Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3309/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3309/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 3409/83/2013
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3309/D
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Grefier E. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu M. reprezentat prin procuror dl. M. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile înaintată de reclamantul V. T., având CNP: 5302064M2103190HUN, cu dom. în loc.Budapesta, Ungaria, cu domiciliul procesual ales la P. E., dom. în loc. Satu M., .. 65, jud. Satu M., împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: .
Cauza se află la primul termen de judecată, în fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită față de părți.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza art. 4 alin.4 din Legea 221/2009; reclamantul a solicitat prin cererea introductivă judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri.
P. rezoluția președintelui de complet, la data de 08.08.2013, în baza disp. art. 201 C.proc.civ., s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată cu pârâtul, cu mențiunea de a îndeplini obligația de a depune întâmpinare, în termen de 25 zile de la comunicare; pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
P. rezoluția președintelui completului de judecată din data de 27.09.2013, a fost fixat primul termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
P. serviciul de registratură a instanței, la data de 15.11.2013, reclamantul prin mandatar, depune o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri.
Referitor la procedura de verificare de către grefierul de ședință a aspectelor reglementate prin dispozițiile art. 103 alin. 1 indice 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, reține incidența prevederilor art. 6 din Hotărârea nr. 2/06.02.2012 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Satu M., făcându-se aplicarea acestora din urmă.
Instanța, reține că la acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile; acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța procedează la verificarea competenței sale, din perspectiva dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., constatând că este abilitată legal să instrumenteze și să soluționeze această cauză, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea 221/2009.
Instanța reține incidența dispozițiilor art.223 alin.3 C.proc.civ. în cauză, întrucât reclamantul a cerut judecarea cauzei în lipsă, prin urmare poate trece la judecarea acestei cauze.
De asemenea, instanța constată că s-a epuizat etapa procedurii prealabile, cauza se află în faza de cercetare a procesului conform art.237 și urm.N C.pr.civ., iar potrivit art.XII din Legea 2/2013 cercetarea are loc în ședință publică.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 238 C.proc.civ. solicită reprezentantului Ministerului Public să-și exprime un punct de vedere cu privire la estimarea duratei procesului.
Reprezentantul Ministerului Public, precizează că lasă la aprecierea instanței estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Instanța, reține poziția procesuală exprimată, și procedează, în temeiul disp. art. 238 C.proc.civ., la estimarea duratei procesului ca fiind de cel mult 2 luni, incluzând redactarea și comunicarea hotărârii, cu posibilitatea soluționării cauzei la acest termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public declară că potrivit dispozițiilor legale în vigoare Ministerul Public nu mai poate invoca excepții, această obligație revenind doar debitorului, iar în cauză pârâtul nu a invocat o asemenea excepție.
Instanța, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât prescripția dreptului la acțiune a început să curgă înainte de . Codului civil ( Legea 287/2009) și era neîmplinită la data intrării în vigoare a noului Cod iar potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil și art.201 din Legea 71/2011( de punere în aplicare a Codului civil), prescripția rămâne să fie reglementată de dispozițiile Decretului 167/1958, față de care instanța poate invoca din oficiu prescripția în condițiile art. 18 din acest act normativ.
Reprezentantul Ministerului Public susține excepția prescripției dreptului material la acțiune, considerând că poate fi soluționată pricina la acest termen de judecată.
Instanța, potrivit disp. art. 244 alin. 3 C.proc.civ., deschide etapa dezbaterii în fond a procesului, apreciind că pentru soluționarea excepției este necesară administrarea acelorași probe ca și pentru soluționarea fondului, astfel că unește excepția invocată cu fondul, acordând cuvântul în cadrul dezbaterii prezentei pricini în conformitate cu prevederile art. 389 C. proc. civ. și pune în discuție, în temeiul art. 390 C. proc. civ., dacă există alte chestiuni prealabile de pus în discuție.
Reprezentantul Ministerului Public, învederează instanței că nu invocă aspecte prealabile, considerând procesul în stare de judecată.
Instanța, în temeiul art. 392 C. proc. civ. acordă cuvântul în fond, în condițiile prevăzute de art. 216 C.proc.civ., apreciază că întreaga procedură s-a desfășurat în ședință publică prin urmare nu este nevoie de acordarea unui nou termen pentru dezbaterea fondului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii, întrucât nu există cadru legal pentru acordarea de daune morale.
Instanța declară închise dezbaterile în temeiul art. 394 C.proc. civ.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată la instanță sub dosar cu nr. de mai sus, reclamantul V. T. a chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești, daune morale rezultate din încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești pentru persoana victimă a încălcării, în condițiile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, apreciind că se cuvine repararea prejudiciului moral suferit, prin oferirea compensației bănești solicitate.
Pârâtul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, până la închiderea cercetării judecătorești, nu a depus întâmpinare în cauză.
Tribunalul, din perspectiva aplicării art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 în conformitate cu care ”Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora”, respectiv alin. 4 „Cererea este imprescriptibilă….”, se ridică problema de drept în privința reținerii excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată din oficiu de instanță în ședință publică. Dacă în privința persoanelor condamnate politic, legiuitorul a permis oricărei persoane fizice sau juridice interesate, ori din oficiu, de parchet să sesizeze instanța de judecată cu constatarea caracterului politic al condamnării penale în perioada de referință 06.03._89, în ceea ce privește persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, nu se mai extinde dreptul de a solicita această constatare a măsurii cu caracter politic, la moștenitori sau alte persoane interesate, condiții în care se poate concluziona că numai acele persoane în nume propriu pot să beneficieze de acest drept, cererea fiind imprescriptibilă.
După constatarea caracterului politic fie al condamnării politice fie a măsurii administrative, art. 5 alin. 1 lit. a) - până nu a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 - permitea moștenitorilor persoanei care a suferit condamnarea politică sau măsura administrativă cu același caracter să sesizeze instanța în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii și să obțină despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.
Reținând că: fie nu se solicită constatarea caracterului politic al deportării/prizonieratului, fie atunci când se invocă nu se încadrează în perioada de referință 06.03._89, și nu i se poate reține acest caracter date fiind cele stabilite în mod obligatoriu prin Decizia nr. 15/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării Recursului în interesul legii, sau cererea este depusă de moștenitorii persoanelor deportate sau aflate în prizonierat, și nu au calitate față de dispozițiile restrictive din art. 4 alin.2 – Lg. 221/2009, rezultă că acestor cereri nu li se aplică imprescriptibilitatea la care face trimitere art. 4 alin. 4 din aceleași act normativ și în consecință, cum pretențiile sunt întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009 excepția prescripției dreptului la acțiune poate fi invocată, întrucât dreptul pretins poate fi solicitat înăuntrul termenului de 3 ani, care începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii.
Tribunalul, reținând că în speță s-a invocat din oficiu în condițiile disp.art.245 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, a procedat la analizarea acestui incident procedural cu prioritate, din perspectiva disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare.
Examinând excepția de mai sus din perspectiva dispozițiilor legale invocate instanța reține că potrivit disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic… sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul aceste persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la … acordarea unor despăgubiri.”
Mai este de reținut că potrivit art. 6 alin. 4 Noul Cod Civil și art. 201 din Legea nr. 71/2011 s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar legea aplicabilă prescripției extinctive sub toate aspectele, este legea în vigoare sub care prescripția a început să curgă condiții în care poate fi invocată și din oficiu de instanță în condițiile cuprinse în art. 18 din Decretul nr.167/1958.
P. urmare, față de data publicării în Monitorul Oficial a legii de mai sus (11.06.2009) și . acesteia în termen de trei zile de la publicare (conform dispozițiilor constituționale), nefiind prevăzută o altă dată de intrare în vigoare în cuprinsul legii sau în cuprinsul altui act normativ de modificare a acesteia, raportat la data înregistrării cererii introductive în instanță din prezenta cauză, tribunalul găsește întemeiată excepția invocată și în consecință o va admite, respingând acțiunea civilă astfel promovată ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată din oficiu de către instanță;
Respinge acțiunea civilă înaintată de reclamantul V. T., având CNP: 5302064M2103190HUN, cu dom. în loc.Budapesta, Ungaria, cu domiciliul procesual ales la P. E., dom. în loc. Satu M., ..65, jud.Satu M., împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Fără cheltuieli de judecată pentru pârât, nefiind solicitate.
Cu drept de a promova calea de atac a apelului, în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Tribunalul Satu M..
Pronunțată în ședința publică de la 29 Noiembrie 2013.
Președinte, I. M. C. | ||
Grefier, E. P. |
Red.I.M.C./05.12.2013
Tehnored_BER /05.12.2013
Ex.5
..cu: V. T., S. R. prin MFP București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1415/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 311/2013.... → |
|---|
