Fond funciar. Decizia nr. 314/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 911/218/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 314/R
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. S.
Judecător M. F.
Judecător E. R.
Grefier M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă T. F., dom. în com. Acâș, . M., împotriva sentinței civile nr. 2922/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimatul-petent L. P. S. V., dom. în loc. Unimăt nr. 265, jud. Satu M. și intimatele-pârâte C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR SATU M. și C. LOCALĂ ACÂȘ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, jud. Satu M., având ca obiect fond funciar.
La pronunțare nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18.03.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 25.03.2013, ulterior la data de azi.
INSTANȚA
deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2922/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. unic de mai sus, a fost admite plângerea petentului L. P. S. V. împotriva intimaților C. JUDEȚEANĂ SATU M. și C. L. ACAȘ de aplicarea legilor fondului funciar, T. F., în calitate de moștenitoare după T. V. și prin urmare s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate 31-_/12.11.2002 cu privire la înscrierea ca titular a lui T. V. și în consecința s-a dispus radierea acestuia de pe titlu. Intimata de ordin 3 a fost obligată să plătească petentului 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentului și defunctului soț al intimatei de ordin 3 numitul T. V., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5,65 ha teren extravilan pe teritoriul satului Unimăt . de moștenitori după T. E..
T. V. a fost nepotul de frate T. (C.) M. a lui T. (C. ) V., soțul lui T. E. (A. ) și cum aceștia din urma nu au avut copii l-au crescut timp de 16 ani pe T. V. (a lui M.) - soțul intimatei și l-au înzestrat conform contractului de donațiune autentificat sub nr. 13 din 02.03.1950 la Judecătoria Populară din Tășnad, Județul S., cu suprafața de 5,03 ha teren ce apare pe numele lui T. V. în CF 800 și 801 Unimăt, soții T. V. și E. menținându-și dreptul de uzufruct viager asupra terenurilor donate.
În opinia instanței de fond acest teren este inclus în terenul de 5,90 ha ce apare în proprietatea lui T. V. în registrul agricol din anul 1959; cu acest teren T. V. a intrat în GAC, pentru (inclusiv) acest teren T. V. a formulat cererea 661 din 18.03.1991 pentru reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, acest teren dobândit cu titlu de donațiune fiind inclus în Titlul de proprietate 31-_ din 19.03.2009.
În cererea formulata în baza Legii nr. 18/1991, T. V. nu solicită terenul fostă proprietate a lui T. E., lucru firesc atât timp cât acesta nu are calitate de moștenitor după T. E. (A.), această calitate având-o petentul, în temeiul testamentului autentificat sub nr. 1557 din 28.08.1968 la notariatul de Stat Local Carei.
Concomitent și ulterior încheierii contractului de donațiune, T. E. (A.) apare în cărțile funciare 400, 833, 801 și 815 Unimăt ca și proprietară cu titlu de donațiune în anul 1950 și moștenire în anul 1955 pentru suprafața de 6,55 ha, acest teren fiind inclus în opinia instanței de fond - în poziția lui T. E., de 7,92 ha din registrul agricol din 1959 cu care aceasta a intrat în GAC .
Prin cererea nr. 28 din 28.02.1991 petentul a solicitat reconstituirea, inclusiv a terenurilor moștenite după T. A. (E.) .
Față de cele mai sus expuse instanța de fond a apreciat că T. V. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate după T. E., neavând calitate de moștenitor așa cum s-a arătat mai sus, motiv pentru care în temeiul art. III alin. 1 lit. a paragraf i din Legea nr. 169/1997, plângerea a fost admisă, iar T. V. a fost înlăturat de pe titlul de proprietate mai sus identificat .
În baza art. 274 C.proc.civ., intimata T. F. a fost obligată să plătească petentului 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva Sentinței civile nr. 2922/2012, intimata T. F., a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond; cu cheltuieli de judecată ocazionate în recurs.
În motivare, recurenta arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin cererea nr. 661/18.03.1991, formulată în baza Legii nr. 18/1991, soțul său T. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor avute în proprietate anterior cooperativizării, din care, suprafața totală din extravilan era de 8,30 ha teren (8,23 arabil și 0,07 ha vie), iar suprafața din intravilan, de 0,006 ha teren.
Conform situației din registru agricol al familie lor, au figurat în registru agricol în anul 1959 la . suprafața de 5,90 ha teren din care, arabil și vie în extravilan, cu suprafața de 5,80 ha teren. Pentru această suprafață de 5,80 ha teren s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 31-_/19.03.2009. Acest titlu de proprietate a avut la bază acte doveditoare - contract donație, extrase CF, depoziții de martori, registru agricol, precum și proces verbal de punere în posesie și Adeverința nr. 174/10.10.1991 eliberată de comisia locală Acâș. Menționează faptul că la solicitarea instanței, doar de teama aplicării unei amenzi, comisia locală a comunicat prin fax, doar cererea soțului său și evidența din registrul agricol la data intrării în CAP, deoarece, din câte se cunoaște, în evidențele acesteia nu se mai păstrează alte acte doveditoare.
Potrivit contractului de donație încheiat între soțul recurentei și unchiul său, T. (C.) V.,soțul lui T. E. (A.), la data de 2 martie 1950, soțul recurentei a fost înzestrat de unchiul său, care nu a avut copii, cu suprafața de 5,03 ha teren cu ocazia căsătoriei lor ce a avut loc la 7 martie 1950.
Între clauzele contractuale s-a stipulat faptul că, donatorul și soția lui vor avea uzufructul viager asupra întreg imobilului casă de locuit, curte și grădină, (imobil care ulterior a revenit în proprietatea lui T. E. (A.), iar asupra celorlalte imobile (terenuri) își vor păstra uzufructul viager în cotă de 1/2 parte, situație confirmată și de înscrierile din foaia de sarcini din CF 800 și 801 Unimăt.
Față de aceste mențiuni, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că soții T. V. și E. și-au păstrat dreptul de uzufruct viager asupra terenurilor donate.
Tot la fel, instanța de fond a reținut greșit faptul că, soțul recurentei a figurat în registru agricol cu întreg terenul primit donație - 5,03 ha, pentru care a formulat cererea de reconstituire și că acest teren în întregul său a fost inclus în Titlul de proprietate 31-_/2009, în realitate, soțul recurentei s-a înscris în registru agricol doar cu jumătate din terenurile primite donație astfel cum este menționat în partea finală a contractului de donație, aspect nesesizat de instanța de fond.
Prin urmare, terenul înscris în registru agricol și cuprins în titlu de proprietate menționat mai sus, include doar parțial donația făcută de T. (C.) V., soțul lui T. E. (A.), dar cuprinde și terenuri primite zestre de la părinții săi, astfel că, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile din Titlul de proprietate 31-_ s-a făcut pe vechile amplasamente, fiind vorba de terenuri ce au fost folosite efectiv și lucrate de noi anterior cooperativizării.
La eliberarea acestui titlu de proprietate în anul 2009 s-a avut în vedere faptul că, pentru diferența de teren în suprafață de 2,50 ha teren (jumătate din terenul primit donație) s-a eliberat Titlul de proprietate 31-_/12.11.2002, în care au fost înscriși alături de intimatul petent L. P. S. V. în baza Adeverinței nr. 1054/8.11.1991 eliberată de C. locală Acâș, pe numele soțului recurentei, ca teren proprietatea acestuia, dar cu care a figurat în registru agricol T. E. (A.), ca titulară a dreptului de uzufruct viager asupra acestui teren, decedată în anul 1979. Or, este evident că asupra acestui teren dreptul la reconstituire îl are proprietarul și nu uzufructuarul sau moștenitorul acestuia, în speță intimatul-petent. La fel de adevărat este și faptul că, la modul cum au perceput reconstituirea comisiile de fond funciar pentru titlu comun emis, nu este culpa nici unuia dintre titulari, mai cu seamă că aceștia s-au înțeles la vremea respectivă, nefiind interese contradictorii între ei, soțul recurentei fiind nepot de frate a lui T. (C.) V., iar intimatul L. este nepot de soră a lui T. E., aceștia urmând să procedeze ulterior la partajarea terenului din titlu, conform suprafețelor la care fiecare era îndreptățit.
Recurenta consideră că este fără o semnificație deosebită suprafața avută în proprietate în anul 1955 de T. E. (A.), raportat la evidența din registrul agricol în anul 1959, perioadă în care a putut să vândă terenuri care nu au fost operate în evidențele de carte funciară. Este însă evident, că la data intrării în CAP avea înscrisă în registru agricol o suprafață de 7,92 ha teren, în acest teren fiind cuprins și terenul deținut de aceasta cu uzufruct viager dar proprietatea soțului recurentei, primită donație, fiind vorba de acea jumătate de donație la care se face referire în contractul de donație.
De altfel, se poate observa făcând un cumul al terenurilor cuvenite soțului recurentei, conform celor două titluri de proprietatea 5,80 ha (din Titlul de proprietate 31-_ și 2,50 ha teren din Titlul de proprietate 31-_) că s-a dat curs cererii formulate de soțul recurentei sub nr. 661/1991 pentru suprafața totală de 8.30 ha teren în extravilan la care a fost îndreptățit.
De subliniat faptul că, instanța de fond fiind sesizată cu neregularitatea din titlu de proprietate comun și contestat de intimatul petent, nu s-a insistat asupra actelor care au stat la baza titlului de proprietate emis în nume propriu în favoarea soțului recurentei, astfel că, din interpretarea trunchiată a actelor depuse în probațiune, doar parțial cu referire la acest titlu de către comisia locală de fond funciar, instanța de fond a făcut o analiză eronată terenului cuprins în acest titlu de proprietate, apreciind că în acest titlu se regăsește tot terenul primit donație de soțul său, aspect nereal și care a fost și este cunoscut și în prezent de comisia locală de fond funciar.
În titlu emis în nume propriu pe seama soțului său, Titlul de proprietate nr. 31-_/2009, se regăsește jumătate din donația primită de acesta, terenul primit zestre de la părinții săi, cât și terenul primit zestre de la părinții recurentei, totalizând suprafața de 5,90 cu care au figurat ei în registrul agricol. Astfel, numai terenul primit de recurentă de la părinții ei, proprietatea acestora din CF 751 Unimăt a fost de 2,32 ha teren.
Mai mult, prin soluția adoptată de instanța de fond, prin dispozitivul hotărârii, coroborat cu argumentarea conform căreia, în suprafața totală de 5,80 ha teren înscris în titlu de proprietate emis în nume propriu pentru soțul recurentei, T. V., ar intra toată suprafața de 5,03 ha teren primit donație, practic, îi este paralizată orice încercare de a face noi demersuri la comisiile de fond funciar, pentru diferența de 2,50 ha teren, cu toate că i-a fost recunoscut acest drept prin eliberarea Adeverinței nr. 1054/1991, în nume propriu, care a stat la baza emiterii titlului comun contestat și care se referă la Anexa 3 poz. 156, în care au figurat cei doi titulari, cu suprafețele solicitate, de 2,50 ha, respectiv 3, 55 ha aprobate.
Recurenta susține că o altă neregulă trecută cu vederea de prima instanță constă în faptul că suprafața de 3 ha teren din acest titlu de proprietate cuvenită petentului intimat se suprapune cu suprafața totală de 3 ha teren terenuri cuprinse în cele 3 titluri de proprietate emise în nume propriu pe seama surorilor acestuia, astfel: Titlul de proprietate 31-_ pentru T. E. - 1 ha teren; Titlul de proprietate 31-_, terenurile din aceste titluri emise la 23.01.2006, fiind desprinse din titlu comun în litigiu, cu acordul și știința petentului, parte din terenuri intrând în circuitul civil, astfel că suprafața în discuție care mai rămâne din acest teren este de 2 ,65 ha teren, în care este inclus parțial terenul proprietatea soțului recurentei, în suprafață de 2,50 ha, bun propriu, dobândit prin donație.
Pe cale de consecință, recurenta apreciază că se impune suplimentarea probatoriului care nu poate fi administrat decât în fața instanței de fond, prin rejudecarea cauzei, pentru stabilirea corectă a stării de fapt, cu referire la terenurile din cele două titluri de proprietate, coroborat cu titlurile conexe vizând suprapuneri de terenuri reconstituite, la probele care justifică suprafețele de terenuri vizând reconstituirea în nume propriu sau cu drept de moștenire, la faptul dacă reconstituirea în titlurile puse în discuție, mai cu seamă titlul eliberat în nume propriu pentru soțul recurentei nr. 31-_ s-a făcut pe vechile amplasamente și ce suprafață din terenul primit donație se regăsește în acest titlu de proprietate, altfel, soluția dată de instanța de fond favorizează exclusiv și nelegal doar una din părți în detrimentul celeilalte.
Pentru considerentele expuse, recurenta solicită admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată ocazionate.
În drept, invocă art. 304 pct. 8, 9, art. 312 alin. 2, 3, art. 274 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 27.02.2013 (filele 16-17), intimatul petent L. P. S. V. solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond, care este legala și temeinica cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că instanța de fond în mod corect a analizat actele de la dosar și a pronunțat Sentința civilă nr. 2922/2012, respectând legislația în materie.
Imobilele din litigiu au figurat inițial în CF 46 și 187 Unimat. În urma contractului de donație s-au separat proprietățile astfel că din 1950 proprietari sunt:
1. -Tataran E. zis A. pentru imobilele înscrise în CF 800, 801, 802, 815 și 833 Unimat, cu aceste imobile a intrat și în CAP figurând în registrul agricol;
2. - T. V. a lui M. a primit prin donație următoarele imobile:
- în parte intravilanul de sub nr. top. 224-5 care actualmente figurează în CF nr. 802 Unimat
- nr. top. 1608/11 care actualmente figurează în CF nr. 800 Unimat
- nr. top. 914,1074 din CF vechi nr. 46 Unimat actualmente transcris în CF nr. 800 Unimat
-nr. top. 1232 din CF vechi 46 Unimat actualmente transcris în CF nr. 801 Unimat.
Operațiunile în cartea funciară s-au realizat după contractul de donație din 1950, dată de la care T. E. și T. V. a lui M. figurează ca și proprietari separați de carte funciară fiecare figurând cu proprietăți bine delimitate. Vorbim de drept de proprietate și nu de uzufruct viager. Separat fiecare dintre acești proprietari apar în registrul agricol cu care s-au și înscris în CAP.
După T. V. a lui M. s-au emis corect titluri de proprietate pentru intreaga sa avere, insa pentru T. E. în mod greșit a fost inclus în titlul de proprietate și T. V., deși au proprietăți distincte și nici nu sunt rude.
Intimatul petent consideră că instanța de fond a analizat corect proprietatea fiecăruia dintre cei doi și în mod corect a admis plângerea sa dispunând constatarea nulității absolute parțiale a titlului atacat. Menționează că este moștenitorul unic al lui T. E. zis A., T. V. a lui M. neavând nici un grad de rudenie cu aceasta.
Față de aceste considerente, intimatul petent solicită respingerea recursului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 27.02.2013 (fila 20), intimata C. LOCALĂ ACÂȘ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR arată că este de acord cu admiterea recursului depus de T. F. deoarece:
Situația reală a terenurilor din Titlul de priprietate nr. 31-_/2002 contestat de L. P. S. V. este cea prezentată prin adresa cu nr. 192/31.01.2013, eliberata rcurentei T. F..
În acest titlu de proprietate este cuprinsă atât suprafața de 2,50 ha teren solicitata de numitul T. V. primită donație, dar cu care a figurat în registrul agricol numita T. A. cu uzufruct viager, cât și terenul solicitat de L. P. S. V., cerut de acesta ca diferență până la 10 ha, în calitate de moștenitor, conform cererii sale nr. 28 din 28.01.1991.
Cei doi solicitanți au figurat împreuna pe anexa nr. 3/157 cu suprafețele de 2,50 ha și respectiv 3.55 ha, iar procesul verbal de punere în posesie a fost semnat personal de către L. P. S. V. cunoscând și acceptând situația reală a terenurilor din acest titlu. De altfel, cei doi sunt rude mai îndepărtate, T. V. fiind nepot de frate cu defunctul T. C.V., iar L. P. S. V. a fost nepot de sora cu defuncta T. A..
Recurenta T. F. a făcut mai multe demersuri la Primărie, fiind nemulțumita că L. P. S. V. refuză sa-i predea partea cuvenită din produsele obținute din arendarea terenului din acest titlu, acesta a și fost invitat la instituția intimată pentru soluționarea amiabilă a unui partaj de folosință între părți, dar intimatul nu s-a prezentat. Intimata comisie de fond funciar consideră că o soluție echitabilă pentru părțile din proces este cea a unui partaj, în urma căruia fiecare să obțină terenul la care este îndreptățit, în proprietate exclusivă.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata C. Județeană Satu M. de aplicare a Legii nr. 18/1991 nu a formulat întâmpinare în cauză.
Recursul este fondat.
Recurenta intimată nu are vocație succesorală după T. E., autoarea după care s-a emis titlul de proprietate contestat.
Cu toate acestea, astfel cum rezultă inclusiv din adresa emisă de comisia locală de fond funciar sub nr.192/31 ianuarie 2013 (a se vedea în mod deosebit pct.4), în pofida inexistenței unui autor comun, titlul s-a eliberat atât în favoarea reclamantului cât și a pârâtei, în Anexa 3 poz.156 (fila 21 dosar fond) fiind menționați fiecare cu suprafața ce le revine, pentru reclamant ca moștenitor testamentar, iar pentru pârâtă ca soție supraviețuitoare a donatarului.
Înscrierea pârâtei în titlu se repercutează și asupra întinderii suprafeței de teren reconstituită prin acesta, nefiind în discuție doar problema vocației succesorale.
Din acest motiv, soluția judecătoriei apare ca greșită. Înlăturându-l pe soțul pârâtei din titlu, acesteia i s-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor, terenul rămânând astfel reclamantului, deși acestuia nu i se cuvin decât 3,55 ha, cum a și solicitat prin cererea depusă la 28 februarie 1991 sub nr.28 (fila 98). Prin această cerere adresată comisiei locale a solicitat, în completarea celor 6,45 ha cu care a intrat în CAP și care i s-au retrocedat prin titlul 31-_ (fila 79, fila 82), până la limita de 10 ha, teren din proprietatea numitei T. E..
Întinderea suprafeței din titlul contestat se concretizează, în limita a 2,50 ha, din ½ din terenul donat, diferența de 2,67 ha fiind reconstituită prin titlul de proprietate 31-_//2009. Terenurile donate în anul 1950 au fost înscrise doar în cotă de ½ în registrul agricol, ca urmare a uzufructului viager asupra cotei de ½ parte rezervat de donatori și a rolului registrului agricol, acela de a reflecta posesia și folosința, nu proprietatea. Conform clauzelor contractului de donație „Jumătatea parte din imobilele arabile înșirate mai sus o parte o ia donatarul în posesiune cu ziua de zi el trage foloasele și plătește dările (...)”.
În consecință, instanța consideră ca fondat recursul pârâtei și ca neîntemeiată acțiunea în nulitate, nefiind incident niciun caz de nulitate din cele prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997.
În baza art.274 C.proc.civ., instanța va obliga reclamantul intimat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâta recurentă, efectuate de aceasta conform chitanței 35/ 28 feb.2013 emisă de C.. Av. B. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta T. F., domiciliată în Acâș nr. 451, împotriva Sentinței civile nr. 2922/2012 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu reclamantul intimat L. P. S. V. domiciliat în Unimăt nr. 265, C. LOCALĂ ACÂȘ și C. JUDEȚEANĂ SATU M. de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea în nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate 31-_/2002.
Obligă intimatul L. P. S. V. să plătească recurentei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2013.
Președinte, G. D. S. | Judecător, M. F. | Judecător, E. R. |
Grefier, M. B. |
Red. G.D. S. – 04.04.2013
Tehnored_NM / 05.04.2013
2 ex.
Jud.fond: R.Ț.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 280/2013. Tribunalul SATU MARE | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2286/2013.... → |
|---|
