dispune:
„Executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație. O copie de pe raportul de expertiză se comunică și debitorului”.
În consecință, atât timp cât părțile nu au convenit asupra valorii bunului supus executării silite, executorul va dispune efectuarea unei expertize, în scopul stabilirii valorii de circulație.
Norma de trimitere este imperativă și constituie o garanție a respectării regulii cuprinse în art.371 ind.3 C.proc.civ., potrivit căreia:
„Veniturile și bunurile debitorului pot fi supus executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor”.
În speță, executorul a apreciat necesară părerea expertului de vreme ce nu se putea baza pe acordul părților și s-a adresat în acest sens către exp. A. G., care a efectuat o lucrare de expertiză (fila 109). Trebuie observat că același expert a întocmit expertiza în dosarul 1491/2003 al Judecătoriei Carei (fila 93), expertiză însușită de instanță prin sentința care constituie de altfel titlul executoriu în speță.
Considerăm că nu sunt aplicabile dispozițiile art.208 C.proc.civ. în faza de executare, respectiv citarea părților prin carte poștală recomandată, dat fiind caracterul mixt (latura jurisdicțională și latura administrativă) al acestei proceduri dar, odată ce rezultatul expertizei a stat la baza întocmirii actului de executare constând în publicația de vânzare la licitație publică și a produs astfel consecințe juridice, debitorul are deschisă calea contestației la executare, respectiv dreptul de a contesta acest act dacă se consideră vătămat.
Recurentul nu invocă nicio vătămare produsă de faptul că nu s-a indicat metoda de evaluare utilizată, criteriile care au stat la baza acesteia, nefiind în situația unei nulități absolute exprese și deci a unei vătămări prezumate de lege. Măsurătorile au fost efectuate în dosarul de fond, recurentul neaducând dovezi (de exemplu o lucrare de expertiză extrajudiciară) din care să rezulte că dimensiunile imobilului ar fi suferit modificări.
În ceea ce privește investițiile, de asemenea, deși a susținut, recurentul nu a probat și nici nu a enumerat măcar lucrările pe care le consideră investiții și care ar fi fost suportate de la data expertizării imobilului în cadrul procesului și până la executarea silită. Indicarea unei alte valori decât cea menționată în expertiză apare ca motiv de contestație pentru prima dată în recurs, ceea ce contravine dispozițiilor art.316 rap. la art.294 C.proc.civ.
Raportul de expertiză nu reprezintă act de executare, astfel că nu este supus anulării în condițiile art.399 C.proc.civ., calea contestației fiind deschisă în contra publicației de vânzare – act de executare în care se materializează raportul de expertiză.
Motivul de recurs structurat pe omisiunea afișării publicației la locul situării imobilului urmărit aduce în discuție prevederile legale conținute în art.504 alin.3 C.proc.civ., a căror transgresare nu atrage sancțiunea nulității absolute exprese, fiind aplicabile art.105 alin.2 C.proc.civ., din perspectiva cărora recurentul contestator nu a invocat și nu a dovedit nicio vătămare.
Motivul de recurs fundamentat pe nerespectarea art.493 alin.1 C.proc.civ. este vădit nefondat câtă vreme prin invocarea prevederilor legale se tinde la dilatarea procedurii executării silite în scopul efectuării partajului asupra bunului comun supus executării, ori în cauză titlul executoriu este însăși sentința de partaj al bunurilor comune, creanța principală ce se urmărește a fi realizată fiind sulta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul V. G., domiciliat în Satu M., .. 1 . civile nr. 2914/2012 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimata O. D., domiciliată în Tășnad, ..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2013.
Președinte, E. R. | Judecător, G. D. S. | Judecător, M. F. |
Grefier, C. Z. |
Red: G.D. S. – 11.04.2013
Tehnored_NM / 11.04.2013
2 ex.
Jud.fond: S.M. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 844/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1225/2013.... → |
|---|
