Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2311/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2311/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 5327/83/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2311/D
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Grefier J. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror T. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M..
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul K. L., domiciliat în Carei, Cart. Republicii, bl._, . M., cu dom. procedural ales la cabinet av. M. M. E., în Carei, ., nr.16, județul Satu M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect pretenții - daune morale, în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
Cererea de chemare în judecată este la al treilea termen de judecată, fiind amânată pentru comunicarea precizării de acțiune pârâtului. La data de 28.02.2013 pârâtul a formulat întâmpinare la precizarea de acțiune, iar reclamantul prin reprezentant legal a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită admiterea acțiunii și judecata în lipsă. La data de 17.04.2013 potrivit rezoluției președintelui de complet s-a comunicat reclamantului un exemplar din întâmpinare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită față de părți, luând act de întâmpinarea și de cererea formulată de către reclamant. Reține că, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă și în această situație, neprezentarea părților la termenul de judecată acordat nu produce suspendarea judecării în condițiile art. 242 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ.
Reprezentantul Ministerului Public nu invocă chestiuni prejudiciale, excepții, nu formulează cereri de probațiune și nici alte chestiuni prealabile judecării.
Instanța consideră procesul în stare de judecată și declară închisă faza probatorie, acordând cuvântul în fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a acțiunii ținând seama de Deciziile Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009 precum și de Decizia nr.12 în dosarul nr.14/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că nu există un temei legal pentru acordarea despăgubirilor pretinse.
Instanța declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod proc. civ.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată la instanță sub dosar cu nr. de mai sus, reclamantul K. L. prin av. M. E., a chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri bănești, daune morale rezultate din încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești pentru persoana victimă a încălcării, în condițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, apreciind că se cuvine repararea prejudiciului moral suferit, prin plata compensației bănești solicitate.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 31.01.2013, reprezentanta părții reclamante a depus o precizare de acțiune prin care a învederat instanței că solicită obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri materiale, concretizată în venitul mediu lunar pe economia națională, aferent perioadei de aplicare a măsurii administrative cu caracter politic constând în deportarea la muncă forțată pe teritoriul fostei U.R.S.S.
Pârâtul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Satu M., legal citat, nu se prezintă, însă depune întâmpinare prin care invocă pe cale de excepție introducerea cererii introductive în instanță după împlinirea termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Tribunalul, analizând cererea în pretenții formulată, din perspectiva motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, reține în primul rând, în privința excepției invocate de către pârât, că în urma precizării de acțiune expuse în cele ce preced, fundamentarea în plan juridic a pretențiilor solicitate în cauză a suferit o modificare, acțiunea civilă dedusă judecății fiind în prezent întemeiată pe disp. art. 5 alin. 1 lit b) din Legea nr. 221/2009 cu modificările ulterioare (normă juridică ce reglementează despăgubirile materiale, iar nu pe cele morale), astfel încât va reține caracterul neîntemeiat al incidentului procedural prealabil invocat de pârât din perspectiva disp. art. 5 alin. 1 lit. a) din aceeași lege, care se prezintă a fi astfel inaplicabil în cauză, cu atât mai mult cu cât cererea introductivă în instanță se prezintă a fi înregistrată mai înainte de împlinirea unui termen de trei ani de la data publicării Legii nr. 221/2009 în Monitorul oficial (fila nr. 1).
Instanța va reține însă efectele produse prin Decizia nr.06/15 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 3/2013, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, … pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea să nu fi obținut deja o reparație”, precum și caracterul obligatoriu al acestei decizii în urma publicării în Monitorul oficial nr. 245/29.04.2013, prin prisma disp. art. 3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, coroborat cu împrejurarea că despăgubirile materiale solicitate în cauză nu fac parte din categoria celor ce constituie obiectul de reglementare al celor două acte normative evocate în cele ce preced, astfel încât va respinge acțiunea promovată, conform dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă înaintată de reclamantul K. L., domiciliat în Carei, Cart. Republicii, bl._, ., . M., cu dom. procedural ales la cabinet av. M. M. E., în Carei, ., nr.16, județul Satu M., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., sector 5, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 23 mai 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
E. R. J. S.
Red: E. R. – 10.06.2013
Tehnored_NM / 10.06.2013
5 ex. – ..cu: K. L., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, P. de pe lângă Tribunalul Satu M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2193/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 795/2013. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
