Fond funciar. Decizia nr. 795/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 795/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 3242/83/2013
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 795/R
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Judecător M. G. R.
Judecător Z. K.
Grefier V. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea V. E., domiciliată în Carei, ., nr. 2, . civile nr. 301/R/2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._ pronunțată de Tribunalul Satu M., în contradictoriu cu intimații O. A., dom. în Cluj N., ., ., V. A. R., dom. în Satu M., ., ., jud. Satu M., S. G. E., dom. în Cluj N., .. 22, ., O. V. R., dom. în Cluj N., ., ., O. I. P., dom. în Horoatu Crasnei, ., jud. S., C. I., dom. în Z., ., ., M. S., dom. în Z., .. 4, ., jud. S., C. L. ANDRID DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR ANDRID și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR SATU M., având ca obiect fond funciar .
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra contestației în anulare a avut loc în ședința publică din data de 06.11.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub dosar cu nr.de mai sus, contestatoarea V. E., a solicitat, în contradictoriu cu intimații O. A., V. A. R., S. G. E., O. V. R., O. I. P., C. I., M. S., C. L. ANDRID DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR ANDRID și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR SATU M., ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Deciziei civile nr. 301/R/2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._ pronunțată de Tribunalul Satu M., motivat de faptul că instanța de recurs nu a cercetat un motiv de recurs și să se dispună rejudecarea recursului; cu cheltuieli în rejudecare; motivat de următoarele:
1. Petenta a depus o cerere în procedura de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.4 Cod proc.civ., judecat în recurs de Tribunalul Satu M. în dosar nr._ .
Contestatoarea în recursul promovat a cerut modificarea în tot a sentinței dată de Judecătoria Carei, admiterea cererii de revizuire depusă la fond în sensul constării pe cale incidentala a existenței infracțiunii de mărturie mincinoasa, săvârșita de către Rendes G. in dos nr._ al Judecătoriei Carei și admiterea in principiu a cererii de revizuire a sentinței civile nr.2769/2009 pronunțata de Judecătoria Carei in dos nr._, în baza disp.art.322 pct.4 Cod procedura civila, cu retractarea acestuia, rejudecarea si admiterea acțiunii introductive in dosar nr._ a Judecătoriei Carei.
2. Motivul revizuirii arătat si susținut a fost săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa în dosar nr._, de către Rendes G., martor ascultat. Tribunalul Satu M., judecând recursul contestatoarei nu a cercetat motivul recurs invocat, si reținut de către Tribunalul Satu M. la pct.8 din hotărâre, de la pagina 3 al deciziei.
3. Prin cererea de recurs neexaminata, dar depusa si susținuta, contestatoarea a invocat că lipsa hotărârii de condamnare a martorului mincinos, nu duce la inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.4 Cod proc.civila, pentru ca admisibilitatea revizuirii rezulta din disp.pct.6 Convenția pentru Apărarea Drepturilor si Libertăților Fundamentale, coroborat cu art.324 pct.3 Cod proc.civ., din punctul de vedere al accesului la un proces echitabil.
4. Contestatoarea arata ca accesul la un proces echitabil, prin invocarea inadmisibilității revizuirii, nu poate sa fie blocat, ținând cont că a avut loc o alterare a faptelor dosarului civil, alterare care a determinat o hotărâre nelegala si nefondata. Consideră că lipsa condamnării penale a martorului mincinos nu poate sa duca la inadmisibilitatea cererii de revizuire, si astfel la imposibilitatea realizării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenție, invocat, aceasta în condițiile în care s-a constatat ca fapta de mărturie mincinoasa a fost săvârșita, aceasta a determinat o hotărâre nelegala.
5. Tribunalul Satu M. cercetând recursul, nu a examinat motivul de recurs invocat, reținut la pct.8 pag.3, incidența art.6 din Convenție, ci a făcut aprecieri generale cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire, determinat, în opțiunea instanței, exclusiv de lipsa hotărârii de condamnare penala. Precizează că nu a fost însa analizat si examinat cauza din punctul de vedere al temeiului de drept invocat, art.6 Convenție, ci, exclusiv în baza interpretării literare a textului art.322 pct.4 C..
6. Tribunalul Satu M., în aprecierile exprimate general prin decizie, pag. al 6, face tot aprecieri generale cu privire la faptul ca in cauza, fiind reținut gradul de pericol social scăzut al faptei de mărturie mincinoasa, cererea de revizuire este inadmisibila. Ori, admisibilitatea cererii de revizuire in baza art.322 pct.4 nu poate sa fie condiționata de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite.
7. Contestatoarea arată că cererea de revizuire trebuia in mod necesar sa fie examinată din punctul de vedere al motivului de recurs formulat cu invocarea art.6 din Convenție, ori, instanța de recurs nu s-a preocupat sa analizeze acest motiv, mărginindu-se la ideea de inadmisibilitate a revizuirii in lipsa hotărârii de condamnare penala, aceasta desigur in situația in care erau dovezi ca fapta de mărturie mincinoasa a fost săvârșita si a alterat hotărârea in care martorul a fost ascultat.
8. În opinia contestatoarei nu se poate susține faptul ca a avut loc o cercetare a motivelor de recurs in global, si pronunțarea asupra acestor motive tot in mod global de Tribunalul Satu M., din moment ce considerentele deciziei nu conțin nicio trimitere la înlăturarea aplicabilității disp.art.6 din Convenție.
9. Astfel, exista certitudinea neanalizării motivului de recurs întemeiat pe disp.art.6 Convenție, ceea ce creează posibilitatea aplicării disp.art.318 C., si anularea deciziei care a înlăturat un motiv de recurs determinant.
10. În altă ordine de idei, în opinia contestatoarei, accesul liber la justiție si examinarea cererii de revizuire nu poate să fie îngrădit prin aplicarea literara a textului art.322 pct.4 C., cu trimitere la gradul de pericol social redus al faptei de mărturie mincinoasa și lipsa de condamnare penala a martorului sancționat prin amenda penala pentru această faptă, în condițiile aplicabilității în cauză a disp.art.6 din Convenție.
În drept, invocă disp.art.318 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată (filele 28-30), intimatul O. A. solicită respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată; cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
I. Inadmisibilitatea contestației in anulare
Contestatoarea invoca ca si temei al cererii sale soluția nelegala a instanței de recurs privind aprecierea ca fiind inadmisibila cererea de revizuire formulata, deoarece „admisibilitatea revizuirii rezulta din disp. pct. 6 Convenția pentru Apărarea Drepturilor si Libertăților Fundamentale" (pct. 3 din motivele contestației in anulare).
Consideră ca acest motiv invocat si pe calea recursului nu a fost cercetat de către instanța, astfel încât își întemeiază cererea pe dispozițiile art.318 teza a II-a Cod poc.civ.
Consideră ca formularea unei contestații in anulare împotriva unei hotărâri pronunțate pe calea revizuirii fondata pe temeiul dispozițiilor art.318 Cod proc.civ este inadmisibila, soluția adoptata atât de doctrina, cât si către jurisprudență in materie.
Învederează că „Art.318 C.proc.civ. nu se aplica deciziilor pronunțate la judecata fondului după casarea cu reținere si nici hotărârilor date in revizuire sau . in anulare." (F.M., D. procesual civil, Ed. AII B., 2001, pag 379).
Legiuitorul a înțeles sa limiteze situațiile in care se poate formula o contestație in anulare speciala in cazurile hotărârilor pronunțate in recurs (spre deosebire de situația prevăzuta de art.317 unde condiția este ca hotărârea sa fie irevocabila), dispozițiile art. 318 vizând judecățile instanței de recurs pe fondul cauzei nu si cele pronunțate in calea de atac a revizuirii unei alte contestații in anulare. În acest sens si practica instanței supreme care califica ca fiind inadmisibile contestațiile in anulare formulate in temeiul art.318 Cod proc.civ. împotriva hotărârilor pronunțate pe calea revizuirii.
Astfel, „Contestația in anulare speciala, reglementata de dispozițiile art.318 C.proc.civ este o cale extraordinara de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de acest text de lege, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs.
Ca atare, obiectul contestației în anulare este format dintr-o singură categorie de hotărâri și anume, deciziile pronunțate cu prilejul exercitării controlului judiciar.
Prin urmare, alte hotărâri, inclusiv cele date în soluționarea cererilor de revizuire (care la rândul ei face parte din categoria căilor extraordinare de atac, de retractare) nu pot fi atacate pe calea contestației în anulare." (ICCJ, Sect.civ. si de proprietate intelectuala, decizia nr. 5180/26.05.2006)
II. Dreptul la un proces echitabil
Așa cum s-a arătat mai sus, contestatoarea invoca faptul ca - în accepțiunea sa - admisibilitatea cererii sale de revizuire este rezultatul art. 6 din Convenție, astfel încât soluția instanței de recurs, si implicit a instanței de fond, care au apreciat ca fiind inadmisibila cererea sa de revizuire este nelegala.
Prin prevederile sale, articolul 6 din Convenție statuează respectarea dreptului la un proces echitabil, astfel conform textului primului aliniat al acestuia: „Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta si imparțiala, instituita de lege...."
Garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, sunt transpuse in legislația noastră, prin Constituția României, Codul penal, Codul de procedura penala, Codul de procedura civila, etc., asigurarea dreptului la un proces echitabil găsindu-și corespondenta in dispozițiile art.41 Cod proc.civ. prin care se arata „Orice persoana care are folosința drepturilor civile poate să fie parte in judecata".
Față de aceasta reglementare, consideră ca in cauza au fost pe deplin respectate garanțiile procesuale prevăzute de art. 6 din Convenție, contestatoarea de azi fiind parte in cauza privind judecarea cererii sale de revizuire, care fiind pusa pe rolul instanțelor de judecata in fond in recurs, au procedat la analiza cererii sale printr-un proces public, cu citarea tuturor pârtilor si analizarea cererii sale sub toate aspectele invocate.
Faptul ca instanțele de judecata, raportându-se la dispozițiile legale procedurale, cât si la cazul concret dedus judecații, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, au considerat ca cererea de revizuire este inadmisibila, pronunțând in acest sens o hotărâre judecătoreasca cu respectarea procedurilor judiciare instituite in acest sens, releva respectarea pe deplin a garanțiilor unui proces echitabil.
„Dreptul de acces la tribunale, apreciază Curtea, nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenția l-a recunoscut far a sa-l definească in sensul restrâns al cuvântului, exista posibilitatea limitărilor implicit aduse chiar in afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept." (Cazul Golder împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 21.02.1975, Plenul Curții, ., nr. 18, in Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de Vincent Berger, Ed. Institutul R. pentru Drepturile Omului, 1998, pag. 135)
III. Nepronunțarea instanței asupra unui motiv de recurs - art.318 teza a II-a, Cod proc.civ
Intimatul învederează că partea contestatoare invoca acest temei legal in formularea cererii sale, arătând ca „Tribunalul Satu M. cercetând recursul, nu examinează motivul de recurs invocat, reținut la pct. 8, pag. 3 incidența, art. 6 din Convenție." De asemenea, contestatoarea critica aprecierile generale pe care le face instanța de recurs in motivarea deciziei pronunțate, considerând totodată ca instanța de recurs avea obligația de a analiza cauza din prisma tuturor motivelor invocate, ceea ce s-a omis in speța, - lipsind analizarea in concret al temeiului de drept invocat - art. 6 din Convenție.
Învederează că „Prin omisiunea cercetării unui motiv de recurs nu se înțelege ca instanța de recurs sa nu fi răspuns la toate argumentele invocate de recurent [...] fiind suficient sub acest aspect ca instanța de recurs sa arate considerentele pentru care a găsit ca motivele de recurs sunt nefondate." (Prof. Dr. Zilberstein s.a., in Tratat de drept procesual civil, volumul II, Ed. Facultatea de drept, București, 1981, pag. 75)
Astfel, instanța de recurs nu este obligata sa răspundă tuturor argumentelor de fapt si de drept care susțin motivul de casare, ci poate sa le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteza, ori sa analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel ca omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentei nu deschide calea contestației in anulare.
Consideră că în cauza de față, instanța de recurs a procedat la analizarea tuturor motivelor de recurs, fiind îndeplinite toate condițiile de legalitate in pronunțarea deciziei azi constatate.
Nepronunțarea în mod expres asupra incidenței aplicabilității art.6 din Convenție, care este un motiv de ordine publica, nu atrage concluzia ca recursul nu a fost cercetat sub toate aspectele, instanța de recurs motivându-și soluția prin arătarea pe larg a tuturor considerentelor avute in vedere la judecarea acestuia, deci inclusiv prin prisma art.306, alin.(2) Cod proc.civ.
Învederează că „Neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor si cercetarea lor in . invocate în calea extraordinara de atac" (dr. M. Tabarca, in D. procesual civil, voi II, Ed. Universul Juridic, București, 2008, pag 147)
Mai mult, invocarea ca motiv de recurs a încălcării art.6 din Convenție, fără sa se arate in concret modalitățile in care se susține ca ar fi fost nesocotit acest text de lege, lipsind cu desăvârșire orice argument logico-juridic in aprecierea unei astfel de încălcări ale drepturilor fundamentale, nu deschide calea unei contestații in anulare in cazul in care instanța de recurs nu s-a pronunțat punctual asupra acestor aspecte.
„Contestația in anulare este admisibila numai daca dezvoltarea motivelor de recurs formulate de parte făcea posibila încadrarea lor . prevăzute de art. 304 C.proc.civ." (dr. M. Tabarca, Ibidem, pag. 147 )
În aceste condiții, având în vedere ca aprecierile generale vizând încălcarea art.6 din Convenție fără să fie argumentata in concret, nu deschide calea contestației in anulare, contestatoarea neputând să se plângă că instanța a omis sa cerceteze un motiv determinat.
„Întrucât din considerentele deciziei atacate rezulta ca instanța de recurs a sistematizat criticile formulate si, aulizandu-le, a motivat concluzia la care a ajuns in legătura cu obiectul litigiului, se impune respingerea contestației in anulare." (C. A. București, Secția a IlI-a civila, dec. nr. 2605/1999, in Culegere de practica judiciara in materie civila pe anul 1999, pag 274).
IV. Alte critici formulate prin contestația in anulare
Intimatul arată că partea contestatoare a formulat, de asemenea, critici vizând greșita apreciere a probelor, considerând ca „a avut loc o alterare a faptelor dosarului civil", deși acest argument nu se circumscrie exigentelor dispozițiilor art.318 Cod proc.civ.
Învederează că „Nu poate face obiectul contestației în anulare motivarea deciziei pronunțate in recurs, pe care contestatorul o apreciază neconvingătoare si nesusținuta de probe, situație care excede, însă, cazurilor limitativ și expres prevăzute de lege pentru care se poate formula contestație în anulare." (ICCJ, Secția de contencios administrativ si fiscal, dec. nr. 1519 din 08.03.2005)
În aceste condiții, nu pot fi invocate pe calea contestației in anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica, contestatoarea reiterând de fapt motivele de recurs formulate pe calea revizuirii.
Ori, aceste critici sunt inadmisibile deoarece, în caz contrar, ar însemna că judecarea contestației in anulare ar duce la o rejudecare a cauzei, aspectele invocate de contestatoare nefiind susceptibile de reevaluare in contextul acestei cai de atac.
Daca s-ar proceda astfel, s-ar deschide calea recursului la recurs, cea ce nu este posibil.
Având în vedere cele de mai sus, solicită respingerea contestației în anulare formulată în cauză ca fiind nefondată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată (filele 31-33), intimata C. L. ANDRID de aplicare a fondului funciar, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Cu privire la critica contestatoarei prin care aceasta invoca ca temei al cererii sale soluția nelegala a instanței de recurs prin care cererea de revizuire a fost apreciata ca inadmisibila critica fondata pe disp.art.318 Cod proc civ., comisia intimată arată ca aceasta este nefondata. Consideră soluția instanței ca fiind legală, soluția fiind adoptata atât de doctrina cât si de jurisprudența în materie - "Art.318 Cod proc.civ. nu se aplica deciziilor pronunțate la judecata fondului după casare cu reținere si nici hotărârilor date in revizuire sau într-o alta contestație in anulare" (E.M., D. procesual civil, Ed.AII B. 2001, pag.379).
De asemenea, arată ca legiuitorul a limitat in mod expres situațiile in care se poate formula o contestație in anulare speciala in cazurile hotărârilor pronunțate in recurs, dispozițiile art.318 Cod proc.civ. vizând judecățile instanței de recurs pe fondul cauzei nu si cele pronunțate în calea de atac a revizuirii unei alte contestații in anulare. Practica instanței supreme califica ca fiind inadmisibile contestațiile in anulare formulate in temeiul art.318 Cod proc.civ. împotriva hotărârilor pronunțate pe calea revizuirii. În Decizia nr.5180/2006 a ICCJ Secția civila si de proprietate intelectuala se arată: "Contestația in anulare speciala, reglementata de dispozițiile art.318 Cod proc.civ. este o cale extraordinara de atac, de retractare, ce se poate exercita in cazurile anume prevăzute de acest text de lege, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs.
Ca atare, obiectul contestației in anulare este format dintr-o singura categorie de hotărâri si anume, deciziile pronunțate cu prilejul exercitării controlului judiciar.
Prin urmare, alte hotărâri, inclusiv cele date in soluționarea cererilor de revizuire (care la rândul ei face parte din categoria cailor extraordinare de atac, de retractare ) nu pot fi atacate pe calea contestației in anulare.""
Consideră că dreptul la un proces echitabil nu i-a fost alterat contestatoarei sub nicio forma așa cum arata aceasta invocând nerespectarea art.6 din Convenție .
Prin prevederile sale, art.6 din Convenție statuează respectarea dreptului la un proces echitabil, astfel conform textului primului alineat al acestuia - ""Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si . a cauzei sale, de către o instanța independenta si imparțiala, instituita de lege”.
În Constituția României, Codul Penal, Codul de procedura penala, Codul de procedura civila sunt stipulate garanțiile prevăzute in art.6 din Convenție, asigurarea dreptului la un proces echitabil găsindu-si corespondenta in dispozițiile art.41 din Codul de procedura civila, prin care se arata că: „Orice persoana care are folosința drepturilor civile poate sa fie parte în judecată.”
Consideră că garanțiile procesuale prevăzute de art.6 din Convenție ca au fost pe deplin respectate, contestatoarei asigurându-i-se si recunoscându-i-se calitatea de parte in cauza privind judecarea cererii sale de revizuire, cererea acesteia fiind pusa pe rolul instanțelor de judecata in fond, in recurs, au procedat la analiza cererii sale printr-un proces public, cu citarea tuturor părților si analizarea cererii sale sub toate aspectele invocate .
Faptul ca instanțele de judecată, raportându-se la dispozițiile legale procedurale, cât si la cazul concret dedus judecații, pe baza probelor existente la dosarul cauzei au pronunțat o hotărâre judecătoreasca cu respectarea procedurilor judiciare instituite in acest sens, considerând ca cererea de revizuire este inadmisibila, releva respectarea pe deplin a garanțiilor unui proces echitabil .
Critica contestatoarei referitoare la aprecierile generale pe care instanța de recurs, in motivarea deciziei pronunțate considerând ca instanța de recurs avea obligația de a analiza cauza prin prisma tuturor motivelor invocate, ceea ce s-a omis în speța, - lipsind analizarea in concret a temeiului de drept invocat - art.6 din Convenție este de asemenea nefondată. În Tratatul de drept procesual civil, vol.II, Ed.Facultatea de drept București, 1981, pag 75, prof.Dr.Zilberstein s.a arată - "Prin omisiunea cercetării unui motiv de recurs nu se înțelege ca instanța de recurs sa nu fi răspuns la toate argumentele invocate de recurent (. ..), fiind suficient sub acest aspect ca instanța de recurs sa arate considerentele pentru care a găsit ca motivele de recurs sunt nefondate.” Prin urmare, consideră ca instanța de recurs nu este obligata sa răspundă tuturor argumentelor de fapt si de drept care susțin motivul de casare, ci poate sa le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteza, ori sa analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel ca omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentei nu deschide calea contestației in anulare. În cauza de față instanța de recurs a procedat la analizarea tuturor motivelor de recurs, fiind îndeplinite toate condițiile de legalitate in pronunțarea deciziei azi contestate.
Nepronunțarea în mod expres asupra incidenței aplicabilității art.6 din Convenție, care este un motiv de ordine publica, nu atrage concluzia ca recursul nu a fost cercetat sub toate aspectele, instanța de recurs motivându-și soluția prin arătarea pe larg a tuturor considerentelor avute în vedere la judecarea acestuia, deci inclusiv prin prisma prevederilor art.306, alin.(2) Cod proc.civ. Referitor la acest aspect general, dr.M..Tabarca, în D. procesual civil, vol.II, Ed.Universul Juridic București, 2008, pag.147 arată - ""Neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor si cercetarea lor in . invocate in calea extraordinara de atac."" Tot in lucrarea mai sus citata se arata – „Contestația in anulare este admisibila numai daca dezvoltarea motivelor de recurs formulate de parte făcea posibila încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod.proc.civ."
Invocarea ca motiv de recurs a încălcării art.6 din Convenție, fără să se arate în concret modalitățile in care se susține ca ar fi fost nesocotit acest text de lege, lipsind cu desăvârșire orice argument logico-juridic in aprecierea unei astfel de încălcări ale drepturilor fundamentale, nu deschide calea unei contestații in anulare in cazul in care instanța de recurs nu s-a pronunțat punctual asupra acestor aspecte.
În aceste condiții, având in vedere ca aprecierile generale vizând încălcarea art.6 din Convenție fără să fie argumentate în concret, nu deschide calea contestației în anulare, contestatoarea neputând să se plângă ca instanța a omis sa cerceteze un motiv determinant.
Consideră că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate, a motivat concluzia la care a ajuns in legătura cu obiectul litigiului, fapt ce rezulta din considerentele deciziei atacate, in consecința se impune respingerea contestației in anulare.
Cu privire !a critica contestatoarei vizând greșita apreciere a probelor, considerând că „a avut loc o alterare a faptelor dosarului civil” comisia intimată arată că acest argument nu se circumscrie exigentelor dispozițiilor art.31 8 Cod proc civ.
În Decizia nr.1519 din 08.03.2005 a ICCJ, Secția de contencios administrativ si fiscal se arata "Nu poate face obiectul contestației in anulare motivarea deciziei pronunțate în recurs, pe care contestatorul o apreciază neconvingătoare si nesusținută de probe, situație care excede însă, cazurilor limitativ si expres prevăzute de lege pentru care se poate formula contestație in anulare.""
În astfel ce condiții, nu pot fi invocate pe calea contestației in anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica, contestatoarea reiterând de fapt motivele de recurs formulate pe calea revizuirii. Aceste critici sunt inadmisibile deoarece in caz contrar ar însemna ca judecarea contestației in anulare ar duce la o rejudecare a cauzei, aspectele invocate de contestatoare nefiind susceptibile de reevaluare in contextul acestei cai de atac. Dacă s-ar proceda astfel, consideră că s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce nu este posibil .
Având în vedere cele de mai sus, solicită respingerea contestației în anulare formulata in cauza ca fiind nefondată.
Prin concluziile scrise, contestatoarea V. E. arată următoarele:
1. Obiectul cauzei este contestație în anulare, exercitată împotriva unei hotărâri dată în revizuire. La termenul de judecată în fond s-a invocat inadmisibilitatea căii extraordinare promovate, susținându-se ca inadmisibil exercitarea acestei căi de atac, împotriva unei hotărâri date în revizuire. Cauza a fost judecată de magistrați care anterior au pronunțat soluții relevante în legătură cu acest caz, este adevărat că cererea lor de abținere a fost refuzată.
2. Contestatoarea învederează că promovarea căii de atac a fost determinată de hotărâri judecătorești, pronunțate în ultimă instanță de Tribunalul Satu M., prin care, consecința unor grave erori de analiza și grave erori de decizie, au fost luate următoarele decizii:
- decizia Tribunalului Satu M., dos.nr._, judecat în recurs, cu respingerea recursului contestatoarei;
În cauză nu a fost admisă cererea de probațiune a verificării de scripte, pentru dovedirea falsului unei cereri de reconstituire si a unei declarații. A fost o eroare grava de judecata, acoperita cu considerente străine cererii de probațiune și străine cauzei. În cauză s-a acordat importanță deosebită unei declarații de martor, spre a fi ocolita cererea de probațiune referitoare la înscrierea în fals.
- decizia Tribunalului Satu M., dată la cererea de revizuire a acestei hotărâri, judecată în dosar nr._ de Tribunalul Satu M., pronunțându-se decizia civila nr.301/2013;
În cauză, prin eroare gravă judiciară, instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra cererii de revizuire, declarând-o inadmisibilă prin prisma lipsei unei hotărâri de condamnare a martorului mincinos.
Hotărârea ocolește cererea de revizuire, bazată pe disp.art.6 CEDO, arătându-se că potrivit jurisprudenței interne, lipsa hotărârii de condamnare a martorului mincinos nu atrage inadmisibilitatea cererii. Dispozițiile art.6 CEDO invocate, se impunea a fi măcar analizate și nu înlăturate fără lectură.
Hotărârea a fost dată în parte de magistrați care au dat decizii relevante în cauza nr._ unii participând și la judecarea cererii în contestație în anulare în dosar nr._ și probabil vor declara cererea ca inadmisibilă.
Solicită ca judecând contestația în anulare, să fie observate următoarele aspecte:
Procedurile judiciare care au început cu cauza dosar nr._ sunt vătămate de grave erori. Erorile sunt repetate în procedurile care sunt pornite de către contestatoarea pentru înlăturarea deciziilor atinse de erorile grave.
Aceasta, pentru ca în cauza dosar nr._, hotărârea este bazata pe două probe - o mărturie mincinoasa, dată de secretarul comunei Andrid, utilizat neadecvat si grav la înlăturarea probațiunii prin verificarea de scripte; doua înscrisuri falsificate, cerere de reconstituire si declarație relevanta pentru obținerea titlului de proprietate prin fals, fals dovedit în cercetarea penala dosar nr.644/P/2010 al Parchetului Carei.
Cu toate că evidenta acestor aspecte este clară, cum este si clara si eroarea grava de judecata din dosar nr._ și dosar nr._, contestatoarea de astăzi este pusă în situația imposibilității de valorificare prin procedurile judiciare in fața Tribunalului Satu M., a dreptului ei dedus judecații încă în anul 2009, în dosar nr.1826/2218/009.
Utilizarea căii de atac promovate, nu este rezultatul neștiinței și aprecierii asupra admisibilității sau inadmisibilității căii de atac promovate, utilizarea acestei proceduri se dorește a fi o sensibilizare a instanței de judecata, in sensul observării gravelor erori consecutive produse in judecarea cererii sale.
Totodată, contestatoarea solicită a se observa că procedurile anterioare au lipsit-o de un proces echitabil, analiza acțiunilor, a cererilor de probațiune si a cererilor în căile de atac promovate, au fost făcute cu grave erori si cu încălcarea principiului procesului echitabil.
Tribunalul analizând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, în conformitate cu dispoz.art.318 teza II Cod proc.civ. față de hotărârea pronunțată de instanța de recurs în cadrul unei revizuiri invocată de reprezentanta intimatului, reține că în jurisprudență s-a cristalizat o asemenea practică, însă totuși și în considerentele unor astfel de hotărâri se analizează motivele invocate de către contestatori și în subsidiar se mai aduce ca argument suplimentar și această excepție, pe care tribunalul o apreciază mai mult ca o chestiune de apărare în fond și nu neapărat ca o fine de neprimire sau de refuz în analizarea pe fond a motivelor contestației în anulare. Mai mult textul de lege nu distinge în mod expres asupra acestei chestiuni, prin urmare limitarea este creată doar jurisprudențial și nefiind o situație interpretată prin exercitarea unui recurs în interesul legii care să dezlege această aplicare diferită a legii de către instanțe, tribunalul apreciază că inclusiv din perspectiva art.6 din Convenție excepția de fond nu poate fi primită, întrucât în lipsa unei reglementări exprese părțile nu pot să-și formeze conduita procesuală după jurisprudență dacă aceasta nu este interpretată unitar.
Tribunalul, analizând motivele contestației în anulare invocate de contestatoare, față de considerentele expuse în analiza recursului soluționat prin Decizia civilă nr.301/R/2013 a Tribunalului, evocă în sumar procedurile anterioare în raport de care au fost susținute și motivele contestației, astfel:
Prin sentința civilă nr.2393/17.09.2012 a Judecătoriei Carei s-a respins cererea de revizuire formulată de V. E. împotriva sentinței civile nr.2769/09.12.2009 a Judecătoriei, ca inadmisibilă, apreciindu-se în esență că, fiind inițiată și finalizată urmărirea penală, instanța civilă nu se mai poate pronunța pe cale incidentală în condițiile art.322 pct.4 Cod proc.civ., nefiind aplicabilă Decizia 66 din 31.01.2008 a Curții Constituționale.
Tribunalul Satu M., analizând motivele de recurs invocate de revizuientă împotriva sentinței atacate, a confirmat soluția primei instanțe, prin respingerea recursului.
S-a reținut, în esență, în argumentele expuse de instanța de recurs că nu mai este posibilă cercetarea pe cale incidentală de către instanța civilă a existenței sau inexistenței infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât nu au intervenit impedimente legale în judecata penală, de vreme ce infracțiunea de mărturie mincinoasă a fost cercetată penal și s-a finalizat prin Ordonanța din 10.04.2012, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul R. G. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 Cod penal, cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Raționamentul avut în vedere de către ambele instanțe, atât de către Judecătoria Carei, cât și de Tribunal, este același, în sensul că, finalizarea cercetării penale prin Ordonanța procurorului din 10.04.2012, confirmată și prin Ordonanța din 22.05.2012 din dosar nr.63/II/2/2012 a P. Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, face imposibilă cercetarea sau recercetarea așa cum solicită contestatoarea, de către instanța civilă a săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, cererea de revizuire întemeiată pe art.322 pct.4 Cod proc.civ., nefiind aplicabile nici dispozițiile art.1365 din Noul Cod Civil, hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunțat în anul 2009, anterior intrării în vigoare a Codului civil – Lg.287/2009 cu aplicare din 01.10.2011.
Prin prezenta contestație în anulare se impută de către contestatoare existența unei „erori grave de judecată de considerente străine cererii de probațiune și străine cauzei”, criticându-se din nou hotărârea din recurs, care nu a avut în vedere dreptul la un proces echitabil și nu s-a analizat în mod expres art.6 din Convenție coroborat cu jurisprudența internă”
Potrivit art.318 Cod proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Luând spre analiză motivele invocate de contestatoare, tribunalul reține că în cererea de recurs incidența art.6 din Convenție a fost susținută sub forma unei apărări, în sensul că nu ar fi posibilă aprecierea cererii de revizuire inițiate ca inadmisibilă, din perspectiva dreptului la un proces echitabil garantat prin Convenție și Constituția României.
Dispozițiile art.6 din Convenție regăsit și în art.21 din Constituția României are valoare de principiu în toate procedurile judiciare, fără a constitui în sine motiv de recurs sau cale extraordinară de atac, care se judecă după normele interne din legislația națională.
Stabilirea unor condiții privind exercitarea unor drepturi procesuale, în materia căilor de atac prin legiferarea motivelor în temeiul cărora poate fi atacată o hotărâre judecătorească, ține de marja de apreciere pe care o au statele membre în a stabili inclusiv accesul la justiție care nu este un drept absolut „Dreptul de acces la tribunale, apreciază Curtea, nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenția l-a recunoscut fără să-l definească in sensul restrâns al cuvântului, exista posibilitatea limitărilor implicit aduse chiar in afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept." (Cazul Golder împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 21.02.1975)
Este adevărat că prin art.6 din Convenție se asigură o garanție procedurală prin care se permite punerea în valoare a drepturilor protejate prin Convenție, dar cu păstrarea caracterului subsidiarității față de norma internă națională.
În cauza de față revizuirea întemeiată pe art.322 pct.4 NCPC are un fundament stabilit prin conținutul normei de drept național edictată de legiuitor și în lipsa unei jurisprudențe CEDO, care să stabilească cu autoritate de lucru interpretat o altă formă de aplicare, instanțele se vor mărgini la norma internă. Prin urmare, acolo unde Curtea Europeană intervine și stabilește jurisprudențial ineficiența și disfuncționalitatea normei interne cum a fost în materia retrocedării bunurilor preluate abuziv de stat, ulterior instanțele naționale pot interpreta cauzele pendinte după jurisprudența Curții.
Dând eficiență normei interne, respectiv a disp.art.322 pct.4 Cod proc.civ., instanța de recurs s-a rezumat să verifice aplicarea legii de către prima instanță față de motivul invocat de revizuientă.
De altfel, chiar și în jurisprudența CEDO s-a stabilit că instanța, în cazul nostru instanța de recurs, nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament de sinteză, ceea ce a și făcut prin decizia civilă nr.30/R/27.03.2013.
Prin urmare, motivul invocat de contestatoare „necercetarea tuturor motivelor de recurs”, nu se justifică, și este neîntemeiat față de considerentele arătate în decizia de recurs.
Nici sub aspectul existenței unei erori grave de judecată nu sunt incidente disp.art.318 teza I - Cod proc.civ., întrucât pot fi îndreptate doar greșeli materiale de ordin formal, aspecte care nu țin de fondul cauzei, ori contestatoarea critică în mod expres judecata din recurs, raționamentul juridic aplicat și soluția pronunțată, ceea ce este inadmisibil, întrucât contestația în anulare nu este o cale ordinară de atac, motivele sunt expres și limitativ prevăzute de lege pe calea contestației în anulare nu se reexaminează fondul și nu se reapreciază considerentele sau judecata din recurs.
Pentru considerentele evocate, tribunalul, în temeiul art.319, art.320 Cod proc.civ., a respins contestația în anulare, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului și a prevederilor art.274 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea V. E., domiciliată în Carei, ., nr.2, . civile nr.301 /R/2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._ pronunțată de Tribunalul Satu M., în contradictoriu cu intimații O. A., dom. în Cluj N., ., ., V. A. R., dom. în Satu M., ., ., jud.Satu M., S. G. E., dom. în Cluj N., ..22, ., O. V. R., dom. în Cluj N., ., ., jud.Cluj, O. I. P., dom. în Horoatu Crasnei, ., jud.S., C. I., dom. în Z., ., ., M. S., dom. în Z., ..4, ., jud.S., C. L. ANDRID DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR ANDRID și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR SATU M., având ca obiect fond funciar.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului O. A. suma de 1488 lei conform chitanței nr.47/29.05.2013 eliberată de Cabinet av.V. G. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 14.11.2013.
Președinte, I. M. C. | Judecător, M. G. R. | Judecător, Z. K. |
Grefier, V. S. |
Red.I.M.C./22.11.2013
Tehnored_BER /22.11.2013
Ex.2
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2311/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3232/2013.... → |
|---|
