Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2253/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2253/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 9951/83/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2253/D
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Grefier J. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. D., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M..
Pe rol fiind judecarea cauzei civile înaintată de reclamanta F. M., domiciliată în loc.Domănești, nr.141, jud.Satu M., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus cu precizarea că dezbaterea pricinii în fond, a avut loc în ședința publică din 09.05.2013 susținerile și concluziile părților prezente, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În vederea deliberării, instanța a dispus amânarea pronunțării hotărârii la data de azi,dată pentru care:
INSTANȚA,
DELIBERÂND:
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță sub dosar cu nr. de mai sus, reclamanta F. M. a chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești, daune morale rezultate din încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești pentru persoana victimă a încălcării, în condițiile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, apreciind că se cuvine repararea prejudiciului moral suferit, prin oferirea compensației bănești solicitate.
Pârâtul, legal citat, nu se prezintă, însă depune întâmpinare, instanța reținând că un exemplar din acțiunea principală și înscrisurile anexe au fost comunicate pârâtului Ministerul Finanțelor Publice odată cu citarea realizată pentru primul termen de judecată, conform art.114 indice 1 alin. 2 Cod de procedură civilă. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul solicită în principal respingerea acțiunii ca prescrisă și în subsidiar respingerea ei ca neîntemeiată și nelegală, invocând împrejurarea că, în opinia pârâtului, cererea reclamantei a fost promovată ulterior termenului de 3 ani, prev.de art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, precum și faptul că prejudiciul cauzat victimei măsurii administrative cu caracter politic a fost deja reparat integral prin Decretul - Lege nr. 118/1990 și respectiv prin O.U.G. nr. 214/1999, precum și pronunțarea, între timp, a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1354/2010 precum și a Deciziei nr. 12/2011 pronunțată într-un recurs în interesul legii în această materie de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta F. M. a solicitat respingerea excepției formulate de pârât, arătând că potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009 „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora”. Prevederile art.1 alin.(3) se aplică în mod co5respunzător, iar în conformitate cu art.4 alin.4 din același act normativ, „cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxa de timbru, iar competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. Cererea se judecată în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.”
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Din livretul militar aflat la fila 11 din dosar rezultă că în perioada 13.10._48 antecesorul reclamantei a fost deportat la muncă de reconstrucție în URSS .
Potrivit decizie nr. 15/2012 pronunțată în cadrul recursului în interesul legii Î.C.C.J a stabilit cu caracter obligatoriu că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin 2 din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 din același act normativ și art. 2 alin 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 ,deportarea și prizonieratul în fosta URSS anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009 .
În considerentele decizie mai sus invocată s-a reținut că prin adoptarea Legii nr.221/2009, legiuitorul a optat pentru completarea măsurilor reparatorii acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 și prin OUG nr. 214/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001,cu modificările și completările ulterioare ,numai pentru persoanele care au fost condamnate politic sau cărora li s-a aplicat o măsură administrativă asimilată unei condamnări politice cum e măsura deportării în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 de către fosta miliție sau securitate, condamnare sau măsură administrativă al cărei caracter politic fie rezultă ope lege conform art. 1 și art. 3 din Legea nr. 221/2009,fie trebuie constatată de o instanță judecătorească.
Această înseamnă că acea condamnare sau măsură trebuie să fi fost pronunțată respectiv luată în perioada de referință a legii (6 martie 1945-22 decembrie 1989) pentru fapte prin săvârșirea cărora s-a urmărit unui dintre scopurile prevăzute la art.2 alin 1 din OUG nr.214/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.568/2001.
Reținând considerentele decizie nr.15/2012 a Î.C.C.J deportarea antecesorului reclamantei la muncă de reconstrucție în URSS fiind luată anterior datei de 6 martie 1945, măsura fiind prelungită și după această dată nu se circumscriu noțiunii de măsuri administrative abuzive cu caracter politic în sensul prevăzut de dispozițiile Legii nr. 221/2009 cu modificările și completările anterioare măsura nu a fost dispusă în perioada dictaturii comuniste.
Față de cele de mai sus tribunalul reține că capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supus tatăl reclamantei e nefondat
În situația condamnărilor cu caracter politic și măsurilor administrative asimilate acestora care intră sub incidența dispozițiilor art.1 și 3 din Legea nr.221/2009, art. 5 lit. a din același act normativ nu mai poate constitui temei pentru acordarea de despăgubiri morale fiind declarat neconstituțional prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr.1360/2010 ale căror efecte au fost recunoscute în cadrul recursului în interesul legii soluționat prin decizia nr. 12/2011 de către Î.C.C.J. și s-a stabilit că „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial”
Pentru considerentele mai sus arătate tribunalul va respinge cererea reclamantei ca nelegală și nefondată.
Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta F. M., domiciliată în loc.Domânești, nr.141, jud.Satu M., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.05.2013.
Președinte, Z. K. | ||
Grefier, J. S. |
Red.Z.K./27.05.2013.
Tehnored_VD /27.05.2013.
5 ex. – ..cu: F. M., S. R. prin MFP București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1771/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2430/2013.... → |
|---|
