Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3068/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3068/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 2930/83/2013
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3068/D
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Grefier I. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu M. reprezentat prin procuror dl. M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M. R., având CNP-_, dom. în Carei, ., județul Satu M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în localitatea Cluj N., P-ța A. I., nr.19, județul Cluj, CUI_, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: .
Cauza se află la primul termen de judecată, în fond, sub incidența noilor dispoziții procedurale din Noul Cod de Procedură Civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită față de părți, se solicită judecarea cauzei în lipsă de către pârât în condițiile art. 223 alin. 2, 3 din Noul Cod de procedură Civilă. Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza art. 4 alin.4 din Legea 221/2009.
Prin rezoluția președintelui de complet, la data de 12.04.2013, în baza disp. art. 201 C.proc.civ., s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată cu pârâtul, cu mențiunea de a îndeplini obligația de a depune întâmpinare, în termen de 25 zile de la comunicare; pârâtul la data de 08.05.2013 a formulat întâmpinare în cauză prin care invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, la data de 09.05.2013 s-a dispus comunicarea întâmpinării reclamantei, la data de 14.05.2013 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.
Prin serviciul de registratură a instanței, la data de 02.08.2013 reclamanta a depus la dosar cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Referitor la procedura de verificare de către grefierul de ședință a aspectelor reglementate prin dispozițiile art. 103 alin. 1 indice 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, reține incidența prevederilor art. 6 din Hotărârea nr. 2/06.02.2012 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Satu M., făcându-se aplicarea acestora din urmă.
Instanța, reține că la acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile; acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța procedează la verificarea competenței sale, din perspectiva dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., constatând că este abilitată legal să instrumenteze și să soluționeze această cauză, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea 221/2009.
De asemenea, instanța constată că s-a epuizat etapa procedurii prealabile, cauza se află în faza de cercetare a procesului conform art.237 și urm.N C.pr.civ., iar potrivit art.XII din Legea 2/2013 cercetarea are loc în ședință publică.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 238 C.proc.civ. solicită reprezentantului Ministerului Public să-și exprime un punct de vedere cu privire la estimarea duratei procesului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că lasă la aprecierea instanței estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Instanța, reține poziția procesuală exprimată, și procedează, în temeiul disp. art. 238 C.proc.civ., la estimarea duratei procesului ca fiind de cel mult 2 luni, incluzând redactarea și comunicarea hotărârii.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârât, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public susține, la rândul său excepția prescripției dreptului la acțiune, considerând că poate fi soluționată pricina la acest termen de judecată.
Instanța, analizând concluziile părților prezente, având totodată în vedere și disp. art. 244 alin. 3 C.proc.civ., deschide etapa dezbaterii în fond a procesului, apreciind că pentru soluționarea excepției este necesară administrarea acelorași probe ca și pentru soluționarea fondului, astfel că unește excepția invocată cu fondul, acordând cuvântul în cadrul dezbaterii prezentei pricini în conformitate cu prevederile art. 389 C. proc. civ. și pune în discuție, în temeiul art. 390 C. proc. civ., dacă există chestiuni prealabile de pus în discuție.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, învederează instanței că nu invocă aspecte prealabile, considerând procesul în stare de judecată.
Instanța, în temeiul art. 392 C. proc. civ. acordă părților cuvântul în fond, în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 C.proc.civ.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii, privind acordarea de daune morale.
Instanța declară închise dezbaterile în temeiul art. 394 C.proc. civ.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță sub dosar cu nr. de mai sus, reclamanta M. R. a chemat în judecată în calitate de pârât S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești, daune morale rezultate din încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești pentru persoana victimă a încălcării, în condițiile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, apreciind că se cuvine repararea prejudiciului moral suferit, prin oferirea compensației bănești solicitate.
Pârâtul, legal citat, nu se prezintă, s-a depus întâmpinare în procedura regularizării cererii de chemare în judecată, iar în temeiul art. 205 alin. 2 lit. b) din Noul Cod de Procedură Civilă, pârâtul solicită în principal respingerea acțiunii ca prescrisă și în subsidiar respingerea ei ca neîntemeiată și nelegală, invocând împrejurarea că, în opinia pârâtului, cererea reclamantei a fost promovată ulterior termenului de 3 ani, prev.de art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, precum și faptul că prejudiciul cauzat victimei măsurii administrative cu caracter politic a fost deja reparat integral prin Decretul - Lege nr. 118/1990 și respectiv prin O.U.G. nr. 214/1999, precum și pronunțarea, între timp, a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1354/2010 precum și a Deciziei nr. 12/2011 pronunțată într-un recurs în interesul legii în această materie de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Tribunalul, din perspectiva aplicării art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 în conformitate cu care ”Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora”, respectiv alin. 4 „Cererea este imprescriptibilă….”, se ridică problema de drept în privința reținerii excepției prescripției dreptului la acțiune care în cauzele civile de față întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ, este invocată fie de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, fie de reprezentantul Ministerului Public.
Dacă în privința persoanelor condamnate politic, legiuitorul a permis oricărei persoane fizice sau juridice interesate, ori din oficiu, de parchet să sesizeze instanța de judecată cu constatarea caracterului politic al condamnării penale în perioada de referință 06.03._89, în ceea ce privește persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, nu se mai extinde dreptul de a solicita această constatare a măsurii cu caracter politic, la moștenitori sau alte persoane interesate, condiții în care se poate concluziona că numai acele persoane în nume propriu pot să beneficieze de acest drept, cererea fiind imprescriptibilă.
După constatarea caracterului politic fie a condamnării fie a măsurii administrative, art. 5 alin. 1 lit. a) - până nu a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 - permitea moștenitorilor persoanei care a suferit condamnarea politică sau măsura administrativă cu același caracter să sesizeze instanța în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii și să obțină despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.
Reținând că: fie nu se solicită constatarea caracterului politic al deportării/prizonieratului, fie atunci când se invocă nu se încadrează în perioada de referință 06.03._89, și nu i se poate reține acest caracter date fiind cele stabilite în mod obligatoriu prin Decizia nr. 15/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării Recursului în interesul legii, sau cererea este depusă de moștenitorii persoanelor deportate sau aflate în prizonierat, și nu au calitate față de dispozițiile restrictive din art. 4 alin.2 –Lg. 221/2009, rezultă că acestor cereri nu li se aplică imprescriptibilitatea la care face trimitere art. 4 alin. 4 din aceleași act normativ și în consecință, cum pretențiile sunt întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a) din Lg. 221/2009 excepția prescripției dreptului la acțiune poate fi invocată, întrucât dreptul pretins poate fi solicitat înăuntrul termenului de 3 ani, care începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii.
Tribunalul, reținând că în speță s-a invocat în condițiile disp.art.245 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, a procedat la analizarea acestui incident procedural cu prioritate, din perspectiva disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare.
Examinând excepția de mai sus din perspectiva dispozițiilor legale invocate instanța reține că potrivit disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic… sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul aceste persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la … acordarea unor despăgubiri.”
Mai este de reținut că potrivit art. 6 alin. 4 Noul cod civil și art. 201 din Legea nr. 71/2011 s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar legea aplicabilă prescripției extinctive sub toate aspectele, este legea în vigoare sub care prescripția a început să curgă condiții în care poate fi invocată și din oficiu de instanță în condițiile cuprinse în art. 18 din Decretul nr.167/1958.
Prin urmare, față de data publicării în Monitorul Oficial a legii de mai sus (11.06.2009) și . acesteia în termen de trei zile de la publicare (conform dispozițiilor constituționale), nefiind prevăzută o altă dată de intrare în vigoare în cuprinsul legii sau în cuprinsul altui act normativ de modificare a acesteia, raportat la data înregistrării cererii introductive în instanță din prezenta cauză, tribunalul găsește întemeiată excepția invocată și în consecință o va admite, respingând acțiunea civilă astfel promovată ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune ;
Respinge acțiunea civilă înaintată de reclamanta M. R., având CNP-_, dom. în Carei, ., județul Satu M., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., Sector 5, cod poștal_, având ca obiect despăgubiri în baza legii 221/2009.
Fără cheltuieli de judecată pentru pârât, nefiind solicitate.
Cu drept de a promova calea de atac a apelului, în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Tribunalul Satu M.
Pronunțată în ședința publică din 27 Septembrie 2013.
Președinte, I. M. C. | ||
Grefier, I. B. |
Red.I.M.C./17.10.2013.
Tehnored_VD /17.10.2013.
5 ex. – ..cu: M. R., S. R. reprezentat de MFP București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 638/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3069/2013.... → |
|---|
