Fond funciar. Decizia nr. 551/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 12399/296/2011*
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 551/R
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Judecător G. D. S.
Judecător M. F.
Grefier C. Z.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant C. „P. M.”, prin reprezentant legal B. O., cu sediul în Satu M., ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 1369/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în D., jud. Satu M., C. JUDEȚEANĂ SATU M. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Satu M., jud. Satu M., ., cu sediul în D., jud. Satu M., și intimata-intervenientă ASOCIAȚIA P. DE, PĂDURI, PĂȘUNI ȘI TERENURI AGRICOLE DIN ARDEAL - FILIALA MARAMUREȘ, prin președinte C. G., cu sediul în Cicârlău, B., nr. 42A, jud. Maramureș, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, la pronunțarea cauzei, nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 17.06.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de 25 iunie 2013, apoi la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1369/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă plângerea formulată de petentul C. „P. M.” reprezentat de președinte B. O., în contradictoriu cu pârâții C. L. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 D., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 SATU M. și ., pentru anulare titlu de proprietate.
De asemenea, prin sentință a fost respinsă în principiu și pe fond și cererea de intervenție formulate de ASOCIAȚIA P. DE PĂDURI, PĂȘUNI ȘI TERENURI AGRICOLE DIN ARDEAL – FILIALA MARAMUREȘ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond - în rejudecare după casarea cu trimitere, a reținut următoarele:
În anul 1928 s-a constituit, în baza legii coloniștilor din 31.10.1921, o colonie formată din 70 fumuri a 70 capi de familie și în conformitate cu acele dispoziții legale li s-au vândut coloniștilor câte un loc de cultură și un loc de casă.
Prin Titlul de proprietate nr. 31-9504/28.08.2003 s-a dispus, în favoarea unității administrativ teritorială . M., constituirea unui drept de proprietate funciară pentru un teren cu vegetație forestieră în suprafață totală de 129 ha și 9000 m.p.
Petenta solicită anularea parțială a acestui titlu, motivând că terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 165 jugăre a aparținut de drept unui composesorat preexistent pe teritoriu comunei D., al cărui continuator ar fi petenta.
Cu toate acestea, reclamanta a dovedit că există ca și composesorat legal înființat, dar nu a făcut dovada clară și neechivocă că a existat, la data respectivă, o constituire de composesorat în această formă juridică și nici o dovadă privind continuitatea și dreptul de moștenire al vreunui „Composesorat P. M.”.
„Forma asociativă faptică, ad hoc” la care face referire tribunalul, nu poate fi identificată cu „composesorat” în sensul legilor de la acea vreme.
Nu a fost dovedită înscrierea, la acea vreme, în cartea funciară a unui composesorat.
Nu există la dosarul cauzei un tabel oficial al coloniștilor și respectiv dovada moștenitorilor acestora.
Tabelul existent la fila 17 din dosarul primei instanțe nu face dovada că ar emana de la o instituție de stat, este tabelul unor persoane fizice cu o titulatură probabil adăugată ulterior.
Astfel, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 46 din Legea nr. 18/1991, respectiv ale art. 63 din HG nr. 890/2005, potrivit cărora foștii composesori sau, după caz, moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prevăzute la art. 45, pe baza actelor care le atestă această calitate și în limitele suprafețelor prevăzute în acele acte.
Prin procesul verbal din data de 14.03.1928 – fila 13 dosar inițial - se fixează întinderea pădurii comunale în funcție de numărul de coloniști.
Terenurile expropriate de la contele L. Caroly și V. - fila 22 din dosar inițial – din hotarul . comunei Moftinul M., comunei D., coloniei D. etc. Dar pădurea coloniei a fost împărțită nominal, coloniștilor. Conform „Situației coloniștilor și a fondului funciar” în care s-au identificat și numerele topo, iar recuperarea acestor proprietăți se poate face nominal, de moștenitorii fiecărui colonist.
Pentru considerentele expuse, constatând netemeinicia cererii reclamantei, instanța de fond a respins solicitarea de anulare parțială a Titlului de proprietate nr. 31-9504 din 28-03.2003.
Avându-se în vedere respingerea cererii formulate de petentă, a fost respinsă în principiu și pe fond și cererea de intervenție formulată de Asociația proprietarilor de păduri, pășuni și terenuri agricole din Ardeal, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva Sentinței civile nr. 1369/2013, reclamantul C. "P. M.", cu sediul în Satu M., ., prin președintele B. O., a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac promovate și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale, susținând următoarele:
Prima instanța a considerat că reclamantul nu a făcut dovada clară, fără echivoc a existenței unui composesorat în 1928 în formă juridică, nu a dovedit continuitatea Composesoratului „P. M." și dreptul de moștenire a vreunui composesorat. „Forma asociativă faptică ad-hoc" reținută de tribunal, prima instanță consideră că nu poate fi identificată cu „composesorat" în sensul legilor de la acea vreme.
Recurentul apreciază că sentința atacată s-a adus cu încălcarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 312 C.proc.civ. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. a C.proc.civ. motivat de următoarele:
La dosarul cauzei s-a depus Sentința civila 9/c din 4 octombrie 2000 pronunțata în dosarul 9/PJ/C/2000 - definitivă și irevocabilă prin care s-a admis cererea de reconstituire a Composesoratului P. M. din satul T. al Comunei D.. În cerere se arată că odată cu cererea s-a depus certificatul eliberat de C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria D. prin care se atestă că membrii acestui composesorat sunt foști membri a composesoratului, precum și moștenitorii acestora. Acești membri sunt înscriși în tabelul nominal ce a însoțit cererea, tabel autentificat de notariatul de Stat. De vreme ce toate aspectele evidențiate în sentințe sunt stabilite prin Sentința civilă nr. 9/c/4 octombrie 2000, înseamnă a nu recunoaște autoritatea acestei sentințe. Aceasta cu atât mai mult cu cât există copia extras a „Situației pădurilor expropriate și predate comunelor din Județul Satu M." la nr. 15 - ., 1351 stângeni, precum și procesul verbal din 19 septembrie 1926 și hotărârea de împroprietărire. Acestea sunt copii eliberate de Arhivele Naționale, Serviciul Județean Satu M.. Prin toate acestea, recurentul susține că a dovedit că a îndeplinit cerințele art. 46 din Legea nr. 18/1991 și dispozițiile art. 63 din H.G. nr. 890/2005.
Recurentul menționează că a solicitat în temeiul dispozițiilor art. III din Titlul V din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 247/2005, anularea parțială a titlului de proprietate pentru pădure, deoarece au fost împroprietăriți, atât pentru pădure cât și pentru locuri de casă și teren agricol. Pentru toate acestea s-a plătit pentru despăgubirea celui de la care s-au expropriat terenurile; deci au devenit proprietari. . terenul pădure ce le-a fost atribuit lor și apoi reconstituit Comunei D.. Titlului reclamantului, pârâta nu a putut opune nici un titlu. Prin aceasta, recurentul reclamant consideră că Sentința civilă 1369/2013 s-a adus fără temei legal și cu încălcare și aplicarea greșită a legii.
Prin întâmpinarea depusă la data de 30.05.2013 (filele 13-15), intimata pârâtă ., solicită respingerea recursului, pentru următoarele motive:
În fapt, C. P. M. din localitatea T. a solicitat anularea parțial a Titlului de proprietate nr. 31-9504 din 29.08.2003 emis pe seama comunei D. pentru 165 de iug. pădure, pentru motivul că terenul în cauza trebuia reconstituit composesoratului și nu Comunei D..
C. P. M. nu a făcut dovada cu titlu, așa cum de fapt o susține că este proprietarul terenului pădure revendicat, nu poate dovedi nici faptul că ar fi existat ca formă asociativă de „composesorat" înainte de anul 1947 și că ar fi succesorul în drepturi a acestei forme asociative sau că a fost deposedat de terenul revendicat în contractele de vânzare-cumpărare încheiate între coloniști și Statul Român, în perioada anilor 1935-1937 imobilele de sub nr. topo trecute în contracte sunt terenuri agricole și locuri de casă și nu teren pădure.
Pădurea atribuită comunei conform procesului verbal încheiat de „C. de ocol" Satu M. din anul 1928 se regăsește la numerele topo vechi: 1313/1, 1313/2, 1820/27, 1821, 1823, 1894, și 1895, aceste numere topografice nu sunt cuprinse în contractele de vânzare cumpărare.
Prin Sentința civilă nr. 9/c/4.10.2000 pronunțată de Judecătoria Satu M. se autorizează funcționarea ca persoană juridică a composesoratului, fără să se constate că este continuatoarea în drepturi a unei forme asociative desființate, a cărui teren revendică.
Comunei D., i s-a reconstituit titlul de proprietate pentru terenul pădure în baza unor acte cu dată certă. În textul hotărârii Comisiei de Ocol Satu M. din data de 14.03.1928, existent la dosar, se menționează că se fixează întinderea pădurii comunale a comunei „P. M.” la 80 de iug. în baza art. 32 și 33 din Legea agrară din anul 1921, articolele respective conțin prevederi referitoare la pădurile comunale și nu la pădurile proprietate privată a cetățenilor.
Din actele aflate la dosar - extrasul eliberat de la Arhivele Naționale, cât și procesul verbal încheiat la 14.03.1928 de C. Ocol Satu M. - rezultă clar că s-a hotărât constituirea pădurii comunale pentru . denumire a satului T., deoarece nu exista pădure comunală, pentru cele 70 de fumuri existente s-a fixat întinderea pădurii comunale la 80 de jug.
Titlul de proprietate a cărui anulare se cere a fost emis cu respectarea prevederilor art. 29 alin. 4 din Legea nr. 1/2000 în temeiul Hotărârii Comisiei Județene Satu M. nr. 142/2002 pentru suprafața totală de 129,90 ha, teren cu vegetație forestiera, din care suprafața pentru satul T. 39,8 ha reprezentând 68 iug. și nu 165 de iug, intimata pârâtă considerând cu nu se impune anularea parțială a titlului de proprietate pentru motivele invocate în cererea de recurs.
În drept, invocă prevederile Legii nr. 18/1991 republicata, Legii nr. 1/2000 (art. 6, art. 26, art. 27), OUG nr. 102/2001 aprobată și modificată prin Legea nr. 400/2006 (art. 6), HG nr. 890/2005.
Deși legal citați cu această mențiune, ceilalți intimați nu au depus întâmpinare în cauză, însă, prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 17.06.2013, C. G. – președintele intimatei interveniente ASOCIAȚIA P. DE PĂDURI, PĂȘUNI ȘI TERENURI AGRICOLE DIN ARDEAL – Filiala Maramureș, solicită admiterea recursului, anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 31-9504/2003 al Comunei D. pentru suprafața de 80 iug. (46 ha) teren forestier, radierea din CF nr. 592 D. nr. top. 1820/27 a dreptului de proprietate al Comunei D. pentru acest teren, recunoașterea dreptului de proprietate pentru acest teren COMPOSESORATULUI P. M..
Susține că se afirmă greșit că „. vechea denumire a satului T., localitate aparținătoare Comunei D. înființată în baza Legii nr. 5/1950 și averea statului ar fi trecut la unitatea administrativ teritorială (UAT) nou formată, câtă vreme intimata intervenientă a arătat cu acte și prevederi legale faptul că cei doi termeni sunt cu înțelesuri diferite, au existat în același timp în perioada Reformei Agrare, „. dreptului de proprietate a pădurilor și pășunilor . proprietate, Composesorat, îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 1/2000 art. 26 alin. 1 a interpretării CSM a acestui termen), iar UAT . îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren în baza Legii nr. 1/2000 – art. 29 alin. 4 – întrucât acest teren nu a aparținut satului T. și nu l-a deținut niciodată. Reținerea instanței că pădurea coloniei a fost împădurită de coloniști, iar recuperarea se poate face numai nominal, este total greșită, câtă vreme intimata intervenientă a arătat că regimul juridic al proprietăților comunale (unde au drept de proprietate egal toți membrii comunității), conform art. 4344 art. 6 lit. c din Regulamentul de aplicare a Legii Reformei Agrare este formă asociativă de proprietate (composesorat) a cărui proprietate este indivizibilă.
Recursul nu este fondat.
Motivele de recurs care investesc instanța de control judiciar sunt cele cuprinse în declarația de recurs depusă în termenul legal de către recurent.
Cererea de intervenție s-a respins prin sentință, iar intervenientul nu a declarat recurs, prin urmare, chiar dacă a fost citat ca intimat, susținerile din concluziile orale și scrise nu pot fi apreciate ca motive de recurs.
În mod corect judecătoria a respins acțiunea de fond funciar.
În temeiul Legii agrare și a Regulamentului de aplicare a legii pentru Reformă Agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, publicat în 4 noiembrie 1921, s-a înființat prin colonizare (Cap. XIV) . satul T. aparținând de . alegat trebuie raportată la prevederile acestui act normativ.
În actul intitulat „proces –verbal” întocmit la 19 septembrie 1926 de judecătorul cu funcție de președinte al Comisiunii de Ocol Satu M. pentru expropriere și împroprietărire (fila 116, 117 dosar de recurs în primul ciclu procesual) se menționează că denumirea comunei este P. M. „ca omagiu și devotament față de Prințul moștenitor de Coroană”, iar în cuprinsul actului se declară împroprietăriții, respectiv locuitorii îndreptățiți la împroprietărire din . completează rubricile corespunzătoare relativ la întinderea fiecărei categorii de teren. Referindu-se la . coloniști (fila 117, pct.7) se menționează expres loturile de casă, pășune, șanțuri și drumuri, teren neproductiv, precum și teren în folosință din rezerva de stat, fără a se dispune împroprietărirea cu pădure comunală. Se observă atât din conținutul legii, cât și din procesul verbal, că exista termenul de comună ca unitate administrativ teritorială.
Potrivit legii, pădurile comunale „sunt acelea la cari au drept de folosință toți locuitorii comunei” (art.6).
Prin colonizare, în accepțiunea legii (Capitolul XIV), s-a tins la „alcătuirea de sate noi sau mărirea celor existente”.
În consecință, . o unitate administrativ teritorială nou înființată prin colonizare și nu exclusiv o formă asociativă constituită din persoane.
Înființându-se o nouă comună, în baza art.32, 33 din Regulamentul de aplicare a Legii Reformei Agrare din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș s-a impus necesitatea înființării unei păduri comunale, în speță din pădurile proprietăților care se expropriază. În temeiul art.33 alin.3 din Regulament:
Suprafața pădurii care revine unei comune ca pădure comunală se calculează după numărul capilor de familie, socotindu-se numărul capilor de familie egal cu numărul fumurilor din comună.
În situația comunei nou înființate P. M. s-a procedat întocmai conform dispozițiilor legale, fiindu-i atribuită o suprafață de 80 jughere din pădurea expropriată de la contele Josif Karoly, cu nr.top.1313/1, 1313/2, 1820/27, 1821, 1823, 1894 și 1895 D., din care 10 jughere pentru instituții (dovadă în plus că se atribuia unității administrativ teritoriale care dispunea și de instituții publice), iar 70 jughere pentru cele 70 fumuri, egale cu 70 capi de familie (proces verbal al Comisiunii de Ocol Satu M., 14 martie 1928, fila 61 dosar).
Rezultă fără echivoc că pădurea comunală s-a atribuit comunei, că locuitorii aveau doar drept de folosință conform legii, în timp ce drept de proprietate prin cumpărare au dobândit doar asupra loturilor de cultură și loturilor de casă ce se cuveneau coloniștilor (Încheierea Judecătoriei mixte Satu M. secția CF, nr.6116/1936, fila 118, contract de vânzare cumpărare datat 1932 fila 6-9 dosar fond inițial, tabel cuprinzând numele coloniștilor și terenul atribuit, fila 11 dosar fond inițial), în același sens fiind și numerele topografice, respectiv cele cuprinzând pădurea, enumerate mai sus, nefiind regăsite în contractele de vânzare cumpărare.
Importanța stabilirii naturii dreptului locuitorilor asupra pădurii comunale trebuie raportată la noțiunea de composesorat.
„Legea înțelege sub denumirea de composesorate pășunile, fânețele și pădurile cari aparțin mai multor proprietari și sunt folosite în comun, oricare ar fi proveniența lor, oricum ar fi azi (n.r.1923) administrate și pe orice nume ar fi trecute în cărțile funciare.”(art.6)
Composesoratele își datorează existența și unei legi din anul 1871 care recunoștea dreptul de proprietate al iobagilor, dobândit anterior prin segregare urbarială, respectiv prin defalcarea unei părți din averea stăpânului destinată folosinței comune a iobagilor (terenuri urbariale, urbarium fiind documentul prin care se stabileau raporturile dintre grof și iobag) și dispunea să fie înscris dreptul în cartea funciară cu mențiunea „comunitate de proprietate”.
Prin urmare, pădurea comunală aparținând în proprietate comunei nou înființate și nu fiecărui locuitor al acesteia, nu putea face obiectul unui composesorat, pentru că această formă asociativă presupunea în mod necesar ca proprietatea să aparțină mai multor persoane în timp ce folosința să fie comună acestora (formă asociativă de proprietate).
Prin motivele de recurs nu se face trimitere la prevederile legale în baza cărora s-ar fi născut dreptul pretins (drept de proprietate asupra pădurii comunale atribuite prin reforma agrară fiecărui colonist și folosită în comun), ci mai mult la actele depuse în scopul acordării personalității juridice a composesoratului după apariția Legii nr.1/2000.
Prin sentința 9/C/2000 s-a acordat personalitate juridică formei asociative composesorat de administrare și exploatare a terenurilor forestiere, fără a fi discutată situația proprietății asupra pădurilor și, în concret, determinarea suprafețelor de pădure. Rezoluția Grupului de lucru pentru unificarea practicii judiciare din cadrul CSM, invocată de recurent, nu constituie izvor de drept, nu are valoarea unui recurs în interesul legii, oricât de util ar fi fost uneori demersul inițiat. Mai mult, problema discutată avea în vedere formele asociative de proprietate, ori din probele administrate rezultă că pădurea comunală nu le-a fost dată în proprietate, nici în comun, nici individual, ci doar în folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul de recurentul-reclamant C. „P. M.", prin reprezentant legal B. O., cu sediul în Satu M., ., jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 1369/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații: C. L. D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în D., jud. Satu M., C. JUDEȚEANĂ SATU M. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Satu M., jud. Satu M., ., cu sediul în D., jud. Satu M., și intimata ASOCIAȚIA P. DE, PĂDURI, PĂȘUNI Șl TERENURI AGRICOLE DIN ARDEAL - FILIALA MARAMUREȘ, prin președinte C. G., cu sediul în Cicârlău, B., nr. 42A, jud. Maramureș.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2013.
Președinte, E. R. | Judecător, G. D. S. | Judecător, M. F. |
Grefier, C. Z. -în concediu legal de odihnă- pentru, semnează P. grefier, |
Red. G.D. S. – 01.07.2013
Tehnored_NM / 01.07.2013
2 ex.
Jud.fond: M.C. B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 208/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 881/2013.... → |
|---|
